Home » Cultura »Idei si solutii » Citesti:

…Mircea Vulcanescu, inedit ! Despre raul veacului si « vracii pamantului »

Alin Fumurescu iunie 3, 2011 Cultura, Idei si solutii
29 comentarii 4,727 Vizualizari

… am primit de la Razboi Intru Cuvant (www.razboiintrucuvant.ro) un text inedit, cules din arhiva pastrata de doamna Mariuca Vulcanescu.  Din cate am inteles, vor urma si altele. Tot inedite. Nu mai are rost sa explic de ce cred ca popularizarea unor astfel de epistole (asa se scriau scrisorile, despre asta isi scriau unii altora !)   e mai mult decat benefica. Pentru cine n-ar intelege de ce astfel de explicatii nu-si au rostul, nici un fel de explicatii nu si-ar afla rostul. Ei sunt deja convinsi de propriul adevar. Ei sunt, in formularea lui Vulcanescu, vracii pamantului.

O ultima recomandare : Cititi textul pana la sfarsit, credinciosi si necredinciosi deopotriva. Merita si pentru unii, si pentru ceilalti. (AF)

(Extras dintr-o scrisoare a lui Mircea Vulcanescu pentru Jeni Axente, text inedit din Arhiva fam. Vulcanescu)

Din Paris, in zilele dintai ale lui Maiu 1926

“… Incep prin a-ti raspunde: ai dreptate. Dreptate in ceea ce priveste lipsa de timp. Dar iarasi nu o spun ca o scuza ci numai pentru a constata ca viata de azi e asa facuta incat suntem robi (in sensul adevarat al vorbei) specialitatilor noastre. Fac eu insumi (de cand sunt la Paris) experienta. Imi dau seama si cat e de ucigatoare robia asta pentru suflet. E curios, crestinismul de la inceput a fost pentru mine o chemare adresata sufletului intreg contra specializarii. Vezi cele ce am scris odata in aspiratia catre crestinism si intelesul ei actual, concis, despre viata integrala. (De atunci am evoluat mult, mult de tot!).

Ce e mai ciudat in robia asta, e ca avem de-a face cu o robie benevola, chiar dorita pe care, de obicei, o numim vocatie. Intelepciunea trece in toate astea pe langa suflet. Devenim enciclopedii ambulante. Iar intelepciunea nu incape in Enciclopedie… Ce pacat!

Zici ca aceasta lipsa de timp de care-mi scrii nu e aceia de care ti-am vorbit eu. Ba… e tocmai cea de care am vorbit. si vorbesc din experienta. Probabil ca am intrebuintat termeni straini de dta. La intrebarea trei sute nu stiu cat din chestionarul anexat programului de organizare a vietii universitare intocmit de seminarul de sociologie (…), in 1923, sub conducerea Prof. Gusti, care suna: de ce lipsuri te-ai intalnit mai des? Eu am raspuns: lipsa de timp. Iar la intrebarea ce propuneri ai avea de facut pentru a remedia aceasta am scris cu ironie: ziua de 26 de ore. (…)

In ceea ce priveste spontaneitatea, cu rezervele facute in ultima mea scrisoare sunt de parerea dtale. Crestinismul nu e un drum cu stalpi pe care scrie, cum bine spune Sergiu, ”la stanga”, ”la dreapta”. El se impaca cu libertatea launtrica. Dar aici e diferenta pe care o face Sf. Pavel intre Lege si har. Sf. Augustin zicea: Iubeste pe Dumnezeu si… fa ce vrei. Dar accentul trebuie pus pe prima propozitie. Fa ce vrei, da. Dar cand ai ajuns sa iubesti pe Dumnezeu nu mai poti sa vrei unele lucruri. Ceea ce se realizeaza aici e impacarea perfecta a faptelor omului cu gandul lui, trairea in deplina armonie sufleteasca fara violentarea sufletului propriu. Dar asta nu sta in puterea omului fara harul lui Dumnezeu si Ajutorul Lui.

Asa pusa problema, libertatea este spontaneitate, dar nu in acelasi sens cu acel al spontaneitatii obicinuite ”fa ce vrei” (lipsind astfel prima parte). Primejdia acestei spontaneitati confundata cu cea de-a doua este: Qui veut faire l’ange fait la bete (Pascal). [Cine vrea sa faca pe ingerul ajunge sa fie o bestie - n.n.]

Partea cea mai interesanta a scrisorii dtale este aceia unde imi arati contradictia intre necesitatea unei explicari rationale pentru lamurirea spiritului si necesitatea unei credinte mistice pentru linistea lui, una contrazicand pe cealalta. Imi spui ca e cazul tuturor celor de la stiinte. E cazul tuturor celor atinsi de “raul veacului” sau mai bine zis de “raul sufletului” evului modern. Suntem toti prinsi in aceasta dilema. (Toti cei care gandesc si refuza sa se mutileze).

Aceasta formeaza pentru mine unul din nenumaratele “paradoxuri” ale crestinismului, care pentru unii sunt contradictii, dar care imi par a fi tainele lui pe care nu le-au inteles “vracii pamantului“. Citeste de pilda Acatistul Buneivestiri. Ce ma uimeste pe mine acolo, cetind Icosul 2 sau mai bine Icosul 9, de pilda, e ca zice:

Pe ritorii cei mult vorbitori îi vedem, Născătoare de Dumnezeu, că-ti stau înainte ca niste pesti fără de glas; că nu se pricep să spună în ce chip si fecioară ai rămas si ai putut naste. Iar noi, de o taină ca aceasta minunându-ne, cu credintă cântăm.

Asta este complect rasturnarea felului de a pune problema in felul in care o puneam noi de obicei la inceput si poate o punem inca! Ti-aduci aminte: existenta unei minuni, existenta a ceva imposibil de explicat era pentru noi un motiv de a lepada ca nevalabil lucrul. Icosul amintit procedeaza invers. Constiinta unui lucru ramas neexplicat se vede limpede. Dar neexplicarea, departe de a fi piatra de scandal, e un motiv de intarire a credintei: care om poate cu mintea lui, gandeste Icosarul, sa explice taina ascunsa’n dogma intruparii? Care om vede pe Dumnezeu fata catre fata?

Acolo unde mintea noastra a modernilor inclina catre scepticism, catre negare, acolo tocmai cantaretul Icosului scoate un motiv de mai tare adorare intru Bucurie. Nu ti se pare tocmai ca aici are compozitorul icosului ceva ce ne lipseste noua, cand ne apropiem de text? Cum ar fi altfel explicabila atitudinea lui?

Are, socotesc eu, faptul ca e infipt in adevarurile credintei, are evidenta acestor credinte, le traieste, le vede, iluminate mistic, admisibile si admirabile, si neputinta explicarii lor nu numai ca nu le distruge, dar nici nu le atinge in sufletul lui pentru ca niciodata un argument (care poate inlatura un alt argument) nu poate nimic impotriva unui fapt. Ceea ce rezista in aceest icos atacului pe carel da scepticismul metodic al sufletului modern este faptul viu, e faptul trait al credintei. Or aici mi se pare ca sta primejdia pentru trairea religioasa (si la mine, si la dta, si la toti cei care au, cum zici, “pasiunea de a cunoaste”). Pasiunea de a cunoaste cu unealta si cu “spiritul critic” face un dumnezeu (tinde sa faca) din cunostinta si infiltrandu-ne “curiozitate” ne rapeste si “sancta simplicitas” si “evlavia” din suflet…

In ceea ce priveste convingerile dtale despre crestinism, iti multumesc ca mi le scrii. Rezerva precisa – mai bine zis o amplificare – adaug ca o intrebare la ideea dtale ca numai Hristos reprezinta crestinismul. Si Biserica adaug. Biserica inteleasa ca adunarea mistica a tuturor celor care de la inceputul timpurilor, legati de fagaduiala de mantuire data Evei, au adormit in nadejdea venirii lui Hristos, a tuturor acelor dintre sfinti care au putut spune, ca Sf. Pavel: “nu mai sunt eu cel ce traiesc, ci Hristos traieste in mine” si toti acei pacatosi care in mijlocul nostru Il cauta cu nadejde amantuirii, cred in El si traiesc in dragostea lui Dumnezeu. Noi, ortodocsii, obisnuim sa zicem in acest sens ca Biserica e trupul mistic sau tainic al lui Hristos.

Am zis “ca o intrebare” pentru ca acest adaos am facut intr-o faza de experienta religioasa putin deosebita si poate prematura pentru toti aseceristii. De aceea poate ca si dta sa nu impartasesti credinta asta. In momentele de individualism imi ziceam adesea cu Paul Sterian (a scris el chiar o poezie despre asta) dupa ce gasiseram Taina Intruparii, dar nu inteleseseram pe cea a Bisericii (a comuniunii sfintilor): Hristos a fost om perfect pentru ca a fost Dumnezeu. Noi, oamenii, nu putem fi ca Dansul. Hristos “s-a pogorat din cer si s-a intrupat din Fecioara Maria si S-a facut om”. Noi trebuie, spre a fi perfecti, sa urcam. Si nu e tot aia. Adevarul e ca nu putem urca. De cate ori urcam noi insine… cadem.

Adevarul pe care l-am aflat pe urma este ca “Domnul este cu noi pana la sfarsitul veacului“, ca se intrupeaza necontenit in Taina Euharistiei si printr-insa Harul lui Dumnezeu (ca si prin celelalte Taine) coboara asupra noastra si implineste strigarea aceluiasi acatist de care am vorbit:

S-a facut Om ca noi, “ca sa traga la inaltime pe cei ce-I canta aliluia”.

Iti spun inca odata, toate lucrurile acestea pot parea acum simpla insiruire de cuvinte. Odata poate ca vor dobandi, ca si pentru mine azi, sens. …

Post scriptum: (…) Scrii ca ASCR-ului i-ar trebui mai multa intelectualitate. Intr-un sens, din ce stiu eu, cred ca da. Dar ceia ce ii trebuie mai ales este sensul activitatii lui, pe care nu stim daca-l mai are. Primesc scrisori de la aseceristi destul de des. Toti se vaita si nu face nimeni nimic. unii stiu ca i-au cantat Prohodul, unii s-au blazat si nu mai dau deloc pe-acolo. Imi vine greu sa dau sfaturi. As indrazni insa sa fac un apel catre cei care stiu sa se roage: rugati-va. Nu pentru voi ci pentru cei care au plecat. Mult. Mult.

Activitatea intelectuala ati putea-o face cum am sugerat-o mai demult organizand un cerc de studii literare, care sa cerceteze cateva din cartile ce apar in librarii referitor la probleme sufletesti. …Tot ce capatam de prin carti e un dar pe care l-am putea darui altora. Fiecare citeste cate ceva, fiecare gandeste ceva. Toti ar putea darui din ce au cetit, din ce au gandit dincolo de cercul restrans de prieteni intimi. Si dar din dar se face raiul. (…)”.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "29 comments" on this Article:

  1. it_s__not_news spune:

    Sa vedem ce-a fost inainte, oul sau gaina.

    Dincolo de atitudinea de umilinta in fata fiorului mistic, care poate fi frumoasa sau urita in functie de intensitate, lumina, dispozitie sufleteasca, etc, there’s a fundamental flaw here: “că nu se pricep să spună în ce chip si fecioară ai rămas si ai putut naste”. Fizic, este posibil si chiar destul de frecvent. Intrebati ginecologii.

    “Iar noi, de o taină ca aceasta minunându-ne, cu credintă cântăm.”

    Alte variatiuni pe tema: crede, nu cerceta. Discutia asupra virginitatii Mariei e obositoare prin irelevanta ei. Dogma bisericii crestine e extrem de primitiva; crestinismul, desi trece printr-un rebound in acest moment este sortit pieirii daca nu va fi adaptat vremurilor.

    “Noi trebuie, spre a fi perfecti, sa urcam. Si nu e tot aia. Adevarul e ca nu putem urca.”

    Ba putem, daca renuntam la rusinea de a fi oameni, idee inculcata tot de crestinism. Ne putem pastra sufletul (fara implicatii religioase). Sa o spunem: generatia lui Vulcanescu a trecut prin doua razboaie, articolul de mai sus e scris dupa primul razboi mondial. Asta lasa urme in constiintele mai simtitoare, un sentiment de sfirsit de veac, de timp.

    “Dar cand ai ajuns sa iubesti pe Dumnezeu nu mai poti sa vrei unele lucruri.” La ce lucruri se refera? Eu nu pot sa fac anumite lucruri anyway, fiindca ma impiedica spiritul de dreptate, de justitie, bun-simtul.

    Sa conchid: prefer un ateu cu bun-simt unui habotnic fara. Prefer un credincios de bun simt unui ateu fara.

    EOS

    • Ioan spune:

      ”Iti spun inca odata, toate lucrurile acestea pot parea acum simpla insiruire de cuvinte. Odata poate ca vor dobandi, ca si pentru mine azi, sens. … ”

      • it_s__not_news spune:

        Da, Ioane, credinta tine de mecanisme interioare. Sensul credintei il dai tu, personal.
        De aceea, prefer sensul meu, si nu sensul d-lui Vulcanescu sau al tau.

    • NEOS spune:

      “Eu nu pot sa fac anumite lucruri anyway, fiindca ma impiedica spiritul de dreptate, de justitie, bun-simtul”.
      Asta e foarte frumos, insa aici se pune problema desavarsirii, care au avut-o toti inteleptii, si am sa amintesc doar un clasic: Pitagora. Si care era preocupat si de dreptate/justitie si de bunul simt. Doar ca el se raporta la Zeu in actiunile sale, pentru ca isi cunostea conditia umana, limitate.
      Problema unui ateu: crede ca poate face si cunoaste totul singur, cu mintea sa omeneasca si atunci nu face nici un efort in directia cunoasterii de sine (adevarate), primul pas in cunoasterea Universului.
      Cat despre Maica Domnului, Biserica o considera ca fiind cea mai importanta fiinta de natura 100% omeneasca care a existat vreodata – Iisus avand natura divina ca Fiul lui Dumnezeu. Si asta spune tot.

      • it_s__not_news spune:

        Hai sa definim aceasta “problema desavarsirii”. Sa intrebam socratic, asa : Ce este desavirsirea? Cum poti defini perfectul?

        Cit despre faptul ca afirmati : “cunoasterea de sine (adevarata), primul pas in cunoasterea Universului”, trebuie sa lamurim citeva chestiuni.
        1. Ce inseamna “adevarat” in conceptia d-voastra?
        2. Ce inseamna “cunoastere” in conceptia d-voastra?
        2. Ce inseamna “Univers” in conceptia d-voastra?

        Nu de alta, dar daca adevarul d-voastra are o componenta mistica, atunci orice explicatie a universului care leaga vointa divina de o stare de fapt will work. Exemplu: De ce exista momentul de spin ? Fiindca asa vrea D-zeu. Punct.

        Spuneti: “Biserica o considera ca fiind “. Aici o sa va intrerup. Nu ma intereseaza ce crede Biserica (cu B mare) despre un subiect dat.

    • Alin Fumurescu Alin Fumurescu spune:

      @ it_s_not_news – there are several flaws here, beginning as it is with “there’s a fundamental flaw here”. Sa ma explic, Nu se cuvine sa amesteci engleza cu romana – nu intr-un text public si, mai cu seama, nu intr-unul care are legatura cu un “obsedat al limbii romane”, precum Vulcanescu. E cool? Poate, in anumite circumstante. Se cuvine? Cu siguranta, nu.
      Accept – limba e vie, deci poate fi si moarta (a disparut ea, aramaica lui Iisus, ca si latina, si nu s-au deschis pamanturile din atata lucru). Dar nu e cuviincios sa scuipi pe o mostenire, fie ea chiar si o capra raioasa (ceea ce, de buna seama, nu e cazul). Pur si simplu – doar asculta ce frumos suna “pur si simplu”, lasa-l sa reverbereze nitzel – nu se cade.
      Pauza.
      Apoi: tema “crede si nu cerceta” nu se regaseste nicaieri – nici in Biblie, nici in scrierile Sfintilor Parinti, nici altundeva decat in scrierile … hai sa le spunem, adversarilor. Pana la proba contrarie, unii asteapta scuze, ca nu e frumos sa pui cuvinte care nu exista in gura altuia. “Cred pentru ca este absurd” e o alta poveste, pe care o putem discuta. Stii autorul? :)
      Si mai apoi: “Rusinea de a fi oameni inculcata (sic) de catre crestinism”? Daca macar umbra unui argument ai putea-o aduce in discutie pentru acasta afirmatie, ti-as ramane profund recunoscator. Deocamdata, nici macar un ateu serios n-a indraznit sa sustina aberatia asta (si nu, nu vrei sa-l aduci in discutie pe Nietzsche, ca n-ai nici o sansa, crede-ma pe cuvant, ca n-am timp). Dimpotriva, ideea “drepturilor omului” n-a aparut din accident in spatiul crestin. Nici abuzurile ei.
      Sa conchid :) – perfect de acord. Pana si pre-crestinul Platon in Legile tot asta spunea prin gura Atenianului. De unde si …
      Cu simpatie.

      • it_s__not_news spune:

        Dle Fumurescu,

        Dincolo de emotia transmisa de textul asta, lungimile noastre de unda difera aici: mi se pare inestetic (si prostesc) sa te minunezi de virginitatea Mariei in secolul 20, asta fiindca vorbim de estetica.
        N-am spus ca sintagma “Crede si nu cerceta” este in Biblie. Ea apartine lui Celsus, care o pune in gura crestinilor. Crestinii i-au ars cartile: istoria a dovedit ca a avut dreptate, de prea multe ori religia crestina a favorizat ignoranta. Daca e sa intram in quote madness (na! ca nu ma pot abtine), o sa va arat unde Sf Augustin face apologia ignorantei, sau unde diferiti parinti ai bisericii se ridica impotriva stiintei. E drept, pot sa gasesc in Biblie si citate in care se face apologia stiintei, fiindca de aia e o carte de capatii, are si A si non-A astfel incit sa satisfaca pe toata lumea.

        Cit despre “rusinea de a fi oameni” si crestinism: sa (re)vedem obsesia crestinului cu privire la sex. Sa revedem vinovatia implicita fiindca sintem urmasi ai furacioasei si pofticioasei Eva. Sa mai dau exemple, pacatosule?

        Chestia cu “drepturile omului” – sa fim seriosi. Va recomand sa-i recititi pe romani: Seneca, Varro & co. Crestinii au mereu impresia ca daca n-ar fi fost ei, lumea s-ar fi dus de ripa, n-am fi avut directie morala. Bullshit (iara!).

        Acum: recunoasteti autorul?
        “Quid Romae faciam? mentiri nescio; librum, si malus est, nequeo laudare et poscere.
        = (in traducerea mea libera)
        “Ce pot sa fac eu la Roma? Sa mint nu pot; daca o carte e proasta, nu pot sa o laud si sa cersesc o copie.”

        • Alin Fumurescu Alin Fumurescu spune:

          @ It_s_NOT… mai intai de toate, va rog sa recunoasteti o stare de fapt: Dumneavoastra imi puteti spune “d-le Fumurescu”, cata vreme eu nu va pot spune “d-le It_is-Not” sau cum va fi fiind (ca e si greu de scris). Asta nu e corect – de acord?
          I-auzi doua: e si culmea! Celsus “o pune in gura crestinilor”, dar dvs o preluati si prezentati initial ca fiind “de buna”!!! Pe urma ziceti “:da”, pardon, eu am scuipat in farfurie, da’ am avut drept scuza degetul mic ridicat cand am facut-o! (iertat sa-mi fie grobianismul)
          Daca asta nu e manipulare grosiera a faptelor, nu stiu ce mai e.
          I-auzi trei: Augustin face apologia ignorantei. Reusiti sa ma faceti sa rad ca, vorba lui tata, Dumnezeu sa-l ierte, n-am mai ras demult. “Ce este timpul? Daca nu ma-ntrebi, stiu, Daca ma0ntrebi nu mai stiu” & passim,
          Ma dezamagiti.
          I-auzi patru: daca sexul nu e “un ceva” de care sa va fie rusine, cum se face ca nju vi-l afisati in public (Vama Veche nu se :numara:)
          I-auzi nouazecisinoua: as putea continua asa mult si bine, da’ n-re rost. Mai ctitm, ne mai gandim (eventual ne mai chiar rugam), apoi mai vorbim – ca baietii. Iertata-mi fie rautaciunea, nu m-am putut abtine, Om si eu.

        • Alin Fumurescu Alin Fumurescu spune:

          …na, ca era sa uit: Satirele lui juvenal – sunt dispus sa intram si in acest subiect, chiar daca n-am timp,
          Si inca una (batranetile!) – daca Dumnezeu se face om e semn ca a fi om e o rusine ceva, undeva, in logica unuia dintre noi scartaie tare de tot.

          • it_s__not_news spune:

            Ma bucur ca v-am binedispus.
            Pina una-alta, d-voastra mi-ati pus in gura afirmatii pe care nu le-am facut. Daca nu credeti (iar credinta asta!) recititi cu atentie de data asta.

            Sincer, n-as vrea sa mai vorbim “ca baietii” . Ci logic, rational, sa nu raspundem pe alaturi si sa nu ne mai facem ca nu intelegem ce argumenteaza celalalt.

            Weekend placut

          • cocosila spune:

            Cand spui cu nonsalanta ca “Dumnezeu se face om” si in aceeasi fraza pomenesti de logica, atunci dialogul, care presupune niste reguli (printre care si a-ti justifica afirmatiile), este compromis.
            Cu disonanta cognitiva nu exista dialog pentru ca nu recunoaste conditiile posibilitatii cunoasterii si astfel submineaza regulile de baza ale comunicarii oneste.

      • Geo spune:

        A inebunit ursul, sau cum?

        Vorbim de-o religie care sustine ideea de “pacat originar”, de “mantuire” si ne trebuie bilbiografie ca sa sustinem ideea de “rusinea de-a fi om”??! Umbra unui argument?

        Pfff!!!

        • taran spune:

          Geo, nu e vorba de rusinea de a fi om, ci de rusinea de a fi pacatos. E o nuanta. Adam si Eva s-au rusinat abia dupa ce au cazut. Aceasta rusine, ca dispozitie a constiintei, nu este atat fata de semenii tai, cat mai ales fata de Dumnezeu. Hristos nu il condamna pe om, ci ii propune pacatosului o cale de salvare… celui care se simte si se considera pacatos. “Adevarat iti spun, astazi vei fi cu mine in Rai” ii spune talharului de pe cruce care si-a asumat conditia de pacatos si a crezut in El. Celalalt talhar ramane in plata Domnului. Dumnezeu nu obliga si nu condamna pe nimeni, tocmai pentru ca respecta libertatea omului. Bate la usa. Daca vrei deschizi, daca nu, nu.

          Ca mesaj pentru toti cei care comenteaza, sa nu ii jignim pe cei care au deschis, dar nici pe cei care refuza inca sa deschisa usa.

          Daca nu ne este rusine sa fim oameni, atunci sa nu ne fie rusine nici cu acei dintre noi care au alta credinta. In fond, toti suntem credinciosi: noi credem in Hristos, altii cred ca nu exista Dumnezeu :)

          • Geo spune:

            Ai pus foarte repede cateva idei pe masa de discutie, mai multe decat pot acoperi intr-un paragraf scurt.

            1. rusinea de-a fi pacatos rusinea de-a fi om. Ideea poate fi atacata din multe unghiuri, de la definitia pacatului, de la varsta pacatuirii, de la ce vrei tu. Insa, pentru diversitate, o sa o apuc de capatul evident. Religia considera ca TOTI oamenii in viata sunt pacatosi, exclude celealte vietuitoare de la categoria “mantuibile”, deci si de la categoria pacatoase, si nu spune nimic de extraterestri. Deci, setul “oameni” e inclus in setul “pacatosi”, si setul “pacatosi” nu mai contine altceva. Cred ca situatia e clara.
            2. Nu vreau sa incep sa comentez asupra pacatului, pacatoseniei si pacatosului, sau a mantuirii. Mai sus am folosit doar limbajul uzual religios.
            3. Libertatea cuiva de-a vorbi public despre o credinta implica si libertate altcuiva de a raspunde sau chiar ridiculiza. Vezi cazul recent Harold Camping.
            4. Vezi ca din lene ai impartit lumea in doua categorii: cei care cred in Hristos si cei care cred ca nu exista Dumnezeu. Cam jumatate din populatia globului este lezata intr-un grad mai mic sau mai mare ;)

            Toate cele bune!

      • it_s__not_news spune:

        Ah, si inca o chestie, pentru crestinii infocati: Intrebati-va asa: daca crestinismul nu folosea acest argument al sexului ca fiind ceva murdar (este un argumentum ad nauseam, ceva rfepetat pina ajunge toata lumea sa creada ca e adevarat), ce inteles mai avea virginitatea Mariei ?
        Who would give a fu^H^H. damn?

        • x spune:

          Domnule romglez,
          Pentru un crestin sexul nu este ceva murdar, dat fiind ca trupul, in intregul sau, este o creatie a lui Dumnezeu. Anumite intrebuintari ale sexului sunt murdare/pacatoase, apropo de recenta parada care a avut loc in Bucuresti.
          Din perspectiva noastra, e absolut logic ca Iisus, om si Dumnezeu in acelasi timp, nu se putea naste din doi oameni.

          • it_s__not_news spune:

            “recenta parada care a avut loc” este o reactie exagerata (pe care o condamn ca fiind de prost gust, by the way) din cauza societatii crestine. Pornografia actuala este o contra-reactie la crestinism (si o chestie de perceptie), dig this.

  2. cocosila spune:

    Iata cu ce se ocupa saracu Vulcanescu atunci cand elita ganditorilor onesti si capabili erau provocati sa gandeasca de catre Frege si Russell.

    Portretul intelectualului roman :
    incapabil sa gandeasca dicolo de paradigma ortodoxista, cu o retorica mistic-vanitoasa dar incapabil sa practice ceea ce predica inchizandu-se in manastire.

    ganditor nul, mistic ratat.

    • DanCanada spune:

      Multumim, AF!!!
      @cocosila: Uite ce scrie wikipedia despre M Vulcanescu, desteptule:
      [...] Închis la Aiud, alături de majoritatea elitei românești, Mircea Vulcănescu a ținut o serie de conferințe considerate subversive de torționari, pentru că le menținea oamenilor moralul. Astfel că a fost izolat, la fel ca alți 12 bărbați din celula sa, în hrubele secției 1. Acolo au fost dezbrăcați în pielea goală și lăsați într-un frig cumplit, neavînd paturi sau scaune pe care să șadă. Epuizat, unul dintre deținuți a căzut din picioare după cîteva ore. Vulcănescu s-a așezat pe ciment ca o saltea pentru cel doborît, salvîndu-i viața. Filosoful a murit însă pe 28 octombrie 1952, bolnav de plămîni, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus. Avea 48 de ani și a lăsat un îndemn: “Să nu ne răzbunați!”.
      Si vine domnu’ Cocosila cu “ganditor nul, mistic ratat”. Daca taceai filozof ramineai.
      Mare dreptate are Sorin Triscu mai jos cu “Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi.”

  3. Sorin Triscu spune:

    “Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi.”

    Matei 6/7

    • cocosila spune:

      Altceva mai stiti decat sa expediati orice critica la adresa dogmatismului patologic ortodox cu aforisme care aveti impresia ca va scutesc de povara argumentarii coerente?

      Cat de usor identificati voi “cainii” si “cele sfinte” si cu cata aroganta juvenila vorbiti despre “porci” si “margaritare” …

    • it_s__not_news spune:

      Ah, sintem la capitolul citate? Cind cineva ajunge la lene, pac! baga un citat care (spera el) rezolva totul. As putea sa spun si eu:

      “Nu daţi cele stiintifice vulgului, nici nu aruncaţi ideile voastre înaintea analfabetilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi.”

      Eu, Fara Numere

  4. Dragos spune:

    Atatia oameni destepti care ori nu vor nu pot sa vada dincolo de orizonotul ingust al religiei.

  5. Mihnea Vasilache Mihnea Vasilache spune:

    Atfel de gandiri mistice, in contextul unui personaj care din pacate a cazut in aceeasi capcana a nationalismului legionar ortiodox propovaduit (cu stralucire ce-i drept) de Nae Ionescu, sunt in cel mai bun caz desuete. Singurele contributii cu adevara valoroase a lui Mircea Vulcanescu sunt in etnologie.

    • Crestin spune:

      @Mihnea Vasilache:

      Reiau comentariul integral, s-a dus inainte de vreme.

      1. Mircea Vulcanescu nu doar ca nu a aderat vredata la Miscarea Legionara (fenomen istoric care oricum trebuie re-tratat cu seriozitate pentru a intelege ceva din interbelic) dar a si scris de ce anume nu s-a ”inregimentat”. Trebuia doar un mic efort de lectura facut, scrierile sunt publicate demult.

      2. Nu doar ca a explicat CLAR motivele de distantare fata de legionari, insa a si delimitat, la fel de clar, curentul ortodox de cel politic. Legionarismul era curentul politic, Vulcanescu si altii facand parte din curentul ortodox. Sau, ca sa il citez pe Vulcanescu, ”nu suntem nici catolici, nici FASCISTI, ci rasariteni.

      3. Mircea Vulcanescu nu a avut contributii doar in etnologie, de fapt, acolo destul de putin. Ci in Sociologie si Economie. Scrierile se gasesc, sunt actuale si foarte interesante. Cat ddespre filosofie, mi-e teama ca o sa intelegeti la fel de mult cat ati inteles din prezenta scrisoare.

      4. Desuet? Asa, hodoronc-tronc. Ei bine, e cazul sa aflati ceva. In Romania interbelica a inceputului anilor 20, in mediul academic nu era nimeni care sa aiba perspectiva crestina. Societatea era complet secularizata. Nae Ionescu abia ce aparuse, Nichifor Crainic abia ce se afirmase. Asadar, conceptiile lui Vulcanescu nu doar ca nu preiau idei de-a gata, ci sunt dobandite dupa un efort lung de gandire, un efort intelectual laborios si asta se putea vedea inca din scrisoare, trimisa din Paris (nu din Moscova) si aratand conditia unui crestin aflat intr-o lume a scientismului.

      Astfel de reactii denota o lene intelectuala de speriat.

    • Alin Fumurescu Alin Fumurescu spune:

      @ MIhnea Vasilache – Draga Mihnea, cu tot regretul, ma dezamagesti – si nu mi-ai dat motive pana acum – dimpotriva. Factual vorbind, a spus cam ce era de spus “Crestin” (de ce nu semneaza oamenii astia cu numele lor nu pot intelege si pace!). Daca ar mai fi ceva de adaugat aici e recomandarea de a citi stenogramele procesului lui Mircea Vulcanescu (sunt publicate), unde a fost acuzat de “subminarea economiei nationale” si a demonstrat – cu cifre – ca Romania a fost singura tara din Axa care “a iesit pe surprplus”. Asa. ca intre economisti, e bine sa stii cu ce “mistici” stai de vorba.
      Am insa o mare problema nu doar cu “mistica” – de cand a devenit un cuvant de ocara? – (basca, Mircea Vulcanescu NU a sustinut nici o clipa ca ar fi fost vreun mistic – oamenii astia, ca si Pascal, au bun simt) – ci cu “desuetul”.
      DESUET? Chiar te rog, explica-mi ce intelegi prin asta! Ce e DESUET si ce nu e? In raport cu ce? Pentru ca refuz sa cred ca ye joci cu vorbele/conceptele ca altii cu margelele de sticla.
      Cu nerabdare

  6. realn spune:

    Va rog, nu mai asociati crestinismul cu toate cultele, sectele si spin-off-urile dreptei credinte ortodoxe.

  7. Io spune:

    Iata ce spune celebrul de pe acum ganditor si invatator Eckhart Tolle:

    “Sa intampini orice si pe oricine intr-o stare de LINISTE, in locul zgomotului mental, este marele dar pe care il poti oferi Universului.”

    http://putereaprezentului.tk/



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alin Fumurescu


Alin Fumurescu

om Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)