marți, martie 19, 2024

Mintea copy-paste

Mintea copy-paste e și începutul procesului de substituire a memoriei. Memoria nu mai antrenată, nu se mai exersează în modurile cunoscute ale învățării textului, formulei. Plonjarea în internet, zilnică, conectarea la aparate, zilnică, modifică progresiv contactul cu realitatea. Școala rămâne, încet-încet, în urma acestei progresive modificări. În mediile de învățare unde studentul, de pildă, nu are ceva de făcut practic, fie că e curs, fie că e seminar,  dobândirea de cunoștințe și activarea propriilor resurse ale învățării pierd din portanță. Dacă studentul nu e activ, dacă relația didactică nu e una a acțiunii comunicative, mintea copy-paste își va urma singură drumul, abandonând logica cauzală, punerea în context, explicarea dialectică, abordarea holistică, dialogul în prezență. Nu va mai fi nevoie decât de username și password. Și, evident, de o conexiune. Care, e probabil, nu va mai fi profesorul. Dacă acesta nu se schimbă. Dacă acesta nu e în relație, conectat la lumea studentului.

Sunt perioade în care unele cuvinte apar în exces în spațiul public la noi. Între acestea: plagiatsau copy-paste. Când am evaluat primele cazuri de plagiat, la Comisia de etică a Universității din București, am realizat, nu peste multă vreme, că a descoperi, a demonstra un plagiat e mai multdecât atât. Intri în mica lume care a girat acel plagiat, colegi și colege care, din varii motive, l-au „făcut” doctor pe respectivul sau respectiva. Dar mai intri într-o lume a problemelor filosofice, morale, etice despre ce înseamnă plagiat în raport cu copia, cu imitarea. O lume în care îți dai seama că a copia e o acțiune care ne fundamentează existența din mai multe puncte de vedere. O lucrare cunoscută, a lui Marcus Boon, indică marea dificultate a chestiunii: ” Problema e că se pare că lipsește aproape total un context pentru înțelegerea a ce înseamană să copiezi, a ce este o copie, care sunt utilizările copierii.” ¹

Cineva grăbit ar spune: „păi, vedeți!”, adică „de ce mai faceți atâta caz cu plagiatele?” Oamenii aceia au copiat și n-au spus de unde, ceea ce constituie o infracțiune academică. Dar ce-i spui studentei care copy-pastează în lucrarea ei, fără să indice de unde a copiat, și care nu înțelege că asta e rău? Dincolo de regulamente. Mi se spune că răul a fost comis dinainte, din preuniversitar unde elevii sunt încurajați să copieze, să folosească, prin copiere munca altora și s-o dea drept a lor. Iar profesorii sunt agenții acestei modelări a minții copy-paste. Nu altcineva.

Există practici profesionale unde, dacă nu exersezi copierea, șansele de a crea ceva original sunt mai reduse. Mă gândesc la artele spectacolului, la artele plastice, la arhitectură, la muzică, la medicină, la științele exacte. În fiecare dintre ele, trebuie să exersezi îndelung lucruri existente, formule, scheme, atitudini, interpretări, ecuații, pentru a ajunge la a stăpâni conținutul, fondul de cunoștințe care să îți permită mai apoi să te exprimi liber în domeniul respectiv. Învățăm încă de la începutul vieții noastre să copiem, să imităm pentru a deprinde elemente ale unui mod de viață împotriva căruia e foarte posibil, mai târziu, să reacționăm. Copierea e, atunci, a lua de bunăceea ce ni se spune, ni se arată, ni se cere, să facem și să spunem.

De aici până la a nu mai copia pentru a face și a spune, e drumul formării și afirmării. Școala are, desigur, o contribuție majoră la fel ca și mediul familial și, mai târziu, mediile profesionale.Când acestea nu funcționează ca lumea, rezultatele au consecințe pe lungă durată. Deteriorează profund mecanisme de dezvoltare. Școala ar trebui să te facă să înțelegi unde te situezi, cum scrie un celebru psihiatru, Judith Orloff.² Unde te situezi moral, etic. Gestionarea emoțiilor e fundamentală, dar în Școală nu îi acordăm atenție decât în moduri punitive. Evaluăm studentul, când vorbește, dar vociisale, limbajului său non-verbal nu le acordăm atenție; ne-ar spune mult despre lumea sa. Dar Școala nu ne învață despre acestea. Din păcate.

Apariția și folosirea extensivă apoi a internetului, comportamentele pe care le-a creat acesta, dependența comparabilă cu alte tipuri grave de dependență, indică un proces cu urmări incalculabile. Procesul de-formării paradigmei clasice a discursului rațional. Înlocuirea ei cu altceva nu mai e decât o chestiune de timp. Ce vreau să spun acum, însă, e că folosirea internetului dezvoltă un comportament agresiv de user. O agresivitate venită din noutatea descoperirii, o agresivitate care, treptat, devine normalitate. Copierea de pe internet e acum la îndemână. Vidată de sentimentul încălcării unor drepturi, tocmai pentru că natura obiectuală a încălcării, cum este cartea, de pildă, dispare, preluarea prin copiere de pe internet e, în mediile de învățare, un exercițiu zilnic. Iei de pe internet fără conștiința că aparține cuiva ce ai luat. Anonimatul userului e dezvoltat de și dezvoltă modele și comportamente cărora școala tradițională nu le mai poate face față. E nevoie de un alt mediu de învățare. Dar și de a stimula un mod al libertății emoționale prin care Școala poate ajuta la a-ți transforma viața, după cum susține Orloff.

Mintea copy-paste e și începutul procesului de substituire a memoriei. memoria nu mai antrenată, nu se mai exersează în modurile cunoscute ale învățării textului, formulei. Plonjarea în internet, zilnică, conectarea la aparate, zilnică modifică progresiv contactul cu realitatea. Școala rămâne, încet-încet în urma acestei progresive modificări. În mediile de învățare unde studentul, de pildă, nu are ceva de făcut practic, fie că e curs, fie că e seminar,  dobândirea de cunoștințe și activarea propriilor resurse ale învățării pierd din portanță. Dacă studentul nu e activ, dacă relația didactică nu e una a acțiunii comunicative, mintea copy-paste își va urma singură drumul, abandonând logica cauzală, punerea în context, explicarea dialectică, abordarea holistică, dialogul în prezență. Nu va mai fi nevoie decât deusername și password. Și, evident, de o conexiune. Care, e probabil, nu va mai fi profesorul. Dacă acesta nu se schimbă. Dacă acesta nu e în relație, conectat la lumea studentului.

Mintea copy-paste nu e numai rezultatul progresului de tip tehnologic. E și consecința birocratizării unor sisteme, precum cel al Educației, unde filosofii diverse corelează procesul educațional cu piața muncii. Educația pierde teren în ce privește construcția socială în fața construcției pieței muncii, fenomen accentuat de globalizarea acesteia. Globalizare care e inițiată de tehnologia informației, de abolirea spațiului și timpului ca mărci care delimitează în semne care virtualizează. Mintea copy-paste a format proletariatul unei noi realități, și o face în continuare. O realitate virtuală care va concura realitatea …ne-virtuală. O va devora, de fapt.

Redefinirea unor procese elementare, fundamentale în Educație, precum o mai marcată trecere de la cultura textului la cea a imaginii, de pildă, ar putea contracara efectele nocive deja ale minții copy-paste. Ca și cultivarea unei noi strategii comunicaționale în actul de învățare. Un paradox observat de câtva timp spune limpede: cu cât tehnologia informației și comunicării se dezvoltă mai agresiv, cu atât comunicăm mai prost. Mai repede, dar mai prost. Iar mintea copy-paste este beneficiara acestei tendințe. Fenomenul selfie-ului este revelator pentru mintea copy-paste: virtualul, prin copiere, devine noua realitate. Nu mai contează timpul, locul unde ai fost, ci eu-l virtual al selfie-ului. Ai copiat o realitate vie, o faci mereu, te obișnuiești s-o faci iar sutele, miile de „poze”, clip-uri iau locul cu succes memoriei afective, marele stimulator al educației. Cât despre inteligența emoțională, probabil că nu realizăm încă ce comoară uriașă lăsăm să zacă nefolosită. Emoțiile noastre sunt mediate, mediatice și, treptat-treptat, virtuale.

Ar fi momentul unui reviriment al unghiului de abordare a ce oferă Școala. Pentru a diminua energia nocivă a minții copy-paste. Aceasta va plasa beneficiarii Școlii într-o lume paralelă. Școala noastră rămâne în urma a ceea ce decid elevii/studenții să considere că „au de învățat”. Pentru că mintea copy-paste e la un click distanță.

Articol aparut pe blogul autorului.

¹Marcus BOON, In Praise of Copying, Harvard University Press, 2010, p.6

² Judith ORLOFF, Libertatea emoțională, Paralela 45, 2012, p.42

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Cred ca e necesar de inteles ca intelectul nu poate fi separat de context. Ideea aceasta cu matematicianul, filosoful, omul de stiinta, de geniu care se vor specializa in scoala romaneasca este oarecum un vis utopic si lipsit inca de niste baze care sa asigure un context fertil.

    Un matematician, filosof, un om de stiinta, un om de geniu vor gasi cadrul fertil intr-o cultura cum e cea din America, Germania, Marea Britanie.

    Intr-o tara in care efortul civilizator nu reuseste decat cu mare dificultate sa identifice un plagiat, ca sa nu mai vorbim de alte carente, precum si de o lipsa aproape desavarsita a unei culturi arhitectonice, citadine.

    Romania e un sat extins si locuitorii ei cu rare exceptii o vad ca atare. Orasele in care exista urme civilizatorii comparabile cu cele din Vest sau din Est nu sunt decat in zonele care au fost populate de alte nationalitati: sasi, unguri, armeni, greci, turci.

    Exista e drept niste eforturi timide de propasire culturala dar ele in marea lor parte au dat roade doar izolat in cercuri si mai putin in structura societala care sa creeze un mediu urban frecventabil.

    Discutiile de care pomeniti erau mentionate si de Tudor Vianu acum cred mai bine de 70 de ani intr-o care numita Generatie si Creatie.

  2. Este cea mai limpede, cea mai clara explicatie referitoare la radacinile plagiatului pe care am citit-o vreodata. Chapeau! Ca atare pacatul plagiatorului, de fapt, nu este de a fi copiat si de a nu fi spus de unde,este ca se situeaza intr-o lume cvasi-virtuala de fapt in afara canoanelor academic clasice, o lume in care invatarea activa si inteligenta emotionala nu se manifesta de fapt deloc, o lume in care crampeie de text golite de context sunt manipulate fara a le fi patruns intelesul profund. Daca pun langa acest text contributia dlui Liiceanu cu „pivnita” , inteleg mult mai clar de ce, pe langa relativitatea morala clamata de plagiatori ziua in amiaza mare exista si o agresivitate naucitoare dublata de o relativizare a standardelor academice, relativizare ajutata de o lume care nu mai percepe contextual ci doar fragmentar (a se intelege ca percep la fel si cei care receptioneaza informatia, eventual prin televizor, de la plagiatori).

    • S-o situa el in alta lume, dar ce te faci cand refuza evidenta si, asemenea maimutei inchisa la zoo, sustine ca nu el, ci restul lumii in in afara canoanelor?

    • Plagiatul uman e cel mai grav … Oameni trasi la indigo, fara individualitate, fara gandire autonoma, manati doar de interese sau de instinctele primare …

      O scoala care inhiba pornirile creatoare canalizata pe comformism care se propaga ierarhic pana la structurile politice emanatie a unei stari tranzitorii a societatii post-comuniste nu poate avea alt rezultat decat unul nivelator …

      Canoanele etice, subordonate politic, sau nu …, „standardele academice” nu sunt decat al doilea nivel al uniformizarii naturii umane …

  3. Perfect de accord. In plus, copy-paste ajunge un mod de viata, o dezumanizare totala. Multe personae nici nu mai exista in realitate, sunt doar niste complicate mecanisme cu rtoti dintate care reproduce la stimuli diverse fragmente de text.

    Ajunse in functii de conducere, asemenea persoane distrug cu maxima eficienta tot ce e in jurul lor in materie de gandire, prin perseverenta dibaolioca prin care impun modele de gandire decerebrate.

    Caracteristic acestor roboti umani este dispretul total pentru ce nu e fix la fel cu modelul lor mental compus din angrenaje bolnave de fragmente de viata copy0paste.

    Evident, este absolut imposibil ca toti cei din jurul acetor roboti umani sa „gandeasca” la fel cu ei, asa ca toti, fara exceptie, sunt consdierati tampiti.

    Ori, ce pe care autoprul ii indeamna sa faca un effort pentru a scoate mintea copy-paste din scoala sunt exact acesti roboti umani. Apelul la ratiunea lor e inutil, pentru motivul simplu ca nu nu mai au demult ratiune.

    Situatia se repeta si in politica, din pacate exact generatia 35-45 de ani este atinsa de acest virus, asa ca slabe sperante din partea lor sa schimbe ceva in educatie.

    Foarte multe persoane din politica sunt decerebrate total, din pacate mintea copy -paste are avantajul de a elibera mult timp si de a genera o persevernta diabolica, ceea ce face ca multe functii de decizie in politica si administratie sa fie acaparate de asemenea personaje.

    O solutie ar sta in simplificarea regulilor, de orice natura – de la legislatie la administratie. Astfel, mintea necontaminata ar castiga timp pretios pentru a putea contrabalansa influenta copy-pasterilor.

    ASigurarea unor venituri mai mari in sectorul privat decat in cel de stat ar crea si o presiune externa foarte pretioasa.

    ====

    Mai adaug si ca mitnea copy-paste merge mana in mana cu minciuna structural, existentiala. De multe ori grobiana, evidenta dar nu mai putin jegoasa, minciuna copy-pasterilor se caracterizeaza prin evidentul sau neadevar estompat insa de aplombul si agresivitatea cu care este sustinuta.

    Un vopy-paster va repeta la nesfarsit, cu subtile moifficari aceeasi si aceeasi minciuna, va barrfi, va vorbi pe fiecare de rau in fata altuia, nimeni nu scapa de balele sale.

    Cei care se prind (nici nu e greu de fapt…) parasesc vizuina lighioanei, scarbiti de a fi mereu maculati de scuipatul verde al copy-pasterului respectiv (sau copy-pasterei, pentru ca sunt si destule femei in astfgel de situatii…).

    Asa ca niciodata jigodia copy-paste nu va avea opponent real- si ea stie asta. Cand altfel nu merge, arunca sagetile otravite ale jignirilor personale, scufundarea „oponentilor” in balta mizerabila a detaliilor insignifiante ridficate la rang de cunoastere absoluta. Lipsa unei virgule, o fraza neterminata, o piesa pusa pe coltul mesei – toate devin greseli majore, dovada incompetentei, a lipsei de consideratie pentru persoana domniei sale….

    ===

    Scoala va actiona pentru viitor. Dar prezentul acaparat de jigodiile copy-paste este principalul obstacol al reformelor, nu doar in edcatie ci si in intreaga societate, ramasa structural preponderant comunista.

  4. Asa se intampla cu lucrurile de care se abuzeaza, iar invatamantul romanesc a abuzat din plin de „memorie”. Fiul meu a trebuit sa invete pe de rost un manual intreg, cuvant cu cuvant, virgula si punct, ca sa se prezinte la un examen de admitere la facultate. Sper ca aceste vremuri sa nu se mai intoarca.

  5. Eu cred ca, cea mai mare problema nu este Internetul, ci faptul ca nu s-a inteles ce sa se faca in scoala cand a aparut acesta, nu s-a inteles sa se faca o trecere adevarata de la invatarea bazata pe memorare, la invatarea bazata pe experienta.
    Scoala in loc sa inteleaga ca internetul este o baza de date(o unealta), pe care poti sa o folosesti sa gasesti informatie usor si rapid, si pe baza acesteia sa se concentreze sa transmita expperienta/cunoastere, scoala a inteles total invers, ca internetul este cunoasterea/experienta pe care poti sa o copy/paste, ceea ce e total gresit, exact asta e copy/paste-ul lipsa de intelegere profunda a acelei informatii. Si aceasta cred ca are un pic de radacini in scoala bazata pe memorare, pentru ca acolo daca esti in stare sa reproduci formula, teorema etc atunci ai obtinut cunoasterea, ceea ce e total gresit si acolo, pentru ca e una sa raproduci ceva, si alta e sa intelegi acel ceva.

    Si asta trebuia sa inteleaga si inainte de internet scoala veche baza pe memorie, sa transmita cunoastere si experienta in primul rand si nu doar cunostinte. Scoala noua trebuie sa inteleaga ca trebuie sa transmita cunoastere/experienta si cunostinte in mod moderat sau minimal pentru ca pe acestea le poti gasi foarte usor in sursa indicata de profesor/profesoara. Si oricum dupa ce o sa acumulezi cunaosterea/experienta o sa ai acumulate si cunostiintele cu siguranta.

    Eu zic ca asta e problema profunda de fapt.

  6. Nu e chiar mult timp de cind Ponta voia sa renunte (parca clocise si o Ordonanta) la titlul de dottore.
    Acum a facut contestatie la hotarirea de a i se retrage titlul.
    Cu asmenea specimente e greu de discutat, doar legea ferma poate face lumina. Nu grajdanii si oameni de Curaj.
    Si cu ceva pedepse pe masura ;D

  7. exceptionala sintagma minte copy-paste și, din pacate, adevarata! Marian Popescu se dovedeste din nou acelasi universitar de inalta tinuta intelectuala si morala care, bineinteles, nu este scos in fata ca sa nu vedem cat de jalnici si semianalfabeti sunt cei care ne conduc sau cei care umplu televizoarele cu comentarii idioate. MP chiar are ceva de spus. Felicitari!

  8. Atât timp cât omul studiază fiindcă dorește într-adevăr să învețe ceva, își va folosi din plin mintea într-un asemenea scop. Când nu are nevoie decât de o diplomă sau de un titlu, este lipsit de sens să studieze, ar fi un efort inutil. Soluția copy-paste este un mecanism de autoreglare, la fel ca și șpaga, la fel ca și corupția. Vinovatul moral nu este studentul (fie el și doctorand) care apelează la copy-paste, vinovat este sistemul inept care-l face să aibă nevoie de acea diplomă. Dacă fiecare educatoare de grădiniță o să aibă nevoie de doctorat, fie ca să poată profesa, fie pentru un plus la salariu, atunci toate or să-l obțină. Simplu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marian Popescu
Marian Popescu
Marian Popescu este profesor al Universității din București, expert independent în etică și integritate academică, comunicare, artele spectacolului și politici culturale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro