marți, martie 19, 2024

Marte sau Earth 2.0 ? Terra-formarea sau colonizarea Planetei Roșii

Există două realități a căror zdrobitoare greutate nu o simțim,

dar fără de care nu putem trăi: aerul și istoria

Lucian Blaga

Pe 27 martie anul acesta, astronautul Scott Kelly a început o misiune specială la bordul Stației Spațiale Internaționale: el va petrece un an în cosmos, încercând să stabilească un record de anduranță în spațiu pentru un american. NASA a numit odiseea lui Kelly Misiunea-de-un-an (One-Year-Mission). De-a lungul întregii perioade, cercetătorii de la NASA vor monitoriza starea sa fizică și emoțională, somnul, activitatea inimii, răspunsurile sale imune, metabolismul și bacteriile sale intestinale. Scott Kelly are un frate geamăn, Mark Kelly, și el astronaut. De-a lungul aceluiași an, Mark va fi supus la numeroase teste cognitive și fiziologice, fără să părăsească Pământul. În felul acesta, NASA va încerca să obțină o estimare detaliată, până la nivel molecular, a efectelor călătoriilor spațiale asupra corpului omenesc.

Una dintre problemele cele mai dificile de rezolvat pentru un zbor îndelungat (de peste un an) este lipsa presiunii aerului, o realitate intuită perfect de Lucian Blaga. Chiar dacă este vorba despre scurte perioade de timp, spațiul cosmic, fără gravitate, se comportă dur cu corpul uman. Schimbări ale presiunii intra craniene pot produce probleme oculare (exoftalmie). Imponderabilitatea induce vertijuri. Fluidele corporale tind să se acumuleze în locuri unde n-ar trebui s-o facă. Dacă o femeie gravidă ar călători sau trăi în spațiul cosmic, lipsa presiunii aerului ar induce imediat un avort, prin „ruperea apei” (scurgerea involuntară a lichidului amniotic în care se dezvoltă fătul). Mușchii se atrofiază și oasele devin sfărâmicioase. Organele interne ale astronauților migrează în partea superioară a corpului, iar coloana vertebrală se extinde. NASA consideră că, la revenirea pe Pământ, Kelly va fi mai lung cu 5 cm.

Impacturile lipsei presiunii aerului asupra organismelor vii nu sunt străine agenției spațiale americane. În 1965, în vederea pregătirii primei aselenizări, NASA a finanțat un studiu despre comportamentul câinilor în lipsa presiunii aerului. În grupuri de trei, subiectele au fost închise ermetic într-o cameră din care aerul a fost pompat afară.

Câinii sunt adaptați, mai mult sau mai puțin, la presiunea aerului de la nivelul mării (elevație zero). Asta înseamnă că gazele dizolvate în corpurile lor sunt în echilibru cu presiunea atmosferică din exterior. Dacă plasăm un câine în vacuum, acest echilibru sănătos dispare imediat. Camerele montate în laboratorul cu vacuum au înregistrat cum câinii s-au umflat ca niște baloane, iar limbile și țesuturile moi din jurul ochilor s-au destins.

Presiunea diferențială a avut de asemenea consecințe gastrice nefericite. Câinii balonați au expulzat aerul din intestinele lor, ceea ce a condus, frecvent și simultan, la defecații, urăniri și vomitări intense. Animalele au fost cuprinse de convulsii violente, iar limbile le-au înghețat (acest ultim efect s-a datorat pierderii căldurii prin evaporare rapidă). În total, 126 de câini au fost testați în camera cu vacuum, pentru diferite perioade de timp. Toți câinii care au petrecut mai puțin de 2 minute în vacuum – o simulare a spațiului cosmic -, au supraviețuit. Printre câinii care au petrecut între 2 și 3 minute în camera cu vacuum, mortalitatea a variat între 15% și 85%.[1]

Care este scopul Misiunii-de-un-an?

Este o ultimă repetiție pentru o călătorie mai lungă și mai istovitoare: planeta Marte și dincolo de ea. Când este în cea mai apropiată poziție de Pământ, Marte se găsește la 58 milioane km distanță, care, în cel mai bun caz, ar putea fi parcursă în 9 luni. După care, astronauții vor trebui să petreacă 3 luni pe Planeta Roșie, așteptând din nou poziția optimă pentru întoarcere. Cu alte cuvinte, vorbim de aproape 2 ani petrecuți în spațiul cosmic! NASA speră că datele colectate despre astronautul Scott Kelly să fie folosite pentru a anticipa și învinge obstacolele, inclusiv cele legate de lipsa presiunii aerului, pe care le ridică voiajele interplanetare.

Sunt unii care consideră că o expediție pe Marte, precum cea pe care o pregătește acum agenția NASA, reprezintă o nouă demonstrație a spiritului de pionieri al poporului american. Să ne amintim că, la numai 27 de ani de la formarea noului stat, Președintele Jefferson a însărcinat doi ofițeri – Meriwether Lewis și William Clark – să întreprindă prima expediție geografică pentru a descoperi și cunoaște vestul continentului american. Plecând de la St. Louis, de pe malul lui Mississippi, exploratorii au avut nevoie 18 luni pentru a ajunge pe malul Pacificului, în Astoria (Oregon).

Pentru unii americani, „Marte va deveni noua frontieră, noua speranță și noua destinație pentru milioane de pământeni care vor face orice pentru a profita de oportunitățile care așteaptă pe Planeta Roșie[2]. Membri ai Comitetului de Astrogeologie al Asociației Americane a Geologilor de Petrol consideră că specia umană are nevoie de o nouă frontieră. Căutarea și găsirea acesteia va fi o parte a unui plan masiv, integrat, prin care omenirea să călătorească dincolo de marginile Pământului, pentru că întreaga istorie a speciei umane a fost una a explorărilor. Iar a fi limitați la Terra pentru restul istoriei speciei noastre este pur si simplu inimaginabil.

Există un plan pentru colonizarea lui Marte și crearea unei noii Terra?

Principalele idei pentru terra-formarea lui Marte vin din lucrările lui Robert Zubrin, a renumit inginer aerospațial, și ale lui Christopher McKay, cercetător planetar la NASA, care au publicat separat și împreună câteva cărți și articole dedicate subiectului. În accepțiunea celor doi, terra-formarea înseamnă transformarea suprafeței marțiene în ceva locuibil de oameni și încercarea de a face această nouă suprafață ceva cât mai apropiat posibil de mediul terestru.

Pentru început este esențial să se creeze un nivel suficient de ridicat de gaze cu efect de seră în atmosfera marțiană, astfel încât procesul de încălzire a planetei Marte și eliberarea de substanțe volatile să aibă loc fără nevoia unor adausuri suplimentare din alte surse. Dacă încălzirea lui Marte va avea loc, atunci diverse plante terestre vor putea crește și prospera acolo. S-ar putea să mai fie necesare și niște alge anaerobice sau bacterii sau alte tipuri de extremofile.

Planul Zubrin-McKay oferă două abordări principale pentru terra-formare: graduală și catastrofică.

Abordarea graduală implică crearea și eliberarea lentă a gazelor cu efect de seră în atmosfera marțiană, după care curenții atmosferici le vor răspândi în jurul planetei în decursul timpului.  Aceasta se poate executa în două moduri:

1)     Plasarea unui reflector parabolic masiv pe orbita lui Marte, care va capta și focaliza razele soarelui pe zonele polare ale planetei. Ca rezultat, dioxidul de carbon și apa, actualmente înghețate în calotele polare și permafrost, vor fi eliberate în atmosferă.

2)    Construirea unor fabrici de produs gaze cu efect de seră folosind materiale in situ din solul marțian (carbon, fluor, hidrogen). Perfluorocarburile astfel sintetizate urmează a fi introduse în atmosferă.

Abordarea catastrofică pentru implementarea terra-formării implică introducerea unor cantități sporite de substanțe volatile în sistemul climatic marțian prin găsirea unor comete și asteroizi bogați în gheață și amoniac, urmată de mutarea lor pe orbita marțiană și prăbușirea forțată pe suprafața planetei. Ar fi necesare două comete de mărimea cometei Shoemaker-Levy, care a lovit Jupiter acum 11 ani, pentru a aduce suficiente substanțe volatile (apă, amoniac, dioxid de carbon și metan) în atmosfera marțiană și a crește astfel presiunea atmosferică.

Zubrin-McKay consideră că va dura circa 10 ani pentru a localiza și aduce cometele în orbita lui Marte, și apoi încă 40-50 de ani pentru ca praful produs de impact să se depună, timp în care celelalte două metode (graduale) ar putea fi utilizate împreună ca să încălzească gradat planeta până la temperaturi locuibile. Cu alte cuvinte, Marte ar putea deveni noua noastră casă în următorii 50 de ani! Alți cercetători însă consideră că vor fi necesari până la 250 de ani pentru „mutarea în casă nouă”.

Cât va costa factura formării noului Pământ?

Este de la sine înțeles că pentru construirea fabricilor de gaze cu efect de seră și a reflectorilor orbitali, ca și pentru captarea și mutarea asteroizilor din sistemul solar pe orbita marțiană, sunt necesare niște investiții financiare pe Pământ. Dar o astfel de aventură umană sfidează o cuantificare ușoară sau calcularea simplă a cheltuielilor.

Chairman-ul Comitetului de astrogeologie – William Ambrose – a oferit următorul raționament: Oamenii, de obicei, consideră factura aceasta în termeni de un procentaj din PIB. Dar în loc să întrebăm: „Cât va costa acest proiect?”, ar fi mai indicat să întrebăm: „Ne putem permite să cheltuim 1% sau 2% sau 5% din PIB-ul mondial pentru a crea un nou Pământ?” Răspunsul este „Da, ne putem permite această cheltuială”. Dar mai trebuie bani și pentru întreținerea ulterioară…

Câteva motive pentru care nu sunt de acord cu colonizarea planei Marte

Terra-formarea nu va transforma niciodată planeta Marte într-un nou Pământ.

Presiunea atmosferică la suprafața marțiană este numai un sfert ori, cel mult, o treime din cea terestră. Iar consecințele lipsei sau scăderii presiunii aerului le-am detaliat deja.

Marte nu este activă din punct de vedere geologic, astfel că nu are o tectonică a plăcilor terestre[3], și de aici decurg două consecințe importante:

–        Marte nu are un câmp magnetic protector ca Pământul, astfel că furtunile solare intense, îndreptate către Planeta Roșie, îi vor subția atmosfera cu 30% imediat după formare/îmbogățire cu gaze cu efect de seră și substanțe volatile. Cu alte cuvinte, după ce construim o atmosferă pe Marte, cum vom putea s-o întreținem? La această întrebare, nu am găsit încă nici un răspuns.

Lipsa aceluiași câmp magnetic protector înseamnă că celulele vii vor fi continuu bombardate cu radiații ultraviolete, gamma și X, cu electroni, pozitroni, neutroni etc. Cu alte cuvinte, oamenii vor trebui să trăiască permanent într-un costum protector, care se le asigure presurizarea similară de pe Pământ, și protecția împotriva tuturor radiațiilor solare și cosmice. În aceste condiții, activitățile intime ale oamenilor vor fi restricționate la încăperi special construite și izolate (Adio, plaje de nudiști! :-)).

–        Lipsa plăcilor tectonice și a activităților legate de acestea (subducție, drift continental, vulcanism, expansiunea fundurilor oceanice, curenți de convecție) înseamnă că mineralele din subsol nu sunt reciclate periodic, așa cum se întâmplă pe Pământ. O soluție ar fi importul periodic de minerale prin călătorii pe centura de asteroizi din apropierea lui Marte. Centura conține rezerve uriașe de metale din grupul platinei, elemente rare, fier, nichel, cadmiu, și crom, și toate acestea  sunt mai apropiate decât cele de pe Pământ.

Factura prezentată pentru terra-formarea lui Marte va trebui să includă obligatoriu și cheltuielile de întreținere generate de aspectele descrise mai sus.

Dacă Marte nu este o alternativă, ce este Earth 2.0?

Pe 23 iulie, NASA a anunțat o nouă descoperire a Misiunii Kepler: un văr mai mare și mai bătrân al Terrei, botezat Kepler-425b.

Un concept artistic prin care se compară Pământul (în stânga) cu noua planetă Kepler-452b, care este aproape cu 60% mai mare în diametru. (Credite: NASA/JPL-Caltech/T. Pyle)

Kepler-425b este prima planetă cu o mărime similară Pământului și aflată în zona locuibilă (aria din jurul unei stele unde apa lichidă se poate aduna sub formă de mări și oceane pe suprafața unei planete) din jurul unei stele ca Soarele nostru. Această descoperire și introducerea a altor 11 noi planete mici, aflate în zona locuibilă, marchează o nouă etapă în căutarea unui alt „Pământ”, Earth 2.0. Confirmarea lui Keple3-425b aduce numărul total de planete confirmate la 1.030.

Pentru a determina dacă Kepler-425b merită un loc de onoare pe lista posibilelor lumi locuibile, astronomii trebuie să-i măsoare masa, ceea ce necesită o apropiere suficient de mare pentru a măsura oscilațiile stelei sub influența gravității planete. Pentru moment, o astfel de apropiere este imposibilă: Kepler-425b se găsește la o distanță de 1.400 ani-lumină. Cu tehnologia actuală ar fi nevoie de 28 milioane de ani pentru ca o navă sau sondă trimisă de pe Pământ să ajungă la Kepler-425b. La acea dată, specia umană va fi dispărut de mult și înlocuită cu altceva.

Concluzii

Oamenii nu sunt înzestrați biologic pentru călătorii spațiale, de aceea este așa de scump să păstrăm astronauții sănătoși și în condiții de siguranță. Succesul mașinilor de teren tip rover pe Marte demonstrează că trimiterea acestora în diverse colțuri ale sistemului nostru solar, unde oamenii nu pot ajunge, este mai mult decât suficient pentru a satisface dorința noastră de explorări și descoperiri. Acele expediții sunt cost-eficiente și nu primejduiesc viețile astronauților.

Unii consideră că există o deconectare între dorința de a călători în spațiul cosmic și dorința de a-l înțelege. Cred că noi nu trebuie să înlocuim nevoia imperativă de a conserva planeta Pământ cu fantezia colonizării altor planete.

A face viața pe Marte „normală” mi se pare o irosire colosală de resurse, iar câștigurile științifice vor fi triviale. NASA ar trebui să dea mai multă atenție salvării Pământului decât părăsirii lui.


[1] Richard W. Bancroft and James E.  Dunn, 1965, Experimental Animal Decompressions to a Near-vacuum Environment,  http://ntrs.nasa.gov/archive/nasa/casi.ntrs.nasa.gov/19660005052.pdf

[2] Stephen Petranek, 2015, How We’ll Live on Mars (TED Books)

Is it really time to “colonize” Mars? Stephen Petranek speaks at TED2015

[3] O interesantă animație care prezintă geologia virtuală a bazinului Atlantis de pe Marte poate fi vizionată aici:

http://www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-3184498/Fly-chaos-terrain-Mars-Stunning-animation-reveals-strangest-geology-solar-system.html

Distribuie acest articol

63 COMENTARII

  1. Cred ca e o confuzie intre lipsa presiunii aerului si lipsa gravitatiei.
    Pe o statie spatiala exista aer la presiune normala. Dar nu exista gravitatie.
    Modificarile anatomice ale astronautilor sunt cauzate de lipsa gravitatiei, nu de lipsa presiunii aerului.

    • Da , desi pe Marte ele sunt intrucatva legate . Adica se presupune ca avand 1/3 din gravitatie vom avea doar 1/3 din presiune .Nu e neaparat adevarat – vedeti venus , dar pastrand modelul atmosferic al Pamantului am putea transforma echivalentul actual al Everestului – presiune 1/3 din presiunea la nivelul marii (care e supravietuibil cu aclimatizare ) in ceva confortabil , marind concentratia in atmosfera noua a lui Marte a oxigenului de la 22% la 30-35 % .

  2. O lectura obligatorie pentru cei interesati de lucrurile astea ar trebui sa fie trilogia Marte a lui Kim Stanley Robinson .

    Eu sunt fanatic al optiunii Marte pentru ca spre deosebire de alte planete extrasolare este aici , langa noi , la cateva minute lumina distanta si nu la ani-zeci de ani . Marte este o destinatie posibila ,la celelalte putem doar sa visam .

    Iar in privinta calatoriilor extrasolare – ne-am pierdut impetuozitatea initiala am devenit birocrati . Desi propulsia nucleara in pulsuri (proiectul Orion) este matematic suficienta pt calatorii interstelare de zeci de ani si tehnic realizabila azi continuam sa tinem la bani si sa ne vaitam de milioanele de ani necesare folosind motoarele chimice de azi .

    • „Marte (…) este aici , langa noi , la cateva minute lumina distanta” …

      … cam din 2 în 2 ani. În anii intermediari e în partea ailaltă a orbitei, unde-a dus Mutu iapa. Sau Chivu, dacă preferi :P

      Dacă Marea Britanie ajungea din când în când lângă Japonia, crezi că îi mai trebuia cuiva? :)

      • Pai oare conteaza ca sunt 5 sau 20 min cand alternativa incepe de la 4 ani ?

        Chestia asta n-are decat o miza – supravietuirea speciei .Nu stiu daca ai bagat de seama dar universul e plin de cratere .Arunca un ochi pe luna sau fa o sedinta de spiritism cu un T-rex .Conteaza foarte mult sa nu fim toti in acelasi cos , indiferent de cat de fara sens pare a fi colonizarea altui corp ceresc .

        • E cam mult să ne asumăm colonizarea din responsabilitate pentru supraviețuirea speciei, la nivelul tehnologic actual. Cele mai mari atrocități au fost comise exact ”pentru binele omenirii”.

          În cazul Americii, de la Columb la Mayflower au trecut peste 100 de ani, iar colonizarea precedentă încercată de vikingi a eșuat pur și simplu. Au descoperit după sute de ani că unii dintre coloniști supraviețuiseră pentru multe generații, după ce s-a pierdut orice legătură cu ei.

          Nu e cazul să respectăm experiența asta și cu Marte, colonizarea se produce când nivelul tehnologic o va permite. Adică nu cu navele spațiale actuale. În zilele noastre nici misiunile de aprovizionare pentru ISS nu sunt suficient de simple și ”reliable”, deși se află la doar 400 km. distanță.

          • Aici in sfarsit avem parte de o surpriza placuta . Rachetele si costul lor sunt direct legate de delta-V . Iar ajungerea pe LEO in seamna 10 km/s iar pt Marte mai sunt necesari doar inca 5(vom folosi aerofranare – pentru ca e gratis ). 50% delta v in plus inseamna un lansator de 10 ori mai masiv dar sunt cai de a face economie in aceasta directie – economia la scara , eficientizarea vehiculului de transfer care nu are nevoie nici de magnitudinea tractiunii necesare decolarii de pe Pamant (motoare mult mult mai mici si usoare + cu impuls specific superior ) si nici de rezistenta structurala necesara decolarii si zborului prin atmosfera (vehicul si mai usor ) – apreciez ca pretul kg de salam trimis pe Marte va fi de deoar 5 ori mai scump decat cel trimis azi pe LEO . Restul misiunii e complicat – atat timp cat se doreste reintoarcerea astronautilor – dar misiunea umana cu sens dublu nu are sens – avem roboti pt cercetare . Ca sa convingi pe cineva sa ramana acolo insa trebuiesc trimise din belsug provizii si echipamente anterior misiunii iar numarul indivizilor trimisi trebuie sa fie marisor , cateva zeci cel putin . In conditiile actuale asa ceva e imposibil – trebuiesc bani … fara numar .

            • Mă bucur că ați adus în discuție doi termeni tehnici, pe care m-am ferit să-i introduc în articol.

              LEO (Low Earth Orbit, aflată între 160-2000 km altitudine, unde majoritatea misiunilor spațiale și satelitare au loc. Se poatea ajunge acolo cu o viteză de 9,4 km/s)

              Delta-V: Schimbarea vitezei orbitale necesară pentru a mișca un obiect în jurul sistemului solar. Am avut în vedere acest parametru când am scris despre „abordarea catastrofică” propusă de Zubrin-McKay, prin care se sugerează capturarea unor comete sau asteroizi, aducerea lor pe orbita lui Marte și prăbușirea pe suprafața marțiană.

              Cei mai buni candidați pentru „luarea cu arcanul” trebuie căutați în afara sistemului solar, pentru că, cu cât ne îndepărtăm de soare, cu atât obiectele se mișcă mai încet. Chiar dacă obiectul ceresc este relativ mare, avem nevoie de mai puțină energie pentru a-l captura și a-l aduce pe o orbită internă, precum cea marțiană. După care, îl putem încetini cu asistenți gravitaționali, care se rotesc în jurul unei planete (Jupiter, Saturn, chiar Venus) și forța, în cele din urmă, să se prăbușească pe Marte.

            • In trilogia lui Kim Stanley Robinson ei au abordat problema non catastrofic – asteroizii au fost frecati de atmosfera pentru a pierde gradual masa si a-si dispersa continutul (aerofranare in treceri succesive ) .Foarte elegant si anticipez ca 2-3 asemenea treceri pot fi aranjate pentru orice obiect – operatie utila chiar premergatoare unui impact .

  3. Interesanta lectura….

    Pana in momentul cand se exprima impotriva colonizarii altor planete…

    Omul nu e inzestrat nici sa se deplaseze cu 100 km/ora, dar s-au inventat masini si se deplaseaza.

    Oare cat de greu este de inteles ca resursele oricare ar fi ele pe pamant sunt limitate, si, mai devreme sau mai tarziu vor trebui gasite aceste resurse in alta parte!

    In ceea ce priveste conservarea planetei s-a demonstrat deja ca oricat de mult efort nu s-ar depune de majoritatea statelor pentru conservare, totdeauna exista un alt stat care ignora complet aceste eforturi.

    Oameni cu gandirea ingusta, de obicei niste batranei suparati pe progres, totdeauna au pus piedici in calea atingerii obiectivelor majore. Din fericire, entuziasmul este un motor mai puternic!

    • Entuziasmul, ca entuziasmul, dar să vedem de unde iei banii :P

      Acei ”bătrânei supărați pe progres” știu cum se produc în realitate banii și nu sunt dispuși să-i arunce pentru cai verzi pe pereți.

      • Cred, totusi, ca se vor gasi cativa interesati care sa investeasca in afaceri spatiale. Poate nu pentru colonizarea planetei Marte, cel putin pentru deceniul urmator, dar pentru exploatarea prin minerit a resurselor minerale care pot fi fabuloase, pe alte corpuri ceresti – asteroizi, sau sateliti ai altor planete.
        Numai ce a trecut pe langa Pamant un asteroid estimat a poseda platina in valoare de 4 sau 5 trilioane (mii de miliarde) de dolari.
        Parerea mea este ca in urmatorii 5 ani se vor cristaliza planuri concrete pentru misiuni destinate mineritului in sistemul nostru solar. Aceasta va constitui baza pentru acea revolutie tehnologica care va marca inceputul colonizarii sistemului solar.
        Un alt proiect, nu mai putin important, este recoltarea energiei solare si folosirea ei fie pe Terra fie pentru propulsarea unor nave in deep space.
        Oamenii trebuie sa se desprinda de Pamant, acest efort ii va uni si ajuta sa uite de conflictele eterne intre natiuni pentru cauze egoiste si oricum neproductive.

    • „In ceea ce priveste conservarea planetei s-a demonstrat deja ca oricat de mult efort nu s-ar depune de majoritatea statelor pentru conservare, totdeauna exista un alt stat care ignora complet aceste eforturi.”

      Pai asta e valabil pentru orice planeta pe care o vom popula (daca se va intampla asta). Da’ ce spun eu de planete: uita-te in jurul tau, in casa, pe strada, la mizeria care te inconjoara.

  4. „Este de la sine înțeles că pentru construirea fabricilor de gaze cu efect de seră și a reflectorilor orbitali, ca și pentru captarea și mutarea asteroizilor din sistemul solar pe orbita marțiană, sunt necesare niște investiții financiare pe Pământ.”

    „Oamenii nu sunt înzestrați biologic pentru călătorii spațiale, de aceea este așa de scump să păstrăm astronauții sănătoși și în condiții de siguranță.”

    Este mai ușor să ne imaginăm ca stăpâni ai spațiu-timpului intra/inter-galactic decât să considerăm o paradigmă econo-financiară diferită de cea bazată pe rata profitului. Sunt, într-adevăr, multe necunoscute cunoscute (known unknowns [și chiar unknown unknowns, apud. Rumsfeld]) în viața omului spațial, dar, așa cum se prezintă modul de gândire actual, mai mult decât orice altceva, nu merităm să ne plimbăm pe acolo. Ce să facem pe Marte? Să înfingem un covoraș cu steluțe și liniuțe roș-albastru sau unul doar cu steluțe galben-roșu? Kepler-452b e la 1,400 ani-lumină, dar distanța asta de negândit de mare este înmulțită cu infinitul și ridicată la puterea lui totdeauna de un prea-uman dizgrațios și, încă mai grav, ridicol.

    Petranek [despre life on Mars]: Somebody will open a restaurant, someone will start an iron foundry, some idiot will start a reality TV show, there will be hotels, there will be bars. — deci American Dream 2.0, now with new world-textures: Mars. Dacă pe Marte ar trăi marțieni, încă am găsi perfect natural-normal să ne considerăm o rasă/specie superioară și să-i ensclavizăm, chiar dacă marțienii ar fi descoperit-inventat călătoria cu viteza luminii [vezi District 9 http://www.imdb.com/title/tt1136608/%5D.

  5. Dacă trebuie început de la găsirea unor comete, e clar că ne aflăm în plin scenariu SF :)

    Marte va fi necesar ca avanpost, când vor începe exploatările miniere pe asteroizi, însă e mult mai ieftin ca totul să fie robotizat. Navele spațiale fără sisteme de menținere a vieții vor fi mult mai ieftine, iar colonizarea propriu-zisă va mai aștepta vreo 200 de ani, poate și mai mult.

    Și când se va produce, roboții vor fi pregătit de mult un habitat uman, fără reflectoare pe orbită și fără comete special dedicate. Povestea reflectorului pe orbită e veche de zeci de ani și nu l-a instalat nimeni, nici măcar pe Pământ, unde urma să lumineze noaptea regiuni întregi pentru a economisi energie electrică. Deși au fost lansați mii de sateliți în aceste câteva zeci de ani.

  6. Capitalismul si cresterea continua sunt incompatibile cu prezervarea resurselor si habitatului pe care il avem la dispozitie. Concluzia „logica” … e colonizarea unei alte planete … E pana la urma si climaxul inovatiei … care e motorul care sustine cresterea …

    • Dacă alternativa e ca oamenii să locuiască în bordeie de genul celor din Evul Mediu, atunci creșterea continuă rămâne singura opțiune rezonabilă. Îți place un apartament cu 3-4 camere dotat cu apă curentă și energie electrică, nu te duci să te faci frate cu codrul, așa e? :P

      • Cum spunea si domnul Iordache aici pe Contributors e bine ca munca sa fie cuplata cu gandirea.
        Cand le decuplezi atunci oamenii ajung sa creada in utopii pe de o parte si pe de alta ca munca sa fie decuplata de nevoile omului. Ori, ohoo cat de multe lucruri de care nu avem nevoie se pot produce :)))

        Ideea asta de a cupla nevoile materiale cu gandirea ar trebui sa fie unul din scopurile sistemului de educatie.

  7. Este adevărat, lipsa gravitației influențează starea corpului uman in spațiul cosmic.
    Procesul, destul de îndelungat, de terra formare cred că a fost deja aplicat pe Terra pentru a se crea condiții de viață. Și consider că încă este „cineva” care urmărește menținerea acestor condiții în limitele unor parametri, și că uneori mai ia și niște măsuri de încadrare în aceste limite.
    Despre „terra formarea” planetei Marte cred că inițial ar trebui o analiză a condițiilor de pornire a procedurii foarte îndelungate și „costisitoare”; trebuie ținut cont de faptul să Marte a avut cândva aceste condiții, și că în anumite împrejurări le-a pierdut. Oricum OMUL va trebui să se gândească la posibilitatea efectuării unor asemenea proceduri la un moment dat, indiferent de preț, sau prețul fiind existența vieții.

  8. Interesant articol, departe de incrincenarea noastra de toate zilele! Si ca sa ne mai descretim fruntile, ar trebui sa-l intrebam pe Ponta cum ar rezolva el cu gravitatia. Probabil ca si cu emteoul: „Ne descurcam noi…”, sau un copy/paste Terra/Marte. Toate cele bune! :D

  9. Nu prea reusesc sa inteleg ce anume vrea sa sugereze distinsul autor al articolului prin referirea la „lipsa presiunii aerului”; iar exemplul cu cainii folositi in testele NASA este, iarasi nepotrivit vis-à-vis de conditiile din habitatul astronautilor. Navetele si capsulele spatiale, Statia Spatiala Internationala sunt toate presurizate !

    • Presiunea atmosferică în ținuturile aflate la mare altitudine pe platouri muntoase e mult mai mică decât la nivelul mării (La Paz, Lhasa, Cuzco etc au cam 60% din presiunea de la nivelul mării) și totuși acolo trăiesc sute de mii de oameni.

  10. Ca sa legam articolele al domnului Badici cu cel de fata si cu intrebarea domnului Harald privind utilizabilitatea informatiei peste ani si ani, era un film cu Arnold Schwarzenneger numit Total Recall in care eroul scapat pe Planeta Rosie sufera exact fenomenul descris de domnul Granganu in experientele cu cateii. Deci cred ca in astfel de cazuri ar fi bune hard disk-urile fiabile de la Intel si informatia, adica concret filmul Total Recall: dai o cautare gasesti filmul si daca ai noroc si gasesti si un player compatibil te uiti la el si te destinzi :)))

  11. Toate la timpul lor. Cred ca e prea devreme, pentru omenire, sa aspire la calatorii interplanetare lungi. Tehnologia ne e primitiva, inca. Nu e momentul, parca. Sigur, daca tii cu tot dinadinsul, poti inconjura Pamantul cu bicicleta, dar e mai comod cu avionul…

    Foarte interesanta, mentionarea „Asociației Americane a Geologilor de Petrol”. :) Cred ca, de fapt, resursele minerale ale unei planete sunt miza si motorul „explorarii” spatiale.

    Ingineria genetica sparge bariere, fizica cuantica – asemenea, se scrie despre „Terra-formare”… Lumea se schimba. Si gandirea noastra, odata cu ea. Dar se ridica o intrebare, pentru care nu stiu daca suntem pregatiti: Oare, candva, demult, Terra a fost Terra-formata? :)

  12. Importanța presiunii atmosferice (în condiții de gravitate invariabilă) a fost clar demonstrată în 1656 de primarul-fizician al orașului Magdeburg, Otto von Guericke: 36 de cai, împărțiți în două echipaje, nu au putut separa cele două capace semisferice din care s-a extras aerul, creându-se un vacuum avansat.

    Importanța gravitației asupra biologicului devine evidentă dacă ne gândim că diversele organisme, inclusiv cele umane, s-au format și dezvoltat pe o planetă (Pământ) cu o anumită masă (m) și o anumită accelerație a gravității (g). De aici, greutatatea G = mg.

    O creștere a masei planetei (de exemplu, Kepler-425b ar avea un diametru cu 60% mai mare decât al Terrei) ar duce la creșterea gravitației. Consecințe posibile: creaturile nu ar fi mai mari decât insectele, vaporii de apă se vor ridica mai greu pentru a forma norii, vânturile se vor domoli sau dispare.

    Edwin Salpeter și Carl Sagan au speculat pe marginea ecologiei unor creaturi ipotetice, umflate ca un balon, care ar putea supraviețui în atmosfera densă a lui Jupiter, unde g=24,8 m/s^2, adică de două ori și jumătate mai mare decât pe Pământ.

    Fiecare nouă generație s-ar confrunta cu o cursă contra-cronometru: vor trebui să se umfle suficient de mult pentru a atinge starea de plutire (mișcare liberă) înainte ca gravitatea locală să le tragă în jos către distrugere în stratele cu mare presiune din adâncime.

    • D’le Cranganu, am senzatia ca exagerati cam mult la anumite aspect care tin de fizica clasica.. vorbiti de masa planetara, cand de fapt ce determina valoarea lui g pe suprafata unei planete/planetoid este densitatea; gradientul de g depinde de asemenea de schimbarile de densitate locala. Cu alte cuvinte poti avea o planeta de marime identica cu pamantul care sa aiba g diferit la suprafata, de la foarte mic (densitate medie mica la nivel planetar) la foarte mare (sa spunem o planeta foarte bogata in fier si nickel). Cum la nivelul atmosferei gradientul e cam constant (pamantul are 308 microgal/m) nivelul de g cel mai important e la suprafata planetei si depinde de densitatea corpului.

      Exemplul cu cainii testate in vacuum nu se aplica daca vorbim de atmosfera, chiar si rarefiata – una e vacuumul, si alta atmosfera rarefiata; ca nu stiu cati cai legati n-au reusit sa desprinda niste capace dintr-o incinta vacuumata n-are de-a’face cu caii sau altceva daca intelegem ca vacuumul, chiar si cel mai agresiv, nu poate creea o diferenta de presiune mai mare de o atmosfera cu exteriorul, iar calculul fortelor e la mintea cocosului atat timp cat stim suprafata; mai sunt anumite fenomene ca cel de adeziune moleculara intre suprafete foarte bine slefuite, si care pot fi mai mari decat forta data de presiunea de o atmosfera, dar n-au nimic de-a’face cu subiectul.

      O teraformare cu success pe marte ar putea sa creeze o atmosfera de cel putin acelasi nivel barometric cu zonele de elevatie foarte ridicata (everestul se cucereste fara tuburi de oxigen de cel putin 50 de ani, iat presiunea atmosferica e de vreo 30kPa, adica mai putin de o treime din presiunea atmosferica la nivelul marii). Deci una e ca ai nevoie de antrenament, si alta e ca-ti ies ochii ca la melci..

      O singura problema vad cu adevarat ptr un marte ‘prosper’: lipsa campului magnetic, inexistent in nord si de mii de ori mai slab (fata de pamant) in sud. Daca nu se gaseste o modalitate de a forma un camp magnetic stabil (explozii termonucleare de anvergura la nivel de nucleu si emisfera ptr ridicarea temperaturii?), marte nu va fi niciodata decat o planeta ptr exploatatii miniere si colonii sporadice..

      Numai bine.

  13. OFF-TOPIC

    FRACTURAREA HIDRAULICĂ AR PUTEA FI ÎNLOCUITĂ CU „FRACTURAREA” BIOLOGICĂ

    Un studiu foarte interesant, prin consecințele sale, se derulează în Virginia de Vest. Profesori de la Ohio State University și West Virginia University testează o nouă idee de exploatare a argilelor gazeifere (recte, argila Marcellus). Ei au plecat de la descoperirea unor microorganisme care trăiesc în rocile cu conținut organic și produc metan fără fracturare hidraulică :-)

    Microorganismele, introduse prima dată cu milioane de ani în urmă, au evoluat astfel încât pot trăi în argilă la peste 2,000 metri adâncime, acolo unde presiunea este de 600 ori mai mare decât cea de la suprafață, iar temperaturile depășesc 70 grade Celsius.

    Cercetătorii speră ca, dacă microorganismele găsesc o sursă de hrană adecvată, care să le permită să prospere chiar în condițiile extreme descrise mai sus, vor oferi un ajutor potențial forajiștilor în misiunea lor de a pompa mai mult gaz de șist, menținând astfel boom-ul american al hidrocarburilor neconvenșionale.

    Cercetările, programate pe o durată de 5 ani, sunt sponzorizate de Department of Energy cu $11 milioane, acordate unui consorțium universitar-industrial numit Marcellus Shale Energy and Environment Laboratory.

    • Bacteriile produc dar nu il si scot la suprafata … Prima data o sa incerce sa le hraneasca cu un amestec format din chimicale, materiale radioactive si multa, multa apa … Apoi ies gazele de sist … succes :))))) dovada ca bacteriile reactioneaza pozitiv la aceste conditii austere si produc conform asteptarilor si cercetarilor „riguroase” multe, multe gaze de sist …

      • Vă apreciez umorul :-), dar ați citit articolul? Iată niște paragrafe interesante:

        The microbes would need to be able to survive incredible conditions, living amid tight and crushing rock, blind darkness and intense heat, packed into higher concentrations of salt than the ocean.

        The organisms would need special adaptations to live. That includes osmoprotectants, which would protect them from the high concentration of salt.

        Such organisms also produce chemical compounds called biosurfactants, which can make it easier to pump oil and natural gas by causing the shale to become more porous. The chemical compounds help the microbes consume carbon, which they need to build cells and survive.

        Mouser, who is working with scientists at West Virginia University and Ohio State University through a National Science Foundation grant, said microbes also can pose problems. They can corrode drilling equipment and clog the rock fractures needed for oil and gas to flow.

        The idea is for scientists to figure out how to encourage the beneficial microbes and block the problems.

  14. Cred ca ne aflam inca in stadiul medieval incipient al explorarii universului local:)
    in care fiintele inteligente de pe planeta mea albastra si frumoasa afla cu mare uimire ca nu e bine sa traiesti in vid si nici in imponderabilitate si ca ai nevoie de o planeta populata cu aer,apa ,plante si animale si esurse pe care sa la mananci si sa le consumi cu multa gratie divina:)))
    altfel nu s-ar pune problema colonizarii unei planete moarte de 40000 de ani de la ultimul razboi bacteriologic si nuclear de acolo
    da sunt radiatii!
    da sunt microbi!
    da e periculos!

  15. CÂTEVA DATE TEHNICE DESPRE MARTE

    TEMPERATURA:

    Temperatura pe Marte poate atinge un maxim de 20 grade C la amiază, la ecuator, în timpul verii, sau un minim de -153 grade C la poli. Evident, nu este foarte confortabil pentru oameni să locuiască acolo. În plus, mai apare o problemă majoră: la asemenea temperaturi scăzute, unele componente electronice și mecanice ale aeronavelor de pe Marte nu vor funcționa.

    La latitudini medii, temperatura medie este de -50 grade C, cu un minim noaptea de -60 grade C și un maxim vara, la amiază, de 0 grade C.

    PRESIUNEA ATMOSFERICĂ:

    Presiunea atmosferică medie la suprafața lui Marte este de 5,5 milibari, adică de peste 135 ori mai mică decât la suprafața Pământului (1.013 milibari).

    Noi locuim pe fundul unui ocean de aer. Aerul are greutate și exercită presiune asupra noastră ca rezultat al greutății sale. Pe fiecare centimetru pătrat din corpul uman aerul apasă cu 1 kg. Pe întreaga suprafață a corpului uman, presiunea totală a aerului variază între 10 și 20 tone!

    Dar, așa cum animalele marine nu sunt sfărâmate de greutatea apei de deasupra lor, nici noi nu suntem zdrobiți de greutatea aerului, pentru că presiunea internă a fluidelor din corpul nostru egalizează presiunea externă a aerului.

    Cu alte cuvinte, Lucian Blaga a fost corect în intuiția lui!

    Pe de altă parte, dacă presiunea aerului e diferită de 1 kg/cm^2, corpul uman va suferi, fie dinc cauza supracompresiei, fie a decompresiei.

    Sursa datelor: http://quest.nasa.gov/aero/planetary/mars.html

    • Cred că s-a încurcat cineva la poziția virgulei zecimale și acel cineva nu era NASA :)

      Chiar credeți că rezistă corpul uman la 10kg/cm^2? În cele mai multe cazuri, un camion care ar trece peste omul respectiv tot n-ar atinge 10kg/cm^2.

      • De fapt corpul uman raspunde binisor la presiuni ridicate . Un scafandru la 100m adancime rezista tocmai la 10kg /cm2 .

        Si daca tot am vorbit de Marte , da , viata acolo o sa semene cu aia traita pe un submarin . Toate habitatele vor fi subterane pt protectie la radiatii iar la suprafata se va lucra cat mai putin manual si cat mai mult prin teleprezenta . Robotii vor fi foarte apreciati pe Marte . Bineinteles deocamdata nu se pune problema colonizarii . Vom putea vorbi de colonizare daca preturile pe kg in spatiu scad de 10 ori (poate un Spacex F9 recuperabil ) sau se mareste bugetul NASA de 10 ori (un bolovan demo rade un oras istoric de pe pamant ) .

            • Trimix-ul e comun utilizat la 100m iar recordul fara costum este de 332m

              În New York Times de astăzi este anunțată dispariția celei mai mari scufundătoare free-diving, Natalia Molchanova.

              Recordul ei de scufundare (fără „aripioare”) a fost de 71 metri.

              Ms. Molchanova was widely regarded as the greatest free diver in history. She holds dozens of world records in the sport, including a dive without the use of fins to 71 meters (about 233 feet), set in May in Dahab, Egypt.

        • @ Gamma – ce-ar fi să facem un pic mai multă distincție între fantezie și realitate?

          Ce face o ființă umană la 10kg/cm^2, deci la 100m. adâncime subacvatică? Mănâncă, bea, contribuie la perpetuarea speciei? Adică se poate spune că își trăiește în mod normal viața, la fel cum ar face un delfin sau o balenă?

          Dimpotrivă, în clipa când a ieșit la suprafață (pentru că în adâncuri nu poate rămâne prea mult) acel scufundător ar fi practic mort, în lipsa chesoanelor de decompresiune în care trebuie să petreacă zeci de ore și a unor echipe întregi de asistenți care în timpul ăsta nu au părăsit în niciun fel lumea aflată la presiune normală.

          Astfel de ”recorduri” sunt bune pentru cheltuit fonduri publice, sunt bune pentru senzaționalism ieftin în presă, însă n-au nimic de-a face cu capacitățile reale și naturale ale ființei umane.

          • Nu intelegeti deloc problema . Sunt de acord cu ce ati zis in ce priveste recordurile la scufundari libere (un gat de aer , o inotatoare legata de picioare ca la cetacee si antrenament ) – dar scafandrii profesionisti ce lucreaza in industria offshore isi petrec o perioada signifianta din viata in camere de decompresie la presiuni mai inalte de atat si isi castiga existenta cu asta . Replicand conditiile din camera hiperbarica la suprafata oricarui corp ceresc ar insemna ca acolo oamenii vor functiona normal .

    • corpul uman sufera doar la trecerea brusca de la o presiune la alta, ptr ca gazele se dizolva in sange in functie de presiunea mediului, de asta ai nevoie de decompresie de multe ore daca ai fost intr-o platforma submarina de presiune ridicata, ptr ca e nevoie de timp ptr eliminarea treptata a gazelor dizolvate; altfel se formeaza bule prea mari si mori de’un embolism. corpul uman altfel poate trai, daca presiunea se mentine constanta, de la cateva zecimi de atmosfera pana la cateva atmosfere; la presiuni mult mai mari se folosesc lichide cu potential ridicat de transport ptr gaze bogate in oxigen si dioxid de carbon, cum e perfluorocarbonul. cand citati 1kg/cm^2 mai bine ati cita ‘o atmosfera’, ca practic de asta vorbim (10N/100mm^2 sau 100kPa, adica o atmosfera…)

      • Desigur, 1 kg/cm^2 reprezintă o presiune echivalentă de 1 atmosferă. Am referat să folosesc kg pentru că valorile următoare, citate de NASA, sunt exprimate în tone.

  16. Legat de factorii care îngreunează terraformarea: dacă reușim să pornim un dinam planetar atunci mai degrabă am coloniza Venus decât Marte. Cultivarea atmosferei presupun că ar fi la fel de complicată oriunde. Gravitația scăzută se ajustează facil, prin bombardament cu asteroizi grei :)

    Rămâne doar să nu ajungem să jucăm biliard, alterând aiurea vreo orbită…

  17. DESPRE NASA, ASTRONAUTUL KELLY ȘI CÂINII EXPERIMENTALI

    Unii comentatori au întrebat de ce am amestecat Misiunea-de-un-an a astronautului Scott Kelly cu experimentele făcute pe câini de NASA în trecut.

    Când am pregătit articolul de față, am citit și studiul „Decompresii experimentale animale în vacuum avansat”. Poate este o poziție subiectivă, dar am fost surprins de o similaritate.

    Cu tot antrenamentul lui și cu tot curajul lui de a rezista un an pe Stația Spațială Internațională, astronautul Kelly este în fond un alt mamifer cobai. La fel ca și câinii, el este închis etanș într-o cameră (presurizată) pentru a se observa cât de mult poate rezista corpul lui. Și, în ambele experimente, rezultatele, cel puțin în linii generale, sunt complet previzibile.

    • Saudi Arabia may go broke before the US oil industry buckles

      The Telegraph publică o analiză a situației Arabiei Saudite și OPEC. Unele concluzii ale ziaristului britanic sunt asemănătoare celor din articolul meu.

      It is too late for OPEC to stop the shale revolution. The cartel faces the prospect of surging US output whenever oil prices rise.

      If the oil futures market is correct, Saudi Arabia will start running into trouble within two years. It will be in existential crisis by the end of the decade.

      The contract price of US crude oil for delivery in December 2020 is currently $62.05, implying a drastic change in the economic landscape for the Middle East and the petro-rentier states.

      The Saudis took a huge gamble last November when they stopped supporting prices and opted instead to flood the market and drive out rivals[s.m.], boosting their own output to 10.6m barrels a day (b/d) into the teeth of the downturn.

      Bank of America says OPEC is now „effectively dissolved”. The cartel might as well shut down its offices in Vienna to save money.

      If the aim was to choke the US shale industry, the Saudis have misjudged badly, just as they misjudged the growing shale threat at every stage for eight years.[s.m.] „It is becoming apparent that non-OPEC producers are not as responsive to low oil prices as had been thought, at least in the short-run,” said the Saudi central bank in its latest stability report.

  18. EARTH 2.0 SI BISERICA CATOLICA

    Se pare că descoperirea făcută de NASA și popularizarea conceptului noului Pământ Earth 2.0 nu a lăsat indiferentă Biserica Catolică.

    Rev. José Gabriel Funes, directorul Observatorului Astronomic al Vaticanului, s-a arătat deschis la posibilitatea descoperirii vieții extraterestre. El a spus că nu vede nicio contradicție cu învățăturile Bibliei și că oamenii nu trebuie să îngrădească libertatea lui Dumnezeu.

    Totuși, prelatul de la Vatican a respins ideea unui nou Iisus Hristos, care să aparțină extratereștrilor. Pentru Vatican, Iisus este numai cel născut în Israel.

    Această observați mi-a adus aminte de o remarcă foarte ironică a lui Petre Țuțea, adresată acelor protocroniști care cred că buricul lumii este pe teritoriul vechii Dacii: „Țineți minte, dragii mei, că Iisus Hristos nu s-a născut la Fălticeni!”.

    Din păcate, chiar azi am citit o declarație colosală a fostului primar al Clujului, Gheorghe Funar, conform căreia Fiul lui Dumnezeu s-ar fi născut în Dacia

    Cum ar spune bunica mea, „Mare-i grădina lui Dumnezeu, dar câți mai sar gardul!”

    Sursa:
    Vatican Scientist Thinks Aliens May Exist – But Not An Alien Jesus
    There’s only room for one Jesus in this universe, the Vatican Observatory director says.

  19. CE CRED ALȚII DESPRE TERRA-FORMAREA PLANETEI MARTE

    „Oamenii poartă biomuri cu ei, afară și înăuntru. [NASA insistă ca navele care ajung pe Marte să fie sterilizate]. Dar noi nu ne putem steriliza pe noi înșine. Dacă oamenii ajung vreodată pe planeta roșie, ei vor începe imediat să distrugă locul, doar pentru că au ajuns acolo. Oamenii de știință doresc un Marte pur, necontaminat de Pământ. Dacă oamenii încep să manipuleze atmosfera și să dezghețe regolitul, situația va deveni mult mai proastă. Marte pe care oamenii de știință doresc să-l studieze nu va mai exista.”

    Erik M. Conway, Jet Propulsion Laboratoy
    Exploration and Engineering: The Jet Propulsion Laboratory and the Quest for Mars, 2015, John Hopkins University Press, p. 343

    „În final, lucrul care este super important pe marea scară a istoriei este acesta: Suntem pe cale să devenim o specie multi-planetară sau nu? Dacă nu suntem, nu-i un viitor foarte luminos. Ne vom agăța de Pământ până când o calamitate ne va termina”.

    Elon Musk, fondatorul lui PayPal, Tesla, și SpaceX (Mars Colonial Transporter), cel care vrea să moară pe Marte
    http://www.cnet.com/news/elon-musk-humans-should-be-multi-planet-species/

    „Omenirea a evoluat în milioane de ani. Dar în ultimii 60 de ani, armele atomice au creat potențialul de a ne auto-dsitruge. Mai devreme sau mai târziu, noi trebuie să ne extindem dincolo de această sferă albastră și verde, sau vom pieri”.

    Chris Impey, astronom la University of Arizona
    Beyond: Our Future in Space, 2015, Norton

    „Există amenințări reale pentru continuitatea rasei umane pe Pământ, incluzând eșecul nostru de a salva planeta de la distrugere ecologică și posibilitatea unui război nuclear. Primii oameni care vor emigra pe Marte sunt speranța noastră cea mai bună pentru supraviețuirea speciei noastre”.

    Stephen Petranek, 2015, How We’ll Live on Mars (TED Books)
    Is it really time to “colonize” Mars? Stephen Petranek speaks at TED2015

    • Un război nuclear ar distruge în cel mai rău caz civilizația. Nu specia și nu planeta. În trecutul geologic al planetei au existat inclusiv reactoare nucleare naturale, iar comparativ cu ele și cu efectele lor, armele nucleare actuale sunt jucării.

      E și foarte mult orgoliu (ca specie în ansamblu) atunci când ne credem în stare să distrugem planete, indiferent dacă ne referim la Marte sau la Pământ. Nu sunt capabili să distrugem nicio planetă, pentru fiecare kilometru pătrat pe care îl betonăm există alte sute de kmp mult mai ostile vieții, rămase așa de la însăși mama natură.

      Iar sentimentele de vinovăție pentru soarta planetei nu au nicio legătură obiectvă cu realitatea, e ca și cum o omidă s-ar simți vinovată pentru frunzele ronțăite. Acele sentimente de vinovăție țin de experiențele fiecăruia din copilăria mică. Psihologii știu de ce :)

      • Un război nuclear ar distruge în cel mai rău caz civilizația. Nu specia și nu planeta.

        Citatul ales vorbesște de „distrugere ecologică”, nu pulverizarea planetei :-).

        Pe de altă parte, sunt cercetători care cred că specia umană per se ar fi în dire straits (adică, la ananghie!) dacă s-ar declanșa un război nuclear global.

        Expresia „iarnă nucleară”, introdusă într-un studiu publicat de Richard P. Turco, Owen Toon, Thomas P. Ackerman, James B. Pollack și Carl Sagan în Science în decembrie 1983, a făcut carieră prin predicțiile sale apocaliptice.

        Un studiu publicat în 2007 în Journal of Geophysical Research conține aceste sumbre previziuni:

        A global average surface cooling of –7 °C to –8 °C persists for years, and after a decade the cooling is still –4 °C (Fig. 2). Considering that the global average cooling at the depth of the last ice age 18,000 yr ago was about –5 °C, this would be a climate change unprecedented in speed and amplitude in the history of the human race. The temperature changes are largest over land … Cooling of more than –20 °C occurs over large areas of North America and of more than –30 °C over much of Eurasia, including all agricultural regions.

        Anul trecut, un alt studiu publicat în Earth’s Future, conținea următoarele predicții:

        Global ozone losses of 20-50% over populated areas, levels unprecedented in human history, would accompany the coldest average surface temperatures in the last 1000 years. We calculate summer enhancements in UV indices of 30-80% over Mid-Latitudes, suggesting widespread damage to human health, agriculture, and terrestrial and aquatic ecosystems. Killing frosts would reduce growing seasons by 10-40 days per year for 5 years. Surface temperatures would be reduced for more than 25 years, due to thermal inertia and albedo effects in the ocean and expanded sea ice. The combined cooling and enhanced UV would put significant pressures on global food supplies and could trigger a global nuclear famine.

        • With all due respect, se pare că nici dvs.nu prea faceți mare distincție între fantezie și realitate.

          Toate estimările despre ce s-ar întâmpla în cazul unui război nuclear sunt simple supoziții, pure exerciții de imaginație. Declanșarea sau evitarea unui asemenea război NU depind de asemenea estimări. Adică ”omu’ cu butonu’ „, fie el Obama, Putin sau cine știe ce alt trigger-happy nu își va baza decizia pe astfel de estimări.

          Îi criticați (pe bună dreptate) pe activiștii ecologiști când se opun visceral exploatărilor de gaze de șist, dar folosiți exact argumente de nivelul lor când ajungeți la discuții despre ”iarna nucleară”. Chiar NU ȘTIM cum s-ar putea desfășura un război nuclear. Nu știm dacă vor fi 40 de lovituri nucleare, 400 sau 4.000, deci nu putem face nici cea mai mică estimare despre efecte.

          Rolul armamentul nuclear nu este acela de a fi folosit, s-ar fi cuvenit să înțelegeți asta până acum.

          • Toate estimările despre ce s-ar întâmpla în cazul unui război nuclear sunt simple supoziții, pure exerciții de imaginație.

            Slavă Domnului că sunt așa, simple supoziții sau pure exerciții de imaginație!!!

            Cred, ba mai mult, sunt convins, că dacă ar fi existat un singur experiment (ceva non-imaginar), nu am mai fi schimbat acum opinii pe Contributors :-P

      • Stuart Slade (cunoscut publicului ca autor de SFuri, deşi meseria lui e cea de strateg :) ) a spus la vremea lui un lucru interesant: în cazul unui atac nuclear asupra unui mare centru industrial, dacă se iau la timp măsuri, e foarte posibil ca 80% din populaţie şi 95% din obiectivele industriale şi militare să supravieţuiască într-o formă care să permită reconstrucţia în viitorul apropiat.

  20. apa / energie / timp
    sintem solari, Ra este zeul suprem, Pamintul ii absoarbe energia (o mica parte). se stie mai putin insa despre materia neagra (preponderenta in univers). nu stim cine misca pietrele, dar e putin probabil ca viata (asa cum o stim noi) sa se dezvolte in ele. rima poate scurma mediul moale (apos) nu roca dura. ciclul (timpul) vietii difera de la un mediu la altul. celulele pielii traiesc zile / saptamini, omul ani / zeci de ani, apoi incomprehensibilitatea milioanelor de ani lumina

  21. Marog. Ar putea deveni o baza de plecare mai buna, ca dotare si resurse, in vederea explorarilor viitoare, decat una orbitand pe orbite circumterestre?
    Ar putea deveni un refugiu, in caz de catastrofa globala, functional inca in acest secol – am putea monitoriza mai bine centura de asteroizi care i-a distrus sansa de a deveni suport al vietii.
    (si nicio cursa SPATIALA la orizont

  22. PRIMA HRANĂ CRESCUTĂ ÎN COSMOS
    One Small Bite For Man: NASA Astronauts To Eat Space-Grown Food

    Today on the International Space Station, a batch of romaine lettuce became the first food grown and consumed in space. The leaves were harvested from NASA’s experimental plant growth system called Veg-01, a microgravity environment in which plants grow from seed „pillows” under primarily red and blue LED lights.

    In 2014, an astronaut on NASA Expedition 39 grew and harvested the first plants from Veg-01 and then sent the plants back to earth for food safety analysis. This time around, the crew members of Expedition 44, including astronaut Scott Kelly, who is four months into a yearlong space mission, got to enjoy the bounty. Kelly activated the seed pillows on July 8, and then tended to the plants for 33 days before harvesting.

    Să nu uităm și alt eveniment interesant:

    La o lună după Scott Kelly a ajuns pe SSI, compania lui Elon Musk, SpaceX, a lansat o rachetă cu provizii pentru stația orbitală.

    Pentru plăcerea unei astronaute italiene, Samantha Cristoforetti, s-a trimis și o mașină Lavazza de preparat espresso. Italianca s-a întors pe Pământ după un sejur record de 200 zile.

    „Consider it one small slurp for man, and one giant slurp for mankind” – Daily Coffee News

  23. OFF-TOPIC

    Artificial intelligence, Big Data used for seafloor geology mapping

    Pentru cititorii articolelor mele precedente (Era sistemelor cognitive: Inteligență Artificială + Big Data, Fracturarea hidraulică 2.0: Roci digitale, inteligență artificială, big data și soft computing), recomand articolul de mai sus.

    O scurtă prezentare:

    National ICT Australia (NICTA) and the University of Sydney have collaborated to create the first digital map of seafloor sediments using artificial intelligence (AI) and big data.

    The collaboration has seen development of a computer algorithm to turn 15,000 seafloor sediment observations into a continuous digital map.

    Dr. Simon O’Callaghan, lead researcher at NICTA, says the new digital seafloor geology map was created using an “artificial intelligence method called ‘support vector machine’ designed to learn how different types of deep marine sediments are juxtaposed.”

    “The new map completely changes our understanding of the geology of the ocean floor.”

    Pentru cititorii interesați de metoda Support Vector Machine, sugerez articolul meu și al Mihaelei Breabăn:

    Cranganu, C., and Breaban, M., 2013, Using support vector regression to estimate sonic log distributions: A case study from the Anadarko Basin, Oklahoma, J. Pet. Sci. and Eng., v. 103, p. 1 -13, http://dx.doi.org/10.1016/j.petrol.2013.02.011

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultima carte publicată este Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing, hard cover, 2024. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro