Home » Cultura »Politica & Doctrine » Citesti:

Notre-Dame și perfidia propagandei anti-europene

Mihnea Buruianu aprilie 23, 2019 Cultura, Politica & Doctrine
31 comentarii 3,561 Vizualizari

Incendiul de la catedrala Notre-Dame nu a atras după sine doar un val de simpatie, ci și o critică la adresa celor care și-au exprimat tristețea cu privire la acest eveniment. Mesajul central al acestui contra-curent este acela că părerile de rău față de incendiu ar fi un exces egoist al europenilor care încearcă să afișeze virtute morală doar în cazul dramelor occidentale, în timp ce catastrofele mai mari din lumea întreagă sunt ignorate cu desăvârșire. În spatele acestui mesaj se ascunde un conținut ideologic nociv de factură neo-sovietică disimulată în umanism, care s-a răspândit rapid pe rețelele sociale, dar și în media cu nume reputabile. Întrebările pe care genul acesta de materiale media le lansează sunt mereu aceleași, încărcate cu elemente ideologice care nu transpar imediat, dar care odată înțelese, le relevă adevăratele intenții propagandistice. Să luăm pe rând fiecare dintre întrebările și problemele lansate de aceste critici.

De ce cauzează imaginile unei catedrale catolice în flăcări atât de multă simpatie când suferința atâtor oameni din lume este trecută cu vederea drept știre obișnuită?

Observați că întrebarea compară incendiul cu un fenomen suficient de ușor de catalogat drept rău, dar suficient de vag pentru a nu se putea răspunde direct, din cauză că se amestecă particularul cu generalul. Motivul pentru care Notre-Dame a atras atâta simpatie este că aceasta nu este o simplă catedrală, ci o construcție de referință pentru Paris, pentru un întreg stil arhitectural și pentru o întreagă civilizație, în vreme ce viețile oamenilor nu au alt merit decât cel al existenței biologice și al unei conștiințe atașate acesteia. Existența umană, deși valoroasă, este ceva comun și biologic necesar, în vreme catedrala Notre-Dame este ieșită din comun și biologic contingentă. Cu alte cuvinte, civilizația nu rezultă automat din biologic, fapt pentru care este atât de deosebită. În plus, un accident tragic pe un sit cultural nu se compară cu cauzele complexe ale fenomenelor largi invocate de obicei în astfel de materiale – foametea central-africană, conflictele armate din Orientul Mijlociu etc. Problemele geo-politice nu sunt un accident izolat pe care aproape toata lumea a încercat sa îl evite, dar s-a întamplat dintr-odată și care să poată fi remediat într-un fel simplu precum repararea unei clădiri istorice.

De ce privilegiem știrile despre realizări ale statelor cu istorie colonială, care și-au clădit succesul pe seama exploatării altor popoare?

Colonialismul este o tema mult prea largă si complexă pentru a fi simplificată prin – băieții buni vs. băieții răi. Fenomenul apare ca o consecință rațională a escaladării competiției europene în contextul Revoluției Industriale. Ce s-a intamplat după colonialism (mai ales sărăcia) are ca vinovat direct lipsa de dezvoltare civică și civilizațională locală. Adepții teoriilor post-coloniale insistă asupra legăturii necesare dintre colonialism și starea de fapt post-colonială. După contribuțiile lui Acemoglu & Robinson, este larg acceptat faptul că implementarea instituțiilor extractive inhibă dezvoltarea locală, însă se recunoaște și faptul că există o limită pentru cât poți arunca vina pe occident pentru ce ți-au facut proprii tăi politicieni corupți din cauza unui nivel de dezvoltare care nu a existat niciodată pe meleagurile tale. Europa a trecut și ea prin traume și suferințe în decursul experienței sale de învățare și dezvoltare dinaintea și în timpul industrializării. Nu a cerut socoteală nimănui, ci s-a ajutat singură prin inovație (chiar și aici vorbim de doar cateva țări din occident, nu de tot continentul).

Realizările occidentale vin în urma ascendentului economic obținut prin imperialism, apoi acesta se reproduce în viitor și consolidează poziția deja existentă a statelor cu trecut imperial. De ce alegem să continuăm acest cerc vicios, legitimând o diferențiere civilizațională abuzivă?

În primul rând, au existat atâtea imperii care s-au prăbușit, deci succesul imperial nu se reproduce la infinit. În al doilea rând, dezvoltarea unei culturi și a unei civilizații obiectiv demne de urmat nu vin exclusiv din prosperitate economică, cum sugerează astfel de materiale (și Marx) prin continuarea temelor colonialismului și a imperialismului chiar și după dispariția lor, întocmai precum clasica propagandă sovietică anti-occidentală. Istoria omenirii este plină de exemple de imperii afluente care, deși au dominat întreg spațiul lor înconjurător, nici unul nu a fost capabil de dezvoltarea industrială, politică și socială de care a fost capabilă civilizația vest-europeană. În plus, imperialismul este o temă depășită istoric și lipsită de actualitate. Nu mai există nici un imperiu în lume, iar formulele de tipul „imperiul american”, „imperiul rus” sau „imperiul chinez” sunt mai degrabă formule metaforice care nu fac referire la un imperiu propriu-zis. Singurii pentru care tema își reține o importanță majoră sunt corifeii neo-marxismului care realizează că prezintă mai multă credibilitate dacă își oferă credințele selectiv, decât dacă ar duce la capăt observația imperialismului în linie marxistă.

De ce se discută despre Notre-Dame cu atâta ardoare când avem drame umane în Orientul Mijlociu?

Problema geo-politică a spațiului Orientului Mijlociu este atat de veche, de convulsionată și de complicată, încât remediul nu poate fi decât la fel de complex. Spre deosebire de repararea catedralei, probabil că singura soluție cu adevarat simplă pentru problema Orientului Mijlociu ar fi eliminarea totală a vieții umane din zonă. Cu toate acestea, tema este instrumentalizată cinic de ambele părți pentru a marca puncte propagandistice și a exercita influență cu prețul tensiunilor locale.

De ce nu varsă lumea lacrimi virtuale și pentru alte cauze decât cele europene și americane?

Ei bine, lăsând la o parte termenii delirului ideologic pe care i-am demontat mai sus, hai să ne amintim cum a plâns o lume întreagă pentru distrugerea ruinelor antice de la Palmira de către talibani. Același lucru este valabil pentru aruncarea în aer a statuilor lui Buddha din Bamian, în Afganistan. Motivul pentru care europenii au plâns pentru ele și au încercat salvarea lor, este că, odată cu puterea planetară pe care au acumulat-o, ei au înțeles primii importanța culturii omenirii și au fost primii din lume care au ocrotit culturile celorlalți în numele unui ideal universal.

De ce plângem pentru Notre-Dame când în România sunt atatea clădiri și monumente care stau să se prăbușească? Nu ar trebui, mai bine, să dăm bani pentru ele?

Incendiul de la Notre-Dame a fost un eveniment neașteptat și nedorit de majoritatea oamenilor. Riscul incendiului nu a fost nici el ignorat – a se vedea intervenția exemplară a pompierilor parizieni și desfășurarea corectă a procedurii speciale de salvare a patrimoniului. În cazul stării deplorabile a monumentelor românești, nu este vorba despre un accident, ci despre rezultatul firesc al unei atitudini sistematice a administrației statului român, complice cu o atitudine constantă a cetățenilor săi. Sigur că monumentele românești ar merita să fie restaurate, iar pentru asta îi putem critica pe oficialii noștri care se promovează politic donându-și salariul bugetar în scopul recondiționării catedralei Notre-Dame în timp ce nu își fac treaba pe plan local și aleg să ignore soarta monumentelor din propria jurisdicție, dar asta nu înseamnă că avem vreun drept să le cerem concetățenilor noștri să nu își mai exprime simpatia față de un simbol de civilizație. Ei și-au facut deja contribuția obligatorie pentru România, dar statul alege să risipească banii. Mai mult decât o implicare civică mai pronunțată (care nu garantează mereu rezultate imediate), nu putem cere nimic altceva cetățeanului român obișnuit.

Întrebările de mai sus nu ascund doar niște argumente proaste care se folosesc de presupoziții false, ci sunt tendențioase prin infuzia lor ideologică radical-stângistă. Problema cu orice conținut ideologic este că preferă întotdeauna convingerile ferme în detrimentul onestității intelectuale și a investigațiilor empirice. Ideologia caută să simplifice realitatea prin formule ușoare, distorsionând-o sau chiar mutilând-o dacă aceasta se împotrivește doctrinei sale. În realitate, ideologia este opusul cunoașterii. Hai să nu le facem kremliniștilor treaba mai ușoară, reciclând gunoiul ideologic al Uniunii Sovietice. Lumea este un loc suficient de dificil și fără ambițiile anti-europene și contra-culturale ale unor resentimentari violenți și analfabeți economic.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "31 comments" on this Article:

  1. Neamtu tiganu spune:

    se vedea intervenția exemplară a pompierilor parizieni 
    ********
    E suficient sa se priveasca ce a mai ramas din catedrala, prächtig a are tot ce prea are, au ramas doar zidurile de piatra, pt a apreciat eficacitatea curajosilor pompieri.

    • neamtu tiganu spune:

      scuze, telefonul… a se citi “E suficient sa se priveasca ce a mai ramas din catedrala, practic a ars tot ce putea sa arda, au ramas doar zidurile de piatra, pt a aprecia eficacitatea curajosilor pompieri.”

      Completare:

      1. nu e vorba de un curent antieuropean, cei mai multi care distrug Europa sunt europenii insasi.
      2. Notre Dame nu mai e de mult un lacas religios, deci nu e simbol al crestinatatii, ci doar o cladire de adunat bani. Apropos, Vaticanul nu participa la reconstructie.
      3. Daca ar fi ars un monument in Rusia, Romania, Venezuela, sau mai stiu eu unde, s-ar fi comentat cu superioritate de lipsa competentei, neglijenta, furturi. Nenorocirea intimplindu-se la mon amis, se sublinieaza eroismul si respectarea procedurilor!?

      • neamtu tiganu spune:

        Mai trist as fi fost daca ar fi ars o mica bisericuta dintr-un sat uitat de lume, construita prin munca si banii unora care si-au luat de la gura pt asa ceva.
        O bisericuta in care poporul se duce cu evlavie, uneori urcind dealul, ore in sir, pe arsita, ploaie si furtuna, sa-si sarbatoreasca nuntiile, botezurile, sfintii si sa-si cinsteasca mortii!

      • Daniel StPaul spune:

        Stimate domn, acuma ca intre veterani : zice anglofonul, oarecum si inginereste: “Before you talk/say something, make sure the brain is in gear…”. Mi se pare ca ati ambreiat umorile, nu procesorul. No, me rog frumos, s-acuma metodic:

        @2. Am stat cam un an la Paris si, cit am stat, la Notre Dame erau cel putin 5 ( cinci) servicii zilnic si ce-i drept, in timpul serviciilor vizitatorii nu-s opriti sa deambuleze prin preajma -gratuit, caci, cu exceptia vizitei turnurilor, nu se percepe plata – . Cu siguranta, daca atita amar turistic aduce venituri multora, Notre Dame insasi* (da, a se vedea @1…) beneficiaza dupa geometria mizericordiei statului francez, care o stapineste, pe ea, dimpreuna cu vreo alte citeva zeci de catedrale patrimoniu . Asa ca Vaticanul… dupa legea din 1905… Si mai e ceva, ar trebui vazut cum e reglementata in Frantia asigurarea pt. caz de incendiu si in cazul obiectelor de patrimoniu, cladiri si continut.

        @1 & 3, eu mi-s de moda veche; daca tot e cultura/civilizatia in chestiune, poate nu-i un lucru nepotrivit sa mai lucram si la forma, pre limba mamelor noastre, dar si a lor … (insa nu cum se face in guvernul tarii neaoase ce ne-a largat) S-auzim si de bine.

        • neamtu tiganu spune:

          @n “Am stat cam un an la Paris”…
          Wow, felicitari.. o mare realizare… cam asta e ideea de baza pe care o desprind din frumoasa ta postare.
          Nimic despre prevenirea incendiilor, nimic despre procedurile de prevenire, nimic despre eroism… tz, tz, tz, putina empatie ce draqu!

      • stan colton spune:

        - completare la completare – “insisi” in loc de “insasi”

  2. Vlad Slăvoiu spune:

    Ce ați prefera: să ardă Notre-Dame, “o construcție de referință pentru o întreagă civilizație”, sau să vă ardă copilul de 2 ani, “care nu are alt merit decât cel al existenței biologice”?

    Pe mine unul incendiul ăsta nu m-a impresionat cu nimic, mai cu seamă că, așa cum bine observați și dumneavoastră, e foarte simplu să remediezi accidentul. Deci: de unde-atâta dramă?

    • Miruna spune:

      N-ati inteles nimic din argumentul articolului.

    • Vlad Slăvoiu spune:

      @Miruna: Se poate să aveți dreptate, dar eu știu așa: atunci când spui “Notre Dame este o construcție de referință pentru o întreagă civilizație, ÎN VREME CE (s.m.) viețile oamenilor nu au alt merit decât cel al existenței biologice și al unei conștiințe atașate acesteia”, stabilești, sau cel puțin sugerezi, o ordine de preferință, mai cu seamă când folosești această (foarte inteligentă) construcție ca “argument” pentru un tip de reacție. Astfel că m-am întrebat și eu în ce măsură este cineva în stare să și-o și asume, dar, pentru că n-am vrut să fiu un om rău (căci bunătatea sufletului mă definește în mod fundamentale), am zis să fac alegerea mai ușoară și să pun în postul doi o ființă care are doar biologie, nu și conștiință…

      • Doru R. spune:

        Catedrala arsa o mai restaurezi cu bani, copilul ars si mort nu mai poate firestaurat, cam asta era ideea

      • Vlad Slăvoiu spune:

        @Doru R: Exact așa. Ceea ce înseamnă că produsul de serie e catedrala (chiar dacă-s doar câteva pe lume), iar produsul cu adevărat ieșit din comun și biologic contingent este copilul – sau, în general, omul -, cu toate că sunt miliarde pe lume. Și-au fost miliarde, și vor fi miliarde.

        Dar știm prea bine că nu asta era ideea, ci observația simplă că uneori vrem să spunem ceva (ce poate nici nu e neapărat greșit), dar, de spus efectiv, spunem o tâmpenie mare cât casa.

        Ceea ce – deși nu cred în acest cuvânt, dar fiind vorba de catedrale prea iubite la care lăcrămăm la greu… – e pur și simplu păcat.

  3. Constantin spune:

    „Întrebările de mai sus nu ascund doar niște argumente proaste care se folosesc de presupoziții false, ci sunt tendențioase prin infuzia lor ideologică radical-stângistă.” Deși…” În realitate, ideologia este opusul cunoașterii.”

    Mă tem că tentația de a cădea în capcana clasificărilor discreționare este universală.
    Sunt de acord, fără însă a menționa nuanțele, cu textul articolului, dar mă tem că ceea ce este în mod argumentat pus în discuție în cadrul său a devenit de multă vreme parte a modului comod de a raționa. Ceea ce este diferit rațiunii comune este categorisit în mod automat a fi ori nazist, ori marxist.

    Haideți, vă rog, să fim de acord că idioții nu au ideologie (nu intenționez să jignesc în nici un fel persoanele care suferă de vreo boală), ci doar au dificultăți de cunoaștere. Altfel, mesajele transmise în propozițiile citate mai sus ar fi contradictorii, pentru că ideologizarea discursului l-ar depărta (cf. autorului) de cunoașterea obiectivă.

  4. Dante69 spune:

    Teoria chibritului. Lucrurile sint clare. Marxismul a avut doua tulpine; una occidentala care s-a dezvolatat preponderent in spatiul german cel putin la nivel teoretic si altul rasaritean prin bolsevism si extinderea lui in tarile limitrofe si in Asia. Daca primul a propus o revolutie violenta si o transformare coercitiva a societatii cea de-a doua a avut la baza acapararea bazelor culturii si a cutumelor. Amandoua curentele au radacini ideologice identice si se bazeaza pe ideea distrugerii trecutului, considerat sursa de conservatorism, pentru a legitima idealul lumii noi. Acum vedem ca marxismul occidental a triumfat pentru ca a reusit sa cucereasca mintile si constiintele maselor si sa se legitimieze fara a se impune prin forta ( poate periferic numai ) , doar insinuandu-se. Este trist ca astazi in Romania, dupa experimentul esuat de pana in 1989, sint indivizi care adera cu entuaziasm la ideologiile considerate la moda doar pentru a-si pretinde o iluzorie decenta intelectuala justificata doar de un mimetism ridicol dar ingrijorator pentru toti cei care si-au patrat luciditatea.

  5. mike spune:

    Ce vreti sa afirmati este faptul ca marile probleme geopolitice precum si conflictele sunt opera unor populatii locale (ex: Sri Lanka, Orientul Mijlociu) care nu vor inceta niciodata sa pastreze vii conflictele, pe cand o catedrala ca Notre Dame reprezinta opera unei civilizatii vest-europene care a lasat ceva maret in urma ei. Poate ca, in ziua cand si populatiile din Orientul Mijlociu sau Sri Lanka vor crea o catedrala sau vor pune bazele unei civilizatii care sa rivalizeze cu cea vest-europeana, doar atunci acei oameni vor avea un rost in lume si vor conta pentru omenire. Pana atunci…sutele sau miile de morti vor fi paguba-n ciuperci. Practic fiinta umana, din punctul dumneavoastra de vedere, nu conteaza decat daca lasa ceva maret in urma. Restul este material biologic de umplutura. Asadar, Occidentul “plange” doar dupa ruinele distruse din Palmira sau dupa statuile lui Buddha din Bamian. Interesant punctul de vedere din articol.
    Legat de colonii, poate aveti dreptate cand spuneti ca liderii locali corupti au preferat sa tina tarile lor in saracie , iar ei sa profite dupa urma occidentalilor si spagilor date de acestia. Insa toti erau complici, liderii locali si occidentalii care au venit in acele colonii si care au sustinut coruptia din acele state in beneficiul lor, pentru a avea acces mult mai usor la resursele acele tari.
    Sincer, nu stiu cine este mai Marxist sau cine are mai multe idei sovietice, dumneavoastra sau cei care condamna lipsa de reactie a occidentalilor pentru “indivizii biologici” ucisi in Sri Lanka.
    La fel au facut si comunistii, au ars biserici si oameni.

  6. victor L spune:

    De acord: “Hai să nu le facem kremliniștilor treaba mai ușoară, reciclând gunoiul ideologic al Uniunii Sovietice.”
    Dar ma intreb daca incendiul de la Notre Dame poate produce mai multa emotie ori suferinta ca atentale recente din Sri Lanka asupra catolicilor din afara Europei?
    NB,
    “reputabil” ?
    Imputabil.

  7. Josef Svejk spune:

    Era un banc pe vremea războiului din Irak: Bush și Blair urmau să țină o conferință de presă în care să anunțe situația pierderilor umane în război. Blair era îngrozit de reacția mediei când se va afla că au pierit 100000 de arabi. Bush îi spune: „Nu-ți fă probleme, rezolv eu treaba”. Bush începe conferința prin a amuța că în războiul din Irak au pierit 100000 de arabi și o blondă cu sâni mari. Sala e înebunită. Toți vor să afle cum a fost posibil ca blonda cu sâni mari să ajungă într-o astfel de zonă periculoasă și mai ales cum de nu i s-a oferit protecție adecvată. Bush anunță că lecția a fost pe deplin învățată, că se vor lua măsurile protrivite, că nicio blondă cu sâni mari nu va mai ajunge în zona de conflict, etc. etc. etc. Întrebările continua cu furie, iar conferința se încheie cu concluzia că atât administrația americană cât și guvernul britanic trebuie să se implice proactiv pe viitor și nu să reacționeze la evenimente, după ce blonda cu sâni mari a pierit deja. La cocktail Bush îi spune lui Blair: „Ei ai văzut ce simplu a trecut suta de mii de arabi?”.

    Lăsând gluma la o parte, evident că pe fiecare îl intresează în primul rând evenimentele din ograda lui și mai puțin rzăboaiele sângeroase pe cât de sângeroase pe cât de nesfârșite, pe atât de firești ale cetelor de maimuțe. Și apoi nu în ultimul rând, respectul libertății individului, al ființei și vieții umane e la rândul său o invenție occidentală, imperialistă, colonialistă…

    Oricât de mult se optintește progresimea revârsând tone de dejecții și cretinisme să transforme lumea civilizată într-un mega Zimbabwe va eșua în final. Indiferent cât de trendy par ei azi soarta lor e pecetluită: Se va trage apa după ei ca după toți ăilalți. Na kazanie!

    P.S.: Pentru cultura generală a autorului, propaganda aia ce a început în sfârșit să-l zgândăre, nu e atat „antie-ruropeană” cât progresistă, socialistă, iecologistă și alte „isme” din astea ce exercită o atracție irezistibilă asupra exemplarelor degenerate ale speciei umane.

    • mike spune:

      Cea mai importanta resursa a lumii este cea umana. Am uneori impresia ca astfel de articole sunt lansate tocmai pentru a testa reactiile. Cred ca nici autorul nu crede in ce a scris, dincolo de regretele pe care cu totii le avem in urma acelui incendiu. Insa in Notre Dame nu poti sa reflectezi in liniste la divinitate, la frumusetea catedralei deoarece este un zumzet continuu, mii si mii de oameni care intra constant si ies, magazinul de suveniruri, blitzuri, telefoane. Asadar, catedrala este mai mult o masina de facut bani, iar Macron salvatorul prafuitului Paris si a milioanelor de euro.

  8. cititor spune:

    “Motivul pentru care Notre-Dame a atras atâta simpatie este că aceasta nu este o simplă catedrală, ci o construcție de referință pentru Paris, pentru un întreg stil arhitectural și pentru o întreagă civilizație, în vreme ce viețile oamenilor nu au alt merit decât cel al existenței biologice și al unei conștiințe atașate acesteia. Existența umană, deși valoroasă, este ceva comun și biologic necesar, în vreme catedrala Notre-Dame este ieșită din comun și biologic contingentă. Cu alte cuvinte, civilizația nu rezultă automat din biologic, fapt pentru care este atât de deosebită.”

    Se pare ca suma adunata ar fi undeva la 1 miliard de EUR. Acum sincer vorbind daca ati fi economist si ar trebui sa folositi 1 miliard de EUR cum i-ati imparti: ati face o catedrala de 1 miliard sau ati incerca sa salvati mii de vieti? Asta in ipoteza, foarte realista de altfel, ca un 50.000 EUR ar fi suficienti pt a asigura bunastarea a 20.000 muritori de foame.

    Criticile din presa occidentala cred ca au fost impotriva sutelor de milioane aruncate imediat de binefacatori pentru un obiect dar care nu manifesta aceeasi larghete cind e vorba de vieti umane.

    Cred ca lipsa dv de empatie e mai apropiata de sistemele in care omul nu insemna nimic …

  9. Ovidiu spune:

    Retorica asta sugereaza (sau vrea implicit sa legitimeze idea) ca nu mai avem voie sa ne pese de noi, de ce al nostru, de propriile natiuni si valori, ci trebuie toata ziua sa ne preocupam doar de foametea africanilor, de orientul-mijlociu, etc. si in general sa ne preocupam de problemele altora.

    Oricealtceva, orice atitudine in care pe primul loc in ierarhia valorilor sunt propriile noastre interese si valori (al noastre sau ale apropiatilor nostrii civilizational) devine ceva condamnabil.
    Nu mai avem voie sa ne luam partea noua insine !…Cel putin asta are vrea ideologia “radical-stangista” (progresivista) sa impuna europenilor ca norma moral-politica prin acest discurs.

  10. Absurdistan spune:

    În afara laudei nemeritate la adresa intervenției pompierilor (nu mă refer la curajul individual al unor “soldați” ci la strategia și eficiența șefilor, pe drept criticate de Conu’ Neamțu) mi s-a părut un articol foarte bun.

    Oameni buni, nu vă legați degeaba de autor că îi pasă de clădiri și nu de copii, că nu acesta era sensul articolului. El *nu* ne spune de ce nu ar trebui plinse victimele umane ci de ce este ilogic și demagogic a pune cele două în concurență.

    Mulțumesc pentru intervenție, Mihnea. Multe “puncte cheie” (ca să cităm din clasici) de valoare.

    Să ascultămcîntecul superb în care e pomenită catedrala:

    https://www.youtube.com/watch?v=LACZU05vmbk

    Păcat că nu mai e Parisul ce a fost, chiar și înainte de dezastrul – extrem de regretabil – de la Notre Dame.

    Un oraș atît de unic, de poetic, cu atîta istorie. . . cum este posibil statistic ca șapte-opt cunoștințe (români, americani și englezi) cu care am vorbit personal să fi fost, și ele (“și” ele… adică și eu!), cu toții/toatele, jefuite în diferite locuri din Paris, inclusiv Gara de Est, aeroporturi și chiar Notre Dame? În rîsul polițiștilor cretini cărora nu le pasă?

    Cum a ajuns tocmai Parisul o expresie a haosului, a drojdiilor decadenței fără leac?

    Poate asta aș fi luat din articolul de mai sus.

    Infernul de la Notre Dame, fie el accident sau… altceva (!), ne-a întristat pe mulți *și* pentru că reprezintă o metaforă dureroasă a Parisului, Franței, Europei contemporane.

  11. make spune:

    Ei, da: catedrala asta inseamna ceva pentru istoria Europei, a europenilor si pentru patrimoniul universal, la fel cum si piramidele egiptene, templele budiste din Asia sau Machu Picchu din Anzi conteaza in memoria colectiva. Chestiunea cu rolul maselor in istorie, omul cel mai important capital si celelate poncife cu care ne-a impuiat capul socialismul stiintific predat pe vremea lui Ceasca vad ca e remanenta si la noile generatii. Asa numitii progresisti o tin gaia-matzu cu ideologia marxista fardata strident pentru a parea altceva, dar e tot o incercare de a tine kktul de partea curata a acestuia, ceea ce stim bine ca e imposibil si non-sens. Pe cine dracu intereseaza ca de cateva mii de ani purtatorii de turbane si djeballa isi iau gatul cu metoda sau ca negrii din Africa mor de foame avand la indemana practic tot ce le trebuie ca sa supravietuiasca in afara de creier ?

  12. DSK spune:

    Nu știu unde a găsit autorul atâtea unghiuri de vedere neo-marxiste, dar eu am citit unul care îmi pare corect: miliardari care își pitesc averile în paradisuri fiscale au gasit ocazia sa facă paradă de generozitate licitând ca la un bal de binefacere.

    • masha spune:

      Daca nu sareau sa dea, miliardarii erau pusi la zid ca de ce nu dau…mai ales in contextul actual din Franta cu Vestele Galbene si, de altfel, de peste tot in Vest cu subtierea paturii mijlocii.

      Are lumea zilele astea o problema cu miliardarii Arnault & Pinault , dar nu ca isi “pitesc averile”, ci pt ca le au, ei si alti bogati (vezi si iesirile publice ale lui Ocasio-Cortez in State, care s-a trezit ca este imoral sa existe miliardari si ar trebui facut ceva in sensul asta).

      Acum, poate ca toata lumea o vrea democratie mai egalitara, mai fara miliardari, atata doar ca fara “miliardari”, de unde capitalism si fara capitalism, de unde democratie, CONCRET, IN LUMEA DE AZI?!

  13. elena spune:

    Indignările le de genul “trebuie să-ți pese de asta și nu de aia” sunt la fel de inteligente și de utile ca îndennurile din gama “musai să pui în sarmale cimbru și mărar că io numa așa le mănânc, ergo, numa așa se fac”.

    Reperele culturale, istorice, estetice NU sunt obiective.

    Notre-Dame s-a impus în mintea multora ca fiind ceva uluitor, minunat și deosebit prin secolul al nouășpelea când Parisul era “capitale du monde”, măcar simbolic.
    Poate mie se părea mai impresionantă cea din Köln, dar știu că Notre-Dame e mai celebră.

    Acum 500 de ani n-am fi fost impresionați și probabil nici peste alți 500. Că va fi alt context, altă instruire, alt bagaj cultural.
    Pe când trăia Beda Venerabilul Colosseumul era monumentul european reprezentativ – “quamdiu stabit .. cum cadet”.

    Dacă ardea Voronețul era jelanie națională, dar nu ajungeam pe Euronews. Dacă ardea o biserică obișbuită din Salonta probabil ar fi fost juma de minut la știrile naționale, după Dăncilă și o bătaie între bețivi și polițiști.
    Iarăși, dacă ardea Beaubourgul – construit când Franța nu mai era în avangarda civilizației – nu ar fi fost cine știe ce șoc pe la noi. Dacă-i excludem pe românii mai familiarizați cu arta modernă probabil concluzia finală ar fi fost că țevile alea erau oricum urâte.

    Lumea sinte nevoie să reconstruiască Nore-Dame, așa cum a reconstruit-o și pe cea din Reims pentru că e ceva ce nu se mai poate face azi. Se poate reproduce, dar nu se mai poate concepe.

  14. ion adrian spune:

    In loc sa fac eclama scursorilor occidentate sau autohtone mai bine sa remarc ca la noi sunt patrioti din acelasi aluat din care eraiu facuti si cei ce si-au oferit viata in 1989/1990 cum sunt protestataii dein Sibiu care au implinit pe 25 aprile 500 zile cat si cei care cu un protest itinerant dar si cu un scop efectiv adica adunarea a 100000 de semnaturi care sa incerce sa transforme in realitate votul a peste 7700000 cetateni,de peste doua ori mai mult decat a luat in 2016 PSD-ul lui Dragnea care pe aceasta baza taie si spanzura acum in Romania
    Puteti urmari etapele si drumul acestei caravane politice care reprezinta o premiera in 30 de ani din 1989 si pana azi: https://www.facebook.com/malinbotpublic/.
    Succes celor care cred ca Romania nu este numai tara lui Dragnea si Tariceanu si a liotei exkgbiste si actual FSBiste din serparaia de conserva din televiziunile tradatoare de neam si de tara.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mihnea Buruianu


Mihnea Buruianu

Mihnea Buruianu este licențiat în filosofie, cu specializare în filosofie politică și morală și a obținut un masterat în economie politică la Universitatea Hamburg. Citeste mai departe


E randul tau

Mi-a plăcut foarte mult acest interviu. (Am şi cumpărat astăzi cartea, deşi o aveam în englez...

de: Szilágyi N. Sándor

la " Iși iau animalele la revedere? Fac cimpanzeii politică? Interviu cu Carmen Strungaru, etolog, despre inteligența animalelor "

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

octombrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)