Home » Cultura »Dosar Stalin » Citesti:

Nadejda Mandelştam – omul în faţa barbariei

Ioan Stanomir martie 5, 2013 Cultura, Dosar Stalin
2 comentarii 670 Vizualizari

“Speranţa abandonată”, ultima parte a dipticului memorialistic al Nadejdei Mandelştam, este unul dintre textele în care tradiţia majestuoasă  a prozei ruse se întâlneşte cu vocaţia de mărturisire a existenţialismului iudeo- creştin.  Martor al secolului crimei, uitării şi fricii, Nadejda Mandelştam călătoreşte, alături de soţul ei pierdut, de –a lungul fluviului fără de sfârşit al amintirilor şi întrebărilor. Ignorând ordinea cronologică a  istorisirii, preferând digresiunea  secvenţelor clasice ale ficţiunii, “ Speranţa abandonată” este  testamentul simfonic şi vizionar al intelectualităţii ruse, la căpătul deceniilor de leninism şi stalinism.

Densă şi încărcată de presimţirea destinului particular pe care această carte îl va avea,  memorialistica Nadejdei Mandelştam este o căutare febrilă a urmelor trecutului pe care autoritatea îl şterge, zi după zi. În contra  versiunii oficiale care aparţine învingătorilor şi delatorilor, în contra complicităţii în uitare şi solidarităţii în ticăloşie, soţia poetului ucis de tiran devine vocea prin care se dă glas lumii pe care Stalin a crezut-o îngenuncheată şi stârpită.   Paginile Nadejdei Mandelştam sunt o istorie paralelă ce dezminte, contrazice şi confruntă naraţiunea oficială. Sărăcia, însingurarea, alienarea sunt  culorile care  nu vor încăpea niciodată în tabloul festiv al epocii sale. Mumificării morale şi trădărilor, Nadejda Mandelştam  le opune, înverşunat, , dreptul la auto-determinare individuală, înţeles, invariabil, în relaţia sa naturală cu rigoarea morală şi responsabilitatea.

În secolul tututuror relativismelor, Nadejda Mandelştam  coboară, alături de O.M, până în adâncul infernului pe care zeităţile  materialismului dialactic îl edifică, planificat.   Cronică a deceniului şi jumătate de dinainte de arestarea şi moartea lui O.M, textul  este şi  consemnarea unei iubiri care înfruntă,în libertatea ei tumultuoasă, pericolele istoriei. Evocând pe Osip Mandelştam, evocând modul în care se naşte literatura sa, “ Speranţa abandonată “  devine oglinda în care se regăseşte imaginea celui care nu mai este. Dragoste  care trece peste moarte, dragostea dintre NM şi OM  culminează cu ultima scrisoare pe care  prozatoarea o trimite poetului, la finele lui 1938. Este ca şi cum scrisul ar fi investit de  iubire şi devoţiune cu puterea de a lumina tenebrele. Scrisoare adresată unui mort, epistola Nadejdei Mandelştam merită citită  şi de către intelectualii care cred, în pofida a toate şi a orice, că viitorul omenirii se poate întemeia pe sânge, fanatism şi teroare,sub semnul auroral al progresului.

Nadejda Mandelştam îşi concepe cartea cu graba  sfidătoare a fiinţei supravegheate şi umilite. Scrisul ignoră, în libertatea sa auto-asumată , mediul literar sovietic şi intră în dialog cu tradiţia  pe care regimul comunist a întrerupt-o, dramatic. Obsedante, referirile  la Puşkin, Dostoievski şi Tolstoi  conferă textului din “ Speranţă Abandonată” o   dimensiune intelelectuală şi etică particulară.  Despărţindu-se de mistica slavofilă a  lui Dostoievski, ca şi de exaltarea utopică a tolstoianismului, gândirea Nadejdei Mandelştam  alege drept valori centrale ale canonului libertatea, responsabilitatea şi memoria. În cele din urmă, dialogul cu cei de dinaintea sa, de la visătorii inocenţi la teroriştii “ Voinţei  Poporului” , se naşte din această stupefacţie tragică pe care o  naşte  rătăcirea  secolului XX.   Opoziţia dintre libertate şi samavolnicie este esenţială pentru înţelegerea viziunii din “ Speranţă abandonată”. Închiderii în naţionalism şi individualism,  slăvirii puterii ilimitate şi demonice  a individului, Nadejda Mandelştam le contrapune  tăria umanismului hrănit de suferinţă. Nu himerica întoarcere către popor, nu himerica invocare a unui spirit răzbunător al revoluţiei  pot fi căile de ieşire din  impasul etic, ci cultivarea, statornică şi temerară, a  personalismului ce acordă individului locul său în comunitate, iar comunităţii poziţia sa firească în ansamblul de comunităţi al lumii.

Samavolnicia, care îşi are originea ei cea mai îndepărtată în exerciţiul prometeic şi infernal al  lui  Şatov sau Kirillov, înseamnă triumful arbitrariului şi naşterea unei împărăţii  terestre din care orice umbră de compasiune şi de solidaritate dispare. Frica ce dizolvă familii, sate , oraşe şi ţări, frica ce supune omul la ispitele cotidiene ale delaţiunii, este  expresia cea mai puternică şi durabilă a acestei energii ce locuieşte spiritele însetate de absolut.  Geniul lui   Dostoievski, notează profetic Nadejda Mandelştam,  a  insemnat şi capacitatea de a  consemna în romanele sale întâlnirea cu demonii care îl vizitau şi îl tulburau.   I–a fost dat Nadejdei Mandelştam să extragă din suferinţa veacului  ei  îndreptarul etic al demnităţii şi speranţei, la egală distanţă de   închipuirile slavofile şi de neliniştea revoluţionară şi suicidară a profeţilor revoluţiei. Din poezie, încredere în spirit şi curaj se naşte  instrumentul cu care omul confruntă chipul barbariei.

Articol aparut pe LaPunkt

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "2 comments" on this Article:

  1. Vlad A spune:

    care i diferenta intre suprimarea libertatii individuale de catre o minoritate (impusa) sau de o majoritate (aleasa) ?
    daca libertatea se impune cu ajutorul lobby urilor, mass mediei si banilor, atunci vorbim despre democratie sau oligarhie ?

    • Vlad A spune:

      inainte de a fi un “animal politic” omul este o fiinta sociala.
      de la triburi, caste, comunitati omul s a asociat pe baza afinitatilor de gindire si traire.
      ce ni se propune azi ? globalizare (toti trebuie sa platim taxe si impozite), democratie planetara (toti sintem frati, egali ca n comunism). in fata faradelegii si nesimtirii, omul isi cauta salvarea individual. atomizat, abrutizat si usor de manipulat de haitele nerusinate unite de spiritul pradalnic si instinctul apucator.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ioan Stanomir


Ioan Stanomir

Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)