Home » Cultura »Reactie rapida »Societate/Life » Citesti:

Mircea Crișan, Marina Voica si comunismul

Vladimir Tismaneanu decembrie 1, 2013 Cultura, Reactie rapida, Societate/Life
36 comentarii 3,561 Vizualizari

Bancurile si slagarele ne-au ajutat sa respiram sub gheața comunista. Erau antidoturi la greața, spaima, dezgust, plictis. In anii 60, regimul devenise ceva mai flexibil, se permiteau anumite glume cu dublu inteles, se incuraja muzica usoara romaneasca, diferita de cantecele venite din marea Uniune. Securitatea era mereu in alerta, dar nu actiona cu aceeasi ferocitate ca in trecut. Pe acest fond, au facut cariere spectaculoase actorul Mircea Crisan (recent trecut in lumea dreptilor in Germania) si cantareata Marina Voica. Se scriau comedii, vechii stalinisti gen Aurel Baranga, Alexandru Mirodan si Sergiu Farcasan spargeau tabuuri, macar la nivelul aluziilor. Un interviu al Marinei Voica aparut in “Adevarul” include detalii fascinante despre acele timpuri.

Intre altele, cantareata spune ca l-a admirat pe Karl Marx si isi propune sa-l reciteasca acum, la varsta senectutii. Ma rog, mai bine sa-l citesti pe Marx decat sa-l invoci dupa ureche. Desi sunt convins ca o lectura a “Arhipelagului Gulag” de Soljenitin ar fi infinit mai instructiva. Marx a fost unul din acei magistri ideologici–maîtres-penseurs– datorita carora s-a ajuns la experimentele totalitare ale veacului XX. Oricum, un banc din anii 70 suna cam asa: Marx ajunge la Moscova si cere permisiunea Politburo-ului sa spuna cateva cuvinte la televiziune. Dupa indelungi deliberari i se permite. Nu a spus decat atat: “Proletari din totate tarile, iertati-ma!”

Cat priveste comunismul romanesc, un banc al lui Mircea Crisan merita reluat, chiar daca vor fi unii care il vor considera cam prea explicit: “Gata tovarasi, acum avem dreptul de a vorbi, nu e ca pe vremea burghezo-mosierimii cand toti se cacau in capul nostru. Acum avem gura”. Spus la “Europa Libera”, bancul a circulat viral a doua zi in Romania.

http://adevarul.ro/entertainment/muzica/interviu-marina-voica-vreau-sa-l-recitesc-marx-mare-filosof-1_52989b95c7b855ff56539694/index.html

http://www.potrivite.eu/bancuri/bancuri-noi/arhiva-comica-a-securitatii

Despre Marina Voica, o amintire personala. O admiram inca din adolescenta, ca si pe Margareta Paslaru. Canta in romaneste, in rusa si spaniola. Stiam ca crescuse impreuna cu copiii spanioli ajunsi in URSS dupa infrangerea Republicii. Suntem in 1984, la Philadelphia, in casa unor buni prieteni. Sosesc Gheorghe Sencovici si sotia sa Margareta Paslaru, proaspat ajunsa in Statele Unite in urma cererii de reintregire a familiei. Ascultam o caseta cu ultimele inregistrari ale Margaretei. O intreb: “Ce mai face Marina Voica?” Artista imi spune: “Pe Marina am vazut-o acum cateva saptamani la cabina de machiaj. Stateam alaturi, n-am scos niciuna nicio vorba, ne-am privit adanc, am oftat, iar Marina a spus: ‘Niste lepre, Margareta’.” Mi-a fost dat sa spun si eu de atatea ori, inainte dar si dupa naruirea regimului comunist aceste cuvinte: niste lepre

Pe Mircea Crisan, regimul Dej a vrut sa-l transforme intr-un bufon de serviciu. I se dadeau sarcini precise, actorul cauta modalitati subtile de a evita transformarea in propagandist. Sigur, a facut concesii, dar se stia ca fiecare gluma a lui Mircea Crisan ascunde o mare tristete. Imi amintesc de inceputul anilor 60, eram copil, am mers impreuna cu parintii mei la spectacolul de la Sala Palatului unde Mircea Crisan a aparut impreuna cu marele comic sovietic Arkadi Raikin. Era in plina destalinizare hrusciovista, o directie politica boicotata si sabotata de satrapii de la Bucuresti. Si azi ma intreb cum de au permis Dej, Rautu, Niculescu-Mizil, Alexandru Draghici, acel spectacol dinamitard. Raikin fusese el insusi o victima a stalinismului, marginalizat in ultimii ani de viata ai generalissimului. Paradoxal, la Bucuresti unde nu s-a permis publicarea lui “Ivan Denisovici” si nici a poemului “Urmasii lui Stalin” de Evgheni Evtusenko, s-a ingaduit acea explozie de umor veritabil. Ma intreb daca Marina Voica isi aminteste de acele clipe cand multi am sperat ca dictatura se va imblanzi si ca vom putea in fine renunta la botnitele impuse de sistem. In interviu, Marina Voica povesteste despre divinizarea lui Stalin in URSS. Pentru unii, Stalin a fost Dumnezeu. Pentru altii, a fost Diavolul in carne si oase. Cum diavoli au fost discipolii sai din “democratiile populare”.

Mircea Crisan a plecat din tara in anii 60, Marina Voica si ea, mai tarziu, dar a revenit apoi din motive personale. Gyuri Sencovici a murit in Statele Unite, pe Margareta am reintalnit-o la un targ de carte din Bucuresti. Ajuns cel mai vestit comic al acelor ani, Mircea Crisan a jucat intr-un spectacol la Teatrul “Tandarica” in 1964, la ceasul dezghetului dejist. Piesa era descrisa drept o drama politista, se chema “Mana cu cinci degete”. Era bezna completa in sala, pe cortina se proiecta, amenintatoare, imaginea unei maini umane. Care, in genere, are cinci degete. Cu o voce ragusita, cavernoasa, Crisan rostea aceste cuvinte, menite sa terifieze, sa dea frisoane. Firescul devenea absurd si infricoasator. Dar in dictaturi normalitatea apare ca seditioasa, iar anormalitatea este impusa ca norma de viata. Istoria culturii sub comunism include, asadar, nu doar decretele Sectiei de Propaganda, ci si aceste secvente subiective, fragmente dintr-un puzzle pe care nu vom osteni sa incercam a-l dezlega.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , , , , , , , , , , , ,



Currently there are "36 comments" on this Article:

  1. Cosa Nostra spune:

    “Erau antidoturi la greața, spaima, dezgust, plictis.”

    În acele vremuri, eu am realizat ceva foarte important: plictiseala denotă o totală lipsă de preocupări intelectuale!

    Ah, că uitasem: indiferent de regimul politic!

  2. dusu spune:

    bancurile erau la ordinea zilei;se spuneau prin anii 80 fara prea multe precautzii;dar vai,hotzii rivolutziei din decembrie,ha ha,nu le gustau intotdeauna;si daca un mare actor era marginalizat,un biet raspinditor de bancuri ishi pierdea piinea.nu era i concediat,era i restructurat !.dvs shtitzi ca cea mai dreapta si echitabila societate nu avea someri.in consecintza ramineai fara nici o sursa de venit,iar Partidul Mare avea grija sa te faca sa simtzi ca nu potzi glumi pe seama lui.sa tzi gaseshti apoi,un loc de munca,intr o tzara unde patronii erau totzi comunisti,era o lupta.cred ca shtitzi: comunistii erau unitzi si schimbau intre ei tot felul de informatzii,ca acum de altfel,ha ha
    unde mai pui ca in marinimia lui Marele Partid nu permitea sa cobori sa lucrezi oriunde daca aveai studii,insa posturili scoase la concurs erau majoritatea de shefi si daca nu erai comunist,basta si cu posibilitatea asta

  3. gaia spune:

    Domnule profesor Tismaneanu,

    Dar ceva legat de Romania ne spuneti si noua ? Este ziua noastra nationala, 1 decembrie. Dvs. cat de roman va simtiti ? Este Romania pentru dvs., la fel ca si pentru altii, ceva mai mult decat o buna vaca de muls ?

    La multi ani !

    • Citez din excelentul articol semnat de profesorul Ioan Stanomir, publicat pe platforma LaPunkt. Il recomand tuturor cititorilor de buna credinta:

      Locul festivismului demagogic de care elita autohtonă preferă să se înconjoare poate fi luat, în această zi de 1 decembrie, de reflecţia lucidă asupra datoriei pe care o avem de a duce mai departe ceea ce acea zi ne lasă ca moştenire. În ceea ce a avut mai luminos şi puternic, 1 decembrie trasează reperele unui patriotism constituţional, fondat pe valorile libertăţii şi pluralismului. Curajul celor care au luptat la 1918 este curajul care îi animă în clipele teribile ale confruntării cu totalitarismul. Imaginea lui Iuliu Maniu se desenează ca o stâncă de granit pe acest fundal al încercărilor istorice- până la capăt, până la moartea solitară din închisoarea de la Sighet, Iuliu Maniu a rămas fidel crezului pe care l-a articulat, în decembrie 1918. O patrie în sclavie nu poate fi patria noastră, iar cătuşele pe care tirania ni le înfăţişează ca destin trebuie refuzate,fară ezitare. 1 Decembrie este o zi care ne evocă, tuturor, ceea am fi putut fi atunci, dar nu am fost. Dar ea ne aminteşte şi de ceea ce putem fi încă , dacă viitorul pe care îl zidim este întemeiat pe solul ferm al libertăţilor şi al virtuţilor civice. Omagierea umbrelor ilustre de la 1918 poate fi debutul regenerării noastre democratice. Din speranţele lor ne putem hrăni propriile speranţe.

      http://www.lapunkt.ro/2013/12/01/1-decembrie-despre-patriotism-si-viitor/

      • gaia spune:

        Domnule profesor,

        ,,Locul festivismului demagogic de care elita autohtonă preferă să se înconjoare poate fi luat, în această zi de 1 decembrie, de reflecţia lucidă asupra datoriei pe care o avem de a duce mai departe ceea ce acea zi ne lasă ca moştenire.”

        Ma onorati catalogandu-ma chiar si tangential drept ,,elita autohtona”, va multumesc. Dar dvs. personal, atat ca cetatean al Romaniei cat si ca fin intelectual anti-comunist, cum ,,reflectati lucid asupra datoriei pe care o avem de a duce mai departe ceea ce acea zi ne lasa mosternire” ? Valorile si principiile evocate la 1 decembrie 1918 nu aveau nici cea mai mica legatura cu atacarea neobosita a lui Iliescu, Ponta, Antonescu si Voiculescu. Unde va regasiti dvs. in aceasta ,,call of duty” ?

        ,,Curajul celor care au luptat la 1918 este curajul care îi animă în clipele teribile ale confruntării cu totalitarismul.”

        1 decembrie 1918 marcheaza unirea Transilvaniei cu Muntenia si Moldova. Aceasta ne-a fost oferita drept rasplata pentru participarea la nenorocirea numita Primul Razboi Mondial. Ostasii nostri bravi au fost angrenati in acest razboi nu pentru idealurile marete anti-totalitare, ci pentru a-si apara tara. Un ideal mult mai maret si cu sacrificii mult mai mari decat ,,confruntarile cu totalitarismul” difuzate din pozitii foarte comfortabile.

        ,,O patrie în sclavie nu poate fi patria noastră”.

        Este deja din pacate. Sclavia moderna nu este cea brutala si pe fata. Este cea in care unei tari si unui popor i se dicteaza ce sa faca de catre ,,Marile Puteri”. Este cea in care dau navala investitiile straine (care ne vor binele, se intelege) pentru munca de lucru ieftina. Este cea in care atat presedintele cat si premierul au statutul de ,,tolerat” in intalnirile internationale de nivel inalt. Asa insa a fost mereu … este blestemul acestui popor.

        ,,Omagierea umbrelor ilustre de la 1918 poate fi debutul regenerării noastre democratice. Din speranţele lor ne putem hrăni propriile speranţe.”

        Perfect de acord. Identificarea si promovarea unor astfel de valori este urgent necesara in societatea noastra.

        Have a nice day :)

    • Lupul Monarhist spune:

      @gaia – ziua nationala a Romaniei este 10 Mai. Azi, 1 decembrie 2013, se aniverseaza 95 de ani de la unirea Transilvaniei cu Regatul Romaniei (nu a Banatului, nu a Bucovinei, nu a Basarabiei). E zi libera de la stapanire, se imparte fasole si carnati contra voturi. Festivisme de prost gust, specifice clasei politice de la Bucuresti. La Multi Ani va spun la primavara!

        • Lupul Monarhist spune:

          Asa este, Ziua Nationala a lui Dan Martian, Alexandru Barladeanu si Ion Iliescu :-) La asta ma refeream. Adevarata Zi a Romaniei este pe 10 mai.

          • Valentin spune:

            Tot e bine ca nu stim foarte exact cand s-a nascut Burebista…

            • Rockerul Dac spune:

              Corecţie: DIN PĂCATE nu ştim când s-a născut Burebista. Pentru că acea zi de naştere ar trebui ÎNTR-ADEVĂR să fie ZI NAŢIONALĂ!!!!!!!!!!
              Până când o vom afla cu certitudine, tot 10 Mai ar trebui să fie Sărbătoarea Naţională!

            • Alin spune:

              Burebista s-a nascut la 1 Aprilie I.E.N. (adica inaintea erei noastre)

            • Rockerul Dac spune:

              Asta a vrut cumva să fie glumă? dacă da, e una FOARTE PROASTĂĂĂĂ!!!!!!!!!!!!!!!!!

            • Alin spune:

              Noi asa am invatat la scoala, pe vremuri, la ora de istorie .

            • Rockerul Dac spune:

              Da, Aline, voi aţi învăţat la şcoală să faceţi băşcălie ieftină! Şi atât!

      • gaia spune:

        Domnule Lup Monarhist,

        inteleg ca sunteti un adept al regalitatii. E o consider o forma de conducere care nu mai apartine actualitatii. Plus sa nu uitam ca insusi Maria Sa Regele Mihai ne-a lasat prada ,,tatucilor” celor enumerati de dvs. mai jos.

        Doamne ajuta !

        • Rockerul Dac spune:

          Greşiţi atunci când vine vorba de monarhie!!!!!!!!!!!!
          O comparaţie cu Regatele Scandinave, Olanda şi Regatul Unit al Marii Britanii este NET DEFAVORABILĂ sistemului republican – mai ales celui românesc, “năşit” de Ion Iliescu, care în 1991 a trădat interesul naţional – DIN VINA lui s-a ratat Unirea Basarabiei cu România (citiţi memoriile lui Mircea Druc).
          În altă ordine de idei, Burebista, Decebal, Negru Vodă, Mircea cel Mare, Vlad Ţepeş, Ştefan ce Mare, Radu de la Afumaţi, Ion Vodă cel Cumplit, Mihai Viteazul şi Radu Şerban NU au fost preşedinţi de republică….
          Dacă ar fi fost, s-ar fi găsit vreun echivalent antic sau medieval al lui Tonta Copy-Paste şi Chucky Antenescu să-i suspende… Sau, pardon, s-au găsit destui – pentru că Măria Sa Vlad, Radu de la Afumaţi, Burebista etc au murit asasinaţi.

  4. Liviu Petre spune:

    Asta vara, pe plaja la Neptun, intre o dugheana cu hamsii si mici si alta dugheana cu papuci de plastic si saltele de plaja, o dugheana cu carti. Asezate de o adolescenta blonda cu pielea arsa de soare, la loc de cinste, pe raftul cel mai vizibil, Orbitorul lui Cartarescu si Capitalul lui Marx. That’s what I call Democracy! Sau nu?

    • Alin spune:

      E bine ca ati precizat — numai blondele pot face o astfel de alegere ! :lol: :lol: :lol:

      • iosiP spune:

        Alin, nu poti respinge ceea ce nu intelegi, si nu poti intelege ceea ce nu cunosti…

        Altminteri, mi-e teama ca instinctul blondei nu da gres: Marx ne va bantui mult timp de-acum incolo, chiar si cand Cartarescu va fi devenit punctul de dupa etc.

  5. dorin valeriu spune:

    Mircea Crisan a plecat din tara in ’66, dupa turneul la Paris al teatrului Tanase. Aparea acolo alaturi de Stela Popescu si au avut mare succes.Nu-i de mirare, ca au avut succes, am vazut spectacolul la Bucuresti, la Sala Palatului, o repetitie generala inaintea turneului.
    Inainte cu niste luni am vazut la Tandarica spectacolul lui Mircea Crisan “Eu si materia moarta”. A fost de-a dreptul genial ! Cine-si mai aminteste ?
    Pe la sfarsitul anilor ’80, dupa un turneu al lui Crisan in Israel circula si in Romania o caseta cu bancuri. Savuros ! Ne mai ajuta sa trecem peste lipsuri si necazuri …

    • Excelente completari si corectari, va multumesc.

    • Alin spune:

      ” Mircea Crisan a plecat din tara in ’66, dupa turneul la Paris al teatrului Tanase.” :roll:

      Gresit — Mircea Crisan a plecat din tara INAINTEA turneului de la Paris , iar DUPA TURNEU nu s-a mai intors la Buc. ci a mers in Germania.

  6. Alin spune:

    Reiau indemnul din finalul articolului recomandat de dvs , ca model de abordare a zilei de 1 Decembrie :

    “Omagierea umbrelor ilustre de la 1918 poate fi debutul regenerării noastre democratice. ”

    Bun , si ce legatura au Marina Voica &Mircea Crisan cu umbrele ilustre de la 1918 ? :roll:

    • Fiecare scriem unde, cand, cum si ce dorim. Se numeste libertate de exprimare. A judeca pe cineva pentru ce n-a scris este de-acum dincolo de fairness. Am oferit un citat dintr-un articol pe care il pretuiesc. Atat si nimic mai mult. Articolul meu este o reactie rapida la un interviu si un prilej de a scrie despre un mare comic al unor vremuri tragice.

      • Alin spune:

        Aveti dreptate – sorry ! Numai ca am plasat al meu comentariu in trendul deschis de “Gaia” si nu stiu de ce il regasesc aici , ca fiind de sine statator. In sfarsit …

        Sigur ca trebuie sa ramanem on the topic — mi-as permite cateva observatii personale legate de topic, insa nu stiu daca vor fi acceptate… .. Anyway , voi incerca .Sorry again !

  7. Alin spune:

    Doar citeva “idei in mers” , cum le numea pe vremuri Malitz

    1) ” … se incuraja muzica usoara romaneasca, diferita de cantecele venite din marea Uniune.”
    Este adevarat, dar nu era doar in ton cu dezghetul hrusciovist , ci avea o motivatie mercantila. S-a avut in vedere iesirea in exterior cu produse (culturale) autohtone, si care trebuiau sa aiba sanse de a fi acceptate. De aceea multi cintareti au fost incurajati (determinati) sa copie stiluri in vogue in Occident in acei ani , mai ales in Italia si Franta (in vederea unor eventuale turnee si aport valutar aferent). Dan Spataru , Luigi Ionescu etc. nu numai preluau dar si imitau stilul unui Bobi Solo , Celentano, etc. Mireille Mathieu putea fi regasita in stilul lui M. Paslaru sau Voica, France Gall pt. Mihaela Mihai, etc. Deci se copia la stil pt. a-l face compatibil cu marketul din vest. De aceea lucrari adevarat originale ( Bogardo, Mandy) nu prea mergeau la export.

    2) ” … vechii stalinisti gen Aurel Baranga, Alexandru Mirodan si Sergiu Farcasan spargeau tabuuri, macar la nivelul aluziilor. ” . In umila mea parere, cei amintiti , dar si altii, nu erau deloc stalinisti, basca sa mai fie “vechi”. Nici unul nu fusese ilegalist . Se afirmasera in deceniul teribil, cind noul sistem avea nevoie de creatii de suport , “realism socialist” , “lupta de clasa” , etc. Erau fripturisti, oportunisti , talentati desigur ,care s-au orientat dupa moda vremii ( precum intotdeauna au facut majoritatea condeierilor). Cind “de sus” s-a dat semnal de schimbare de stil, atunci si ei au inceput sa “sparga tabuuri”. DIn modul cum prezentati s-ar intelege ca ei au avut initiativa . Scriau ce se cerea de la edituri , iar acestea cereau ce le spunea Rautu, Popescu, Florescu, etc.Adica scriau ce stiau ca se cere si va fi platit regeste. Ma mir ca in lista nu l-ati inclus si pe autorul lui “Lazar de la Rusca” , adica “dizidentul ” peste ani Desliu. :lol: Nici macar cind a ajuns in libertate, in IS, MIrodan nu a spart nici un tabu, desi “Dictionarul neconventional…” e merituos . Nici Jebeleanu cu al sau “Doctor A.” nu a spart vreun tabu , and so on and so forth….

    3) ” Stiam ca (Marina Voica) crescuse impreuna cu copiii spanioli ajunsi in URSS dupa infrangerea Republicii. ” Din cite stiu, Marina Voica a copilarit la Ivanovo , un oras cu preponderenta orientat spre ind. textila , deci cu populatie majoritar feminina.Nu cred ca la Ivanovo au fost gazduiti copiii veniti din Spania.

    4) ” Mircea Crisan a plecat din tara in anii 70, Marina Voica si ea, dar a revenit apoi din motive personale ” Mircea Crisan, din cite stiu, a plecat in mid ’60s . Cit despre Marina Voica, e mai complicat. EA a plecat cu sotul in 1980 in Germania, stiind ca are cancer (era el insusi medic) .Sperau ca ramanand si primind status vor beneficia si de ingrijire de top. Au cerut azil politic dar e o perioada de asteptare intre azil si rezidenta apoi cetatenie. Si drepturile (inclusiv tratamentele) se ajusteaza in functie de statut. Timpul a trecut, boala s-a agravat si tratamentele nu au fost pe masura asteptarilor (sperantelor). De asta s-au intors in anul urmator, 1981. Deci nu a fost o “plecare” motivata politic si nici un veritabil “azil politic” , ci “oportunistic” , sa spunem asa. Nici Marina Voica nici sotul ei doctor nu suferisera politic pina in 1980.

    5) ” Marina a spus: ‘Niste lepre, Margareta’.” Iar dvs. insinuati prin asta niscaiva discriminare politica ca pedeapsa pt. episodul munchenez. Deci , in 1980 M.Voica cere azil politic in Ge, in 1981 se intoarce si in anii ce urmeaza (1981-1984) a primit voie sa se produca , treptat – treptat pe scena, ba a si luat premiul 1 la Mamaia , daca imi aduc bine aminte .Numai ca , in acel ’84, la care faceti referire dvs. a inceput sa traiasca in concubinaj cu un tanar de 24 ani (ea avea 47 de ani). Why not indeed, dar stiti cum e cu morala comunista, cu “Codul eticii si echitatii socialiste” :lol: etcsamd. De asta a fost marginalizata dupa ’84 , nu din cauza “azilului politic” cum sugerati dvs. S-a considerat ca nu e role model , nu e educativ pt. tineri , nu e un bun exemplu, etc. — stiti cum erau vremile …..

    6) mi-a placut episodul cu “Teatrul Tandarica” . Deci in 1964, la 13 ani, elev in cl. VII , V. Tismaneanu merge la Teatrul de Papusi . Asta a fost tare de tot . Dr. Tismaneanu, you made my day ! :lol: Eu la 13 ani , in vizita fiind la Bucuresti , chiar in cartierul Primaverii , abia am asteptat ca gazdele sa se duca in weekend la Snagov, ca sa ma pot juca de-a v-ati ascunselea (si apoi, binenteles, de-a v-ati prinselea :wink: ) cu menajera ramasa sa aiba grija de vila.

    That beeing said , va rog sa primiti sincere aprecieri pt. abordarile recente, atat precedenta cu Caragiale, cit si actuala cu fosti monstri sacri ai scenei romane.

    • Teatrul de Papusi era un loc privilegiat, in sensul ca era mai ferit de omniprezenta cenzura. Desigur, nu total. Scenografa se numea Elena Patrascanu-Veakis. Multumesc ptr precizari. Sunt binevenite. Mirodan scrisese “Ziaristii” (1956). Scrisese pamfletul “Tito, dușmanul de moarte al tineretului iugoslav”, București, Ed. Tineretului, 1950.
      Baranga era ilegalist. Ceea ce, desigur, nu-l impiedica sa fie un oportunist. Farcasan fusese, in anii 50, seful sectiei literare a “Scanteii”. Dur, foarte dur. Despre fiecare ar merita scris un articol, ori, why not, mai multe. Desliu nu a scris comedii, din cate stiu. La 11 ani am mers la Teatrul Evreiesc de Stat si am vazut “Opera de trei parale” de Brecht. Dar si la Teatrul de Comedie unde am vazut “Schwejk in al Doilea Razboi Mondial” si “Rinocerii” lui Ionesco, in traducerea, cred, a Floricai Selmaru, personaj despre care ar merita scris, de asemenea. Era, se spunea, jurnalista favorita a lui Rautu. Sotia tartorului cultural din anii 50, Traian Selmaru. Cat despre mine, copil precoce cu parinti interesati de teatru :)

  8. T. B. spune:

    Legat de “plecarea” lui Mircea Crisan am urmatoarea nedumerire:
    - Cum se face ca sotia lui, Sorina Dan (daca retin exact numele!) ramasa in tara, continua sa apara pe scena si putea pleca sa-l viziteze? Am vazut-o personal in aeroportul Otopeni, prin 1978-79, asteptand sa urce in avion, impreuna cu un copil de cca 7-10 ani. Mi-a aratat-o un amic bine informat.

    • Sincer, nu stiu. Ce stiu este ca Mircea Crisan a disparut de pe scenele romanesti, ca numele sau a incetat a fi mentionat.

    • Alin spune:

      Pai era trimisa, periodic , pentru “influentare pozitiva” :wink: Si cistiga toata lumea : el isi vedea fosta sotie, ea mai facea targuieli iar baietii pareau ocupati si faceau de zori planuri de actiune . Asta inseamna sa imbini placutul cu utilul :lol:

    • Alin spune:

      Completare : poate credeti ca am glumit scriind despre “influentare pozitiva”. Pt. a avea raspuns la intrebarea dvs. dar si pt. a afla alte detalii legate de acest aspect, va recomand un interviu relativ recent , facut cind a revenit in RO :

      http://www.ioanapicos.ro/2010/12/mircea-crisan-interviu/

      Cred ca si dl. profesor Tismaneanu va gasi lucruri interesante acolo.

  9. Vasile spune:

    Sotia Lui Mircea Crisan se numea Sorina Saraga.

  10. dusu spune:

    azi ,in zi de sarbatoare,cind toata suflarea rumineasca se bucura de ziua cind am dat mina cu mina cei cu inima rumina,un grup de derbedei(tovarasul iliescu ar shti mai bine sa i catalogheze)au stricat sarbatoarea noastra a tutulor cu un afish pe care scria :romania e in strada nu la microfon(?)asta in Bacau.
    organili i au bagat in dube si i au dus in aplauzele poporului rumin aflat acolo sa sarbatoreasca.asha trebuie sa patzeasca totzi cei care nu respecta dimocratzia rumineasca



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)