joi, martie 28, 2024

Nu sunt de acord să fiu împușcat

Scrisoare deschisă adresată domnului acad. Ionel Valentin Vlad,

Președinte al  Academiei Române

Domnule Președinte,

Aflu că în urmă cu mai bine de o saptămână a avut loc în instituția pe care o conduceți o ședință a Secției de Filologie și Literatură în care un membru al Academiei, Nicolae Breban, a argumentat în fața colegilor săi de ce, spre binele culturii române și al țării în general, ar fi de dorit ca Horia Patapievici și cu mine să fim împușcați. („Derbedeii ăștia ar trebui împușcați!”) Am subliniat cuvântul pentru a marca folosirea lui expresă: împușcați. Constat astfel că, după alocuțiunea rostită cu ocazia înscăunării sale ca președinte onorific al Consiliului ICR, alocuțiune în care eram numiți „haimanale”, discursul lui Nicolae Breban s-a radicalizat.

Domnule Președinte,

Este a treia oară în douăzeci și cinci de ani când, într-o țară în sfârșit democratică, s-a cerut în mod public să fiu împușcat. Vă asigur că acest lucru nu mă flatează deloc.
Prima oară a fost în 13 iunie 1990 (debutul faimoasei mineriade), când, ducându-mă dimineața la birou, a trebuit să traversez o mulțime care bloca intrarea în corpul C al impunătorului edificiu al fostei Case a Scânteii. Pe lângă Humanitas, în aceeași aripă a clădirii se afla și sediul României libere. Mia de oameni adusă acolo (muncitori de la etajele II și III, unde se afla „Complexul tipografic Casa Scânteii”, actualmente tipografia Coresi), monitorizată de oamenii Securității devenite peste noapte SRI, avea ca sarcină să scandeze pe rând „Moarte lui Băcanu!”, „Moarte lui Paler!”, „Moarte lui Liiceanu!”. Am intrat în mulțime fără să știu ce se întâmplă. Vă imaginați oare o clipă cât de straniu e să traversezi (ca un intrus!) o masă de oameni care îți cere moartea? Și să te gândești că o fac fără să știe că tu ești acolo? Că te-ai întrupat deodată, printre ei, oarecum din strigătul lor, repetând politicos, în timp ce îți croiești drum spre poarta intrării, „Îmi permiteți? Îmi permiteți, vă rog?”. Mă simțeam impostor în incognitoul meu și, într-o străfulgerare de gând, mi-a venit să strig: „Dar sunt aici!”. Apoi, în timp ce înaintam cu greu, nu încetam să mă întreb de ce îmi voiau oamenii aceia moartea, de vreme ce, evident, nici unul nu știa de fapt nimic despre mine.
Apoi, două-trei luni mai târziu, în România Mare, a apărut o listă (erau pe ea vreo zece nume) cu persoanele care trebuiau împușcate pe stadion „pentru ca în România să fie liniște”. Numele meu era printre ele, de altminteri în cea mai plăcută companie.

Iar acum, după douăzeci și cinci de ani, reapar, iată, alături de Patapievici, pe lista „de împușcat” a lui Breban.
Domnule Președinte, vă dați seama că, scriindu-vă,  nu despre Breban este vorba aici. Vă imaginați pesemne și dumneavoastră, cum îmi imaginez și eu, ce infern trebuie să fie în sufletul acestui om de-a ajuns să ceară, întru înseninarea lui, împușcarea unor confrați. Dar de ce? Și unde? În ce cadru social? Prin decizia cărei instanțe? De către cine? De care echipă a morții? Dar, cum spuneam, nu despre tainicele mișcări ale unui  suflet înnegurat este vorba aici. Vă propun ca deocamdată să-l abandonăm pe-acesta propriei sale torturi. Nu de resortul Academiei ține ostoirea enormei sale suferințe.
În schimb, se pare că, atunci când se întâmplă ca între zidurile Academiei să se ceară împușcarea unui scriitor, în discuție e Academia însăși. Președintele Secției, dl Eugen Simion, nu s-a grăbit să sune la 112, nici să-l poftească pe vorbitor afară, nici să-l admonesteze, nici să ridice ședința, nici să ceară părerea colegilor aflați în sală despre scena la care erau martori. Dintre participanți, am înțeles că doar doi membri – poeta Ileana Mălăncioiu și lingvistul Grigore Brâncuș – s-au ridicat să spună că rostul Academiei nu este să propună execuții sumare. Le mulțumesc amândurora. Se pare că academicianul Brâncuș, un respectabil domn trecut de 85 de ani, a plătit pe dată firescul intervenței sale, fiind reprimandat golănește de către vorbitorul setos de sânge. Ceilalți, înfricoșați (?!), au tăcut mâlc, făcându-se astfel complici cu cele petrecute sub ochii lor. Nimeni, în afara celor doi, n-a mai găsit de cuviință să semnaleze faptul că printre ei se rătăcise un personaj care îi compromitea pe toți și, odată cu ei, însuși blazonul Academiei.

Nu pot să închei înainte de a mă opri asupra vinilor care i se aduc de ani buni lui Horia Patapievici. Atât de mari, se pare, încât ele ar trebui ispășite, iată, prin moarte! Stupefiantă, în cazul judecării lui, este tehnica inversării termenilor realității, încăpățânarea cu care albul este prezentat ca negru. Cum s-a ajuns ca una dintre cele mai rafinate personalități ale culturii noastre, în loc să primească onorurile de rigoare, să fie scuipată pe stradă și tratată, într-un discurs continuu al urii, ca „haimana” și „derbedeu”? Care sunt crimele care i se pun în spate?
Eminescu, mai întâi. Am obosit și eu, și alții (nu mai vorbesc de însuși cel incriminat) să explicăm că Patapievici nu a vorbit niciodată de Eminescu ca despre un cadavru. Dimpotrivă! De câte ori i se pune în seamă o asemenea enormitate, în joc e o răstălmăcire ordinară. În textul său (publicat în revista Flacăra nr. 1-2, 2002, p. 86 și intitulat „Inactualitatea lui Eminescu în Anul Caragiale“), Patapievici spune că în cultura postmodernă care domină universitatea românească de azi, Eminescu a ajuns să fie considerat învechit și să fie tratat ca lucrul acela de care te rușinezi și pe care vrei să-l ascunzi. Știm cu toții expresia „chaque famille a son cadavre dans l᾿armoire”. Patapievici îl elogiază pe Eminescu-cel-etern-viu și deplânge faptul că noile generații îl văd ca pe „cadavrul din debara”.
Cât despre felul în care Patapievici a vorbit „de rău” poporul român… De ce ne facem că nu știm în ce măsură în marile iubiri pândește dezamăgirea pe care poate să ne-o producă ființa îndrăgită? Nu tocmai în marginea absolutului ratat a apărut de-a lungul istoriei culturii europene locul retoric al celui dezmințit în așteptările lui? Cu cât mai aprigă e iubirea, cu-atât mai mari sunt exigențele față de ființa iubită. Cu cât vei fi așezat-o mai sus, cu-atât, la ceasul bilanțului, o vei însoți mai tare cu vaietele și blestemele tale. Iar când e vorba de suferința pe care ți-o provoacă defectele poporului tău, tonul dezamăgirii suferinde din prea multă iubire urcă până „pe culmile disperării”. Iată-l pe Eminescu: „Dar domnilor! Mi-e ruşine să fiu român! Dar ce fel de român? Român care vrea a-şi fi însuşit monopolul, privilegiul patriotismului şi-a naţionalităţei – aşa român de paradă mi-e ruşine să fiu.” (Opere, vol.IX, p.459-460). Iată-l pe Caragiale: „M-am exilat şi atâta tot. […] nu am ce căuta acolo, unde linguşirea şi hoţia sunt virtuţi, iar munca şi talentul, viţii demne de compătimit.” Iată-l pe Octavian Goga: „Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei… Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti… Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală.” (Jurnal, 1916). Iată-l pe Emil Cioran: „În ţara cu români, nimic nu reuşeşte. Totul se întâmplă altcum. (…) Un imn negativ e viaţa noastră. El nu pătrunde în spaţiu, ci se destramă în vibraţii de nicăieri, ca un parfum sau o putoare de absurd. (…)  Între neamurile bolnave, noi suntem cei mai bolnavi.” (Îndreptar pătimaș II, pp. 23-24) Iată-l, în sfârșit, pe Petre Țuțea: „Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniţă pentru un popor de idioţi!” (322 de vorbe memorabile).
Breban a uitat să-i pună pe lista celor de împușcat pe toți aceștia. După cum, dacă ar fi fost german, ar fi trebuit să compună o listă a morții din care n-aveau cum să lipsească Hegel („Germanul, cu cât e mai slugarnic într-o privință, cu atât e mai desfrânat în alta; mărginire și lipsă de măsură, originalitate, este îngerul satanic care ne lovește pe noi, germanii, cu pumnii”), Nietzsche („A fi un bun german înseamnă a te degermaniza” și „Un bun german e cel care nu mai e german”)* și, mai abitir, Schopenhauer („În perspectiva morții mele, doresc să fac această confesiune: disprețuiesc națiunea germană datorită prostiei sale nesfârșite și roșesc la gândul că îi aparțin.”).

Așadar, domnule Președinte, Breban a cerut ca Horia Patapievici și cu mine să fim împușcați în numele îngrijoratei sale iubiri de România și a neiubirii noastre de ea. Nu credeți, desigur, cum nu cred nici eu, că patriotismul poate fi pur și simplu proclamat și folosit apoi ca jalnică formă de legitimare, la adăpostul căreia e permisă orice ticăloșie. Iubirea de țară nu poate fi niciodată judecată după vehemența lovirii cu pumnul în piept și după fierbințeala cuvintelor vărsate la un microfon. Patriotismul lui Patapievici poate fi în schimb măsurat direct după  serviciile pe care le-a adus el imaginii României și după felul în care a pătruns cultura ei în lume în cei șapte ani cât s-a aflat în fruntea Institutului Cultural Român. Niciodată România n-a fost mai mult și mai bine onorată în fața altor culturi ca în acești ani faști. Cât privește patriotismul meu, neclamat niciodată ca atare, cred că ar putea fi judecat după cele douăzeci de milioane de cărți și după cele peste trei mii de titluri pe care Humanitas le-a revărsat asupra țării în acest sfert de secol. Peste jumătate aparținând unor autori români. (Vi se pare oare că este un motiv suficient ca să fiu împușcat pentru că titlurile lui Nicolae Breban nu se află printre ele?)

Cred, în schimb, că și patriotismul acestui imprecator își are propria măsură. Ce-ar fi să pornim, de pildă, în evaluarea lui de la numărul de dedicații îngenuncheate date de Breban în ascuns pe propriile volume, de-a lungul anilor ᾽70 – ᾽80, cuplului care a făcut României cel mai mare rău din istoria sa: cuplul Ceaușescu? Cât își iubește oare țara cel care sărută în culise mâna tiranului? Sau ce-ar fi să luăm ca măsură a patriotismului său acel zglobiu și cinic „Servim țara!”, cu care-și însoțea convorbirile telefonice cu generalul de Securitate Pleșiță, după ce-i livra acestuia date despre prietenii apropiați și rudele lor?
Grav e că pe omul acesta domnul Boroianu l-a ales să onoreze Consiliul Institutului Cultural Român. Acesta este omul care, dintre zidurile Academiei, animat de-o irepresibilă iubire de patrie, a cerut împușcarea celor care nu l-au onorat pe măsura voită de el.
N-am cum să nu vă întreb, Domnule Președinte, dacă credeți că dinlăuntrul „celui mai înalt for de spiritualitate” al României poate fi lansată instigația la crimă. Aștept cu încredere răspunsul dumneavoastră.

Cu cele mai bune gânduri,

Gabriel Liiceanu

PS Cuvântul „a împușca”, când se aplică la oameni, nu poate fi o metaforă, cum am auzit că a încercat să se explice ulterior Breban. Poți, metaforic, să împuști un ban, dar niciodată un om. Care e metafora când ceri, dintr-un fotoliu al Academiei, împușcarea cuiva numai pentru faptul că n-a ajuns să te vadă cum te vezi tu pe tine în visele tale de smintită mărire?

_________________________

* În cazul lui Nietzsche, exemplele se pot multiplica la nesfârșit: „Germanii, […] o rasă jalnic de nesăbuită, căreia și astăzi trebuie să i se tragă o săpuneală zdravănă.”; „Germanii sunt de alaltăieri și de poimâine. Ei n-au nici un azi.”; „La germanii de astăzi domnește când imbecilitatea antifranceză, când cea antiiudaică, când cea antipoloneză, când cea cristic-romantică, când cea wagneriană, când cea teutonă, când cea prusacă.”; „Definiția germanului: supus și laș.”; „«Spiritul german»: de optzeci de ani o contradictio in adjecto.; „Germanii nu sunt capabili de nici un concept al măreției.”; „Germanii sunt canaille.”; „Germanii devin din zi în zi mai plați.”; „Cum se face că germanii n-au nici un spirit?”; „Germanii ca recădere în ipocrizia morală.”; „Germanii cred că forța trebuie să se manifeste în duritate și cruzime”; „Germania duce mereu lipsă de un spirit.”; „Micimea și josnicia sufletului german.”; etc., etc.

Distribuie acest articol

122 COMENTARII

  1. Cred că prima oară, când cu minerii, era pe bune. Atunci ar fi trebuit să vă fie frică. Cu ăștialalții doi, doar silă.

    • Domnule Radu Popescu, pe 13 iunie, o spune si autorul, nu venisera minerii, erau muncitorii tinuti in foame si pe intuneric de colegii de CC al PCR ai domnului Nicolae Breban. Care acum, in plina libertate, isi ia libertatea, noasa, sa ceara pe sleau impuscarea, asasinarea, nu mai are nevoie de metode „fine” pentru a-i duce pe oameni la suicid, cum a facut cu sotia lui, care s-a spinzurat in camera de la Mogosoaia, in timp ce autorul celor mai ciltoase romane isi etala in fata colegilor geniul in plina inflorire de partid si de stat.
      Eu, totusi, cred ca as putea sa-l inteleg pe alde autorele, care a avut ghinionul sa traiasca atit incit sa-si vada OPERA o maculatura nedorita de nimeni pentru republicare, adica fara valoarea pe care o credea el. Si asa, ar trebui sa folosesti Drujba lui Dumnezeu pentru a taia copacii necesari producerii hirtiei ca sa tiparesti autoclavizata (caramida e modesta) numita Bunavestire, de-o pilda.

    • Felicitari pentru articol, ca de obicei excelent domnule Liiceanu.
      Din pacate aici insa nu e vorba de Nicolae Breban, ci mai curind de impotenta Academiei romane (oops, si eu trebuie sa fiu impuscat pentru lipsa de patriotism, ma pun la zid…) sau si mai mult a noastra a tuturor cind dupa 25 de ani strazile, circiumile, cafenelele si academia sint inca pline de Brebani.

  2. Fondul articolului e desigur corect. E inadmisibil atacul josnic impotriva unor oameni care au facut cele mai mari servicii culturii romane si Romaniei in general.

    Dar premisa e eronata. Chiar e o metafora. De cate ori nu am auzit cate un parinte nervos zicand copilului „Te omor!” atunci cand ia o nota mica sau face vreo nazbatie?

    • În cazul domnului Breban este vorba de ceva mai grav… Probabil ca i se trage din perioada cand „zburda” liber pe plaiurile Vestului, în timp ce noi abia puteam spera la o excursie, prin ONT, in tarile socialiste. Dar, mai probabil, i se trage de la perioada 12 august 1969-24 iulie 1972, cand a fost membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman.

    • Breban a vorbit cat se poate de serios. Cu ocazia „incoronorarii” noului presedinte al ICCR, nu mi-a venit sa cred urechilor ascultandu-i peroratia in care infiera pe aceeasi oameni; tonul si vocabularul folosite musteau de o manie „revolutionara” provenita din alte vremi si moravuri, ce le credeam apuse pentru totdeauna.

      Breban este doar inca un exemplu despre cum talentul si morala nu au parinti comuni.

      • Din pacate cineva se foloseste de Dl. Breban…

        De prea multe ori vedem numai partea de la suprafata a icebergu=lui si uitam ca radacinele raului sunt mult mai adanci si nici macar nu stau in mainile lui Breban, ci in alta parte.

        Este pentru mine cu atat mai mult motiv de serioasa ingrijorare.

    • Atunci cand „metafora” se „aplica” asupra ta, e posibil sa nu prea ii vezi frumusetea.

      Sau poate, d-nii Liiceanu si Patapievici sunt copiii „din flori” ai lui Breban si noi nu stiam?

    • Afirmati ca un parinte NERVOS, spune uneori copilului sau „te omor” cand a facut o nazbatie.// Exact ce „nazbatie” au facut dnii Liiceanu si Patapievici, pentru ca Nicolae Breban sa considere ca ar trebui omorati? Lasand la oparte ca nu este tata/tutorele/parintele acestor doi f adulti scriitori =Patapievici si Liiceanu.

      • Ideea e ca aceasta metafora exista in limba romana. Desigur, este folosita in CONTEXTE DIFERITE. Am ales exemplul cu copilul TOCMAI pentru ca putem fi siguri ca parintele isi iubeste copilul si nu vorbeste serios. Dar totusi foloseste aceasta expresie.
        Ce e asa greu?

        • E greu, intr-adevar. As intelege mai usor „metafora” cind imi veti spune UNDE si CIND dl Breban i-a iubit pe dnii Patapievici si Liiceanu ca pe copiii dinsului.

        • Aha! Deci parintele spune el : „te omor” copilului, desi il iubeste, fiind sange din sangele sau! //Mutatis-mutandis, Breban spune el despre Patapievici si Liiceanu ca ar trebui impuscati, DAR DE FAPT II IUBESTE!
          Da DanT?? Ciudata „iubire” la nivel de adult catre adult, la nivel de academician, cica elita… etc.. Atunci de la „opinca” la ce sa ne asteptam ??

          • @Nick Sava si @iar DanT
            Fratilor, care parte din afirmatia „Desigur, (metafora) este folosita in CONTEXTE DIFERITE” n-ati inteles-o?
            Credeti ca o metafora poate fi folosita INTR-UN SINGUR CONTEXT?!
            Sigur ca d. Breban nu-i iubeste pe D-nii Liiceanu si Pataqpievici. Ba chiar ii detesta. Dar de aici si pana la a sustine ca vrea sa-i impuste, doar pentru ca a folosit metafora respectiva, e cale lunga.

        • Pe ce lume e acceptabil ca un parinte sa foloseasca „metafora” „Te omor!” la dresa oricui, daramite la adresa propriului copil? Si vorbim de academicieni, nu de alcoolici din Vaslui. Ne-au orbit ura si jegurile tv-ului, nu mai avem notiunea normalului, oameni de valoare sint buni de linsat, secaturi ne vorbesc si ne dau lectii.

          • Sper ca nu ti-a scapat prima parte din comentariul meu initial:

            „Fondul articolului e desigur corect. E inadmisibil atacul josnic impotriva unor oameni care au facut cele mai mari servicii culturii romane si Romaniei in general.”

    • Oare nu vă dați seama ce sofism avansați când faceți paralela cu părintele și copilul, că tot vorbiți de context? Este vorba de logică elementară. Una este când un părinte îi spune copilului, între patru pereți, “Te omor (dacă nu-ți faci temele, de pildă)”, alta este când cineva cu o poziție oficială spune aceste cuvinte, în spațiul public, și fără nici o acoperire de altfel. Cum ar fi ca venerabilul nostru prim ministru să spună că ministrul finanțelor ar trebui împușcat că nu a reușit să strângă suficienți de mulți bani la buget? Apoi să zică că era doar o metaforă? Sau ca președintele țării să spună ca prim ministrul ar trebui împușcat, din nu știu ce motiv? Dacă tot e vorba de metafore, atunci ar fi permise și cuvinte de tipul “linșare”, “eviscerare”…de ce nu, fiind doar o “metaforă” inocentă, pănă la urmă…

      • Exista doua posibilitati:

        1. Daca d.Liiceanu considera la modul serios ca a fost o amenintare, trebuie sa se adreseze Justitiei.
        2. Daca nu se adreseaza Justitiei, inseamna ca e convins ca d. Breban a vorbit metaforic. Cu toate ca in articol d. Liiceanu spune altceva.

        ASTA e logica elementara.

        • pentru DanT 03/06/2015 la 10:40

          Mai există și o a treia posibilitate:
          Aduceți-vă aminte de o scenă din Parlamentul României în ziua de 18 Decembrie 2006.
          În acea zi a fost prezentat demnitarilor României Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.

          Cel care a prezentat Raportul în fața parlamentarilor era atunci în funcția de Președinte al României dar și inițiatorul acestui demers atât de necesar și atât de întârziat.
          În timp ce Președintele avea cuvântul a fost amenințat cu închisoarea de către unul dintre demnitarii prezenți care a considerat că este liber să-și manifeste dezaprobarea printr-un act huliganic, defilând, sub privirile îngăduitoare ale colegilor săi, cu un banner cu figura președintelui după gratii și strigând lozinci anti-democratice în cel mai pur stil stalinist.

          A fost o metaforă acea acțiune ? NU ! A fost un act premeditat de anunțare a unui asasinat politic !
          Tentativa de asasinat a avut loc 120 de zile mai târziu când majoritatea covârșitoare a aceluiași Parlament a votat suspendarea Președintelui deși motivația lor (puerilă de altfel) fusese respinsă de Curtea Constituțională !

          Adevărata motivație a asasinilor a fost fraza cu care Președintele a deschis prezentarea sa, citez:
          ”Am găsit în acest document raţiunile pentru care pot condamna regimul comunist. Pentru cetăţenii României, comunismul a fost un regim impus de un grup politic autodesemnat ca deţinător al adevărului, un regim totalitar născut prin violenţă şi încheiat tot prin violenţă. A fost un regim de opresiune, care a expropriat poporul român de cinci decenii de istorie modernă, care a călcat în picioare legea şi a obligat cetăţenii să trăiască în minciună şi frică.”

          Acad. Breban a recreat, la scară mai mica, tot într-n cadru instituționalizat, același eveniment. ”Moartea” cu care defila distinsul academician era cât se poate de reală, consistentă: Moartea Socială pentru ”vinovații de anti-românism”.

          Faptul că astăzi mai este posibil un astfel de comportament într-o instituție esențială pentru Identitatea unei Națiuni arată că în România încă mai există ”un grup politic autodesemnat ca deţinător al adevărului, un regim totalitar născut din violenţă şi care trăiește prin violenţă”, un grup care își impune nestingherit exponenții la nivelele cele mai înalte din Stat.

      • Asa cum spunea Mahatma Gandhi, civilizatie e aceea in care oamenii pot avea opinii diferite si se pot contrazice, fara ca sa trebuiasca sa se omoare intre ei. Prin urmare, sintem pe departe de a fi civilizati (si nu sintem singura natiune) si prin mentalitatea noastra cu care avem pareri privind prin ochelarii de cal nu dam semne ca am evolua fie si un milimetru. Aqvila non capit muscas. Lasati ciinii sa latre, ca asta e menirea lor. Doar asta ii face fericiti.

    • Stimate Domnule Dan T,

      Parintii care inca mai spun copilului „Te omor!” in ziua de astazi nu trebuie sa mai faca asta. S-ar putea ca intr-o zi copilul lor sa sune la Telefonul Copilului si sa vina asistenta sociala sa-i decada din drepturile parintesti. Asa ca o astfel de „metafora” s-ar putea sa-i coste. Asta inseamna ca societatea romaneasca a evoluat si sper din toata inima sa ajungem la gradul de evolutie scandinava. In Danemarca spre exemplu atmosfera familiala si sociala in general este una de calm si blandete care te face sa uiti de vremea rece si ploioasa de afara :-).

      Dar revenind la subiectul in cauza, acest „Domn” Breban care se zice ca-i Academician de vaza, daca intr-adevar este ACADEMICIAN consider ca NU AR TREBUI sa foloseasca „metafora” „Ar trebui impuscati!” nici macar in gluma. Sunt convinsa ca ar putea gasi niste termeni academici mai potriviti pentru a-si exprima ura fata de cei doi confrati pe care se vede treaba ca „nu-i are la inima”.

      • Asa cum ma asteptam, nimeni nu observa prima parte a comentariului meu initial:

        „Fondul articolului e desigur corect. E inadmisibil atacul josnic impotriva unor oameni care au facut cele mai mari servicii culturii romane si Romaniei in general.”

        • Am retinut ideea ta, recunosc dupa ce mi-ai atras atentia. Dar asta nu aduce argumente in favoarea celelilalte idei pe care o sustii, de metafora, iar eu despre asta aveam de spus…

  3. Sper sa adunați aceste articole într-un volum caci nu trebuie uitate nici realitățile lor – pentru ca posteritatea sa nu repete greșelile trecutului – și nici adevărurile umaniste atât de perfect exprimate de ele.
    Cu respect va mulțumesc încă odată ca le publicați.

  4. […] Am râs la titlul ăsta. E ironic, elegant şi amuzant. Probabil cea mai bună replică posibilă, după ce păşunistul pasiv-agresiv Nicolae Breban s-a trezit vorbind într-o şedinţă a Academiei. Şi are dreptate Gabriel Liiceanu. Să ceri împuşcarea cuiva, nu e metaforă decât într-o operă de ficţiune asumată. Şi acolo o faci dacă ai talent şi dacă îţi permite editorul. Nicolae Shoot’em Down Breban […]

  5. Ce pretentie sa mai ai de la conducatorii acestei tari daca „intelectuali” precum dl. Breban se exprima astfel in spatiul public? Ce sa le mai ceri copiilor de scoala, care ar trebui sa aiba in jurul lor exemple? Intretinem in Romania o mocirla morala si lucrul cel mai trist e ca multora le face placere sa se balaceasca in ea.

  6. ce gasca de derbedei s-au adunat in academia romana daca s-a putut ajunge la acest grad de agresivitate de mahala, fara ca toti membri care se simt „academicieni” sa se ridice si sa ceara demisia respectivului criminal (instigare la crima) din toate pozitiile adunate, politic. Cu ocazia asta m-am uitat la cei primiti in academie in ultimii ani, unii nu apar nici macar in google, oare care sunt criteriile pe baza carora sunt invitati indivizi pentru a fi membri onorifici si mai tarziu plini, bine platiti, fara munca? de cati ani academia nu a realizat lucrari care sa aibe renume in cercurile stiintifice? ca o organizatie masonica, fara buget publicat, tot ce se poate afla ca a primit 331 milioane si s-a suplimentat cu inca 20 milioane…ce se intampla cu banii nostri? si cu ce mai vand academicienii pe sub mana…

    • Fiindca ati intrebat ce fel de oameni si cum intra ei in Academie, am sa va spun: Academia este in totalitate sub controlul politic al PSD-ului!!!, incat veti gasi acolo multi , foarte multi al’de Breban. Insasi alegerea presedintelui Vlad -a fost contestata de majoritatea celor ce-l cunosc direct(inginerii cercetatori). El a ajuns in dauna academicianului BARBU de la Iasi din cauza ca acesta din urma a condus o comisie care a dat verdictul pozitiv in problema plagiatului lui Ponta. Desi Cv-ul matematicianului Barbu arata ca era singurul cu adevarat de nivel mondial, profesor invitatat la Institutul Newto din Londra, Academia din Paris si multe, multe altele, a castigat Vlad si gasca-fiindca acesta din urma a ales sa insoteasca in Ardeal trupa PSD si pe madam Andronescu(o toxina in invatamantul romanesc). Sunt multe de spus….

    • Ştiind cine era cel mai renumit academician doctor inginer din istoria recentă a patriei, discuţia despre calitatea umană necesară pentru Academie e doar retorică.

  7. Din pacate toti fostii nomenclaturisti,turnatorii si ”pretinii” pupatori de dosuri ceausiste, au ajuns sa controleze economic si implicit mediatic Romania imediat dupa revolutie!
    Acest cancer moral neo-pcr-ist a inceput sa fie luat la intrebari de putin timp de Justitia romana si vedem cu cata indarjire,violenta si viclenie perversa reactioneaza aceasta hidra nenorocita pentru a-si salva pielea…
    Speram sincer sa se faca lumina!

  8. este instigarea la ura in spatiul public un delict penal in Romania? Se autosesizeaza justitia?
    este indemnul la omucidere acceptabil in cel mai inalt for public presupus din spatiul romanesc? Care este reactia societatii civile romanesti? Pot fi 5000 oameni scandalizati de defrisari dar nici macar 50 de linsaj public?

    • Spune agnostica,ca o” gasca de derbedei s-au adunat in academia romana”,da corect dar eu spunca ca aceasta gasca s-a adunat in toate compartimentele si nivelele de conducere a tarii a institutiilor, ministerelor,guvernului ,parlamentului,ca sa nu mai spun de primarii(sate,comune,orase,judete)sectoarele capitalei,s.a.,aici este buba cea mare,care a ingropat Romania intr-o mare mocirla,esti furat de proprii conducatori.

    • De la O.U.G. nr. 31/2002 încoace, când e vorba de discurs care instigă la crimă există posibilitatea legală a ajunge la Jilava.

      Dar numai în anumite împrejurări ;)

  9. La cativa ani duoa revolutie principalul repros la adresa intelectualilor era ca nu se implica in politica,dupa ce dumneavoastra ,domnul Plesu,Patapievici etc.. ,v-ati implicat in politica si brusc au aparut alti intelectuali „de bine” din tagma celor care pentru ei Ceausescu si regimul sau au reprezentat tot ce era mai bun pentru Romania.
    Nu numai ca au tupeu sa scoata capul dar au si apucaturi bolsevice de trimis „la canal” sau chiar sa va impuste daca s-ar putea doar pentru simplul fapt ca nu ati facut politica acceptata de acesti oportunisti.
    Ce e mai ingrijorator este faptul ca prea putine voci se aud sa se revolte impotriva acestor indivizi autointitulati intelectuali dar si mai ingrijorator este faptul ca lehamitea si nepasarea au pus stapanire pe oameni mai tineri pentru care nu numai ca nu reactioneaza dar chiar si aproba aceste manifestari.
    „Cine uita”adica un popor apatic care mai nou aproba furtul,minciuna si se hraneste cu , cultura politica de la televizor ,”nu merita”.

  10. Breban trebuie sa-si dea demisia imediat. Daca Patapievici ar fi zis asa ceva ar fi fost un val de urlete, cu toti criticii literari si critic-atacii urland ca uite fascismul. Daca se zice asta impotriva lui Patapievici, asta e bine, ca el merita, ca ne doare. Ipocrizie curata. Bosorogii din Academie, dintre care sunt multe relicve comuniste fara nici un merit real, o trupa e nationalisti care au servit regimul simbolic national comunist, sunt lipsiti de onoare sa accepte acest comportament vadimist in cel mai asa -zis inalt forum al culturii romane. Adevarata cultura romana, cultura vie, este in afara Academiei./

    • Nu doar relicve. Adică nu au fost cândva comunişti, şi după ce nu au mai fost au fost puşi sub sticlă, în aşteptarea pupătorilor. Sunt comunişti activi, vii şi încă verzi.

  11. Sclipitoare minte. Pacat mare pacat ca asemnea minti nu pot transforma si influenta gandirea poporului roman . Rusine maxima orbilor conducattori ai ” academiei romane ” . Asta este dovada si explicatia ramanerii in urma a sarmanului popor roman fata de cultura mare europeana la care acum vrea sa aspire – nu a vut parte de conducatori ( alte state au avut conducatori , regi etc cu inclinatii maxime spre cultura si dezvoltare culturala pe cand la noi tablourile se fura).

  12. Academia ar trebui sa fie o institutie de civilizare a societatii (Akademos – erou civilizator).
    Cum isi poate indeplini o atare misiune folosind, in locul argumentatiei intemeiate, ura si
    intoleranta, opinia partinica si intunecata de resentimente.
    Se pare ca Academia Romana si-a cam abandonat misiunea, de vreme ce astfel de
    membrii (Nicolae Breban) isi trambiteaza, nestigheriti, viziunile Goebbels-iene.

  13. Sint prea mic pentru un asemenea „razboi”, dar mi-amintesc ca o inaintasa a dlui Breban in acel for al nemuritorilor, a exclamat intr-o anumita imprejurare „nu ti-am zis io Nicule sa-l lichidam?”
    E prea mare dezamagirea si dezgustul fata de Breban, pretinul lui Plesita.
    Dar la fel de mare e dezgustul fata de membrii Secției de Filologie și Literatură prezenti si tacuti. In frunte cu Eugen Simion.

    • Pentru ca pomeniti de Leanca lu`Nicu, trebuie mentionat si dottore ponta,(cu p mic de la plagiat), care, acum vreo trei ani, ne spunea ca, dupa ce-l vor ucide* pe Basescu, va veni toata lumea linga ei, nepotii comunistilor.

      * 7 septembrie 2010 „Îmi place apelul la revoluţie, […] mă bazez pe dumneavoastră în această bătălie şi mă bazez că după ce o să-l omorîm pe Băsescu o să vină toată lumea alături de noi […]”. Victor-Viorel si ponta.

      Dottore e unul dintre viitorii akademicieni ai Tarii, cel pe care, brebanii din anchilozata si mult-mincatoarea de bani publici institutie il vor ridica pe statuia la care au inceput sa lucreze deja.

      Boroianu nu era liberalul acela, care alaturi de Horia Rusu si Dinu Patriciu, ne indemnau sa alungam lupii prin anii `90? Iata, ca intre timp, a devenit el insusi lup. A luat culoarea rosie a nemernicilor care ne-au calarit 50 de ani. Pe el nu-l alunga nimeni? Nimeni nu alunga atatia nimeni, care ne polueaza trecutul, prezentul si viitorul?

      Azi este ziua Doinei Cornea. I-am transmis si noi un sincer „sarut mana, Doamna”?

      Ne ocupam de boroieni si de brebani. Trist.

  14. Comportamentul lui Breban nu este scandalos, el actioneaza in acord cu natura lui. De ce ar scandaliza grohaitul, daca vine de la un porc? Nu stiu cine se astepta la mai mult de la el. Scandaloasa este lipsa de reactie oficiala ferma a academicienilor. Ori poate ca-s toti insufletiti de aceeasi „dragoste de neam si tara” ca Breban? Nu mi s-ar parea nepotrivit sa fie dat afara din Academie (sa fie condamnat penal pentru instigare la violenta ar fi totusi cam mult). Eventual, ati putea fi ales dvs in loc.

  15. oare nu eugen simion a spus cam asa” partidul m a imbracat,partidul mi a dat de mincare ,cum sa nu servesc partidul” si asta dupa 90
    rog adm. sa nu publice daca nu despre simion se trateaza

    • da, se vede pe el ca nu talentul si munca (sa-l citam pe Caragiale, precum in articol) l-au facut om, ci partidul l-a facut om. Din pacate, extractia lui Eugen Simion nu a fost obliterata de infaptuirile sale intelectuale. „Lustrul ” sau este pur comunist.

  16. Dle Liiceanu, oricum eram hotarat sa scriu cele ce urmeaza, dar cred ca este oportun sa postez aici.
    Asadar dupa ce am vazut(dupa o saptamana) emisiunea de la B1 din 24 mai , foarte buna in opinia mea, moderata de dl Silviu Manastire cu participarea si a dlui Dan Andronic, invitatul de marca fiind dl presedinte Traian Baescu, am ajuns la urmatoarea concluzie:
    Ca majoritatea celor care conduc azi destinele Romanie sunt destul de redusi la capitolul inteligenta, intrucat siretenia excrocului de orice soi nu este inteligenta la care ma gandesc si pe care o respect si admir, era demult un lucru evident;
    Ca multi dintre ei sunt chiar ticalosi, deasemeni nu este un secret, dar daca in ticalosia lor sunt si tradatori ai acestei tari si a acestui popor acest lucru inca nu-l credeam chiar atat de raspendit, dar unele din cele spuse de dl Basescu care desigur ca nu la asta se gandea in mod special, ma fac sa cred ca asa poate fi.
    Sa-i pedepseasca Dumnezeu cum o dori, dar cel mai frumos ar fi s-o faca chiar prin poporul excrocat de ei.

  17. Doua citate din Nicolae Breban, aparute intr-un interviu in Adevarul: „Aşa am fost noi dintotdeauna. Noi, românii, nu clădim. Cu excepţia lui Breban, Sadoveanu, care clădesc, noi facem câte-un gard.” si „Românii nu sunt proşti, dar n-au caracter. Şi nu înţeleg ce înseamnă democraţie. Şi înainte de război s-a făcut la fel: o democraţie la mâna a II-a. Asta pentru că noi suntem o ţară turcită. Dumneavoastră, că eu nu-s de-aici, nu-s valah, m-am născut în Maramureş. Noi, ardelenii, am trăit sub austrieci, am îndurat alte vexaţiuni foarte brutale – tatăl meu a fost închis de unguri în ’40 că n-a fost de acord cu cedarea Ardealului! –, dar voi, aici, aţi trăit 500 de ani sub turci, dintre care 300 de ani de fanariotism, ceea ce e teribil!”
    Nu am mai stat sa caut alte referiri negative, dar cred ca este suficient pentru a il adauga si pe domnul Breban la lista celor care vorbesc de rau natiunea din care fac parte.

    • Nicolae Breban: „Românii nu sunt proşti, dar n-au caracter.”

      Horia Roman Patapievici: „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării.”

      Ceva mă face să cred că tov. Breban vorbea despre el însuşi, iar tov. Patapievici vorbea despre Breban :)

  18. Intr-o societate violenta ca a nostra scrisorile deschise nu ajuta la nimic. Daca doriti sa rezolvati ceva aduceti-il in fata justitiei pe Breban .

  19. Ceea ce se intampla in Romania zilelor noastre nu este doar o comedie trista. A fost creat un mediu care poate duce la violenta fizica. De cele mai multe ori privim cu prea multa lejeritate ceea ce-i in fata ochilor nostri: somajul in randul tinerilor este de vreo 50%, politicienii sunt dovediti zilnic ca sunt incapabili sa fie liderii pe care speram sa-i avem, ciordeala este atat de acceptata incat ciorditorii il folosesc pe Dumnezeu in apararea lor si nimeni nu-i scandalizat, oamenii publici isi tranzactioneaza ca la piata persoana si imaginea. Ura care s-a acumulat in societate (aici vorbesc de oamenii simpli cu care discut in tramvai, pe strada, la tara) nu are nevoie decat de tinte pentru a se manifesta. Cred ca indivizi precum Nicolae Breban cunosc foarte bine acest fapt si isi declara apartenenta la un club atotputernic in Romania de vreo 70 de ani incoace.

    Cred ca avem de-a face cu o multime de indivizi fara scrupule, avizi si imbatati de putere, mai inteligenti sau mai putin inteligenti, cu porniri catre ciordeala, grupati in jurul unui tel comun: distrugerea oricui le sta in cale. Acesti indivizi au o viata intreaga construita pe ciordeala, pe lipsa de caracter, pe cardasia cu altii asemenea lor si insasi existenta lor este amenintata de ceea ce percep ei in megalomania lor drept dusmani ai poporului roman. De fapt, cineva care le pune oglinda in fata si face acest lucru public, chiar daca nu-i ataca direct, ii ameninta pe ei, reprezentantii cei mai de pret ai poporului roman. Elita acestui popor de oi si de ignoranti.

    Revolutia a fost o sansa pentru noi sa ne eliberam, dar nu am fost capabili. Dupa ce au luat puterea au lucrat din greu sa si-o permanentizeze si acum noi am ajuns un corp vlaguit prin legi si taxe, si invadat de lipitori.

    • Asa e..asta ma frapeaza pana la nod in gat. Evidenta lucrurilor din fata noastra si lipsa de reactie,neputinta de a reactiona…nu avem imaginea de ansamblu si e ca si cum am fi intr-o permanenta stare de soc..din care daca nu iesi la un moment dat,o integrezi in tine,devine normalitate. Uneori ma mai intreb cum mai intelegem noi durerea si bucuria, bunavointa si empatia,sinceritatea cu noi insine…adica lucruri, cum sa zic, ce tin de conditia noastra umana…cum mai intelegem noi iubirea si ura? cum putem,efectiv, sa uram atat…cum Dumnezeu parca ne transformam sau reiteram un popor de sociopati? cand ne jucam de-a oamenii asta este boala.

  20. Dincolo de mocirla mediatica, rezista publicatii purificatoare si vin asemenea articole, balsam spiritual . Sunt totusi mii de oameni si multi tineri pentru care limpezimea si curatenia acestor articole conteaza fundamental.” Minerii intelectuali ” sunt, poate , mai multi, vocile lor sunt mai zgomotoase si mai sententioase. Dar in constiinte raman vocile si rationamentele din asemenea articole. Felicitari celor care scriu pe Contributors.

    • DA. Macar atat sa ne ramana,macar articolele care sa ne confirme cate o existenta a unui OM pe undeva prin tara. si sunt multi..chiar multi.

      Toata aprecierea,domnule Liiceanu! si multumiri!

      P.s. imi amintesc de cineva care la un moment dat in spunea : ,,e mai interesant sa analizezi RAUL,are atatea infinite forme si te surprinde mereu, modul in care lucreaza, cum prolifereaza…cum nu are sfarsit si scrasneste din dinti pana la ultima suflare”

  21. Dl Breban trebuie impuscat, nu cu arme ci cu idei. Cine il cunoaste si poate ajuta Romania sa scape de oameni ca el( nu fizic ci de influenta lor) , daca nu o fac, sunt tradatori de neam. rusine presedintelui academiei romane.om de nimic, rusine, celor care tac . intelectualii care tac din frica( a scris un articol super despre frica Dl Liiceanu) sunt cei mai decazuti dintre oameni. respect pt cei condamnati la moarte si dispret pt intelectualii tacuti si supusi. mare respect, respectiv mare dispret.

  22. Domnule Gabriel Liiceanu felicitãri !
    Toatã lumea este constientã cã majoritatea academicienilor sunt fostii si actualii comnunisti, numiti pentru serviciile lor aduse partidului comunist, si cã nu-si meritã locul în Academia Românã. Acesti mari profitori, unii profesori spãgari, care au contribuit la formarea „omul nou”, au creeat aceastã clasã politicã de hoti si semidocti, fãrã educatie, care conduc tara de 25 de ani. Ei au educat cadrele de nãdejde ale socialismului criminal.
    Acesti academicieni, colegii Elenei Ceausescu, fripturisti cu privilegii, cu drepturi speciale si capul plecat „sã nu-l taie sabia”, prin atitudinea lor au alungat din tarã multi intelectuali. Câtiva din generatia domniei voastre au rezistat , si azi sunteti martorii activitãtii lor odioase deci nu-i de mirare sã vã dorescã moartea. Printre ei, sunt putini oameni onorabili, o minoritate, probabil deasemeni detestatã de aceste jigodii comuniste.

  23. Rog verificati „opera” care i-a permis acestuia intrarea in Academie in 1991, la 44 de ani, inaintea marelui om de cultura Solomon Marcus!! O „opera” practic inexistenta (juma’ de carte si cateva articolase penibile). Omul e o nulitate profesionala, penibila un sforar si atat. L-a „bagat” un alt academician, pupator ceremonios de cururi ceausiste, jalnicul autor de prefete elogioase la adresa PCR, M. Draganescu. Din ce motive l-o fi „bagat” in Academie pe acest om, care nu poate lega doua fraze coerente? Ei, aici e aici…

  24. Citez ” Academia Română este simbol al spiritualităţii, forum al consacrării, spaţiu al cercetării fundamentale”. Discrepanța dintre misiunea declarată și ceea ce se intreprinde nu este deloc ieșită din uzanțele sociale ale arealului romanesc, deja ne-am obișnuit cu campanii electorale pline de promisiuni fantasmagorice iar ulterior rezultatul să fie mereu același ” n-am putut pentru ca nu ne-au lăsat ceilalți”. Mai grav este ca poporul face mereu și mereu aceleași actiuni care duc inevitabil la același rezultat foarte putin benefic. Cum ar putea altfel să ființeze o instituție atât de prestigioasă ca Academia Romană decât oglindind societatea din colectivul căreia iși extrage reprezentanții?

  25. Dar poate ca Breban sufera de dementa senila, Alzheimer ! Pina la un punct aceste maladii sunt ascunse. Nu stii cind explodeaza ! Poate omul e bolnav cu capul rau de tot ! Astfel de boli pot genera limbaje de genul acesta. Ar trebui totusi sa I se faca un pustiu de bine si sa fie dus la un control. Poate se ofera dl Presedinte al Academiei, poate cei din actuala conducere ICR, care l-au numnit presedinet onorific. Daca data viitoare in Aula Academiei isi da jos panlonii ? Oare trebuie sa se intimple asta ca distinsii academinicieni si dl Eugen Simoin sa reactioneze ?

  26. Atata timp cat personalitati remarcabile ale culturii romane, care bine merita de la Patrie, sunt marginalizate,insultate, amenintate de indivizi ca Nicolae Breban-(„animale bolnave”-dupa prpriul titlu) -schimbarea in bine a Romaniei, inscrierea ei pe calea europenizarii si normalizarii-raman un deziderat!Cu atat mai indepartat cu cat autoritatile, institutiile de drept raman tacute intr-o evidenta complicitate fata de un gest barbar si incalificabil, cand indivizi gen Breban sunt promovati, mentinuti si eternizati in pozitii de decizie!Au trecut 25 de ani degeaba!Va rog sa ma scuzati domnule Gabriel Liiceanu, ca, in tara mea,a fost posibila o astfel de abjectie!

  27. Pragmatic si fara inflorituri ideologice, ceausistul Breban trebuie dat in judecata pentru instigare la ura si omucidere.Academia la fel de pragmatic ar trebui sa prezinte scuze publice pentru derapajele abominabile si sa-i retraga titlul de academician instigatorului.Numaidecat!!!!!Asta daca Academia nu vrea cumva sa se transforme intr-un cuib de neo-nazisti periculosi!…
    Foarte mult respect rezistentei formata din cei cativa intelectuali curajosi care se lupta de multi ani(cu consecinte foarte grave pentru ei si familiile lor )cu clica de ”intelectuali” ceausisti si nomenclaturisti care continua sa manipuleze, sa dezinformeze si sa ajute clica politico-economica la jefuirea Romaniei…

  28. …mânca-se-vor de spate, hiane nesătule
    prin publice closete, prin râncede aule
    şi umple-ne-vor suflul de aprige duhori
    din zori cântaţi de dânşii, pân’ la apus de sori…

    (atât m-a răbdat inima…)

  29. Este infiorator faptul ca doar doi oameni au incercat sa riposteze la derapajul moral al acestui individ ! Toti cei din conducerea Academiei trebuie sa-si prezinte demisiile ; au indus o stare de teroare fara precedent in randul membrilor sai care nu au avut curajul , nu sa-l dea afara pe ipochimen , nici macar sa-l contrazica .
    Academia Romana port drapelul oamenilor de cultura a Romaniei !!!!
    RUSINE !

  30. Domnule Liiceanu,

    Ati putea interpreta amenintarile astea intr-alt mod.
    De genul: „Daca vor sa te impuste, inseamna ca faci ceva bine.”

    Nu e o fraza originala a mea. („If they’re shooting at you – you know you’re doing something right.” -The West Wing)

    Toate cele bune,
    Andrei Stanciu

  31. problema nu e amenintarea,aCAdemia Romana ar trebui sa fie un for reprezentativ al inteligentei neamului romanesc se pare ca este un for reprezentativ al prostiei si inculturii, perioada comunista nu a fost doar un accident istoric …imnul nostru Trezeste-te romane se parea ca nu este cantat destul de des…

  32. Domnul Breban este un „personaj” al dramei Romaniei dinainte de 1990. Probabil i se trage de la perioada 12 august 1969-24 iulie 1972, cand a fost membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman.

  33. Ce ar zice Nicolae Breban daca tot asa simbolic pentru a zevanua afirmatile sale referitor la d-nii Liiceanu si Patapievici vom scoate din bibliotecile personale si le vom da foc-purificator in piata publica ?!

  34. Ma intreb cati dintre cei care voteaza de obicei sunt de accord cu distinsului domn academician in aceasta disputa. Parerea mea este ca suntem tot in era USL, a celor 7.4 milioane, din care n-am plecat nici un moment, si o sa mai fim acolo mult si bine. La modul figurat, domnul Liiceanu este in continuare in mijlocul acelei multimi care vrea sa-l impuste (sau “varianta umana” – ca nu toti uselistii sunt oameni rai :D – si anume aceea de a nu fi impuscat, ci doar bagat la puscarie pentru “raul” facut).

  35. Exista o sursa publica unde putem vedea ce a zis dl Breban?
    Daca a spus asa ceva e revoltator.

    Cu siguranta ca dl Liiceanu trebuia sa adreseze aceasta scrisoare celor de la Academie. Mai mult, daca amenintarea respectiva are iz de realitate atunci ar trebui alertate organele abilitate.
    Dar nu mi se pare oportun sa faca o scrisoare deschisa daca declaratia incriminata nu a fost facuta in acelasi spatiu public.

    Multi ne-or face prosti si ne-or besteli in toate felurile in cerc restrans, dar asta nu poate fi incriminat convingator la un eventual proces de defaimare publica din lipsa de fond.
    Daca un cunoscut ma face albie de porci intr-un grup restrans ar fi un pic exagerat sa ma lamentez public de asta. Ba chiar as putea fi la randul meu pasibil de un proces de defaimare in care acuzatul ia locul acuzatorului cerandu-mi sa probez cu dovezi afrimatiile publice care ii afecteaza imaginea.

    Peste toate e regretabil ceea ce se intampla in cultura romaneasca. Dar asta se intampla atunci cand ierarhiile valorice sunt stabilite arbitrar si aproape exclusiv de catre cei din breasla fara a avea suficienta judecata obiectiva. Asta e un fenomen regretabil ce se intampla nu numai in domeniul cultural ci in orice domeniu de activitate din Romania.
    Marii artisti si savanti romani au fost mereu confirmati in exteriorul tarii, de multe ori alungati fiind de un sistem valoric romanesc pe criterii de casta ce nu-i putea suporta.

    Doar o parere.

  36. Domnule,Liiceanu, este o metaforă. Ca de exemplu cea a șobolanilor care ați folosit-o la adresa mea și umanității în general.Eu nu m-am supărat. Este o metaforă superbă, ca și eseul cu pricina.Și atunci de ce Vă supărați pe domnul Breban? Oare chiar credeți că v-ar putea împușca? Vă imaginați așa ceva? De ce romînii mari nu se pot suporta unii pe alții nu pot pricepe?

    • Vremurile in care impuscarile in Romania nu erau metaforice nu au trecut de asa mult timp. Academia Romana si membrii ei ar trebui sa se abtina. Din pacate degradarea discursului public reflecta degradarea societatii.

  37. Ca un formator de opinie (cum vă percepe lumea cât de cât citită) ar fi trebuit să luați atitudine încă de atunci, din 1990 pentru că altfel (cum se și întâmplă) această mentalitate s-a menținut și chiar amplificat !! Poate că avea dreptate Goma !!

  38. Domnule Liiceanu,

    Mi-e teama ca de tare mult timp Academia Romana nu mai e „cel mai înalt for de spiritualitate” al Romaniei. Nu intamplator ati pus ghilimelele. Daca ar fi fost, ati fost azi printre membrii ei. Nu sunteti si n-o sa fiti. Academia Romana are unii oamenii de valoare, insa multi sunt fosti mari sefi, colonei si generali in retragere sau activi, activisti de partid si mafioti actuali ai stiintei si culturii. Nicolae Breban, Eugen Simion si multi altii fac parte din aceaste categorii.
    Paradoxal, majoritatea valorilor stiintifice si culturale actuale ale Romaniei se afla in afara Academiei Romane!
    Si atunci ce va mira ca in Academia Romana exista discursuri ca in Romania Mare? Ar trebui sa nu va mire, sa mergeti mai departe, fara a face demersuri catre Academie. Nu vor avea nici un efect. Sunteti considerat in „cealalta tabara”, si asta va onoreaza mai mult ca orice. Cealalta tabara suntem cei foarte multi care schimba Romania in fiecare zi. Ce treaba sa avem cu Breban fost membru CC al PCR, si prieten cu generali de securitate? Ii va uita istoria si probabil asta ii irita cel mai tare la capatul unei vieti pline de compromisuri si minciuni.

  39. Nu cred ca putem sa-i obligam pe oameni sa actioneze intr-un anume fel, cred totusi ca e de datoria fiecaruia sa actioneze potrivit constiintei proprii. Daca faptele pornesc dintr-o stare de constiinta ele vor aduce roade, daca pornesc dintr-o stare de inconstienta vor atrage dupa sine alte fapte inconstiente.

    Toate actiunile omului isi au rasplata in ele. Dumnezeu vede si le judeca la timpul potrivit. Omul trebuie sa se ingrijeasca sa inteleaga ce vrea Dumnezeu si sa faca intocmai. Omul care nu cauta la mersul lumii se rataceste si merge pe drumuri pe care se intalneste cu altii asemenea lui. Ei intre ei se vor indemna sa-si arate pe unde sa o ia dar toti vor rataci. Lumina trage la lumina si intunericul fuge de lumina.

  40. Daca intr-adevar Breban a afirmat cele mentionate de dl. Liiceanu, atunci, acesta din urma, are 100% drepatate in opiniile formulate in srisoarea deschisa.
    Totusi, as avea un mic comentariu legat de atitudinea d-lui Liiceanu fata de situatia in sine: daca Breban a ajuns membru al academiei, atunci este normal sa aiba libertatea de a spune bazaconii oricat de mari la sedintele la care participa. In astfel de situatie, cred ca un individ ca Breban se discrediteaza singur, nefiind necesare nici un fel de luari de atitudine.
    Eventual, s-ar putea pune problema de fond, si anume criteriile prin care cineva poate fi admis ca membru al academiei, dar in nici un caz, odata ajuns acolo, sa i se cenzureze propriile opinii, oricat de aberante ar fi.
    O alta observatie e aceea ca cel mai bun mod de a exprima dispretul e tacerea. Dupa scrisoarea de mai sus, dl. Breban va crede ca e important.

  41. De acord cu domnul Liiceanu!

    Singura optiune onorabila pentru d-l Breban e sa isi dea demisia de la conducerea ICR, chiar sa plece din Academie.

    O remarca putin pe langa subiect, dar mi s-a lipit de memorie: Impresionant episodul „13 iunie 1990” descris in text, cand d-l Liiceanu trecea printre cei care-i doreau moartea, dar nimeni nu-l recunostea! :)

    Inteleg ca-n acele timpuri sursele de informare in imagini erau mai sarace, dar totusi … episodul asta spune multe despre natura de oi cretine&dezorientate a multora dintre romanashii „onorabili”! :P

  42. Profetica fraza analfabetei academician Elena Ceausescu „O sa va judece colegii mei academicienii”.
    Timpul a trecut si colegii idioatei s-au strans si acum judeca…
    Noroc cu PSD-ul atat de plin de mari analfabeti cu doctorate, ca altfel stateau ascunsi si acum in gaurile lor de sobolani.
    E o onoare sa te afli pe lista de impuscabili a lui Breban, la fel cum onorant a fost sa te afli pe lista de lapidabili a lui Vadim, alt mare analfabet cu ifose dacomane.
    Trebuie sa-i recunoastem elenei, stia ea ce lasa mostenire. De asta Iliescu a sarit ca turbat la auzul punctului 8 de la Timisoara. Pierdea sprijinul atator si atator calai academicieni.

  43. Cum sa nu ti se urce sangele la cap daca roman inseamna a fi conational cu o nulitate toxica ca Breban. Stiu „de pe surse” ca, inca din tinerete era avid de linguseli, locul sau fiind in tara linguselii, printre lingusiti si lingusitori! Personal sunt uimit cum de este inca socotit „scriitor”, cu o opera de doi bani dominata de regulamentele realismului socialist.

  44. „Aflu că în urmă cu mai bine de o saptămână a avut loc în instituția pe care o conduceți o ședință a Secției de Filologie și Literatură în care un membru al Academiei, Nicolae Breban, a argumentat în fața colegilor săi de ce, spre binele culturii române și al țării în general, ar fi de dorit ca Horia Patapievici și cu mine să fim împușcați. („Derbedeii ăștia ar trebui împușcați!”)”

    Începutul este înfiorător prin ceea ce reiese. Timp de peste o săptămână nici unul din „onorabilii academicieni” nu au luat atitudine publică.
    Cred că despre acest lucru autorul a aflat pe căile „clasice”, din gură-n gură.
    A trebuit ca autorul să se apere public înainte ca unul din cei ce trebuiau să reacționeze să o faca (directorul ICR). Președintele Academiei și cel al secției literare n-au mișcat un deget.
    La fel, au tăcut ca porcu-n păpușoi participanții la acea ședință. Prin tăcere înseamnă că au fost de acord cu afirmațiile făcute.

    Și ca amuzament: În cazul acesta se va sesiza cineva? Că doar afirmația a fost publică, intr-o ședință a Academiei.

  45. Este o rusine ceea ce „dl”Breban poate sa spuna despre adevaratii nostri oameni de cultura ,cum sunt dl Liiceanu si dl Patapievici.O rusine este si pt presedintele Academiei care nu ia atitudine fata de astfel de iesiri umilitoare .
    Domnului Patapievici nu putem sa-i spunem decat ca „adevarul supara”,dar cinste celui care are curajul sa-l spuna.
    Singura speranta in viitorul acestui popor o am tocmai pt ca avem Oameni ca si domnii Liiceanu si Patapievici si,nu pot sa nu-l mentionez si pe domnul Andrei Plesu.

  46. Replica d-lui Gabriel Liiceanu mi se pare tot atât de radicală, din păcate, ca și pârâtul radicalizm brebanian. Ca un manipulator & intoxicator profi, mai degrabă decât ca un nobil și imparțial „boier al minții”, GL se preface a nu fi la curent cu faptul că N.Breban a dezmințit, între timp, că s-ar fi exprimat chiar în termenii denunțați de o anumită parte a presei – sic! -, șarja ori pamfletul liicean vrând în mod clar s-aprindă ca o scânteie mânia fanilor lui HRP, așa cum prin discursul de demascare a „fasciștilor” din anii 90 Ion Iliescu urmărise să deturneze asupra „golanilor din Piața Universității” mânia „minerilor eliberatori”. Mult mai echilibrat și mai înțelept, deci ca un veritabil filozof, s-a exprimat în chestiunea de față venerabilul Mihai Șora (https://www.facebook.com/ViorelPadina/posts/893679064021444:0), căruia se cuvine să-i mulțumim și pe această cale.

    Cât privește faimoasele texte fals denigratoare ale lui HRP, care l-au înfuriat pe cam impulsivul, vai, domn Breban, eu însumi am fost păcălit de pretinsa lor finețe, sorry (așa cum am arătat cândva aici: https://viorelpadina.wordpress.com/2014/05/16/httpwp-mepeecr-474/?preview=true&preview_id=15814&preview_nonce=abc3f00193), ceea ce nu înseamnă că aprob, nici pe departe, tonul superiritat al patriotului domn NB. Dar nici cu contondentul dom GL nu mi-e rușine, vba aia:)

    A trebuit să vină nu unul, ci trei pretini să-mi spună – ei, care îl citesc frecvent pe HRP, probabil, în timp ce eu nu-l citesc decât din joi în paști – că textul patapievician, pârât de rrromânii verzi ca nepatriotic, pe motivul că e o palmă dată lui Emin al nost, e de fapt un text ironic, ba chiar sarcastic, aloo, contra postmoderniştilor, ca să mă conving, în fine, şi eu, că aşa este! Textul „denigrator” al lui Patapievici ar fi devenit cu adevarat remarcabil daca ar fi fost real, a mon avis, recte o veritabilă copituță dată lui Emin sau „conservatorilor”. Chiar și ghilimelele despre “progresiști” sau chestia cu “revolverul” ar da un iz de oarecare finețe textului, în varianta „serioasă”. Ca replică voit sarcastică, textul e pur şi simplu slăbuţ, însă ; oricum, un extraterestru – așa cum sunt io faţă de omul ista:) – n-ar înţelege nimic :) Cu scuzele de rigoare !

  47. Respect dle Liiceanu! Pentru o pozitie demna.
    De asemenea, respect poetei Ileana Mălăncioiu și lingvistul Grigore Brâncuș!

    Pentru ca vorbim de membrii „celui mai înalt for de spiritualitate” al României, cred ca nu ar strica sa invete si sa adopte practica de sanctionare aplicata in universitatile de prestigiu din lume: atunci cand unul din „venerabili” comite o greseala impardonabila, ceilalti nu ii spun nimic si nu argumenteza contra (ar insemna evident sa se coboare la nivelul lui), ci pur si simplu refuza sa se mai afle in aceeasi incapere cu „venerabilul”, pana ce greseala nu este reparata in modul cuvenit (scuze publice / retragere etc). Profesorii si studentii (imediat ce vad si inteleg gestul profesorilor) pur si simplu se ridica si pleaca, lasandu-l pe „venerabil” singur oriunde s-ar duce.
    In acest fel trebuie tratat dl Nicolae Breban de catre toti cei membrii „celui mai înalt for de spiritualitate” al României care isi respecta statutul.

  48. Academia, ca sediu al valorilor supreme
    (Scrisoare deschisă și tristă către Președintele Academiei Române)
    Prof. dr. Alexandru Ionescu – București
    (printre altele, laureat al Premiului Academiei)

    Evoluția hominizilor, întoarsă din drum prin neeliminarea din genom a caracterelor și însușirilor care au deviat de la principiile morale și fizice ale marilor religii-filosofii din antichitate, s-ar putea – ipotetic – resuscita, prin expunerea (și impunerea!) unor modele pentru noi selecții genetice și educaționale. Persanii lui Montesquieu ne-au sugerat (prin situații și povestiri-miraj) că elita celor ce se numesc Homo sapiens este singura în măsură să înțeleagă și să acționeze eficient, cu răbdare, în treburile interne ale unei comunități, în relațiile acesteia cu celelalte societăți existente și, totdeauna, cu mediul înconjurător. Noi credem însă că astăzi, pretutindeni, este nevoie de acțiuni rapide și de o exprimare directă și clară, pentru a stăvili numeroasele șuvoaie de destructurări care amenință omenirea.
    Ar însemna ca – particularizând și abordând esențialul – Academia noastră să reacționeze prompt la prezența în fruntea țării a unor incompetenți, impostori, corupți, demagogi, mincinoși sau (și) plagiatori… Nominalizând și combătând cu înverșunare fenomenul sau chiar indivizii!
    Molâii, neputincioșii și nedemnii se vor ascunde în spatele apolitismului (ei, armata roșie a comunismului, cel care i-a născocit erudiţi din nimic!), pentru că lupta presupune sacrificii… și ea s-ar duce în numele unei ipotetici ameliorări a speciei… (ce-i privește?!), în dauna concretei corupții, pline de putregaiuri plăcute și de privilegii rușinoase, demnă – în toate sensurile – de planeta simienilor descrisă de Pierre Boulle.
    Amintim adevăraților (cât de puțini vor fi aceștia) membri ai Academiei, câteva priorități actuale: elita unei națiuni trebuie să obțină interzicerea pornografiei, calomniei și vulgarității din mass-media sau din adunările de partid, fără a se lăsa intimidată de zarva primatelor care macină fibra societății folosind – ipocrit – numele unor valori omenești ca libertatea, adevărul și dreptatea. Este necesar ca ei, academicienii, să se implice permanent în sprijinul justiției, inclusiv în înțelegerea faptului că deținuții își pierd drepturile omului pe perioada ispășirii pedepselor; să demonstreze că este o batjocoră farsa scrierii de lucrări (numite pentru ignoranți) științifice, în schimbul libertății, precum și prezența în public a complicității nepedepsite, afișate de partizanii infractorilor! Să instaureze controlul moral permanent asupra confiscării cu celeritate a averilor provenite din afaceri veroase, din furt și înșelăciune, precum și asupra pedepsirii materiale a celor care se solidarizează cu deținuții-condamnații unei justiții onorabile.
    A ierta, fără îndreptarea vinovatului, fără despăgubirea deplină a victimei nu ține de condiția umană ci de amnezia lumii acelor animale aflate pe trepte inferioare de evoluție. Academia trebuie să aibă autoritatea de a arăta că o astfel de amnistie este de neîngăduit – orice pretexte s-ar folosi.
    Educația națională, artele și știința au nevoie de îndrumarea și de sfaturile elitelor. Când educația intră pe mâna unor neisprăviți, ajunși miniștri, gata să dizolve Comisii academice oneste pentru a ascunde hoția unui fals doctor în științe, un singur lucru este de făcut: înlăturarea din viața publică a făptuitorilor! Cultura unei țări nu poate fi slujită fără cunoașterea limbii și tradiției sale iar știința are nevoie nu de tutelă ci de sprijinul financiar al comunității. Iată banalități care se reinventă, pentru o revenire la normal! Abandonați, domnule președinte, institutele de tip sovietic ale Academiei, care nu aduc un progres semnificativ țării ci dimpotrivă … năpădite fiind de afacerism și plictis! Concentrați-vă pe viitorul moral al cetățenilor!
    Politețea și normalitatea în societate nu pot exista fără o corectă scară a ierarhiei, întocmită valoric. Să eliminăm multe din stupidele discriminări impuse prin lege (proștii, leneșii, hoții, demagogii și plagiatorii se folosesc de acestea!) înlocuindu-le cu bunul-simț și cu instaurarea meritocrației. Obrăznicia – cea care promovează, agresiv și spoliator, impostura – trebuie suprimată, cu fermitate. O adevărată educație (cei 7 ani de-acasă!) n-ar permite unui elev din Satu Mare (fie el și olimpic!) să dea pentru ziarul Adevărul un interviu în care să declare că Trebuie găsit un sistem prin care să nu intre toți tâmpiții la facultate și să afirme că primul-ministru Ponta a plagiat!… Chiar dacă acestea sunt purul adevăr! Nu este, însă, menirea liceenilor să facă astfel de declarații!
    O Academie de valoare – lipsită de șovăielile pe care le impun indemnizațiile bănești (spoliatoare ale bugetului țării) și nenumăratele privilegii nemeritate – ar fi împiedicat să se ajungă la o asemenea situație, prin poziția ei, care ar fi nimicit proasta educație și lipsa de selecție – în școală, în facultăți sau în guvern. Dar Academia a trebuit să fie suplinită de un elev (e adevărat, olimpic), cu toate avatarurile situației!
    Ați văzut, desigur, domnule președinte, cercetările Universității din Amsterdam și statisticile Universității din Hartford, privitoare la scăderea coeficientului de inteligență al omenirii. Ce trebuie făcut? Cum reacționează secțiile de genetică sau cele de educație? Un răutăcios ar insinua că, probabil, în Academie s-a pierdut mai mult decât media de 14 puncte și deci … ce așteptări să avem ?
    Ar mai fi de spus – printre multe, foarte multe alte lucruri – că Academia n-a făcut suficient pentru apărarea istoriei țării, o știință care, prin clădirea dumneavoastră, mai miroase încă a Roller! De ce nimeni dintre academicieni nu apără, cu fermitate, imaginea marilor savanți și scriitori români E. Cioran, M. Eliade, N. Paulescu, E. Ionesco, Monica Lovinescu, Vintilă Horia… care ar trebui să se afle în Panteonul României, nu în cărțile denigratoare ale unor Sandrine Lavastine-Laignel, Norman Manea, Edgar Reichmann, Samuel Below și alții, aejusdem farinae, care – în setea lor de putere și în dorința de a trăi opulent, fără a presta munca necesară pentru aceasta – au transformat viața, durerile și sacrificiile unor oameni într-o industrie de făcut bani şi influenţă…
    Nu vă temeți că va trebui, pentru cele scrise mai sus (și citite de dumneavoastră!), să vă puneți cenușă în cap, precum marele inexistent om politic Șova, milionar dintre cei care niciodată nu-și pot justifica onest averile! Lucrurile astea le-a spus, într-o carte (Industrie de l’Holocauste), un martir al lagărelor hitleriste, Alain Finkelkraut care, ca un om veritabil, vrea să se știe doar adevărul și să se facă dreptate, cu orice preț.
    Este și crezul nostru! Cuptoarele morții, Holocaustul, măcelul îngrozitor de la Katyn, Gulagul, reeducarea de la Pitești… sunt crime imprescriptibile. Dar oprobiul acestor mârșevii nu trebuie aruncat pentru simpatii pronaționaliste sau pentru apartenența la o mișcare niciodată clasificată pentru a fi interzisă de către instanța de la Nürenberg. Au fost, continuă să mai fie, în diferite părți ale lumii, organizații și partide dovedite criminale – printre ele partidul nazist și cel comunist (meditați la Auschwitz, la khmerii roșii, la epurările din Uniunea Sovietică – vezi uciderea celor 3 adolescenți evrei…). Să faci legătura între simpatiile lui M. Eliade și crimele naziste și – adăugăm noi – cele comuniste, este o mare ticăloșie! Mircea Eliade a fost/este un mare savant, un bun român, un om cu mâinile și cugetul curate. El ar fi putut fi un onorabil președinte al Academiei! El… nu tovarășul devotat… sau domnul anonim… La fel am putea vorbi de Emil Cioran, de Radu Gyr, de Horia Vintilă… Cui să spunem toate acestea? Unei Academii venită neschimbată din comunism, plină de activiștii bolșevici (miniștri, membri ai Comitetului Central, filosofi ai ședințelor de partid, urmașii unui Remus, hrănit de o vulpoaică) – aleși chiar și în zilele postrevoluției!
    Obraznic și bețiv, membrul Comitetului Central, cel care scria dedicații delirante soților Ceaușescu, academicianul Breban, ia bani și de la Ideea europeană (nu kominternistă!) și de la Academie. După academicianul Răzvan Theodorescu – o lichea, dacă ar fi să-l credem pe ziaristul Grigore Cartianu – banii sunt luați de la proști, pentru că sunteți deștepți! Când se va face curățenie (în fapt, dreptate) la Academie?
    Încercăm de mai mult timp să ridicăm o statuie Elisabetei Rizea, prototipul dârzeniei și credinței femeii române. Nu se găsesc bani și aprobări decât pentru trubadurii şi măscăricii de curte… Adrian Păunescu, Sergiu Nicolaescu, Radu Beligan…
    Academia ar trebui să promoveze simbolurile naționale, contribuția noastră la universalitate… N-o face dar se ocupă, în schimb, cu afacerile alimentar-agrare ale domnului colonel (de securitate – altfel nu-l lua în seamă) Voiculescu!
    Vedeți, domnule președinte, câte datorii (neîmplinite!) are Academia? Ne întrebăm: oare cum se simt oamenii onești și meritoși – reluăm, câți vor fi ! – alături de niște membri mediocri și submediocri? Colegi cu niște spoliatori de bani și bunuri – vânzători veroși de case și pământuri nemuncite – cu un vicepreședinte al cărui nume este asociat cu afaceri dubioase tip Siveco și cu academicieni-pușcăriași? Plătiți (de fapt, plătim!) în continuare indemnizațiile acestor ciurucuri, la fel cum gratulați cu pensii și bonusuri speciale pe foștii politruci din institutele pe care – din complexele și ignoranța autorităților – le gestionați?
    Fiindcă sunteți, în general, pozitiviști, mă tem că răspunsul este da!
    Ca și indivizii, națiunile pot fi amenințate cu dispariția. Responsabilitatea Academiei, ca deținătoare și apărătoare a valorilor supreme ale unei societăți, a devenit, în această privință, capitală! Armonia externă nu este deloc ușor de realizat într-o lume inegal dezvoltată, în care mondialismul încearcă, printr-o maximă ipocrizie, să proclame o (inexistentă) egalitate a oamenilor și statelor, pe care le-o garantează (ca Federația Rusă, frontierele Ucrainei)! Dar evoluția eșuată către H. sapiens, cupiditatea, expansionismul, germenul etnic, mentalitățile, religiile… sunt tot atâtea motive de a râvni la bunul altuia… la hegemonia mondială, mai întâi prin fabricarea de teorii și doctrine, apoi prin subversiuni, prin dominații economice, culturale sau orice altceva născocesc timpurile… Națiunile se destructurează prin imigrații neconforme cu necesitățile realității și mai niciodată urmate de integrare. Noii veniți vor teritoriul lor, pe care și-l marchează și – într-un ciclu distructiv – vor uita de multiculturalism, multirasism… și vor dori autonomie, separare, disoluția instituțiilor… Națiunile sunt în pericol și încă nu se știe dacă lucrul acesta, ireversibil, reprezintă ceva bun sau nu!
    Este nevoie de sânge rece, de înțelepciune, de creativitate și spirit de inițiativă… Toate aceste calități ar trebui să le găsim la Academie. Grație lor s-ar putea restabili sau forma, nuclee cetățenești de elită, care – prin muncă, talent și exemplu – să asigure tuturor prosperitatea, prin eforturi oneste, printr-o moralitate elevată, prin toleranță și bună-cuviință, prin selecția și promovarea valorilor.
    În lipsa acestei reacții, obraznicii și mincinoșii se vor instala pretutindeni, exploatând prostia unora, ipocrizia și lașitatea celor care mimează umanismul, arbitrajul conflictelor dintre grupuri de populații ale unor țări și regiuni, din ce în ce mai extinse. În curând, grație Politicii corecte (în care, printre altele, agresorul și victima se află pe-aceeași treaptă și în care noțiunile de adevăr, dreptate, decență… devin subsidiare) vor exista Republica Islamică Franceză şi Republica Maghiară Covasna, Noua Rusie, Califatul Islamic…
    *

    Toate lucrurile acestea așteptăm să fie analizate şi să capete soluții la Academia Română!
    Posedă această instituție capacitatea de a apăra substanța națiunii? Membrii ei au caracterul, profesionalismul și înțelepciunea de a răspunde marilor probleme ale contemporaneității? Sunt ei conștienți de responsabilitățile aproape colosale pe care le poartă, odată deveniți academicieni?
    Veți mormăi, domnule președinte: pretenții absurde, elucubrații… Sau vor urma declarații sforăitoare… Oricum, dacă doriți să intrați în lumea realului și a onoarei, începeți prin a refuza să mai primiți subvenții de la Stat! Câștigați-vă pâinea din munca și talentul dumneavoastră. Renunțați la banii munciți de alții. Veți da astfel un exemplu pentru numeroase organizații (unele își zic și ele academii, cu membri la fel de anoști, dintre care răsare utecistul-academician de Găgești … uniuni ale scriitorilor, asociații pline de revoluționari, de sportivi…), parazitare ale bugetului.
    Academia înseamnă glorie și datorii mereu de împlinit… nu ceea ce este acum! Desființați Academia moștenită de la tov. Președinte (de onoare al Academiei!) Ceaușescu și ajutați la crearea unei veritabile Academii Române, curățată de impostură.
    Aceasta ar fi quintescența a ceea ce voiam să vă spun… deși versurile lui Eminescu îmi șoptesc, deprimant, încă de la primele rânduri ale acestei scrisori triste:

    Ce mai vrei cu-a tale sfaturi/ Dacă știi a lor măsură;

  49. In biblioteca mea si a sotiei sunt sute de carti ale Editurii Humanitas, de la manuale pana la lucrari de dezvoltare personala. Sunt volume ale domnului Liiceanu precum Despre limita, Declaratie de iubire sau Usa interzisa. Sunt si volume ale domnului Patapievici precum Omul recent (cu autograf) si Zbor in bataia sagetii. Pe toate le-am citi, daca nu complet macar partial, simtind, gandind alaturi de autori. Breban nu avem. Nu stiu daca am avut si, incet a fost exclus pentru ca nu-l intelegeam, ne plictisea il consideram inutil ca multe romane scrise pe vremea comunismului, bune sa treaca timpul ala nesfarsit. In biblioteca noastra, in mintile noastre, in reperele noastre culturale Breban a fost eliminat de mult…

  50. Cred ca la numirile unor pensionabili in functii de responsabilitate ar trebui sa avem un control psihiatric. Am auzit raspunsul lui Breban – in loc sa zica am zis, nu am zis etc. omul zice – Liiceanu si Patapievici nu au carti sa polemizeze cu mine. Ce megaloman penibil pentru un romancier expirat din epoca national-comunista….

  51. Daca lucrurile vor merge tot in aceasta directie, nu va mai trece mult timp pana cand apelativul „academicianule” va fi echivalent cu o injuratura.

  52. Vai, cata dreptate am avut cand repetam pe forum ca am ramas exagerat de putini oameni curati, nepatati de jegul comunist. Prea putini. Azi ei, majoritarii, si-au instapanit Romania. Nu mai avem valori. Valorile sunt alungate, haituite. Azi, cei care au turnat , cei care au facut compromisuri cu calaul domina societatea romana. Dac-am fi fost noi majoritari atunci s-ar fi revoltat toti academicienii prezenti la oribila sedinta. Asa, lui Breban, dupa ce a amenintat cu „impuscarea” doi intelectuali de marca ai tarii i s-a dat posibilitatea sa jongleze cu ineptia sa. Ne vom mai ridica, oare, din mizeria morala in care ne-a aruncat paranoia lui Ceausescu?

  53. Breban,suferind de ramolisment-senil,seamana leit cu personajul atat de drag lui Nenea Iancu
    incat,nu i-a putut rezista si,pentru a ni-l lasa si noua,l-a bagat in teatrul sau cu numele de
    AGAMITA DANDANACHE.Dupa ce i-a condamnat la moarte prin impuscare pe doi dintre con-
    fratii sai de condei pe care,in mod indubitabil ii socoteste pana si domnia sa infinit mai valo-
    rosi decat el, vine si vrea sa-si inlocuiasca sentinta printr-o zicere metaforica dupa care,chiar daca a zis asa,ne cere sa nu ne apucam chiar noi, ce-i care-i analizam „sintagma ucigasa” ,
    s-o rastalmacim.Pai,d-le Breban,de vreme ce zici cu surle si trabite ca esti un mare patriot,
    de ce iti dezvalui – tot prin declaratii publice si nu oriunde, ci sub cupola unei Academii Natio-
    nale – instinctul criminal?! Auzindu-te intr-o imprejurare ca esti si credincios,cutez a te intre-
    ba : Cine te-a dat matale dreptul sa condamni,sa impusti si nu animale,ci OAMENI?!…In
    orice caz,daca forul conducataor al Inaltei Institutii din care face parte N.B.nu va lua macar
    o atitudine de a se separa de conduita grobiana a unuia dintre membri acestui FOR cultu-
    ral-stiintific national,inseamna ca un usemenea exemplar nu-i munul sigular si intamplator
    pe-a colo.

  54. Care talent domnilor?

    Am suferit printr-o jumatate de roman al „talentatului”.

    Brebenel e un pseudo-prozator lung, moale, dilut, indigest si moluscoform [alerta: barbarisme deliberate].

    Un salarizat „per capita” (sa nu specificam ce fel de „capita”) la ANU [„Agentia Nationala de Umectare Solipsista”] impotriva naturii, sau care va fi fiind termenul medical apt.

    Aria preferata a magisinistrului a fost si este „Die Aria”.

    Daca vine vorba, fraza „Derbedeii astia ar trebui impuscati” este singura fraza memorabila (desi ilegala, in acelasi timp) semnata Nicolae Breban. Sa ia copyright pe ea, daca n-a fost deja folosita in „Roscovanul”, sau in filmul ala cu sabotajul taranist de la Bumbesti-Livezeni.

    Domnule Liiceanu, ignorati-l pentru ca nu e crestineste sa te pui cu un bolnav Tourette nascut senil. L-a batut Dumnezeu destul.

  55. Domnule Liiceanu, remarcabila inversunarea cu care sustineti un etern adevar in eterna noapte a ignorantei si prostiei. Un demn urmas al eroului Cervantez.

  56. Un articol din categoria „tătucul trebuie să le rezolve pe toate”. Cu certitudine, Klaus Iohannis nu e responsabil de amenințările / declarațiile / instigările iresponsabile ale tovarășului Breban. Sau ale oricărui alt cetățean cu probleme majore la unitatea centrală. De ce ar trebui administrația prezidențială să răspundă unei astfel de scrisori publice? Există alte instituții care îl pot ajuta pe d-nii Liiceanu și Patapievici.

    • Trollii arvuniti de klaus mai dau si rateuri atunci cand se grabesc sa faca pe placul tov presedinte si nu citesc nici macar un cuvant din articol. Sper sa nu-l dea afara pnl pentru aceasta eroare de dobitoc.

      • Toată lumea mai dă rateuri… chiar si dl. Liiceanu l-a numit pe Traian Băsescu ‘Președintele Intelectualilor’. Oricum, tineti-va bine… a erupt din nou vrajba dintre ‘Boierii Minții’ și fosilele comuniste de la Academie. Motivul perfect pentru un nou scandal… evident public.

  57. E fascinantă istoria personală a dlui Breban, cu un bagaj etnic evident(mama dlui Breban a fost nemțoaică) și de la care orice om normal în judecată ar fi așteptat o anumite sensibilitate, deschidere, toleranță pentru ceilalți diferiți.

    În loc să îmbrățișeze o viziune de deschidere acceptare și continuă provocare a valorilor, în fond o evoluție bazată pe discuții deschise în climat tolerant, a ales o cale ermetică, închisă un gen de românism bazat pe negarea, diabolizarea, murdărirea celorlalți diferiți , un românism izolaționist de redută.

    Citind articolele date, remarc raportarea negativă la unguri, țigani, evrei idei consecvente și frecvente în articolele dlui Nicolae Breban.

    Păcat, cred că retardat timpurilor sale că nu a înțeles că în fond astăzi diferențele constituie o forță pe care se construiește civilizat o societate puternică și nu cu nivelarea sau reducerea la tăcere a celor diferiți în opinii ca ale dânsului.

    E incredibil, de exemplu de alte nume, gen Andrei Marga, cum altfel, au reușit contraperformanța de a aduce discuția culturală în spațiul răfuiellii personale, dar nu sunt singurii desigur. Și că nu realizează că politețea în limbaj dată și de termenii și tonalitatea folosită, e esențială într-o discuție civilizată.

  58. Daca nu i-ar fi frica de lege si daca i-ar intalni pe Liiceanu sau pe Patapievivi intr-un loc laturalnic, neumblat de oameni, noaptea, Breban i-ar impusca, si-ar pune cate un picior pe cadavrele acestora si ar exclama : ‘A fost o metafora!’.

  59. Este de-a dreptul rusinos ca s-au rostit astfel de discursuri ( scursuri ) in forumul Academiei impotriva lui Liiceanu si Patapievici.Este o alta pata pe fata Academiei.Printre membrii ilustrii s-au numarat Leana si Nicu.Cu astfel de membrii ca Breban si Eugen Simion nici nu ma mir de alegerile facute de Academia Romana.A ajuns Academia sa fie nu un for al inteleptilor patriei ci o adunatura de lingai ai c…rilor politice de sorginte comunista.

  60. Problema în speţă, nu o constituie doar d-nul Breban, pentru că dânsul este o problemă în sine, ci aceia a căror voce a rămas. Aceiaşi comunişti fără scrupule la comanda cărora acţionează. Justiţia este controlată în întregime, S.R.I-ul a devenit noua securitate si asa mai departe…Marea dramă ar fii, ca marii ganditori ai tării să continue să fie persecutati in acest mod iliescian. Rusine acelor marsavi retardati!

  61. Modelele dlui Breban sunt surorile Gabor, Copiii minune, Salam, etc altfel nu se justifica dorita dumnealui de a va extermina. Acelea nu sunt vorbe cu care sa te joci ci arata CLAR caracterul acelui om, faptul ca are ceva, undeva defect.

  62. Oamenilor de litere trebuie sa li se treaca cu vederea vehementele pentru ca ades se iau cu vorba si chiar cred pentru moment ce spun, bovaric, cand au substanta si doar hahalere cand nu prea au. Academia a trecut prin atatea contorsiuni incit este rupta de sale.

  63. In cartile stralucite ale Martei Petreu e descris foarte bine – cu surse primare, documente de epoca – etc. fenomenul prin care „guru”/sarlatani violenti de tipul Nae Ionescu intii scriu despre violenta care ar deveni „inevitabila” si apoi violenta chiar urmeaza, in situatii care pareau imposibile. Din cite se stie, Nae ionescu, un plagiator corupt, un „ascet” obsedat de vile si masini scumpe precum prea-fericitii de astazi, nu a tras cu mina lui, dar a contribuit la inveninarea mintilor cu intregul sau talent de demagog.

    Nicolae Breban, precum Vadim Tudor si alti incitatori comunisti nenorociti, dovedesc fratia de „spirit” dintre legionari si comunisti. Ca slavesc secera sau crucea, continutul principal este a da la cap inamicului – cu ce se poate, cu secera, cu crucea, cu revolverul. Precum marii eroi ai celor doua „miscari”, Zelea Codreanu si Ceausescu, care au tras literal in inamici, omorindu-i cu gloante reale.

    Sa-i fie rusine domnului Breban ca intr-o tara in care asasinatul politic are o vasta si trista istorie se angajeaza in asa-zise metafore absolut iresponsabile.

    • @Absurdistan:
      pe. dl. Nae Ionescu l-ati citit si dvs., sau doar citati pe altii care – poate – l-au citit?
      nici putina istorie reala nu ati citit?
      atunci v-ati ales foarte bine numele.

  64. Pe zi ce trece mă conving că unii români nu-şi merită ţara. Nu mă refer la domnii Liiceanu şi Patapievici, puşi la zid (metaforic vorbind) de un delirant aca(caca)demician care şi-a primi fotoliul acolo şi bănuţii la teşcherea, pe baza „meritelor” din trecutul securist şi prezentul plin de şantaje le adresa confraţilor mai slabi de înger. Pe Breban îl ştim din timpul „Fenomenului Goma”, unul din nenumăraţii Judas Iscariot, amatorul celor treizeci de arginţi oferiţi de Secu pentru o delaţiune în plus. Credeam că şi-a pus ştreangul la gât asemenea predecesorului de la începutul creştinismului, dar nu, el se ţine în continuare de porcării, împins de la spate de cine ştie ce interese meschine. Nu a reuşit să atingă vreodată măestria literară a domnului Gabriel Liiceanu sau profunzimea ideilor domnului H. R. Patapievici, invidia şi ura care-i arde inima neagră îl îndeamnă la ignobilul linşaj academic. Promit că eu am să ard în public, cu primul prilej când am să mă alătur protestelor de stradă cele două cărţi ale Brebanului pe care le am în bibliotecă (Buna Vestire şi Animale Bolnave). Invit şi pe ceilalţi să facă la fel, ca să-i arătăm acestei fosile ceauşiste, cât valorează el pentru noi.

  65. Deci a mai aparut un articol teribil in justetea sa.De altfel ma asteptam.Dar nu tocmai asa ceva voiam sa spun. Vreau sa spun ca traiesc intre oameni care l-au citit cu nesat. S-au repezit chiar sa-l citeasca. Nu putini sunt cei care exclama:”scandalagiu basist”!.Asadar, BASESCU a ajuns… unitate de masura a ”scandalului” ?Ingrijorator !Ingrijorator sa constat ca persista climatul creat de vechiul sistem securisto-comunist.Iarasi ”noi muncim,nu gandim”-”moarte intelectualilor” ?

  66. Si totusi ce oameni mizerabili locuiesc Romania in sec. XXI-lea. De ce nu s-a sculat cineva in sedinta la la numirea sefului ICR sa-l scuipe pe Breban? De lasi! de mizeri! de impotenti! Jeguri securistice ca si Breban au traumatizat acest popor pana la distrugerea oricarui spirit de demnitate. Acesti mizerabili securisti au fost antrenati sa abuzeze, sa distruga, sa profite, sa fure. Vai de poporul care nu-si gaseste deminitatea. Pacat ca si noua generatie se ascunde sub pres in fata acestor jeguri sub-umane.
    Daca Romania nu functioneaza e pentru ca securisti slinosi au infestat intreaga societate si blocehaza functionarea ei normala. Ei stau in puncte cheie ca si o retea mafioat si taxeaza orice initiativa sanatoasa. Mi-e sila de Romania sau cum a zis Caragiale cand a plecat la Berlin ” Asta-i tara bre…?”

  67. Ce fel de om este acela care jigneste si insulta si care cere in Academie executarea prin impuscare a altor oameni? Numai ca instigarea la ura si amenintarea cu moartea sunt infractiuni penale. Ce fel de alegeri semnificative de reprezentare face Institutul Cultural Roman in fruntea sa?
    Ce fel de institutie culturala si stiintifica a statului, eliita universitarilor din Romania, este ACADEMIA ROMANA care tolereaza asemenea derapaje comportamentale de la bunul simt si abateri de la lege ?
    Daca in Academia Romana se instiga la ura si amenintare cu moartea, eu ca om simplu trebuie sa ma feresc pe strada ca sa nu fiu atacat si omorat cu pietre ?
    Simt suparare imensa, rusine si jignire ca asemenea fapta s-a putut petrece la Academia Romana, institutie care ar trebui sa fie model pentru cetatenii tarii.
    CE FEL DE TARA ESTE ACEASTA ?

  68. „Fiecare om îşi alcătuieşte de-a lungul vieţii un edificiu afectiv. Măsura în care el este e dată de consistenţa acestui edificiu, de mâna aceea de oameni – ei nu pot fi mulţi – pe care i-a preluat în el şi pe care i-a iubit fără rest, fără umbră, şi împotriva cărora spiritul lui critic, chiar dacă a fost prezent, a rămas neputincios”.

    Sunt convinsa ca sus-numitul Breban nu a fost in stare in decursul vietii sale sa-si cladeasca nici un fel de EDIFICIU AFECTIV.

    Cunoscand sau nu, aceasta emotionanta introducere a Declaratiei de Iubire scrisa de dl Liiceanu, Breban dovedeste prin ineptia spusa, ca nu ar fi in stare sa inteleaga textul care incepe prin cuvintele de mai sus.
    Aceasta denota lipsa unei parti componente fundamentale a fiintei umane, propria constiinta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu
Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucureşti (1976). Cercetător la Institutul de Filozofie (1965-1975) şi Institutul de Istorie a Artei (1975-1989). Bursier al Fundaţiei Humboldt (1982-1984). Director al Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti din 1992. Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres (Paris, Franţa, 1992). Commendatore dell'Ordine della Stella della Solidarieta italiana (Roma, Italia, 2005).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro