joi, martie 28, 2024

Normalitatea toxica: Ponta, Antonescu, Marga si revenirea la Romania de ieri (Updated)

Omul sfinteste locul, se spune. Dar tot omul il poate desfiinta, desfigura, schilodi. Romania traieste intr-o stare pe care as numi-o, folosind imaginea propusa de un ganditor britanic, a normalitatii toxice. Cascada de vesti suprarealiste se intensifica de la o zi la alta. Te desparti de stiri seara socat de bazaconiile useliste, te trezesti dimineata si gasesti unele si mai nazdravane. Gafele si aberatiile se tin lant. Iata ca acum se anunta, cu maxima pompa si solemnitate, lansarea parteneriatului dintre ICR si IICCMER in vederea unei condamnari veritabile, nu specioase, a dictaturii comuniste. Orice persoana careia ii pasa de adevarul istoric nu poate decat sa se bucure ca demersul atat de necesar al confruntarii cu trecutul totalitar continua. Totusi, ne putem intreba daca tocmai sursa „Horia”, a.k.a., presedintele ICR, autorul de note informative pentru Securitate Andrei Marga, este persoana potrivita pentru a gira un asemenea demers. Este vorba de un incontestabil conflict de interese. Dl Marga nu a facut pana in prezent absolut nimic care sa sugereze vreo pasiune (stiintifica si/sau etica) pentru acest subiect. As zice dimpotriva. Et pour cause…

La fel, se pune o intrebare fireasca: ce cauta Victor Ponta, un plagiator dovedit la un eveniment care implica un institut stiintific? Nu se poate abtine sa umileasca si sa degradeze, prin simpla sa prezenta, o comunitate epistemica unde integritatea trebuie sa domneasca precum suprema valoare? Cum se simte doctorul in istorie Andrei Muraru invitandu-l pe Victor Ponta la aceasta ceremonie in care urmeaza asadar sa faca figura de vedete un fost informator al Securitatii si un plagiator demascat in tara si in strainatate? De ce nu se actualizeaza site-ul IICCMER renuntandu-se, in fine, la lista unui Consiliu Stiintific demisionat? Cred domnii Andrei Muraru si Dinu Zamfirescu ca este onest sa mentii acolo numele profesoarei Maria Bucur ori al profesorului Tom Gallagher, intelectuali care au scris cat se poate de limpede ce cred despre „doctoratul” lui Ponta? Prezenta lui Ponta la un eveniment stiintific care angajeaza IICCMER este dezonoranta si denota, imi pare rau sa o spun, iresponsabilitate din partea celor care ar trebui sa apere standardele universal recunoscute ale unui demers academic.

La ceremonia anuntata pentru miercuri vor participa, ni se spune, Victor Ponta si Crin Antonescu. Am spus mai sus ce cred despre imoralitatea invitarii unui plagiator la un eveniment care implica viata academica. Ponta nu este insa doar premier (argumentul formal care poate fi invocat), ci este si presedintele PSD, al carui presedinte de onoare este Ion Iliescu, un om politic care a condamnat vehement, raspicat si fara urma de echivoc condamnarea comunismului ca demers statal. Se desparte acum dl Ponta de optiunile mentorului sau politic? Daca da, ar fi dezirabil sa o spuna public. Daca nu, atunci este vorba de o impostura. Despre presedintele PNL nu pot spune decat ca, tot asa cum Ana Pauker deschisese larg portile PCR pentru legionari, dl Antonescu, un campion al grobianismului si al violentelor verbale, le deschide pentru trogloditi si fosti securisti.

Pentru cei care au uitat, mentionez ca la 18 decembrie 2006, in sedinta camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei, presedintele Traian Basescu a rostit un discurs in care a condamnat regimul comunist din Romania, pe intreg parcursul existentei sale, intre 6 martie 1945 si 22 decembrie 1989, drept ilegitim si criminal. La acea sedinta, boicotata de PSD si sabotata isteric de PRM, au participat M.S Regele Mihai, domnii Emil Constantinescu, Crin Antonescu si Dan Voiculescu. Acesta din urma a declansat chiar din data de 19 decembrie, pe postul sau de televiziune si in “Jurnalul National”, o campanie virulenta de torpilare a impactului Raportului Final si de boicotare a aplicarii propunerilor Comisiei Prezidentiale asumate de presedintele Romaniei intr-un discurs care, odata publicat in “Monitorul Oficial”, a devenit act al statului roman.

Intre cei care au insultat Raportul Final, baza documentara a actului de condamnare, un probatoriu cerut in chip explicit de seful statului, s-a numarat Ion Iliescu, fost presedinte al Romaniei, presedinte de onoare (si azi) al PSD si presedinte al Institutului Revolutiei Romane, subventionat din bugetul tarii. In 2007, editura Humanitas a publicat Raportul Final, editat de subsemnatul, de Dorin Dobrincu si de Cristian Vasile. Pe coperta a patra se gasesc o serie de texte de apreciere a acelui efort de asumare a istoriei Romaniei, intre care aceste cuvinte ale profesoarei Zoe Petre:

“Raportul este cea mai consistenta contributie de pana acum la istoria celor aproape 50 de ani de dictatura comunista din trecutul apropiat al Romaniei”.

Precizez ca Raportul este un document stiintific elaborat de un colectiv de cercetare, membri si experti ai Comisiei, nicidecum opera unui singur autor. Spre a o cita pe doamnsa Lucia Hossu-Longin, “Comisia Prezidentiala condusa de Vladimir Tismaneanu, care a redactat Raportul asupra celor 45 de ani de dictatura comunista, a reunit nume consacrate ale cercetarii istorice. Efortul lor ne-a ajutat sa intram moral in randul lumii”.

In anii care au urmat, au fost publicate doua volume masive de documente consultate de Comisia Prezidentiala, editate de Mihnea Berindei (membru al CP), Dorin Dobrincu si Armand Gosu (experti ai CP). Primul volum a aparut la Humanitas, al doilea la Polirom. In spiritul recomandarilor CPADCR asumate de presedintele tarii, au fost organizate conferinte, s-au desecretizatat si democratizat arhivele, a aparut Manualul de liceu despre istoria comunismului din Romania, s-a mers mai departe in directia analizei cauzelor, functionarii, dar si a consecintelor de dupa 1989 ale dictaturii comuniste, inclusiv mineriada din iunie 1990. Au avut loc actiuni in justitie in care, pe baza Raportului, au fost reabilitate victime ale terorii comuniste.

Chiar este nevoie ca demersul vital al confruntarii cu trecutul traumatic sa fie viciat prin includerea sursei „Horia” in el? De ce nu si a lui Felix? Ori, chiar mai amuzant, a lui Sorin Rosca Stanescu, a lui Balaceanu-Stolnici si a lui Ghise? La invitatia Ioanei Magura Bernard, am scris acum cativa ani postfata volumului ei de amintiri despre cel care a fost legendarul director al „Europei Libere”. Ma intreb ce-ar fi spus Noel Bernard la acest ceas a degradarii valorilor democratice? Ce-ar fi spus Monica Lovinescu si Virgil Ierunca? Ce-ar fi spus Vlad Georgescu?

Iata ce-mi scria Gelu Ionescu despre viziunea istoricului si disidentului Vlad Georgescu (cuvintele sunt citate pe coperta a patra a „Raportului Final”):

„Nu fara emotie si nu fara o completa satisfactie felicit pe toti cei care au colaborat la redactarea acestui document–banal spus, pentru ca adevarul e adeseori banal–istoric si moral. Intr-un anume fel, el este, a devenit, un document fondator al Romaniei de maine. M-am gandit, citindu-l, la milioanele de victme ale persecutiei, spoliati si umiliti de aceasta oroare totalitara care a fost comunismul la noi. M-am gandit la Vlad Georgescu care, daca ar mai fi trait, ar fi fost alaturi de dumneata, unde ii era locul”.

Nici Monica Lovinescu, nici Virgil Ierunca, nici Noel Berrnard, nici Vlad Georgescu, nici Constantin Ticu Dumitrescu, n-ar fi acceptat sa legitimeze o mascarada penibila precum cea anuntata pentru miercuri cu participarea lui Victor Ponta, Crin Antonescu, Andrei Marga, Emil Constantinescu, Zoe Petre, Dinu Zamfirescu si a renumitilor „vanatori de securisti”…

http://www.humanitas.ro/humanitas/raport-final

http://www.iiccr.ro/ro/despre_iiccr/structura_iiccr/consiliul_stiintific/

Articol aparut si in editia online a revistei „22”

PS Fragmente de amintiri din decembrie 2006. Am fost invitat, era cred pe 20 decembrie, la emisiunea lui Dan Turturica, la TVR. Participa, intre altii, Adrian Severin, deputat PSD. Inainte de a incepe emisiunea, mi-a spus: „Evident ca sunt de acord cu voi, dar ma intelegi, eu ma aflu aici in delegatie de partid si guvernamentala”. Dl Severin, ironic din fire (CTP l-a numit „bursucul veninos”), era autorul unui important raport al Parlamentului European pe tema decomunizarii. N-a mai contat ce gandea si ce scrisese cu doar doi-trei ani inainte, si-a recitat lectia ca un devotat activist. Alta amintire: Crin Antonescu a protestat, poate sincer, impotriva huliganismului lui Vadim. Doar el si Mona Musca au mers la Vacaroiu, care prezida, sa-i spuna ca este inadmisibil ce se petrece. Timp in care Vadim urla, iar Dan Voiculescu zambea sardonic, stiind ca va veni si clipa sa. Iata, a venit. In compania lui Crin.

Update: S-a semnat Pactul IICCMER-ICR. Se poate scanda „IICCMER-ICR/Sunt pe veci prietene”. Duumvirii au lipsit. Istoricul Andrei Muraru, presedintele executiv al IICCMER, a deplans bilantul trist al Institutului unde lucreaza de sapte ani (daca nu ma insel). A criticat „excursiile exotice” (care vor fi fost acelea?), faptul ca nu exista un Muzeu si un Monument al victimelor comunismului. Eu cred ca exista, se numeste Muzeul Memorial Sighet. Evident, ar trebui sa existe un asemenea Muzeu si in Bucuresti. Spune ca nu s-au oferit burse de cercetare de catre Presedintia Romaniei. S-a incercat, nu exista posibilitati legale (cred ca dl Muraru stie acest lucru, dar nu-si poate refuza un mic exercitiu propagandistic). Gratie ajutorului dat de Presedintie si cu sprijinul IICCMER (perioada Vladimir Tismaneanu-Ioan Stanomir-Mihail Neamtu-Cristian Vasile-Bogdan Iacob) au aparut cele doua volume masive de documente editate de Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu si Armand Gosu, primul la Humanitas, al doilea la Polirom (dl Muraru a participat recent la lansarea acestuia din urma). Dl Muraru a ignorat pana acum cu superbie criticile venite din partea a sapte respectati colaboratori ai domniei sale in cadrul IICCMER.

Profesorul Marga a citat copios din Jurgen Habermas. A mai incurcat cate un nume, dar ce importanta are acest lucru, domnia sa, fost informator al Securitatii, este azi un vajnic exponent al anticomunismului uselist. Dl Bjoza, presedintele AFDPR, l-a criticat pe dl Toader Paleologu. Este de sperat ca va gasi mai multa deschidere la dl Daniel Barbu, autor al unui capitol din volumul anti-anticomunist „Iluzia anticomunismului”. Multe atacuri impotriva lui Traian Basescu. La sfarsit, aflam din reportajul Hotnews, s-au servit fursecuri si sucuri. Un film de Kusturica.

http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-14015702-live-text-cum-trebuie-condamnat-comunismul-dezbatere-icr-gazduita-andrei-marga.htm

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. D-le Tismaneanu, problema este simpla (acuma): astia de acuma au fost alesi cu o majoritate de 70% din cei prezenti la vot (aia 46%). Ceilalti 54% nu au venit din diverse motive: fie sunt comozi, fie indiferenti fie nu sunt in tara (sa nu uitam ca usl-ul le-a luat dreptul de vot chiar inainte de alegeri). Iar cei care au venit au ales. Din nefericire (eu niciodata nu am votat psd-ul in nici o forma ar fi; eu sunt liberal – nu pnl-ist, sa nu facem confuzie – deci nu am cum vota cu psd-ul sau, ma rog, usl-ul). Dar realitatea este ca astia de acum au fost alesi de o majoritate clara. Poate ca este mai bine asa, vorba aia: boala lunga moarte sigura. Cu pdl-ul si miscarile de atunci doar prelungeam agonia si amanam finalul. Acum lucrurile sunt clare.
    Ganditi-va ca suntem in 15 ianuarie, au trecut doar 2 saptamani si deja astia au depasit recordul la decizii tampite. Pana in primavara mai este mult. Eu zic ca saracia si foamea o sa rezolve ceea ce nu puteti rezolva dumneavoastra (si altii) cu vorba frumoasa. Mult mai bine si mai eficient. Hai sa avem rabdare mai putin.

  2. Nostalgia unei sedinte de cadre „de nadejde”, cu cotizatia la zi :) Oare cum de nu i-au invitat pe Voiculescu si pe nasul lui Nastase, Ristea Priboi?

  3. Domnule Tismaneanu,
    Eu sunt un cetatean roman care la moarte a lui Stalin eram elev de liceu si deci eram destul de mare ca sa fi inteles cum s-a instaurat comunismul in Romania si cum a evoluat pana in 1989. Am fost foarte interesat de Raportul final, am urmarit prezentarea sintezei in Parlamant, dar am si citit ulterior intreg raportul precum si aprecierile unor specialisti asupra valorii sale. N-am nimic de comentat in aceasta privinta pentru ca orice comentariu as face unii vor spune ca n-am pregatirea necesara, nu am studiat documente din arhiva si in consecinta nu as putea emite aprecieri avizate. Din pacate raportul este foarte putin cunoscut de public si ceea ce este si mai rau chiar de multi oameni ce-si spun politicieni. Publicul nu numai ca nu-l cunoaste dar nu este nici interesat si nu vede nicio consecinta a condamnarii comunismului. Marea majoritate a clasei politice de dinainte de 1989 si sustinatorii (aparatorii) regimului si-au schimbat carnetele, interesele, declaratiile si fac parte in continuarea tot din clasa politica, cu deosebirea ca sunt, prin rotatie, la putere, iar alte ori se considera in opozitie. Obiceiurile si vechile mentalitati au ramas. Nu toti autorii Raportului si nici cel care l-a prezentat in Parlament nu erau persoane fara legaturi mai stranse sau mai putin stranse cu vechiul regim si o buna parte a dezinteresului si considerarii lui drept o formalitate porneste si de aici. Incercarea actuala de a relansa condamnarea comunismului nu va avea niciun impact. Poate reprezenta doar o disputa intre un grup restrans de persoane. Daca noii „condamnatori” vor fi mai „dalmatieni” decat cei vechi, efectul va fi zero la nivelul opiniei publice. Se vor scrie niste articole, unii vor protesta, revolta etc, dar doar atat.

    • Pana una alta, Traian Basescu a condamnat dictatura comunista fara echivoc, a cerut iertare victimelor in numele statului roman, iar presedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, s-a opus cat a putut acestei condamnari. Va mai amintiti de suspendarea din 2007? Stiti ca primul lucru facut de dl Vacaroiu cand a ajuns la Cotroceni ca interimar a fost sa ceara (si sa impuna) scoaterea „Raportului” de pe site-ul Presedintiei Romaniei? Ati urmarit cumva cine si cum a votat Legea Lustratiei?

      Nu este adevarat ca nu au existat consecinte. Faptul ca exista un Manual de liceu, ca istoria dictaturii comuniste se face in scoala, nu e putin lucru. Exorcizarea demonilor trecutului presupune cunoastere, iar „Raportul Final” si cele doua volume de documente (amintite in articol) ofera repere esentiale in acest sens. V-as sugera sa va ganditi la importanta democratizarii Arhivelor Nationale ale Romaniei, un efect direct si palpabil al condamnarii din 18 decembrie 2006. Tot astfel, veste corect sa luam in consideratie faptul ca in vara anului 2006 a avut marea deblocare a dosarelor Securitatii („dosariada”). Multi pot crede ca a fost nesemnificativa, dar nu acelasi lucru l-ar spune senatorul Dan Voiculescu :)

      Daca tot, mult-putin, cat s-a facut pana acum este atat de derizoriu, de ce sunt atat de furiosi nostalgicii comunismului? Nu afirma ei ca, sub Basescu, „intelectualii basisti” au impus anticomunismul ca „discurs hegemonic”? Nu au scris ei „Iluzia anticomunismului”, un intreg volum de contestare („lecturi critice”) a „Raportului Final”, intre ai carui autori se numara actualul Ministru al Culturii si apropiat al lui Crin Antonescu, profesorul Daniel Barbu? Unii spun ca o condamnare precum aceea din decembrie 2006 nu are decat valoare simbolica. Indraznesc sa amintesc ca in politica simbolurile sunt adeseori decisive.

  4. Am mai scris aici la un moment dat, ca doar inspirand acelasi aer cu plagiatorul ponta poate induce dezonoarea academica.

    Ia inchipuiti-va acum o claca putrida in care colcaie intelectual susnumitul victor viorel, george laurentiu, horia marga, emil invinsul si zoia indrumatoarea.

    Sper sa scoata un proceedings, ceva.

  5. Numirea lui marga la ICR seamana cu cea a lui everac la conducerea TVR. Pe langa noul suflu vechi al comunismului, acela a introdus si o imensa plictiseala, pana si iliescu a fost in pragul apoplexiei de l-a dat urgent jos.

    • Paul Everac a fost directorul TVR pentru aproape doi ani (92-94), prin urmare o perioada semnificativa, timp in care s-a jucat cu nervii intregii natiuni in fiecare sambata seara. De altminteri, individul era tinta preferata a articolelor din Academia Catavencu de la acea vreme. Din respect pentru Contributors si cititorii sai nu pot sa redau aici numele rubricii care il toca pe maestrul Everac numar de numar. Cunoscatorii stiu la ce ma refer!
      In ce priveste „dezbaterea” de la IICCMER „Cum trebuie condamnat comunismul?” mie imi suna ca un execitiu de regurgitatie total inutil, care se inscrie in lungul sir de actiuni aiurea-in-tramvai sub semnatura d-lui Marga. De ce n-au fost invitati si Dan Voiculescu, Sorin Rosca Stanescu, Ion Iliescu? Ar fi putut furniza detalii interesante, pentru ca sunt cunoscatori foarte buni ai sistemului la care au contribuit din plin. Asta ca sa avem panoul complet…

        • Domnule Tismaneanu, imi aduc aminte foarte bine ce prestatie mizerabila au avut PRM si PSD in Parlamentul Romaniei in momentul in care presedintele Basescu a citit discursul de comndamnare a comnunismului, a fost unul dintre cele mai socante momente la care am asistat in viata mea… chiar nu mai are sens sa insist, a fost ingrozitor! Iar faptul ca acum acesti oameni au purces in mod clar la mistificarea istoriei (caci despre ce altceva este vorba in demersul ICR&IICCMER decat despre „o noua viziune asupra comunismului” dupa cum vrea muschiul nostru?, va rog sa-mi scuzati expresia), ma face sa ma intreb pentru prima oara de cand am parasit tara daca nu cumva traiesc sentimente similare cu cei care au fugit candva din Romania din cauza comunismului…. simt ca nu am nici o legatura cu tara din care vin asemenea stiri, imi este aproape teama de ea, am o senzatie de gol si de exil… :(

        • Te pomenesti ca nu numai marga, dar si constantinescu, ponta, antonescu se vor dezice de ei insisi la aceasta intrunire de spalare a propriilor constiinte cu namol!

        • „Suntem la bilantul a 7 ani de la infiintarea IICCMER si e un bilant trist: un monument al victimelor comunismului nu exista, nici un muzeu al comunismului, nici burse pentru cercetare date de Presedintie”

          Eu m-as fi multumit si cu inlaturarea din viata politica a specimenelor iliescu, ponta, nastase, antonescu… dar nu stiu de ce nu pun aici tot usl-ul, sa nu mananc prea multa hartie…
          Ce monument sau muzeu mai frumos decat asta ar putea exista?

        • „Manualul de istorie a comunismului elaborat de Institut acum cativa ani e un instrument bun. Toate recomandarile din documentul condamnarii comunismului, pe care Presedintele a promis ca le sustine, au ramas doar pe hartie”,

          Ar fi fost un manual bun daca se intitula Manual de Istorie a Crimelor Comunismului si reflecta obiectiv titlul. De fapt cred ca acest manual ar trebui lasat o carte deschisa pentru multe decenii de acum incolo, pentru ca si ceea ce se intampla astazi in politica romaneasca se cheama tot atrocitati si semnatura aceluiasi autor, comunismul.
          Avea cineva altfel de asteptari de la acest marga si actiunile lui?

          „Dorim sa-i aducem in justitie pe cei vinovati de astfel de crime si aici avem nevoie de massmedia pentru a face presiuni asupra justitiei. Am avut in ultimii ani 7 sesizari penale care au fost respinse pe banda rulanta de Parchet. Aceasta demonstreaza incapacitatea justitiei de a intelege ca e vorba de crime care nu pot fi prescrise”

          Deocamdata presiunea din partea presei nu are loc de cea a comunistilor din usl impotriva justitiei in general. Avem nevoie de curatenie in justitie, politica, omul de rand. Ultima poate cea mai importanta.

          • Marturisesc ca nu am citit actualul manual de istorie a comunismului si de aceea precizez ca nu il consider unul prost, am vrut doar sa accentuez o idee.

  6. Comentariile politice acide combinate cu incercarea de a sublinia, din nou, meritele unui document important, dar incomplet incropesc o „ciorba” destul de greu de digerat pentru cititor.
    Raportul ar trebui sa fie un punct de pornire, nicidecum un capat de drum, pentru ca perioada comunista merita o analiza mult mai profunda. Nu cred ca e suficenta enumerarea selectiva a unor „evenimente” reprobabile fara o analiza atenta a cauzelor, a contextului si mai ales a efectelor acestora. Pentru ca societatea comunista e singura, de la comuna primitiva incoace, care „sparge” tandemmul sclav-stapan si propune o emancipare individuala semnificativa.
    Contrarevolutia din ’89 nu a facut decat sa ne „repuna in lanturi” pe majoritate dintre noi, iar societatea in loc sa paseasca innainte, spre o noua forma de organizare, revine acolo de unde a plecat in ’44 …

    • Domnule Coe,

      Este elementar ca orice lucrare este perfectibila. Numai cartile sacre pretind ca sunt infailibile, fiind revelate. Raportul final nu este o Biblie a anticomunismului, nu se pretinde asta. Aceasta lucrare nu inchide cercetarea, dupa cum nici nu a deschis-o. A „sumarizat” practic rezultatele cercetarii, multe apartinand contributorilor, dar si mai multe celorlalti specialisti preocupati de acest vast subiect care este istoria comunismului romanesc. Raportului final ii putem gasi minusuri de interpretare, de documentare, oamenilor care au lucrat acolo de asemenea. Asa ca aici cred ca v-ati gresit tinta.

      In schimb, ceea ce mi se pare inacceptabil din punct de vedere istoric si moral este sa reluati si sa „argumentati” vechiul cliseu conform „comunismul a fost o teorie buna, dar rau aplicata”. Nu, comunismul a fost o idee utopica, denotand o cunoastere aproximativa a istoriei, dar in special a realitatilor din secolele XIX-XX. Cat despre aplicarea sa, comunismul nu a eliberat, ci a incatusat sute de milioane de oameni si mai ales a ucis milioane si milioane. Aceasta se cheama pur si simplu crima in masa. Exista o literatura uriasa care probeaza afirmatiile de mai sus, scrisa de pe varii pozitii, de la oameni cu convingeri liberale si pana la cei cu convingeri de extrema dreapta sau de extrema stanga (inclusiv nu putini fosti comunisti dezilutionati, dezvrajiti). Orice biblioteca publica decent alcatuita va poate pune suficiente carti la dispozitie spre lectura. Nu trebuie decat sa vreti sa o faceti.

    • In ’89 nu a fost vorba de revolutie si nici de contrarevolutie. A fost vorba de o autoprabusire a comunismului datorita propriei sale greutati. Comunismul a fost un sistem incapabil sa se autosustina, asa cum s-a intamplat cu feudalismul si mai nou capitalismul (forme mai mult sau mai putin evoluate/rafinate de sclavagism). Comunismul a fost sustinut de un fel de exoschelet reprezentat de politia politica (indiferent cum s-a numit ea). Falsul principiu comunist, ca toti oamenii sunt egali si au aceleasi nevoi, a creat o monstruozitate sociala a carei greutate n-a mai putut fi sustinuta de acest exoschelet numit politie politica. Societatea de astazi nu e altceva decat molozul comunist rezultat in urma prabusirii din ’89.

    • Domnule Civicus,
      M-ati inteles gresit nu sunt un „fan” al comunismului cum nu sunt nici al capitalismului ale carui crime sunt cel putin comparabile cu cele comuniste. Pledoaria mea viza o analiza mai profunda a perioadei comuniste pentru a evita pe viitor greselile facute. Nu de alta dar s-ar putea, asa cum a sesizat foarte bine domnul Rahan, ca in viitor odata cu „autoprabusirea” capitalismului unora sa le vina ideea sa revina la comunism, ori eu vin si zic ca ne trebuie alceva, o noua oranduire…

  7. Domnule profesor,
    Dupa reactiile unora din autorii Raportului Final si dupa comentariile de mai sus imi vine in minte ideea ca titlul Raportului nu a fost ales intamplator. I s-a spus „Final” in sensul ca nu mai este nimic de adaugat, comentat, modificat. El este rezultatul muncii unor cercetataori valorosi, fara concurenta si orice incercare de a schimba ceva trebuie respinsa. Asa cum spunea cineva mai sus, multe lucruri nu au fost explicate si par niste sentinte fara motivare, ca tot este la moda justitia acum. Daca cei care incearca sa reia condamnarea au niste probleme de morala, de etica etc, atunci respingerea este mai simpla si mai usor de facut. Pe mine ma surprinde ca Maraga era acum cateva luni un fost profesor valoros, cu opera, cu studii solide pe care chiar l-ati apreciat, iar dupa revenirea in politica si accederea la ICR a devenit ceva de blamat la orice pas, nu mai are minte, opera este nesemnificativa, este un mincinos, un turnator si multe altele pe aceeasi linie. Ceva nu-mi suna bine.

    • Titlul de „Raport Final” nu semnifica decat ca este raportul final al unei comisii. In niciun caz nu este vorba de incheierea procesului de cercetare. De altfel, cum banuiesc ca stiti dar e bine sa reamintim, tot „Raport Final” s-a numit si documentul stiintific produs de Comisia Internationala pentru Studierea Holocaustului din Romania prezidata de laureatul Premiului Nobel pentru Pace, scriitorul Elie Wiesel:

      http://www.antisemitism.ro/ro/legislatie-si-rapoarte/comisia-wiesel/

      In „Nota asupra editiei” publicata chiar in volumul din 2007 al Raportului Final al CPADCR, se spune limpede: „Daca Mesajul este un act asumat integral si explicit de catre presedinte prin insasi citirea lui in Parlamentul Romaniei si prin publicarea ca act oficial al statului roman in Monitorul Oficial, Raportul reprezinta in schimb opera cu caracter deschis a unor politologi si cercetatori stiintifici din domeniul istoriei. Altfel spus, el este doar baza teoretica pentru un act oficial si, totodata, invitatia pentru o investigatie ulterioara, menita sa aduca precizari suplimentare si nuante noi in judecarea acestei perioade din istoria Romaniei”.

      Nu cred ca se putea preciza mai clar ce este si ce nu este „Raportul Final”.

  8. Un regim ilegitim si criminal nu poate fi condamnat prin discursuri care sa aduca voturi, ci prin investigatii de teren. Suntem la bilantul a 7 ani de la infiintarea IICCMER si e un bilant trist: un monument al victimelor comunismului nu exista, nici un muzeu al comunismului, nici burse pentru cercetare date de Presedintie. – Andrei Muraru

    Nu pricep de ce e un bilant trist? Cred ca dl. Muraru are asteptari nerealiste. Pana la urma totul boiled down la ce am banuit: invidie umana si frustrari profesionale. Sa fie primit!

    • Nu stiu cat este trist, dar stiu ca asemenea formulari suna jignitor pentru oamenii din IICCMER care chiar au muncit cu pasiune, au scris carti, au facut investigatii de teren, au revigorat si au pus pe picioare doua excelente reviste, au organizat „Caravana cinematografica” (initiativa care continua), au facut sesizari la Procuratura, inclusiv in cazul tortionarului Enoiu, au organizat conferinte nationale si internationale, si cate altele. Nu a existat proiectul legat de „Fenomenul Pitesti”? Nu s-a organizat un concurs pentru amenajarea unui Muzeu la Ramnicu-Sarat, cu un juriu condus de Andrei Plesu? Nu a fost organizata expozitia despre mineriada in pasajul Pietii Universitatii? Nu s-a semnat acordul cu „Europa Libera” si Hoover Institution pentru recuperarea arhivelor acelui post de radio? Nu au fost organizate proiecte educationale in scoli? Memorializarea represiunii comuniste nu se reduce la un monument. De ce n-a spus nimic istoricul Andrei Muraru despre aceste lucruri? Sunt neglijabile? Cine l-a impiedicat in toti acesti ani sa actioneze, sa propuna varii initiative? S-a intalnit cu vreun obstacol institutional? L-a cenzurat cineva? A fost prigonit? Ma indoiesc profund. Oricum am privi lucrurile, formularea este deopotriva falsa si ineleganta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro