joi, martie 28, 2024

Natură moartă cu concurs trucat

„Este firesc ca la încheierea unui an să se facă un bilanţ și să se pregătească viitorul”, spune Andrei Marga pe site-ul ICR, cu un rânjet prevestitor de epidemii necunoscute. Concursul organizat de prăvălia dumnealui culturală pentru ocuparea unor posturi de referenți și directori adjuncți în străinătate a fost, la propriu, o mascaradă demnă de filmele propagandistului abia stins (dar jelit cu patos oficial și național).

Facts – partea I:

  1. Candidații depun onest dosarele, dau bani din buzunarul propriu pentru acte, legalizări, caziere (etc.), fac una bucată proiect cultural beton cu buget și tot dichisul. Aplică!
  2. Prin 19-20 decembrie, candidații recepționează e-mail-uri banale de confirmare a primirii și li se dau numere de concurs.
  3. Pe site-ul ICR este anunțată data desfășurării concursului, respectiv proba a II-a: interviurile! [Între 7 – 11 ianuarie 2013].
  4. Candidații pleacă liniștiți în vacanțe, își scriu pe șervețele rezoluțiile de Anul Nou și așteaptă cuminți să fie anunțați: fie că nu au ajuns în etapa de interviuri, fie că după 7 ianuarie vor fi programați pentru acest tip de rutină.
  5. Surpriză: Vineri – 4 ianuarie a.c. – apare pe site-ul ICR lista completă a câștigătorilor!
  6. Bun, bun, felicitări domnilor și domnițelor norocoși, dar de unde ați apărut? După ce set de reguli ați jucat? Ați stat cumva pe Skype la trecerea dintre ani, supuși tirului de întrebări al bravilor ICR-iști bucureșteni? Ați reușit? N-ați reușit? Oare chiar ați aflat că ați fost numiți? Poate nici nu v-ați manifestat intenția de a lucra în aceste posturi… întrebări cât se poate legitime pe un fond cât se poate de obscur…
  7. Interpelat în legătură cu subiectul, Andrei Marga spune senin pe Realitatea TV (5 ianuarie a.c.: http://www.realitatea.net/andrei-marga-si-icr-acuzati-ca-aranjeaza-concursurile-pentru-posturile-in-strainatate_1084900.html) că respectivul concurs „s-a desfășurat conform regulilor, nu e niciun mister”. Alo, domnul Marga! Dumneavoastră ați stabilit regulile și le-ați lăsat la vedere pe site-ul ICR (există print screen-uri de vă gândiți cumva să igienizați locul), ce anume nu înțelegeți? Mister e poate doar acest Alzheimer instituțional…

Facts – partea a II-a:

Povestea prinde deja pe rețelele de socializare un contur cât se poate de evident:

Sub titlul Nici eu n-am ce face// Lista lui Marga: „dintre noii directori adjuncţi şi referenţi aleşi de Marga (înainte de etapa interviurilor, programată după 7 ianuarie), una e fostă şefă în comitetele şi comiţiile studenţeşti de la UBB pe vremea cînd Marga era rector, alta e doctorandă la UBB, alta a făcut un master la studii europene/UBB, altul (referent la New York) e directorul Operei din Cluj, alta apare pe lista de susţinători «Maryland women for Mitt Romney», altul e vicepreşedintele partidului conservator din diaspora”…

Sau: „as mai completa cu faptul ca «invingatoarele», viitoare referente la Praga si Roma, sunt chiar persoanele care s-au ocupat administrativ de dosarele concursului (mai degraba mascaradei)… pe principiul «cine imparte, parte isi face»

Probabil 99% din respondenții unui sondaj pe subiect ar spune cu ochii închiși că aleșii pseudo-concursului sunt, într-un fel sau altul, conectați la rețeaua de amicalități, cumetrii, pay-backs și alte peșcheșuri a noii conduceri ICR. Bon! Domnul Marga vrea probe… păi să i le dăm. Pentru un tablou complet al arborelui ICR-ist rugăm autoritățile, presa, vecinii de scară să se autosesizeze (sic). Noi oferim doar un biet exemplu, cu informații din varii surse (doar nu suntem cu toții spălați pe creier, domnule Marga).

Domnule Andrei Marga,

Ați auzit cumva de noul director-adjunct de la ICR New York? Doamna Mihaela Voineagu-Cropsey vă spune ceva? Vă zicem noi: tocmai ați pus-o pe site-ul ICR la rubrica „premianți”. Nimic rău până aici (poate mai puțin cele 7 puncte de mai sus, dar să trecem și peste asta… detalii). Dacă stați puțin liniștit, poate vă veți aminti totuși că sunteți prieteni de familie. Poate vă veți aminti că soțul dumneaei – Seth Cropsey –, deține un doctorat onorific la Universitatea Babeș-Bolyai pe care tocmai dumneavoastră o păstoreați la data fericitului eveniment. Pentru mai multe detalii despre republicanul Seth Cropsey, consilier al lui Mitt Romney, e suficient să facem un click aici: http://mediamatters.org/blog/2012/10/19/wall-street-journal-non-disclosure-strikes-agai/190767 Dar asta este problema dumnealui, să fie perfect sănătos. Problema dumneavoastră, domnule Andrei Marga, este că nu prea vă mai amintiți mare lucru despre nimic. Să ne întoarcem însă la proaspăt unsa doamnă Mihaela Cropsey… poate ne explicați domniile voastre – Andrei Marga, Vladimir Simon, Mihai Milca sau Octavian Hoandră – care au fost criteriile numirii acestei doamne? Pentru că, în mod cert, nu a stat la coada candidaților de la București. Care sunt calitățile sale manageriale? Ce experiență deține în acest domeniu? Unde a lucrat în țară până la plecarea în State? Unde a lucrat în SUA până la această numire?

Bun, aveți spate republican (presumably), dar de ce vă bateți joc de oameni și reguli? De ce sfidați public morala și toate principiile jocului democratic?

De fapt singura glăsuire mai publică a doamnei Mihaela am găsit-o și noi aici, tot cu un click: http://www.miscarea-aradeana.ro/node/349/activism_report?page=3 (cităm din dânsa: „Oare de ce se distruge tara noastra cu buna stiinta? Corul filarmonicii trebuie salvat. Si nu numai. Aveti grija de cultura romaneasca. Prin ea ne putem scoate capul; in lume. Nu prin cei care ne reprezimta la nivel politic. Sunt o rusine. Nu sunt in primarie destui oamani care iau bani fara sa faca nimic? Dragi aradeni, voi i-ati votat. Sper ca la alegerile viitoare acest PD-L sa fie doar o amintire neplacuta. Si sa nu uitam ca si invatamantul e la pamant”).

Acum, în încheiere, domnule Marga, avem și noi o altă întrebare marca Voineagu-Cropsey: oare de ce distrugeți cultura română cu bună știință? Corul contestatarilor domniei voastre trebuie salvat (și nu numai), abia asta e democrație și normalitate. E păcat, domnule Marga, e mare păcat, pentru că dumneavoastră ne reprezentați la nivel politic și ar trebui să fiți, din contră, o binecuvântare. În orice caz, suntem ferm convinși că experiența doamnei Cropsey la ICR New York îi va lăsa doar amintiri plăcute…

Cu destul de puțină stimă,

Redacția

PS: Veți primi sute de contestații în legătură cu măsluirea concursului, nu vă neliniștiți! Procesele nu sunt nici ele excluse, în pofida lehamitei candidaților.

PPS: Vom sta cu ochii pe toate ICR-urile ca nu cumva vreo/ vreun astfel de doamnă/ domn de familie bună să-și asume și pună în practică vreunul din proiectele candidaților-mai-fraieri.

PPPS: Ați început prost anul. Așa să vă meargă!

Articol aparut initial pe site-ul Militia Spirituala

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. Asa, si mai departe, se sinchiseste cineva de protestele unor intelectuali ???
    Nu l-ati auzit pe primul ministru Ponta afirmind ca ei (USL) sint investiti prin votul popular al celor 4.5 milioane de alegatori sa faca ce vor, sa schimbe pe oricine, sa numeasca pe oricine, oriunde, oricind etc. ???

  2. La ICR din NYC ar fi trebuit numit un om cu urmatoarele calitati, potrivit regulamentului de concurs:
    1) DE CULTURA, cunoscut ca personalitate culturala, ceea ce domana Crospey ne este. Un google search pe numele dansei o arata inexistenta cultural.
    2.) NEANGAJAT POLITIC, sotii Corpsey sunt membrii activi republicani si strang bani pentru republicani si au facut fundraisers pentru Mitt Romney.
    NYC este un stat democrat si nu cred ca nici un new yorkez de aici nu va fi incantat sa vada cum ICR NY ia tenta REPUBLICANA.
    3) Care cunoaste New Yorkul si actorii culturali de aici. Doamna Corpsey nu a locuit niciodata in New York, din punct de vedere New Yorkez este o provinciala.

    In concluzie, acest post este un CADOU pentru nevasta unui amic american cu bani si influenta politica care nici macar nu bate in directia lui Obama ci impotriva lui. E bine ca banii contribuabillor romani subventioneaza pe familiile bogatilor donorii republicani?

    • Domnul meu, se scrie „membri activi, nu membrii activi” – daca nu s-au schimbat regulile dupa ce am plecat in Canada. Referitor la argumente, faptul ca nu gasesti mare lucru pe google nu inseamna ca nu exista, dar ma tem ca v-ati regasi in „Net Delusion”, o carte pe care ar trebui sa o cititi. Cunosc destui oameni valorosi ce de-abia daca apar pe google, iar valoarea intelectuala nu se raporteaza neaparat la afisarea de catre google.

    • El, Seth, isi sustine teza de doctorat la UBB sub indrumarea marelui om A.M., iar drept multumire pentru „expunerea internationala oferita UBB” sotia doctorandului (inca teza nu a fost validata…, dar mai poti sti cind viteza luminii se aplica actualmente la orice modificari legislative) primeste o sinecura. SIMPLU.
      In comisie Daniel Barbu. Mai nou si comisiile se fac pe criterii politice. Astept ca un PDL-ist sa-si dea doctoratul sa vad ce comisie are!!!

  3. Hahaha, auzi, cica doamna este republicana, ce rusine… Dar nu cumva fumeaza? Dar bascutza are? Dar tunsa regulamentar este? Hahaha, sinteti la fel de imbicsiti in gindire precum Mr. Marga si sleahta lui de dinozauri securisti. De cind este o contraventie sa fii republican sau sa ai alta orientare politica? America chiar este o democratie – daca n-ati aflat inca. Acuza asta cu „a facut campanie pentru X” ma face sa cred ca daca ati fi in locul lui Marga v-ati comporta exact ca el, ati da posturi pe baza de preferinte personale si nicidecum pe baza de merit (a nu se intelege ca apar meritele acelei doamne, nu stiu nimic de ele).

    • @north. SI de ce constituie activitatea republicana merite culturale sau manageriale? Sau cu ce o ridica deasupra contra-candidatilor? Sorry, nu exista contra-candidati la un concurs MASLUIT! sau exista si in USA asa ceva si de aceea ai sarit in sus?

    • Regulamentul de concurs spune clar ca se vor angaja oameni echidstanti, care nu sunt implicati politic, si prin angajarea ei se incalca propriile reguli. Daca in SUA ar exista un asemenea regulament pentru un post, nu s-ar incalca la angajare. In plus doamana Corpsey este un ZERO cultural. Nu este numai membru de partid dar si ‘activist activ.’ Nu are nici o legatura cu cultura romana, nici americana.

      • Ma rog, eu am inteles din regulament ca nu trebuie sa fie implicata politic in cloaca din Romania… Nu discut despre competentele doamnei pentru ca nu cunosc, o fi un mare zero asa cum afirmi (nu m-ar mira, daca e promovata de Mr. Marga), insa acuza asta cu „a facut campanie pentru candidatul X in SUA” (nu conteaza cine este „X”) este demna de anii comunisti ’80. Cum ar fi sa te intrebe la interviu pentru un job „cu cine ai votat ultima oara?”… Sau poate Romania s-a dus in asa hal pe copca incit o asemenea intrebare nu pare deplasata deloc?…

      • Doamna Voineagu-Cropsey nu este deloc un zero cultural, ci are in spate suficient de multe realizari care sa ii justifice numirea: implicare in organizare de evenimente culturale (care implica, evident, si abilitati manageriale), colaborari cu British Council, activitate universitara si preuniversitara, cunoasterea mai multor limbi straine. Mai mult decat atat, nu cred sa fi fost vreodata membru PSD. Calitatile sale personale si profesionale, nu implicarea politica, justifica o asemenea numire. In plus, fata de un candidat din Romania, are marele avantaj de a cunoaste societatea americana, in care traieste de mai multi ani, si fie doar si asta si o departajeaza clar de ceilalti concurenti-experienta practica.
        Tot ce pot sa sper este ca Doamna Voineagu-Cropsey sa colaboreze cu ICR o perioada cat mai indelungata

  4. @Echidistant – Nu stiu in ce masura cineva care e activ politic in SUA poate fi considerat, prin extensie, partinic si implicat politic in Romania.

    @North P cam acestea ar fi argumentele mele impotriva doamnei Cropsey. Poate ca n-au fost suficient de bine dezvoltate in articol

    Candidatul republican la presedintia SUA, Dl Romney, care a fost sustinut de doamna Mihaela Cropsey, a avut o singura initativa cu privire la cultura in campania electorala: A promovat desfiintarea retelei de postuluri de radio NPR si a retelei TV PBS (televiziunea si radioul de stat). Sunt singurele posturi unde puteti asculta muzica simfonica, opera, puteti urmari seriale straine (BBC in special) precum si emisiuni educative pentru copii.

    Presupun ca doamna Cropsey este convinsa, ca si candidatul sustinut de domnia sa, ca banul public nu are ce cauta in cultura. E interesant sa aflam cum reconciliaza ideologic domnia sa aceasta cu acceptul sau de a conduce ICR (NY)- institutie finantata din bani publici.

    Doamna Cropsey, cum spunea Dl. Stan lipseste din peisajul cultural romanesc, ma intreb si cat cunoaste doamna Cropsey fenomenul cultural american si cum ar putea promova cultura romaneasca in acest context. Ar fi interesant sa aflam, In ce masura, domnia sa, locuind intr-o suburbie a Washingtonului are legaturi cu fenomenul cultural new-yorkez ?

    Sa zicem doamna Cropsey ar lucra cu oameni care cunosc fenomenul cultural romanesc, acestia pot suplini lipsa de cunostinte a domniei sale . Poate o recomanda pentru post calitatile sale manageriale. Nu exista nici o informatie despre aceastea.

    Aveti contra-argumente pentru a o sustine pe Doamna Cropsey ?

    • Draga Marinache, excelenta analiza ta.

      Permite-mi sa îmi completez argumentul:

      1. Regulamentul spune ca ICR este o organizație fără tenta si misiune politica si angajații trebuie sa respecte acest lucru. Nu spune ca trebuie sa fie neimplicat doar in Romania, ci ca trebuie sa fie neimplicat in politica in general.

      2. Daca doamna Corpsey vine ca director adjunct la ICR din NY, ceea ce sper sa nu se întâmple, ea vine ca activist republican intr-un stat democrat, adică ca nuca in perete. Mulți romani din New York, majoritatea ne-republicana, vor fi ofensați.

      3. In plus, la New York contează mai mult faptul ca face politica americana. decât dar ar fi făcut politica in Romania. In calitate de director ICR NY va avea la dispoziție un buget pe care îl va putea cheltui discret pentru manifestații care sa favorizeze pe republicani si care sa ii defavorizeze pe democrați (pur si simplu nu va aproba proiectele si oamenii…). Va avea acces la o baza de date de emailuri ale tuturor romanilor din SUA pe care o va putea folosit in interes politic. Va fi in interiorul misiunii care are consulatul si Ambasada României la ONU si va avea acces la informații sensibile si va putea ajuta agenda republicana.

      4. In acest post trebuia pusa o persoana care sa promoveze cultura romana si americana, nu interese de partid, indiferent din ce tara ar fi fost ele.

      5. Marga a făcut si face un mare deserviciu Guvernului Ponta, care a mizat pe dorința oamenilor de corectitudine si schimbare in bine, dar a folosit banii ICR ca pe banii proprii pentru a-si răsplăti amicii care i-au făcut diverse servicii. Nu spun ca Patapievici era perfect si ca nu erau pile, dar cel Putin se numeau oameni calificați. In loc sa fie un pas peste Patapievici, cum multa lume a sperat, Marga este cu mulți pași in urma, in epoca troglodismului.

      6. Directorii au fost numiți in mod aberant fără proiect, in iar candidații la adjuncți au trebuit sa vina cu proiecte si idei care sa suplinească lipsa proiectului directorului, ceea ce iar e aberant. Prin acest concurs, ICR-ul a folosit munca intelectuala a zeci de oameni, AND time is money, pentru a colecta idei de program, si apoi a dat înainte si a angajat oameni prin favoritism si fără calificările necesare. Este inacceptabil.

      7. Este trist ca Romania a devenit ca un sat fără câini, unde nici un abuz nu mai este corectat si pedepsit.

      8. Ar trebui făcuta o noua comisie, de oameni imparțiali politic, din mediul cultural, jumătate femei jumătate bărbați, și să se reevaluzeze aplicațiile și să se facă interviurile așa cum este normal.

  5. Pentru posturile de directori adjuncti din strainatate ICR nu era obligat sa organizeze concurs, putea sa ii numeasca direct pe cei preferati. Acest concurs a fost probabil o incercare de a afisa o hipercorectitudine institutionala. Ceea ce este insa nelinistitor este ca li s-a cerut candidatilor la aceste posturi sa elaboreze un proiect de management pe un an de zile pentru institutul la care candidau, in lipsa oricaror date si cerinte concrete, ceea ce presupune din partea autorilor multa munca de documentare si de conceptie, care, la sfarsit, nu s-a bucurat nici macar de dovada vreunei evaluari. Ar fi cel putin decent ca ICR sa publice imediat CV-urile si proiectele de management ale candidatilor declarati castigatori si sa garanteze respectarea dreptului de proprietate intelectuala celorlalti candidati asupra proiectelor prezentate in concurs. Altfel acestia, probabil unii dintre ei manageri ai unor organizatii independente, isi vor vedea proiectele concepute de ei puse abuziv sub sigla ICR.

  6. Eu nu inteleg: ce concurs e ala la care se anunta rezultatele inainte de data la care erau programate interviurile? Puteau sa aiba putina decenta si sa nu-l mai anunte si sa faca niste oameni sa munceasca degeaba! Da’ ma rog, asta o fi „politica bunului simt” promovata de liberalul domn Marga. Cat despre promovarea competentelor….. macar in comunism se respectau formal legile si regulele si cred ca atunci Dl. Marga nu si-ar fi permis asa ceva …

    • Pentru ca s-au dorit sa se colecteze proiecte facute de altii, si dupa ce s-au colectat ideile, s-au suspendat interviurile si joburile au mers la cine era stabilit dinainte. Se numeste furt intelectual.

      Ceea ce sfideaza argumentele conducerii ICR este urmatorul fapt: multi dintre premianti nu au un track record cultural s/sau managerial. Concursul se judeca dupa CV si dupa proiect. Prespunand prin absurd ca acesti candidati fara track record cultural, au avut un proiect mai bun (adica au platit pe cineva sa le realizeze cum se practica0 tot erau deficitari la CV, ceea ce i-ar fi pus la egalitate cu cei cu CV cultural, si ar fi trebuit decis rezultatul final printr-un intverviu. Nu exista nici un precedent mondial sau national sa se suspendeze etapa anuntata a inerviurilor. Chiar Parlamentul si Guvernul doarme in banci si lasa ICRul sa comita asemenea aberatii procedurale?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marius Stan
Marius Stan
Politolog și fotojurnalist pentru Radio Europa Liberă.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro