Pentru un pieton oarecare, în trecere prin centrul orașului Hayward, de pe malul estic al Golfului San Francisco, bordura de la intersecția străzilor Rose și Prospect (Figura 1) nu va reprezenta nimic special, poate doar o ciudățenie a trotuarului din intersecția respectivă. Și, dacă este cumva vreun locuitor plătitor de taxe municipale, va avea grijă să se plângă primăriei orașului că nu se îngrijește cum trebuie de calitatea trotuarelor și bordurilor lor.
Figura 1. Șase stadii în dezvoltarea faliei Hayward, așa cum apar ele în perioada 1971 – 2002 la intersecția străzilor Rose și Prospect, la nord de centrul orașului Hayward. Deplasarea celor două segmente ale faliei este în jur de 4 mm/an, ajungând în prezent la peste 20 cm. Adaptare după Sursa 1 și Sursa 2
Pentru un geolog însă, aceeași bordură prost aliniată este o „mină de aur”, pentru că reprezintă un laborator natural în care se poate studia tectonica plăcilor – mai exact, activitatea unei falii majore din familia faliei San Andreas (Figura 2).
Figura 2. Locația faliei Hayward în comparație cu cea a celebrei falii San Andreas (Sursa)
Cu o lungime de circa 120 km, falia Hayward străbate zone dens populate, cuprinzând, de la nord la sud, orașe precum Richmond, El Cerrito, Berkeley, Oakland, San Leandro, Hayward, Union City, Fremont, și San Jose (în ordine, de la nord la sud). Pe 21 octombrie 1868, falia Hayward a declanșat un cutremur puternic, cu o magnitudine între 6,8 – 7,0, producând 30 morți și importante pagube materiale.
La sfârșitul anilor 1950, municipalitatea Hayward a construit trotuarul care acoperea, fără să se știe, o parte activă a faliei cu același nume. După mai mult de o jumătate de secol, având o rată de deplasare de circa 4 mm/an, falia a creat o decalare a bordurii de peste 20 cm. Geologii au fost foarte entuziasmați de posibilitatea oferită de acest laborator natural pentru a studia dinamica activității tectonice din zonă și potențialul activității seismice asociate cu aceasta. Reamintesc că cel mai devastator cutremur continental american a avut loc în aceeași arie tectonică: 1906, San Francisco, cu un moment magnitudine de 7,8 și o intensitate Mercalli de gradul XI. Cutremurul a provocat peste 3.000 victime și distrugerea orașului San Francisco în proporție de 80%.
Falia San Andreas, sursa cutremurului din 1906, nu aflorează în zona San Francisco. De aceea, geologii au considerat că falia Hayward este o foarte bună aproximație pentru „verișoara” mai mare de la vest. An după an, bordura decalată din centrul orașului Hayward a devenit un loc de pelerinaj pentru geologii amatori și un punct de lucru pentru profesioniști.
Dintr-o dată, în luna iunie, totul s-a schimbat.
Oficialii din primăria Hayward au decis să „repare” bordura decalată (Figura 3), pentru a face loc unei rampe accesibile persoanelor în cărucioare de invalizi.
Un oficial al primăriei a declarat ziarului Los Angeles Times:
”Mandatul pe care l-am primit din partea consiliului nostru este de oferi trotuare sigure și accesibile tuturor membrilor comunității noastre”.
Figura 3. Un loc sacru pentru geologi a dispărut într-o singură zi. (Sursa)
După care a mai spus că primăria ar fi acționat diferit dacă ar fi știut ce statut neobișnuit avea bordura „reparată”! De vină, susțin oficialii, sunt geologii, care nu au făcut o listă cu locurile lor „sacre”.
Un laborator natural pentru geologi a dispărut temporar. Peste 20-30 ani, noua bordură va fi și ea deformată de activitatea faliei Hayward.
Dacă se poate vorbi de o consolare pentru pierderea suferită, geologii privesc, profesional, vila impunătoare care găzduia odinioară primăria orașului Hayward.
Figura 4. Clădirea istorică a primăriei Hayward a fost închisă pentru că se găsește plasată direct deasupra faliei Hayward, care o deformează inexorabil. (Sursa)
Construită, în necunoștință de cauza, deasupra faliei, clădirea a suferit deteriorări majore, care au obligat oficialitățile la mutarea într-un alt sediu. În prezent, falia Hayward își face conștiincios datoria, creând încet, dar persistent, tot mai multe crăpături, care, în cele din urmă, vor pune la pământ impozanta clădire a primăriei.
Falia se răzbună!
O posibilă morală
Când un geolog și un neprofesionist văd sau discută despre același lucru, ei îl înțeleg, de cele mai multe ori, în mod diferit. Cu riscul de mă repeta încă o dată, atrag atenția că fracturarea hidraulică este o bonanza științifică pentru un geolog sau o „bordură decalată” pentru invalizii în cărucior.
O coincidență fericită:
Ieri, 11 iulie 20160, The New York Times a prezentat cazul „bordurii decalate” și reparate din Hayward.
Precizez că articolul meu a fost trimis la Contributors sâmbată, 9 iulie 2016.
A Curb Is Repaired, and a Seismic Marker Is Lost
Cu riscul de a fi complet pe langa subiect, si chiar de a parea profan, nu pot sa nu remarc faptul ca o bordura a avut o durata de viata de jumatate de secol, in conditiile in care in Bucuresti bordurile se schimba la patru ani.
se dovedeste astfel ca seismele faliei Hayward sunt nimic pe langa seismele dambovitene cu epicentru in primaria generala sau in cea a primariei sectorului 3 al capitalei.
Am o singura nelamurire: cum se poate sa reziste 40 de ani o bordura turnata? Ca pe la noi bordurile turnate sunt praf dupa 6-7 ani. Maxim…
Evident, atat ati putut intelege din aceasta prezentare a unui fenomen din istoria planetei, fotografiat pe „viu” in inima unei localitati. Remarca este perfect valabila : ce vede un geolog si ce intelege un profan.
@ nnm si @ burebista,
inteleg tonul interventiilor voastre.
Eu ma gindesc la altceva: in Hayward bordurile sint mai „incalecate decit in Romania de se produce acea deplasare, sau nu sint „incalecate” ca in Romania de au asemenea rezistenta :P
Doar „Non idem est si duo dicunt idem” este adevărat. Toți vedem același lucru…la nivelul prezentat (cel al unei borduri), doar interpretarea percepției …prin zicerea ei, devine relativă la pregătirea profesională a privitorului. Dacă întrebi un pieton ce vede, răspunsul va fi o bordură deplasată. Același lucru îl vede și un geolog, nu o falie în deplasare. Abia la interpretarea observației apare diferența. Pietonul va spune că este o lucrare de mântuială.
Titlul latin al articolului meu s-ar putea traduce foarte adecvat prin proverbul românesc:
„Mulți văd, puțini pricep”.
Vă las pe pe dumneavoastră să vă alegeți categoria care vi se potrivește.
Da, dacă ar exista în latină cu acest sens. Aici avem o creație proprie…falsă din start.
Foarte interesant articol, multumesc; ar putea fi calificat nu doar instructiv, ci si amuzant… daca n-am sti substratul sumbru, la propriu si la figurat.
Insa, in calitate de pieton, am cateva nedumeriri, d-le Profesor – daca aveti timp, altfel nu e deloc important, simple curiozitati.
In primul rand, m-as fi asteptat ca miscarea relativa a segmentelor unei falii tectonice (la ce adancime este aceasta, btw?) sa genereze la suprafata miscari si crapaturi… cum sa spun… oarecum haotice, care sa radieze cumva dezordonat, in functie de rezistenta stratelor superioare ale solului. Or, aici avem o distinctie extrem de neta, practic pe o distanta de centimetri, ca o taietura de brici, pastrand proportiile… e ca si cum s-ar misca una pe langa alta doua placi de metal si intamplator cele doua bucati de bordura s-au nimerit sa fie pe o parte si pe alta a faliei. O fraza din LATimes descrie mai bine ce vreau sa spun, „The curb was once straight, running perpendicular to the Hayward fault, which runs in a north-south direction. But over the years, the eastern half of the curb got pulled south, while the other side got pulled north.”.
E asta ceva obisnuit?
Doi, efectul n-ar fi trebuit sa fie acelasi pe partea cealalta a strazii, cea „neimbunatatita” de municipalitate (si, desigur, pe strazile paralele)?
Trei, ma uit cu atentie la prima fotografie din LATimes (si intr-o oarecare masura la cea din 2012 postata de dvs.). Nu inteleg in ruptul capului cum s-au putut deplasa una fata de alta bordurile, dar nu si placa de beton din stanga imaginii, care se sprijina pe ambele borduri…
In cu totul alta ordine de idei, cand aveti timp si chef, poate scrieti un scurt comentariu si despre acest subiect, http://www.hotnews.ro/stiri-international-21151250-cercetatori-posibil-cutremur-bangladesh-putea-pune-pericol-milioane-oameni.htm
Vă felicit pentru observațiile făcute în legătură cu fotografiile: ele îmi spun că ați depășit faza de „simplu pieton” și vă pot declara „geolog amator” :-)
1. m-as fi asteptat ca miscarea relativa a segmentelor unei falii tectonice (la ce adancime este aceasta, btw?) sa genereze la suprafata miscari si crapaturi… cum sa spun… oarecum haotice, care sa radieze cumva dezordonat, in functie de rezistenta stratelor superioare ale solului.
Absolut adevărată intuiția dumneavoastră. Răspunsul la această primă întrebare se poate afla dacă faceți click pe prima Sursă (Fig.1). După care, mergeți mai jos și veți vedea alte imagini decât cele ale bordurii decalate, și anume: falii decroșante (de tip „coadă de cocoș”) care brăzdează asfaltul din intersecția celor două străzi (Rose și Prospect), reprezentând continuarea faliei Hayward la o adâncime relativ mică sub asfalt; o îndoitură (nu decalare) a bordurilor de pe străzile Sunset și Simon, aflate la sud de str. Rose; mai jos veți vedea o altă poză, care ilustrează efectul faliei asupra unei case de pe Hotel Street: un perete și tocul ușii deformați.
Dacă mai vreți, vă indic o altă sursă (nemenționată în articol), care are o serie de fotografii deosebit de sugestive ale efectelor de suprafață ale faliei Hayward: https://www.flickr.com/groups/haywardfault/pool/
Fraza pe care o citați din LA Times, despre mișcările diametral opuse ale celor două segmente ale faliei Hayward,ilustrate de deplasările bordurii, este o descriere jurnalistică apropriată a tipului de deformare crustală produs de falii ca San Andreas și Hayward: crăpături de faliere (fault creeping). Astfel de deformări apar în partea cea mai de sus a crustei terestre (practic, la suprafață) în timpul intervalelor dintre două cutremure care eliberează stresuri geologice imense de-a lungul faliei respective. Uneori, astfel de deformări de suprafață se înregistrează și în perioada imediat următoare după producerea unui cutremur (se cunosc multe cazuri în Japonia)
2. efectul n-ar fi trebuit sa fie acelasi pe partea cealalta a strazii, cea “neimbunatatita” de municipalitate (si, desigur, pe strazile paralele)?
Găsiți răspunsul în pozele indicate mai sus la punctul 1.
3. Nu văd ceea ce vedeți dumneavoastră :-)
4. Despre posibilitatea unui cutremur devastator, într-o altă zonă, relativ similară, am scris aici:
Un premiu Pulitzer pentru predicția unui cutremur apocaliptic
1, 2. Multumesc. Grupul de poze de pe flickr e intr-adevar relevant.
3. E greu de explicat. Nu degeaba se psune ca o imagine valoreaza cat 1000 de cuvinte. Insa n-are importanta, e o chestiune marunta.
4. Multumesc si pentru aceasta referinta. N-am prea mai avut vreme de Contributors in ultimele luni si-mi scapase.
Inca o mica rugaminte, d-le Profesor. Nu vreau sa abuzez de timpul dvs. mai mult decat am facut-o deja, asa ca v-as ruga sa-mi indicati, daca aveti la indemana, 2-3 referinte bibliografice unde sa pot citi despre acest fenomen de „lichefiere” a solurilor sedimentare in caz de cutremure puternice. Am citit ca se intampla, dar nu inteleg cum, nu „simt” mecanismul…
Un nivel cel mult mediu ar fi de dorit, ma simt bine in postura de pieton atent pe unde merge :-)
Multumesc.
Fenomenul de lichefiere a rocilor în cazul unor cutremure moderate și puternice este o sursă majoră de distrugeri ale infrastructurilor (drumuri, poduri etc.) și clădirilor. Există multe exemple din această categorie de catastrofe seismice. Câteva impresionante au fost în Alaska, 1964; Niigata, 1964 (Japonia); Christchurch, 2011 (Noua Zeelandă); Tohoku – Fukushima 2011 (Japonia).
Referințe bibliografice:
Mike Jefferies and Ken Been, 2006, Soil Liquefaction: A Critical State Approach
Seed et al., 2003, Recent Advances in Soil Liquefaction Engineering: A Unified and Consistent Framework, 26th Annual ASCE Los Angeles Geotechnical Spring Seminar, Long Beach, California, April 30, 2003, Earthquake Engineering Research Center
U.S. Geological Survey, Earthquake Hazards Program, http://earthquake.usgs.gov/
Adica.fracturarea.este.buna.sau.proasta ? Ca.ne-ati.lasat in.ceatza.
filozofic vorbind uneori nu vrem sa vedem, nu vrem sa vedem ca bordurile ce se cracesc sub noi s pote naste un hau, dar asta e treaba geologilor, ca doar d-aia-i platim, sa ia masurile corespunzatoare.
Din fericire natura umana e atit de adaptabila ca se poate trai fericit chiar cu sabia lui Damocles deasupra capului, desi uneori drobul de sare ne poate ingrijora.
OFF-TOPIC
Argila Mancos – o nouă rezervă uriașă de gaze naturale din Statele Unite ale Americii
Subcomitetul pentru Energie și Resurse Minerale din Camera Deputaților a ținut săptămâna aceasta o ședință pentru a discuta oportunitățile și provocările legate de dezvoltarea argilei Mancos din Bazinul Piceance din vestul statului Colorado.
Ședința a avut loc ca urmare a unei evaluări foarte recente (luna iunie) făcute de U.S. Geological Survey (USGS), care a găsit că argila Mancos, care este acum a doua rezervă uriașă de gaz din SUA, după argila Marcellus, conține 4.700 miliarde m^3 gaze – de peste 40 ori mai mult decât se estimase anterior. (Rezervele totale de gaz ale României sunt de circa 630 miliarde m^3)
În timpul ședinței, vorbitorii s-au referit la multiplele avantaje economice, sociale, de securitate energetică etc. ale dezvoltării noii producții de gaz din vestul statului Colorado.
Pentru mine și grupul meu de cercetare de la Brooklyn College, vestea că argila Mancos a fost declarată un „game changer” de către USGS și oficialitățile federale reprezintă o confirmare strălucită a intuiției noastre geologice – primele cercetări asupra argilei Mancos le-am început cu doi ani în urmă și primele rezultate (inclusiv o teză de masterat) vor fi publicate în curând.
Raportul USGS poate fi citit aici:
USGS Estimates 66 Trillion Cubic Feet of Natural Gas in Colorado’s Mancos Shale Formation