vineri, martie 29, 2024

Nicolae Ceausescu si Crin Antonescu sau Homo Scornicestiensis si Homo Isacciensis

Precizez cat pot de serios ca un blog nu este un tratat de politologie. Unii uita acest detaliu totusi semnificativ. Pe un blog ori intr-un comentariu jurnalistic poti scrie eliberat de obligatia citarii cu maxima acribie a fiecarei surse. Un comentariu pe un portal nu este o teza de doctorat. Pe un blog mai si glumesti. Am scris aici, pe „Contributors”, nu fara ironie, despre Homo Isacciensis si Homo Praevaricatus, s-au gasit critici care sa sustina ca as fi atentat cumva la demnitatea lui Crin Antonescu si a lui Victor Ponta. Nu faceam decat sa ma refer la localitatea de bastina a primului si la comportamentul arhicunoscut al celui de-al doilea, plagiator dovedit si mincinos in serie.

Regretatul sociolog rus Iuri Levada a creat conceptul de Homo Praevaricatus. Termenul a intrat, ca si Homo Sovieticus, in vocabularul curent. Despre Homo Sovieticus au scris Aleksandr Zinoviev, Mihail Heller, Aleksandr Nekrich, chiar si romancierul Jerzy Kosinski, sub pseudonim, in teza sa doctorala (nu stiu daca terminata) de la Columbia University. Kosinski a vorbit despre acest subiect la o conferinta pe care am organizat-o la New York in octombrie 1987.

Pe blogul sau, Ioan T. Morar propune un binevenit memento, mai ales ca au trecut doar doua zile de la candva obligatoriul festival al iubirii de despot desfasurat ritualic pe 26 ianuarie. Cand istoricii de curte il omagiau pe Homo Scornicestiensis nu o faceau spre a-i diminua cumva rolul de geniu al Carpatilor si vultur al suveranitatii nationale. Chiar scribul de la Sectia de Propaganda, Ion Spalatelu, implicat in geneza sintagmei, era originar din Scornicesti les deux Eglises, era asadar el insusi un Homo Scornicestiensis. Accentuez ca nu-i compar aici pe Ceausescu (Nicolae) si Antonescu (Crin), ci ofer doar un exercitiu de destindere prin anti-nostalgie. Pledez asadar pentru dreptul la ironie, dar si pentru acela la acuratete. Subscriu la analiza d-lui Dan Cristea, publicata aici, pe „Contributors”, privind problemele culturii dezbaterii in Romania contemporana:

O mostră extrem de interesantă a acestui deliniament între gâlceavă și discuție este dată de modul diferit în care românii percep ironia în discursul public față de occidentali. În democrațiile tradiționale ale vestului, ironia este un condiment al pledoariei: ea are rolul de a o înfrumuseța, de a o face mai convingătoare pentru publicul larg, de a pune în pagină diferite inconsecvențe din tezele oponente. Fiind vorba de o luptă de idei, nu de persoane, ironia nu poate jigni: dezbaterile din Camera Comunelor britanică sunt pline de umor și sarcasm la adresa susținerilor celuilalt, nimeni nu pleacă însă supărat. Ei, în România, pentru că dezbaterile sunt, de fapt, războaie personale, ironia reprezintă o jignire de neconceput, o depășire a limitelor civilizației, în fond, un afront.

https://www.contributors.ro/editorial/cultura-dezbaterii-la-romani/

http://blog.itmorar.ro/pentru-nostalgici-si-pentru-rafinati-homo-scornicestiensis/

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. As vrea sa traiesc ziua in care oierul mistic George BECALI (zis si Gigi) va conduce PNL-ul….si-l va face albie de porci (inclusiv „zdreanta”) pe Crin (arogantul cel mai fin), zis si ANTONESCU, improscandu-l cu cacareze aromanesti si invitandu-l sa-si caute alt partid! Pac-pac! :)

  2. „Homo Scornicestiensis” trist cât de puţine rezultate ne întoarce Google la o simplă căutare după această sintagmă. Din fericire pentru mine, citesc Caţavencu/Caţavencii de la început, aşa că mi-e cunoscută sintagma şi contextul. Vă mulţumesc pentru rememorare.
    „Les deux Eglises” este o aluzie la comuna natală a lui de Gaulle?

    • Cum adică ? Nu cunoașteți bancul cu Ceaușescu care, după vizita lui „diu Gol” la București, a ordonat să se facă la Scornicești încă o biserică ? Ce tînăr sînteți !

  3. Domnule profesor,
    Constat cu satisfactie ca faceti pasi inainte : nu-l mai citati in articole pe Cartianu ati trecut la Ioan T. Morar. Eu zic ca „e de bine”, dar obsesia Antonescu, printre altii, ramane. O fi bine domnule profesor?

  4. Stimate domnule Tismăneanu,

    Ca să citez un clasic român în viață, respectiv pe dl.Mircea Badea, mi-aș dori ca dl.Antonescu să ne fie președinte, un președinte extrem de banal, foarte banal, cu care să mă întâlnesc când merge (și el) să-și cumpere cărți de la librăria engleză, pe care să-l văd strănutând pe stradă, fără o gardă care să-l facă să se învârtească în mormânt pe Ceaușescu- cum are dl.Băsescu acuma- un om care să nu știe toate- de la agricultură până la navigație și înapoi, și care să fie astfel primul președinte extrem de banal din istoria României. Cer prea mult ?

    • D-le Andrei George,

      Mai intai iertare ca ma bag, doar l-ati interpelat pe prof. Tismaneanu…
      Cred ca faceti bancuri prea subtile (mai ales marca M. Badea…) si as dori sa ma lamuriti: de ce va trebuie presedintele banal Antonescu?! nu e suficient de banal (si inca subspecia „otravit si manipulat”) politicianul Antonescu?! Ce-ati mai afla cu el la Cotroceni, mai ales ca omul a tentat un soi de repetitie generala si regalul de banalitate (otravita si manipulata) a fost incontestabil.
      Multumesc!

      • Stimată persoană- pisică (și mie îmi plac pisicile),

        Cred că cunoașteți acea ”înjurătură” a chinezilor ”Fie să trăiești în timpuri interesante !”. Dacă nu, v-am spus-o eu acum. Exact din acest motiv îmi doresc un președinte banal, care să taie panglici, să deschidă școli, să mai meargă și la vreun teatru, să facă chestii din astea- banale. Și eventual, să facă chiar lucruri utile pentru români- și aici eu văd ca o necesitate imediată propaganda prezidențială pentru o campanie de alfabetizare pe scară largă.

        • Nu ar fi nici o problema daca Antonescu ar fi un presedinte banal… Problema e ca e un om mediocru care vrea sa demonstreze ca e exceptional. La fel ca si marele lui prieten Ponta; din ce frustrare vine plagiatul daca nu din cea a unui mediocru care vrea sa fie si el special?
          Visul lui e sa fie mazar end fazar of Romania, pentru ca dupa cum a spus-o celor de la FMI parca, asta e nivelul lui de intelegere a institutiilor si anume „cine e seful aici?”.

        • @AG daca banalitatea inseamna insultarea dnei Merkel, Barroso etc aveti o definire ciudata. Iar cumparatul cartilor de la libraria engleza de catre El Crin pare un vis/cosmar demn de Siegmund Freud.

    • Comentariul tau mi-a amintit de fabula Musca la arat. Dumneata ai vrea sa te bati pe burta cu un Presedinte de tara desi esti un om simplu. Dumneata ai vrea sa stai in aceiasi incapere cu un Presedinte si eventual sa mai tragi si vanturi. Acest lucru nu se va intampla pentru ca exista niste reguli stricte de protocol care se aplica nu numai in Romania ci in toate statele si daca Dl Basescu este insotit de garzi te asigur ca nu este dorinta dansului atat timp cat il vad la volanul masinii personale(acest lucru este, da, o incalcare a protocolului, dar demonstreaza dorinta omului de a fi el insusi inainte de a fi PRESEDINTE). Domnul Ponta sau Antonescu nu sunt insotiti de garzi? Bineinteles ca da si e posibil ca acest lucru sa nu fie pe placul domniilor lor. Dar legea e lege si daca cei care trebuie sa le asigure protectia nu ar face-o si s-ar intampla un incident ar plati cu ani grei de puscarie neglijenta. Dar dragule, este bine sa visezi la presedinti sau prim-ministri convivi de picnic ca doar visele nu costa dar te asigur ca nici nu se indeplinesc!

  5. Domnul Crin Antonescu ar putea sa ramina fraierul fara presedentie al cuplului politic Ponta-Antonescu. Timpul lucreaza in defavoarea presedentiei in general. Noua constitutie trebuie sa desfiinteze monstrul executiv romanesc cu doua capete presedinte-premier.

  6. 1)Acuma daca si dvs. bagati in seama dispute (dialoguri) in subsolul unor observatoare pseudo-culturale….Nici nu a aparut chestia „incendiara” (care e , cred, doar o recenzie patimas-subiectiva la ultima dvs. lucrare , daca nu chiar o plata a unor vechi politze) ca s-au si inghesuit
    „observatorii” cu tot felul de pareri. Este , cred, un f. bun exemplu de ce inseamna , azi , publicistica in RO. Sau cum arata dialogul si schimbul de idei …

    N-am crezut ca am sa apuc sa vad asa ceva : cu o saptamana in avans se anunta un text „incendiar” de crezi ca s-a gasit leac pt. cancer . Asta intr-o publicatie ce-si spune „culturala” , probabil in buna traditie a „Saptamanii culturale..” de pe vremuri. Si cine se uita atent , vede ca , din prima zi , doar acest ANUNT a adunat mai multe comentarii decit toate ARTICOLELE la un loc. Doamne, ce vremuri …Ati ajuns public enemy number one !

    Dar , oricum , mi-am mai slefuit cunostiintele de latina : am aflat de Homo Neanderthalis , Homo Ludens , si alte minunatii …Vad ca cei doi nu se lasa pana nu vor ajunge la Homo Cannibalus –ei si atunci am sa-mi dau si eu cu parerea.

    2) re. Homo Praevaricatus Cind ati folosit initial acest termen o cititoare a facut corectie de spelling. ati raspuns ca sinteti obligat sa respectati originalul lui Levada. N-am vrut sa intervin atunci , dar o fac acum: domnule profesor , Levada NU are copyright pe acest termen.Are pentru homo sovieticus, dar nu pentru asta. Homo Praevaricatus a fost introdus
    prima data de o platforma online ce comenta lucrarile lui Levada in detaliu, si a gasit de cuviinta sa sintetizeze conceptia sa cu acest termen.Deci il puteti folosi fara grija , fara concern pt. integrity in authorship, etc. Nu am la indemana textul platformei , dar NU veti gasi nicaieri in textele lui Levada exact acest termen.

    • Multumesc pentru comentarii, welcome back :) Cred ca ati sesizat perfect ce este de sesizat pe tema „public enemy number one”. Monica Lovinescu scria despre vadimita ca maladie contagioasa. Nu s-a inselat.

  7. D-le Profesor,

    Or fi haioase, dar tot lasa un gust amar referirile astea la locurile de bastina…
    Structural, sunt un om caruia nu-i pasa ce culoare de piele aveti, in ce biserica va rugati, ce sex are omul cu care impartiti patul sau cu ce echipa de fotbal tineti. Mai nou, incerc sa nu-mi pese nici daca cel din fata mea are alte pareri politice (normal ca e greu, dar avem pretentii, nu?!), asa ca de locul in care s-a nascut careva, ca si de kg sale, de exemplu, (egal ca e un anonim,
    un VIP, un politiciam distins sau unul idiot) imi pare si inutil si un pic indecent sa „ne luam”…

  8. Se pare ca si dl. Ujica are ceva nostalgii despre Homo Scornicestiensis….incredibil ce citesc in Adevarul ! Ce pretentii sa mai avem de la cei care l-au votat pe Dan Voiculescu?

    Ceauşescu era „marxist, patriot-naţionalist (ca toţi românii, a adăugat intervievatul), consecvent şi necorupt”. În plus, era un politician „profesionist”. Răi cu adevărat n-au fost decît ultimii zece ani ai regimului său. Primii erau bunişori.

    Pentru intregul showdown, cititi comentariul d-lui Plesu la:

    http://adevarul.ro/cultura/arte/ceausescu-intelesul-tuturor-1_51062187aa73e8e04b4e79fb/index.html

  9. Stimate domnule Tismăneanu,

    Dacă tot discutăm, ar fi interesant să vedem cine a aprins acest cult al personalității pentru Ceașcă I-ul. Lăsând acestor copii glumițele mai mult sau mai puțin inspirate ne aducem aminte de faptul că Hrușciov a condamnat cultul personalității lui Stalin și că există o plenară PCUS care s-a transformat – dacă nu mă înșeală foarte tare memoria- într-o plenară PMR și în care se stabileau 2 mandate pentru secretarul PMR și renunțarea la cultul personalității. Iarăși, dacă nu mă înșel prea tare (eram copil pe-atunci) în ultimii lui ani Dej parcă a mai renunțat la ceva care n-a fost niciodată așa de extins și așa de josnic ca pe vremea lui Ceaușescu. Și ajungem să descoperim că niște intelectuali- de genul lui Maurer sau Leonte Răutu- au sprijinit megalomania unui personaj jenant. și că, din vechea gardă- i s-a opus numai Pârvulescu.

    • Intrebari si informatii f. interesante. Voi incerca sa raspund cat mai curand, poate intr-un articol. NC, ca si Stalin, nu putea domni cum a domnit fara sprijinul „baronilor” din partid, dar mai ales al aparatului. O istorie mai lunga si cu multe lupte, lovituri sub centura, intrigi etc

  10. Este binevenita motivarea, insa eu cred ca ceea ce deranjeaza pe unii – pe mine personal, nu – este acest „giving names”, care , intr-un fel, scade din seriozitatea postarii, repet, pentru unii, si anume cei prea concentrati pe detalii colaterale, pete in soare, ca sa observe fondul.
    Este suficient a-i numi asa cum sint cunoscuti oficial, stim despre cine se vorbeste, si le cunoastem „ispravile”, asa ca nu este foarte important daca sint numiti altfel. Nu foarte !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro