vineri, martie 29, 2024

Nadejda Mandelştam – omul în faţa barbariei

“Speranţa abandonată”, ultima parte a dipticului memorialistic al Nadejdei Mandelştam, este unul dintre textele în care tradiţia majestuoasă  a prozei ruse se întâlneşte cu vocaţia de mărturisire a existenţialismului iudeo- creştin.  Martor al secolului crimei, uitării şi fricii, Nadejda Mandelştam călătoreşte, alături de soţul ei pierdut, de –a lungul fluviului fără de sfârşit al amintirilor şi întrebărilor. Ignorând ordinea cronologică a  istorisirii, preferând digresiunea  secvenţelor clasice ale ficţiunii, “ Speranţa abandonată” este  testamentul simfonic şi vizionar al intelectualităţii ruse, la căpătul deceniilor de leninism şi stalinism.

Densă şi încărcată de presimţirea destinului particular pe care această carte îl va avea,  memorialistica Nadejdei Mandelştam este o căutare febrilă a urmelor trecutului pe care autoritatea îl şterge, zi după zi. În contra  versiunii oficiale care aparţine învingătorilor şi delatorilor, în contra complicităţii în uitare şi solidarităţii în ticăloşie, soţia poetului ucis de tiran devine vocea prin care se dă glas lumii pe care Stalin a crezut-o îngenuncheată şi stârpită.   Paginile Nadejdei Mandelştam sunt o istorie paralelă ce dezminte, contrazice şi confruntă naraţiunea oficială. Sărăcia, însingurarea, alienarea sunt  culorile care  nu vor încăpea niciodată în tabloul festiv al epocii sale. Mumificării morale şi trădărilor, Nadejda Mandelştam  le opune, înverşunat, , dreptul la auto-determinare individuală, înţeles, invariabil, în relaţia sa naturală cu rigoarea morală şi responsabilitatea.

În secolul tututuror relativismelor, Nadejda Mandelştam  coboară, alături de O.M, până în adâncul infernului pe care zeităţile  materialismului dialactic îl edifică, planificat.   Cronică a deceniului şi jumătate de dinainte de arestarea şi moartea lui O.M, textul  este şi  consemnarea unei iubiri care înfruntă,în libertatea ei tumultuoasă, pericolele istoriei. Evocând pe Osip Mandelştam, evocând modul în care se naşte literatura sa, “ Speranţa abandonată “  devine oglinda în care se regăseşte imaginea celui care nu mai este. Dragoste  care trece peste moarte, dragostea dintre NM şi OM  culminează cu ultima scrisoare pe care  prozatoarea o trimite poetului, la finele lui 1938. Este ca şi cum scrisul ar fi investit de  iubire şi devoţiune cu puterea de a lumina tenebrele. Scrisoare adresată unui mort, epistola Nadejdei Mandelştam merită citită  şi de către intelectualii care cred, în pofida a toate şi a orice, că viitorul omenirii se poate întemeia pe sânge, fanatism şi teroare,sub semnul auroral al progresului.

Nadejda Mandelştam îşi concepe cartea cu graba  sfidătoare a fiinţei supravegheate şi umilite. Scrisul ignoră, în libertatea sa auto-asumată , mediul literar sovietic şi intră în dialog cu tradiţia  pe care regimul comunist a întrerupt-o, dramatic. Obsedante, referirile  la Puşkin, Dostoievski şi Tolstoi  conferă textului din “ Speranţă Abandonată” o   dimensiune intelelectuală şi etică particulară.  Despărţindu-se de mistica slavofilă a  lui Dostoievski, ca şi de exaltarea utopică a tolstoianismului, gândirea Nadejdei Mandelştam  alege drept valori centrale ale canonului libertatea, responsabilitatea şi memoria. În cele din urmă, dialogul cu cei de dinaintea sa, de la visătorii inocenţi la teroriştii “ Voinţei  Poporului” , se naşte din această stupefacţie tragică pe care o  naşte  rătăcirea  secolului XX.   Opoziţia dintre libertate şi samavolnicie este esenţială pentru înţelegerea viziunii din “ Speranţă abandonată”. Închiderii în naţionalism şi individualism,  slăvirii puterii ilimitate şi demonice  a individului, Nadejda Mandelştam le contrapune  tăria umanismului hrănit de suferinţă. Nu himerica întoarcere către popor, nu himerica invocare a unui spirit răzbunător al revoluţiei  pot fi căile de ieşire din  impasul etic, ci cultivarea, statornică şi temerară, a  personalismului ce acordă individului locul său în comunitate, iar comunităţii poziţia sa firească în ansamblul de comunităţi al lumii.

Samavolnicia, care îşi are originea ei cea mai îndepărtată în exerciţiul prometeic şi infernal al  lui  Şatov sau Kirillov, înseamnă triumful arbitrariului şi naşterea unei împărăţii  terestre din care orice umbră de compasiune şi de solidaritate dispare. Frica ce dizolvă familii, sate , oraşe şi ţări, frica ce supune omul la ispitele cotidiene ale delaţiunii, este  expresia cea mai puternică şi durabilă a acestei energii ce locuieşte spiritele însetate de absolut.  Geniul lui   Dostoievski, notează profetic Nadejda Mandelştam,  a  insemnat şi capacitatea de a  consemna în romanele sale întâlnirea cu demonii care îl vizitau şi îl tulburau.   I–a fost dat Nadejdei Mandelştam să extragă din suferinţa veacului  ei  îndreptarul etic al demnităţii şi speranţei, la egală distanţă de   închipuirile slavofile şi de neliniştea revoluţionară şi suicidară a profeţilor revoluţiei. Din poezie, încredere în spirit şi curaj se naşte  instrumentul cu care omul confruntă chipul barbariei.

Articol aparut pe LaPunkt

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. care i diferenta intre suprimarea libertatii individuale de catre o minoritate (impusa) sau de o majoritate (aleasa) ?
    daca libertatea se impune cu ajutorul lobby urilor, mass mediei si banilor, atunci vorbim despre democratie sau oligarhie ?

    • inainte de a fi un „animal politic” omul este o fiinta sociala.
      de la triburi, caste, comunitati omul s a asociat pe baza afinitatilor de gindire si traire.
      ce ni se propune azi ? globalizare (toti trebuie sa platim taxe si impozite), democratie planetara (toti sintem frati, egali ca n comunism). in fata faradelegii si nesimtirii, omul isi cauta salvarea individual. atomizat, abrutizat si usor de manipulat de haitele nerusinate unite de spiritul pradalnic si instinctul apucator.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro