Home » Cultura » Citesti:

Metoda exprimării libere a opiniilor în România

Virgil Iordache septembrie 23, 2018 Cultura
16 comentarii 1,164 Vizualizari

Dictatura partidului-stat, ceea ce am numit sclavagismul constituţional asumat pe faţă de actuala putere, are nişte interstiţii din care răsar izvoare de libertate. E vorba de nişte crăpături în betonul armat al mentalităţii de slugă generalizate social prin care răsar ici-colo fire de iarbă. Firele de iarbă sunt tinerele suflete care intră în viaţă libere. Acestor oameni se adresează acest articol.

Confruntarea cu realitatea socială a înregimentării pe viaţă, a pierderii oricărei speranţe pentru o societate normală poate fi şocantă. Ceea ce vedem public nu este un epifenomen, ci însăşi esenţa statului român. Nu se pune problema alegerii politice între libertate şi absenţa ei, ci doar între forme diferite de a fi sclav. În faţa acestei realităţi sunt două opţiuni. Prima este de a pleca imediat într-o societate normală, care recunoaşte meritul şi nu pune pumnul în gură oricui îndrăzneşte să gândească şi să acţioneze prin lumina valorilor perene ale omenirii. A doua este de a profita de mecanismele de salvare a aparenţelor de civilitate în funcţie încă datorită rolului geopolitic al ţării.

Salvarea aparenţelor se face prin existenţa unor instituţii şi alte orgganizaţii care ar trebui să servească cetăţenii şi care, în fapt, sunt populate de oameni care le acaparează în interes personal şi grupal.  Întâmplător sau nu aceste instituţii au presupoziţii diferite cu privire la ceea ce există, iar când e vorba de partide, ideologii formal diferite. Unitatea monolitică a barbariei dominante social nu poate uniformiza deocamdată aceste diferenţe, ar însemna o revenire explicită la comunismul real. Dar ceea ce încearcă este să transforme în sclavi mentali oamenii care se asociază unei instituţii sau alta. Dacă eşti cu job-ul în Biserică ai interzis la opinii publice diferite de ale ierarhiei, dacă eşti într-o facultate de ştiinţe tari ai obligaţia să fii scientist ateu, ş.a.m.d. Nu scrie nicăieri că este aşa, dar imediat ţi se va da de înţeles cum merge lucrurile. Ceea ce este esenţial pentru putere este să te supui, indiferent pentru ce argumente, celor de la vârf cu funcţii administrative controlaţi de ea. Important este să gândeşti şi să faci numai ceea ce ţi se spune. Aceasta este realitatea românească în care poate supravieţui libertatea.

Metoda exprimării libere a opiniilor dincolo de faliile dintre grupuri cu interese instituţionale de felul celor religioase, ale oamenilor de ştiinţă, ale gândirii filosofice sau partinice este următoarea:

1) asiguri un fond de performanţă indiscutabilă în oricare dintre domeniile pe care vrei să le abordezi în răspăr cu interesele sociologice grupale. De exemplu să fie limpede, vizibilă, clară viaţa duhovnicească şi să fie la fel de clară şi performanţa ştiinţifică sau de gândire, la standardele celor din comunităţile intenaţionale respective. Asta presupune efort şi seriozitate, dedicare.

2) punctele de vedere care exprimă libertatea de gândire şi discernământul moral să fie exprimate în serviciul oamenilor care beneficiază de domeniile respective: cei interesaţi de cunoaştere, nu de banii pentru ea, cei dornici de dragostea lui Dumnezeu, nu de resursele instituţionale asociate ei, cetăţenii care vor servicii publice, nu politicienii care vor puterea. Limbajul să fie curat, fără a furniza locuri de care să se agaţe căutătorii de noduri în papura.

3) delimitarea discretă de orice persoane care fac din servirea instituţională a domeniului un mod de viaţă, cultivarea celor care din vocaţie se ocupă cu ştiinţa, gândirea, religia, politica. Aceştia din urmă sunt oamenii liberi care fac istoria domeniului respectiv.

Dacă acestea sunt urmate cu perseverenţă se poate dobândi un mod de viaţă decent.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "16 comments" on this Article:

  1. marcel spune:

    Aiurea. Oamenii competenti sunt inlaturati fara mila din toate functiile unde lucreaza productiv si eficient.

    Ca exemplu, cea mai recenta victima a dobitocilor PSD o reprezinta functionarii din guvern, fiindca acestia refuza sa avizeze ordonantele ticaloase ale mafiei PSD, asa ca au fost amenintati pe fata de Dragnea.

    Acum Dragnea spune ca nu-l mai intereseaza ordonantele, dar el e un psihopat si nu poate fi luat in serios.

    Nu se poate face performanta cand vine un directoras nou si te concediaza fiindca refuzi sa-i avizezi proiectul ticalos care valoreaza 2000 de euro, iar el iti cere sa semnezi ca valoreaza 10000 de euro.

    Statul roman e putred si trebuie evitat cu orice pret in orice activitate. Statul ar trebui privatizat, supus unor criterii de competenta, iar atunci vom vedea performanta.

    Pana atunci, statul roman e dusman declarat al romanilor neafiliati mafiei politice PSD/ALDE/PNL/UDMR/cine mai e.

    • Dan_Bruma spune:

      Pai daca statul e privatizat nu mai e stat! Hai sa fim seriosi! E un non sens! Dar de fapt chiar asta se intampla! Sub ochii nostrii! De fapt statul e privatizat de mafia PSD/ALDE/PNL/UDMR! De asta statul nu mai e stat!

  2. Dedalus spune:

    Romania a ajuns tara minciunii acceptate.

    Avem o Romanie a documentelor si o Romanie reala. Romania reala este socialista, in sensul primitiv al cuvantului.

    Organizarea socialista presupune dependenta de stat si aservirea fata de stat. Daca doresti sa ai parte de privilegii, pupi papucul reprezentantilor statului. Ei sunt cei care asigura perpetuarea statului si implicit a privilegiilor tale.

    Politicienii la guvernare cumapara voturile si sprijinul cu ajutorul resurselor statului. Acestea se foremaza din 2 surse:
    a) de la cei care le produc
    b) din imprumuturi.

    Libertatea exista in acest sistem in senul in care ai voie sa spui ce vrei, dar nu conteaza ce spui. Petnru ca indiferent ce spui, sursele de bani pentru privilegiati continua sa existe, Nu ataci fundamentul statului socialist, asa ca esti liber sa spui ce vrei.

    As numi asta libertate inutila. Pentru ca adevarata libertate este cea care duce la schimbare, nu cea care doar te face sa te simti mai bine.

    ===

    Sa vorbim despre adevarul in educatie.

    Stim asa:

    - majoritatea cadrelor didactice sunt incompetente, stiintific si pedagogic (nici nu ar putea fi altfel din moment ce sunt produsul aceleiasi educatii prabusite)

    - inspectoratele scolare controleaza doar documente, nu si predarea – in parte si din cauza motivului de mai sus

    - nimeni nu intelege ce e aceea educatie extracurriculara sau educatie non-formala, daca vezi “proiectele” in acest domeniu, atat cele de stat cat si cele private, te ingrozesti de incompetenta celor care le aproba, iar asta e superimportant in orice sistem educativ modern, care nu se mai poate baza doar pe structura organizata national

    - nimeni nu pricepe ca memorarea nu e tot una cu invatarea, nici ca matematica nu inseamna doar rezolvare de exercitii si probleme pana la epuizare

    - nimeni nu are nevoie de absolventi bine pregatiti, pentru ca oricum sectorul de afaceri e la pamant

    Asta este adevarul, avem libertatea de a-l spune. Si?

    ====

    Intrebarea majora este de ce nu conteaza, de ce este inutil sa spui adevarul, ce face o masa de 10 milioane de cetateni maturi sa stie adevarul dar sa spuna si sa sustina altceva?

    Raspunsul este unul sinngur: toti, fara exceptie, primesc firimituri din rodul minciunii.

    Cu un somaj de 4% (in realitate somajul e aproape zero), cu venituri pe familie care sunt mai mult decat indestulatoare chiar daca nu lucrezi o secunda in viata ta (sa o lsam balta cu “populatia saraca” – aceasta este infinit mai redusa decat ce se tot vantura)- ce anume ar impinge pe oameni sa schimbe ceva?

    Cand va incepe sa conteze adevarul? Cand nu vom mai putea trai din rodul minciunii, cand cele 2 robiente – redistribuirea si imprumuturile – se vor strange si inchide.

    Ne amagim numind acest socialism primitiv “stat social” sau “social-democratie”. Nici vorba. Romania este astazi mai aproape de comunism decat inainte de 1989.

    Ca adevarul sa conteze, trebuie sa mori de foame daca nu il spui.

    • Harald spune:

      @Dedalus – nu totul e rodul minciunii, rolul ei e supra-apreciat, chiar dacă sprijinul pe care-l primește PSD cu ocazia asta este incontestabil. Un exemplu din viața reală, dintr-un sat aflat la100 km de București: omul are un certificat de handicap pe baza căruia obține vreo sută de euro pe lună, din care o sută de euro pe an o dă medicului de la care îl obține.

      Nevastă-sa lucrează ca menajeră în Israel și trimite bani cu care au renovat casa și și-au luat mașină (Logan, într-adevăr, dar e totuși mașină) iar el mai face lucrări ocazionale, gen un gard la o vilă, un acoperiș la alta sau un șanț pentru canalizare la o a treia. Pentru el, o lucrare bună înseamnă o lucrare unde e plătit cu 200 de lei pe zi, dar e dispus să lucreze și 12 ore pe zi pentru ăștia 200 de lei.

      În viața lui, minciuna cu certificatul de handicap joacă un rol destul de minor, ar putea trăi și fără asta. În schimb, faptul că evită cam orice fiscalizare (cu excepția benzinei pentru mașină) și are în gospodărie cam tot ce îi trebuie nu-l va face prea curând să schimbe ceva. Dimpotrivă, pentru el e destul de bine așa rău cum e: până în urmă cu câțiva ani își cultiva singur cartofii, acum a descoperit că poate cumpăra toamna oricâte sute de kilograme îi trebuie, cu doar 50 de bani kilogramul. De ce ar vota altceva decât PSD?

    • Kurt spune:

      Sunt mai optimist în privința învățământului.
      Fiecare dascăl care vrea să-și facă azi serios meseria poate preda „facultativ” cea ce crede că e util. Depinde de fiecare la locul lui. Sistemul cu „învățat pe de rost” continuă mizeria de dinainte de eliberarea 1989.
      Am avut parte la sat și la liceu de dascăli cu bun simț și responsabilitate mare, înainte de 1989, în condițiii infinit mai potrivnice decât azi. Profesoara de română a predat elevilor veniți de la sat „limba străină” cu pasiune și bun simț. Nu am ce să-i reprosej. La limba maternă s-a ingorat pur și simplu tot ce era manual „oficial de stat socialist multilateral dezvoltat” (îl citiți acasă, altceva nu am auzit), s-a predat limba și literatura maternă (occidentală).
      La matematică și fizică pare mai simplu dar nu e așa. Sunt de acord, ”nici ca matematica nu inseamna doar rezolvare de exercitii si probleme pana la epuizare”. Of ce important sunt materiile în științele naturii pentru tinerii de azi!
      Cazahstanul schimbă până 2025 alfabetul rusesc chirill cu cel latin și întroduce predarea științelor naturii în engleză. E o metodă care merită să fie discutată aici: predarea în engleză a științelor naturii (matematica, fizica, chimia, biologia) azi la nivel de liceu, mai târziu începând cu clasa a 5. E o cale de a asigura elevilor (de la sat și oraș) și studenților accesul la patrimoniul universal în știință, tehnologie, cultură, artă, muzică, etc cu un clic. Era digitală nu mai cunoaște diferență de reședință. Oriunde e acces la patrimoniul universal. Tinerii din țară cu smartfone în mână nu mai seamănă cu generația părintilor și bunicilor, nu pot fi mințiti în față cu nerușinare de către „penalii patrioți”.
      De societatea civică depinde statul care se bazează pe principii pe care nu le poate crea, nu le poate garanta ( paradoxonul fostului judecător la Verfassungsgericht Karlsruhe, Böckenförde: Von Böckenförde wurde das Problem aufgeworfen:
      „Der freiheitliche, säkularisierte Staat lebt von Voraussetzungen, die er selbst nicht garantieren kann. Das ist das große Wagnis, das er, um der Freiheit willen, eingegangen ist. Als freiheitlicher Staat kann er einerseits nur bestehen, wenn sich die Freiheit, die er seinen Bürgern gewährt, von innen her, aus der moralischen Substanz des einzelnen und der Homogenität der Gesellschaft, reguliert. Anderseits kann er diese inneren Regulierungskräfte nicht von sich aus, das heißt mit den Mitteln des Rechtszwanges und autoritativen Gebots zu garantieren suchen, ohne seine Freiheitlichkeit aufzugeben und – auf säkularisierter Ebene – in jenen Totalitätsanspruch zurückzufallen, aus dem er in den konfessionellen Bürgerkriegen herausgeführt hat.“
      – ERNST-WOLFGANG BÖCKENFÖRDE: Staat, Gesellschaft, Freiheit. 1976, S. 60. ). Societatea civică crează și influențează statul și invers.
      România eurpeană parteneră în UE & NATO are cele mai bunde condiții din istoria sa. Vor fi folosite șansele dobândite la eliberarea 1989?

      • Dedalus spune:

        Sistemul de educatie din Romania este unul bazat pe minciuna, este mincinos pana in maduva oaselor. Aceasta minciuna il impiedica sa evolueze.

        Invatamantul romanesc este o continua invartire de hartii. Hartiile au rolul de a acoperi realitatea care este absolut crunta. O realitate care, daca ar putea fi pusa intr-un documentar ar starni revolta oricarui spectator.

        In scoala primara elevii sunt chinuiti sa scrie caligrafic. In cea secundara- invatarea este prin dictare si teroare, prin memorare si definitiomanie. In liceu avem fie scoli prabusite, in care nu exista nimic, fie scoli tip “tortura”. Totul culmineaza in universitati unde nu se face de fapt nimic.

        Multi s-au invatat cu aceasta minciuna si traiesc in ea, cum traiau in comunism pe cartela si cu 2 ore de curent electric pe zi, in frig si nemancati, dar nu mai luau asta in consideratie, era ceva natural.

        ===
        Este un alt subiect acesta al educatiei, eu doar l-am dat ca exemplu pentru minciuna in care Romania traieste si in care se simte confortabil,

        M-as margini doar sa spun ca nicio tehnologie, oricat de avansata, nu se poate constitui in garantia caracterului unui tanar. Este si problema Germaniei de dupa primul razboi mondial, cand sistemul scolar pregatea eruditi, dar multi erau lipsiti de caracater :-).

        ===

        Da, ideea ar fi ca statul nu poate constrange populatia la libertate, fara a deveni prin acest act un stat autoritar . :-) Super interesant.

        Statul emanat, cam asta ar fi cred.

        Sigur, pe undeva cele spuse de judecator sunt un truism, pentru ca – desigur – populatia creeaza statul modern, pentru a iesi din “statul natural” si a garanta astfel prin ordinea asumata, libertatea. Ar fi greu de sustinut ca statul isi creeaza populatia, pentru a ajunge astfel natiune si apoi – una libera.

        Eu consider ca statul garanteaza libertatea absoluta, nu una constransa.

        Constrangerile apartin inerent moralei, chiar daca unele constrangeri morale sunt aplicate in principal prin forta statului.

        Dar statul poate avea si prorpia sa existenta autonoma – in perspectivaThedei Skocpol, care sublinia ca statul-institutie este un actor autonom in societate, asa cum functionarii si partidele politice doresc sa il directioneze.

        Intr-o anumita masura, ideea asta sta aproape de teoriile marxiste ale statului. Nu pot sa ma infranez in a-i dat cumva dreptate, vazand cum statul roman detine firme si mai ales reglementeaza in folosul sau. nu al societatii si nici macar in folosul exclusiv al celor care au capturat forta statului.

        Insa daca recunosc asa ceva, ar trebui sa remarc si prezenta unui singur partid care conduce statul-institutie in Romania, spre deosebire de teoriile Thedei, care vorbeste despre toate partidele ca “manageri ai statului”, ca un fel de supra-stat.

        Nu as aciesa insa nici la ideea soceitatii care genereaza statul liberal in mod continuu sau il sustine macar – Von Böckenförde. Pot intelege legatura functionala unidirectionala intre stat si societate (in ce priveste garantia), dar nu vad nici un argument pentru a sustine ca societatea depune un efort in a sustine statul liberal.

        Discutia poate ca ar aluneca usor spre etica protestanta, pentru ca nu intamplator statul liberal se naste si se consolideaza in acest spatiu. Releigia preexista statului modern, consider ca influenta sa nu ar trebui neglijata.

        Sa vedem cum influenteaza ortodoxia modelarea statului. Ca marca sociala vreau sa spun, nu ca institutie si nici macar ca ierarhie.

        Trebuie sa ii recuuoastem ortodoxiei o toleranta si o laxitate ritualica mai mare decat a catolicismului, dar inerent asta afecteaza atat ordinea, cat si constructia si, mai ales, perenitatea dogmei. O complica, o aduce inevitabil in vecinatatea misticismului – nu degeaba babele din satele romanesti adauga la bietul ritual nenumarate “obiceiuri”. Este un semn al dorintei de ordine, de reguli. Von Harnack lega succesul bisericilor crestine de rigiditatea dogmei. Voia la el, dar e greu de crezut ca a priceput prea mult din bisericile estice.

        Este simplitatea dogmei protestante cea care a favorizat creearea statului liberal? Este etica protestanta cea care sprijina statul capitalist (nu doar ce care l-a generat)? E o mare discutie. Voi incerca sa recitesc “Etica protestanta si spiritul capitalismului”, poate ma mai luminez :-))

        • crs spune:

          Multi s-au invatat cu aceasta minciuna si traiesc in ea, cum traiau in comunism pe cartela si cu 2 ore de curent electric pe zi, in frig si nemancati, dar nu mai luau asta in consideratie, era ceva natural.

          Era ordinea “de la Domnul”. Insa cand Domnul a facut sa iasa in strada flamanzii, tot Domnul a dat puterea in mainile altora, care de fapt o si aveau deja. Reactia generala a fost contra “golanilor”, dar paradoxal contra celor scosi din case de satui ce erau, iara nu contra celor nesatui de putere.

        • Kurt spune:

          … Dedalus ….
          Minunat.
          De mult timp nu am avut partener de talia dvs.
          Un coleg de şcoală (de la clasa 1-12) a fost dascăl în Maramures în anii 1975. A fost primit călduros de locuitori şi a predat cu pasiune. Nu era visul lui să trăiască cu soția şi un copil la 400 km de acasă într-un sat de munte. Dar era „etica“ lui şi pasiunea pentru meseria de dascăl. Acum a fost ca turist pensionar în Bucovina la mănăstiri, Sucevița, Voroneț, Moldovița, etc şi în Transilvania la Sighişoara- Brasov şi Sibiu. Si-a păstrat pasiunea pentru oameni şi locuri, nu s-a înrăit în Națiunea ceauşistă (refuză acest termen), nu dă „note“. A văzut lumea, a fost pe insulele din mediterană etc. Am încredere în astfel de dascăli şi prieteni. Am vrut să predau fizica la liceu, era prima dorință, am făcut Politehnica şi sunt inginer. Din relațiile cu colegii de la universitate, filologie, a rămas obiceiul de a „citi“. Prin limba maternă am acces la un patrimoniu mai apropiat de cel universal.
          Republica de Weimar a murit din cauza lipsei de „democrați“ s-a spus în Westgermany după cel mai mare dezastru al omenirii, nazismul în al III Reich. Ocupația aliatilor americani şi britanici a avut o latură simpatică: ofițerii culturali, multi tineri evrei (Kissinger era din Fürth-Nürenberg) în uniforma aliaților, din familii de emigranți. S-a epurat un pic domeniul cultural, publicistic de cei mai înrăiți nazişti 1945-1949. Rudolf Augstein- Der Spiegel, Henry Nannen-Der Stern, etc s-au întors din WW2 şi au trecut de partea aliaților. Helmut Schmidt cancelarul SPD a fost ofițer în Wehrmacht. K. Adenauer/CDU nu a găsit generali de 18 ani la crearea Bundeswehr 1956, s-a folosit de ofițerii (Steinhoff, Luftwaffe, Gehlen- Bundesnachrichtendienst, etc) din Wehrmacht.
          Patrimoniul cultural al fraților Humboldt era sursa care a rămas baza societății şi a statului democrat Westgermany.
          („Soviel Welt als möglich in die eigene Person zu verwandeln, ist im höheren Sinn des Wortes Leben.“” Wilhelm von Humboldt

          „Das humboldtsche Bildungsideal entwickelte sich um die beiden Zentralbegriffe der bürgerlichen Aufklärung: den Begriff des autonomen Individuums und den Begriff des Weltbürgertums”.

          Unter dem humboldtschen Bildungsideal versteht man die ganzheitliche Ausbildung in den Künsten und Wissenschaften in Verbindung mit der jeweiligen Studienfachrichtung. Dieses Ideal geht zurück auf Wilhelm von Humboldt , der in der Zeit der preußischen Rekonvaleszenz auf ein erstarkendes Bürgertum setzen konnte und dadurch den Anspruch auf Allgemeinbildung förderte. Heute bezeichnet der Begriff die zentrale Idee der Einheit von Forschung und Lehre an Universitäten und ihnen gleichgestellten Hochschulen, im Unterschied zu reinen Lehrprofessuren ohne Forschungsaufgaben. ….. Das humboldtsche Bildungsideal entwickelte sich um die beiden Zentralbegriffe der bürgerlichen Aufklärung: den Begriff des autonomen Individuums und den Begriff des Weltbürgertums. Die Universität sollte ein Ort sein, an dem autonome Individuen und Weltbürger hervorgebracht werden bzw. sich selbst hervorbringen.
          Ein autonomes Individuum soll ein Individuum sein, das Selbstbestimmung (Autonomie) und Mündigkeit durch seinen Vernunft -gebrauch erlangt.
          „Das Weltbürgertum ist jenes kollektive Band, das die autonomen
          Individuen, unabhängig von ihrer sozialen und kulturellen Sozialisation verbindet:
          Bei Humboldt heißt es: „Soviel Welt als möglich in die eigene Person zu verwandeln, ist im höheren Sinn des Wortes Leben.“ Das Bemühen soll darauf zielen, sich möglichst umfassend an der Welt abzuarbeiten und sich dadurch als Subjekt zu entfalten. Zum Weltbürger werden heißt, sich mit den großen Menschheitsfragen auseinanderzusetzen: sich um Frieden, Gerechtigkeit, um den Austausch der Kulturen, andere Geschlechterverhältnisse oder eine andere Beziehung zur Natur zu bemühen.“[1] Die universitäre Bildung soll keine berufsbezogene, sondern eine von wirtschaftlichen Interessen unabhängige Ausbildung sein.
          Akademische Freiheit heißt zunächst äußere Unabhängigkeit der Universität. Die Universität soll sich staatlichen Einflüssen entziehen. Humboldt fordert, dass sich die wissenschaftliche Hochschule „von allen Formen im Staate losmachen“ sollte. Daher sah seine Universitätskonzeption vor, dass beispielsweise die Berliner Universität eigene Güter haben sollte, um sich selbst zu finanzieren und dadurch ihre wirtschaftliche Unabhängigkeit zu sichern. Akademische Freiheit verlangt neben der äußeren Unabhängigkeit der Universität von staatlichen und wirtschaftlichen Zwängen auch die innere Autonomie, d. h. die freie Studienwahl, die freie Studienorganisation und das freie Vertreten von Lehrmeinungen und Lehrmethoden. Die Universität soll deshalb ein Ort des permanenten öffentlichen Austausches zwischen allen am Wissenschaftsprozess Beteiligten sein. Die Integration ihres Wissens soll mit Hilfe der Philosophie zustandekommen. Diese soll eine Art Grundwissenschaft darstellen, die es den Angehörigen verschiedener wissenschaftlicher Disziplinen erlaubt, einen Austausch ihrer Erkenntnisse zustande zu bringen und sie miteinander zu verknüpfen. Das humboldtsche Bildungsideal bestimmte lange Zeit die deutsche Universitätsgeschichte entscheidend mit, auch wenn es praktisch niemals zur Gänze realisiert wurde oder realisierbar ist. Große intellektuelle Leistungen der deutschen Wissenschaft sind damit verbunden……..
          ../….a prelua cât mai mult din lume în persoana proprie e viață…/ …. Idealul în educație s-a dezvoltat în jurul noțiunilor iluminismului: al noțiunii de „individ autonom“ şi al „cetățeanului universal“…. Un individ autonom e un individ care obține autonomia, autodeterminarea prin folosirea ratiunii /Vernunft. … / …. Cetățenia universală /Weltbürgertum e legătura umană care uneste indivizi autonomi fără a ține cont de diferențe în socializarea lor culturală, etc…. ).
          Avem în UE posibilitatea să ne folosim de un patrimoniu comunitar cultural, tehnic, ştiințific, artistic credibil, umanistic care ne poate călăuzi azi şi mâine.
          Teorii avem destule. Diferă enorm de mult prin limbă şi traditțe. Englezii diferă de francezi, etc. Brexit …. ….
          Alfred Müller Armack e considerat creatorul modelului economic Vestgerman „Soziale Marktwirtschaft“ parcticat de Ludwig Erhard/CDU (Wohlstand für alle). (Alfred August Arnold Müller-Armack * 28. Juni 1901 in Essen; † 16. März 1978 in Köln war ein deutscher Nationalökonom, Kultursoziologe, Urheber des Begriffs und Mitbegründer der Sozialen Marktwirtschaft. Anfang Mai 1933 trat er der NSDAP bei, da er hoffte, das nationalsozialistische Regime könne als „starker Staat“ eine bessere und stabilere Wirtschaftspolitik durchsetzen als die Weimarer Republik. Bis 1945 blieb er – ein zwar passives – Parteimitglied, formulierte aber in einem empathischen Pamphlet seine Hoffnungen auf die nun möglich werdende Wirtschaftsordnung.
          Im gleichen Jahr (1933) veröffentlichte er seine Schrift Staatsidee und Wirtschaftsordnung im Neuen Reich, die dem Nationalsozialismus ideologisch nahestand. 1940 wurde er ordentlicher Professor und geschäftsführender Direktor des Instituts für Wirtschafts- und Sozialwissenschaften der Westfälischen Wilhelms-Universität Münster, wo er Beratungsaufgaben für das NS-Regime und die Wehrmacht übernahm.
          In vertraulichen Gesprächskreisen der Wirtschaft, in denen man nicht unbedingt von einem „Endsieg“ des Deutschen Reiches ausging und wo er auch auf Ludwig Erhard traf, arbeitete er an Konzepten für eine Wirtschaftsordnung nach dem Krieg. Ab 1943 wirkte er in Vreden-Ellewick, wohin seine Forschungsstelle für Allgemeine und Textile Marktwirtschaft ausgelagert worden war. Mit seiner Studie Das Jahrhundert ohne Gott versuchte er 1948 auch eine religionssoziologische Deutung des Nationalsozialismus, den er rückblickend als Ersatzreligion in einer Zeit des Glaubensabfalls ansah.
          Nach dem Zweiten Weltkrieg trat er der CDU bei und entwarf 1946 in seinem Buch Wirtschaftslenkung und Marktwirtschaft (erschienen 1947) die Idee und den Begriff der „Sozialen Marktwirtschaft“ (dabei schrieb er sozial stets mit großem „S“) als einer mit „sozialer Gerechtigkeit … in einem komplementären Verhältnis“ stehenden Marktwirtschaft 1950 wechselte er als ordentlicher Professor für Wirtschaftliche Staatswissenschaften an die Universität zu Köln und gründete im selben Jahr gemeinsam mit Franz Greiß als unabhängiges wirtschaftswissenschaftliches Forschungsinstitut das Institut für Wirtschaftspolitik an der Universität zu Köln. Ab 1952 arbeitete er im Wirtschaftsministerium unter Ludwig Erhard als Leiter der Grundsatzabteilung. Bei seiner theoretischen und praktischen Weiterentwicklung der Sozialen Marktwirtschaft erweiterte er auch ganz erheblich die Gedankenwelt Ludwig Erhards und der Ordoliberalen. Von 1958 bis 1963 war er Staatssekretär für Europäische Angelegenheiten. Müller-Armack war sowohl vom Soziologischen Neoliberalismus und der Freiburger Schule als auch von der christlichen Soziallehre beeinflusst.
          1971 veröffentlichte er seine Erinnerungen unter dem Titel Auf dem Weg nach Europa. 1972 erhielt er den Ernst-Hellmut-Vits-Preis der Westfälischen Wilhelms-Universität (WWU) in Münster. 1976 wurde er mit der Alexander-Rüstow-Plakette ausgezeichnet.
          Im Gegensatz zu Erhard hielt er noch bis zu seinem Tode (1978) daran fest, dass das Konzept der Sozialen Marktwirtschaft mit der realen Wirtschaftsordnung übereinstimme.
          „Das Stilprinzip der Sozialen Marktwirtschaft [ist] einer permanenten Abwandlung zugänglich […] Ich erinnere an die Sparförderung, an die weiterzuführenden Ansätze der Vermögenspolitik, an die dynamische Rentenformel, an das Betriebsverfassungsgesetz und alles was sich daran anschloss.“
          – Alfred Müller-Armack: Die Grundformel der Sozialen Marktwirtschaft, in: Ludwig-Erhard-Stiftung (Hrsg.): Symposion I: Soziale Marktwirtschaft als nationale und internationale Ordnung, Bonn 1978, S. 13…., /…… a rămas cu convingerea că conceptul „Soziale Marktwirtschaft“ corespunde cu economia reală….. Ca tânăr în al III Reich era pasiv dar a participant …., l-a cunoscut pe Ludwig Erhard şi a participat după 1945 la reconstrucția RFG).
          Benchmarking …….

    • Dan_Bruma spune:

      Romania a fost tara minciunii accepate. In comunism. Si este în continuare, dupa transformarea comunismului ceausist în cleptocratie sau oligarhie de tip ruso-chinez o data cu revolutia anticomunista din celelalte tari din estul Europei. Putem observa ca Ungaria isi face mea culpa de a fi participat la aceasta revolutie anticomunista si vrea sa se intoarca pe calea comunismului oligarhic romanesc.

  3. Adrian spune:

    Buna ziua! (forma de adresare non-directa vine ca raspuns al preambulului privind destinatarii reali ai textului dumneavoastra..)

    Parerea mea este ca bunul-simt este majoritar in afara centrelor de putere si inevitabil contamineaza si unele dintre acelea. Intrati intr-o librarie-papetarie/gogoserie/agentie de voiaj etc dintr-un oras sau comuna, din apropierea vreunui centru local de putere si veti gasi serviabilitate (nu slugarnicie) cel putin.

    Pe de alta parte, reapar cozi la paine etc (bunuri esentiale) ceea ce arata ca (cel putin) un ciclu de “consumerism” a trecut si oamenii doresc din nou in primul rand autenticitate/calitate/sanatate (paine pe vatra, cu gust, nu chestii care seamana oarecum cu painea etc) si reclama mincinoasa a (re)devenit gretoasa, cum scrieti dumneavoastra:

    “Limbajul să fie curat, fără a furniza locuri de care să se agaţe căutătorii de noduri în papura.”

  4. man of war spune:

    observati i pe ciocoii, vechi si noi, cum se bat pentru un post de europarlamentar ! de ce ? din dragostea de tara complementata cu abilitatile intelectuale deosebite care i fac eligibili sa si reprezinte compatriotii ? ce ar fi daca toti acesti trogloditi politici ar fi lasati fara salarii si pensii speciale, sa circule cu tramvaiul nu cu limuzina cu valeti, sa se trateze in spitalele autohtone pe care le pastoresc si nu la viena sau berlin, sa se aseze la coada la ghiseiele functionaresti pentru a si plati taxele si impozitele, etc. cum ar fi ? s ar mai inghesui toate scursurile societatii sa lucreze pentru tara si popor ? sa te exprimi liber fara sa poti schimba sistemul bolsevic valoreaza tot atit cit o ceapa degerata

  5. Constantin spune:

    “Ceea ce vedem public nu este un epifenomen, ci însăşi esenţa statului român.”

    În sfârșit, se pare că autorul a înțeles pe ce lume trăim. Descrierea României din acest text, spre deosebire de unele precedente, are un caracter cu mult mai realist. Felicitări.

  6. Firesc Popescu spune:

    Citesc şi iar mă crucesc.
    „Dacă acestea sunt urmate cu perseverenţă se poate dobândi un mod de viaţă decent.” zice autorul autorului ca o concluzie subtilă.
    În dictatura totalitară a Amalgamului Triumfător ?
    „Ca adevarul sa conteze, trebuie sa mori de foame daca nu il spui.” zice un comentator mai jos.
    „mori de foame” Dacă ÎL SPUI !
    Şi de ce trebuie să moară cineva de foame dacă spune adevărul ?
    Frumoase sînt speranţele cu „DACĂ” şi „ar trebui”,
    iar „Metoda exprimării libere” este una dintre cele care te ajută să răzbaţi ….
    ……… în interiorul SISTEMULUI devenind astfel unul din membri Ei/Lor de Bază.
    Felicitări !

  7. Laur spune:

    Da, foarte binevenit articol.
    “…să fie limpede, vizibilă, clară viaţa duhovnicească şi să fie la fel de clară şi performanţa ştiinţifică sau de gândire, la standardele celor din comunităţile intenaţionale respective.”
    Era cazul sa apara asa ceva si pe contributors, unde viarta duhovniceasca=PSD=prostie=delir colectiv=rusofilie, adica ceva absolut ireconciliabil cu performanta stiintifica sau de gandire.
    Sper ca ideile de mai sus sa ajute la inceperea unui dialog semnificativ despre referendum. Pana acum totul a fost trivializat si simplificat pana la ridicolul absolut de a prezenta PSD-ul ca partid autentic creştin şi familist, deşi toţi europarlamentarii PSD, în frunte cu Viorica Dăncilă, au votat constant, timp de peste 10 ani, toată agenda LGBT şi când majoritatea şefilor sunt divorţaţi şi trăiesc cu mândre cu 20 mai tinere ca ei.

  8. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Multumesc tuturor pentru comentarii.

    Gânduri bune,



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Virgil Iordache


Virgil Iordache

Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi ... Citeste mai departe


E randul tau

Pentru Mike the Hunter, cu referire strict la proiectele PCCF finantate pe domeniul Stiinte Exacte ...

de: Lucian Pintilie

la "Academia Română NU mai este cel mai înalt for de consacrare științifică și culturală!"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

noiembrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)