joi, martie 28, 2024

O demitere a lui Vlad Alexandrescu ar fi o nedreptate și o eroare. Un caveat pentru dl Cioloș

Se pune deja, pe surse, problema plecării lui Vlad Alexandrescu de la Ministerul Culturii.
Dacă se va întâmpla asta, Dacian Cioloș va comite și o nedreptate, și o eroare.
1. O nedreptate: fiindcă VA a făcut deja mult mai mult ca ministru al Culturii decât 90% dintre miniștrii omologi de după Revoluție.
De la Roșia Montană la clădirile de patrimoniu, de la buna negociere pentru „Cumințenia pământului” la transparentizarea finanțărilor, VA a mișcat enorm de multe lucruri în minister.
Ca să nu mai vorbesc de calitatea consilierilor aduși în minister: de la Corina Șuteu la Simona Sora  și la Andrei Rus, de la Anghel Damian la Edmond Niculușcă, toți sunt oameni de o calitate pe care nu prea suntem obișnuiți să o asociem cu aparatul administrativ din ministere.
Așa încât o demitere a lui VA ar însemna și o demitere a meritocrației.
2. O eroare: fiindcă VA are un bun capital de imagine, iar Cioloș va deconta destul de rău gestul.
Întrucât dacă un ministru bun poate fi dat jos de un scandal cu urât damf naționalist, atunci premierul care-l demite nu arată nici el prea bine.
Scandalul de la Operă trebuie rezolvat printr-o modificare radicală a desenului instituțional al Operei Naționale (și a tuturor instituțiilor culturale similare); demiterea unuia dintre rarissimii miniștri bine intenționați nu poate ține locul acestei modificări. Și nici nu va rezolva criza.
Altfel, în cazul unei demiteri a ministrului Alexandrescu, lucrurile ar arăta ca și când Dacian Cioloș ar da dreptate celor care strigau: „Afară cu străinii din țară!”.
Sper, totuși, că sursele se înșală.
Later Edit. Sursele nu s-au înșelat. Dl Cioloș, din păcate, da.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Trebuia ca domnul Alexandrescu sa-i fi propus primului ministru modificarea radicală a desenului instituțional al Operei Naționale (și a tuturor instituțiilor culturale similare). Eventual chiar sa purceada de unul singur la o redesenare a strategiei institutiilor respective (mai exact, sa faca noi concursuri dupa demiterea actualilor grevisti/”artisti”)…

  2. Nu a facut ce trebuie cu Opera. Si alte lucruri i-au scapat din mana. Nu inseamna ca nu e valoros, ci ca data viitoare cand va fi ministru va trebui sa se organizeze mai bine.

  3. Cind ajungi de la „moarte intelectualilor” la evoluatul „afara strainii din tara”, nu mai ai puterea nici sa te ingrozesti.
    Si nu ii pedepsesti pe initiatorii scandalului de la Opera, ci rupi patul conjugal.
    Bravo, dom` prim ministru; sa va traiasca conlucrarea cu Apud Toba si ministrul pro plagiatori.

    • Nu generalizati. Faptul ca doi-trei nemultumiti au strigat la nervi lozinci care nu le fac cinste si posibil ca acum sa le regrete, nu inseamna ca ceilalti protestatari,majoritarii, n-au si ei nemultumiri poate justificate.Vad a foarte multi postatori discuta numai aspecte colaterale. Chiar nimeni nu comenteaza in cunostinta de cauza,nimeni nu are informatii de fond din interior,ca nici revolta asta nu a pornit netam nesam,trebuie sa existe si motive obiective pe care vad ca toata lumea le ignora.In schimb se discuta despre nationalism,calitatile ministrului,Rosia Montana !!,si orice altceva, numai la subiect nu.Sigur, e mai simplu de expediat problema in derizoriu.

      • Pai spune-ne tu ce s-a intimplat, caci a-mi face mie morala pe caz este ridicol.
        Asa consideri tu, ca au fost „doi-trei nemultumiti”? nu crezi ca esti ridicol?
        Acei „doi-trei nemultumiti” au reusit sa creieze haosul incit balerinei Cojocaru sa i se interzica intrarea la Opera si sa cada un ministru? unde te crezi?

  4. Cel mai bun ministru al culturii de la Andrei Plesu incoace..dar deh nu e pe placul prostimii si al baietilor cu mistrie si echer. S-a luat la cearta cu un purtator de sortulet..era mai bun Gigel Stirbu sau celalalt, Vulpescu pt care Hamlet era un scriitor…ma si miram de ce noroc avem de un ministru scolit cu viziune si bun gust…

    • Așa este. Gravă eroare comisă de domnul Cioloș și de domnul Klaus Iohannis. Au fost foarte prost sfătuiți. Vlad Alexandrescu a făcut multe lucruri bune și CURAJOASE. Și a lăsat o foarte bună impresie și în străinătate. Și toate acestea într-un timp foarte scurt. A dovedit că se poate dacă există voință, preocupare și curaj.

  5. ma oamenilor ! ( nu ma adresez rominilor !)
    voi nu ati realizat inca ce a inseamnat revolutia intregului popor ?
    iobagul dincu da vina si el pe comunism; saracu comunism:el si odiosul e di vina, ca toti comunisti il condamna.da mindrul popor romin infiintat de curind, chiar cu comunismul a fost construit

  6. Un caveat corect. Nemultumirile fata de guvernul tehnocrat curg nu numai dinspre presedintele Iohannis, tind sa se transforme intr-un fel de ploaie generala. Premierul a inteles acest lucru, insa pare sa fi ales sa-i remanieze pe cei care-l nemultumesc personal sau dupa un criteriu de grup, inca netransparent. Daca va fi asa, ma tem ca ploaia nu se va opri, ci va deveni torentiala.

  7. Alexandrescu trebuia dat afara inca din februarie dupa ce la modul cel mai demagogic a propus UNESCO includerea Rosiei Montane in patrimoniul organizatiei internationale – o tampenie cat casa, oricine se duce la Rosia Montana si vede darapanaturile de secol XIX fara nici o valoare de patrimoniu ( refacute sunt doar cele cateva case ingrijite de GOLD – fosta farmacie cu muzeul facut tot de GOLD, vechea primarie si inca vreo 2-3 case, oengistii batatori cu pet-ul in asfalt nu au facut practic nimic in sat) si hrubele umede gen galeria Catalina-Momuleasa realizeaza cat de departe e Rosia de Sighisoara, Biertan sau Moldovitza. Nu propunerea de includere e pacatul cel mare ci MINTZIREA oamenilor de acolo ca va face un comitet inter-ministerial care sa vina cu solutii de dezvoltare a zonei (declarata patrimoniu localitatea nu mai poate dezvolta vreun proiect minier), solutii care nu au venit nici pana astazi, totul fiind doar o actiune demagogica de imagine a lui Alexandrescu. Cumintenia e alt esec rasunator facut insa PE BANII NOSTRI. Alexandrescu a refuzat sa cheme experti adevarati – mai ales straini – si a preluat expertiza de acum vreo 10 ani a maestrului Mavrodin. Ori intre timp chiar maestrul a ridicat alte probleme cum ar fi scurtarea picioruselor statuii dupa caaztura din 1977, aspect care coboara mult pretzul. Alexandrescu l-a pricopsit pe Viloiu cu 11 milioane de euroi platiti de noi, contribuabilii, pentru o hidosenie care nu poate parasi Romania. A urmat absurda campanie impotriva celor care cauta din hobby COMPLET IN AFARA SITURILOR ARHEOLOGICE artefacte si le dau apoi muzeelor care ii recompenseaza cu 30% din valoarea estimata. Orice om informat stie ca detectoristii – hobby-isti au descoperit artefacte de aur, argint, bronz in ultimii 2-3 ani cat n-au descoperit arheologii rrrominichii timp de 50 de ani desi au fost platiti din banii nostri, contribuabilii. Opera a fost doar bomboana pe coliva.
    Iata de ce demiterea lui Alexandrescu e mai mult decat justificata.

    • La Rosia Montana nu s-au putut reface casele intrucat primaria, reflectand interesele RMGC, nu mai acorda autorizatii in acest sens (tocmai pt a demonstra ca totul este darapanat si trebuie sa faca loc proiectului RMGC).

    • Da, domnule Lucid, m-ați făcut să-mi aduc aminte de cât de susținut i-ați sprijinit pe hoții de la Roșia Montana Gold Corporation. Doar că între timp ei sunt anchetați de justiție.

  8. Din păcate pentru d. Alexandrescu, lucrurile bune pe care le face un ministru sunt conţinute „în fişa postului”, în timp ce gafele trebuie să le deconteze politic.
    Or, ceea ce a făcut d-sa la Operă ţine de cascadorii râsului. În mai puţin de o lună au avut loc patru schimbări de directori: 4 aprile – înlocuirea lui George Călin, găsit cu nereguli, cu Tiberiu Soare, 8 aprilie – înlocuirea lui Soare cu Conta, 20 aprilie – înlocuirea lui Conta cu George Călin, la presiunile lui Kobborg şi Alina Cojocaru, 21 aprilie – demiterea lui Călin, în urma protestelor celorlalţi angajaţi.
    Capitalul de imagine de care vorbiţi al d. Alexandrescu a fost astfel irosit, şi d-sa dăunează acum imaginii guvernului şi imaginii României (scandalul are ecouri peste hotare). Aşa că d. Cioloş i-a cerut demisia.

  9. Domnul ministru a ratat gestionarea scandalului de la Opera intr-un mod halucinant. Din balba-n balba a ajuns la solutia aiuritoare de a recurge la Dancu pentru a rezolva ce era treaba lui, a ministrului. Nu este admisibil sa asisti neputincios cum sunt tarate in noroi doi artisti de renume international, sa nu gasesti fermitatea necesara pentru a pune capat unei mizerii de mahala intr-o institutie ce ar trebui sa fie emblematica pentru viata culturala a acestei tari.

    Ministri de cultura cresc, in Romania, pe toate gardurile. Alina Cojocaru e unica si ce s-a intamplat la Opera Nationala este o rusine pentru tara asta.

  10. Desi dl. Vlad Alexandrescu a facut multe lucruri bune in cele cateva luni cat a fost ministru, nu se poate contesta faptul ca a gresit grav in modul in care a gestionat conflictul de la opera. 1) Lasandu-se influentat (si mintit, probabil) de consilierul sau (prieten cu razvratitii de la opera), dl. ministru l-a numit director chiar pe liderul razvratitilor – T. Soare -, l-a inlocuit apoi cu prietenul sau – V. Conta, pentru ca, in final, sa-l aduca inapoi pe cel pe care initial il demisese pentru ca era anchetat. In locul tuturor acestor numiri ciudate si cu urmari dezastruoase pentru escaladarea conflictului, dl. ministru putea face de la inceput un lucru simplu: sa numeasca la Opera, ca director, o personalitate de necontestat, venita din afara acelui viespar. Acel nou director ar fi redus la tacere acea tabara zgomotoasa, cred, destul de usor. Dl Alexandrescu nu a intuit pericolul, a avut incredere in cel care l-a sfatuit si s-a trezit in mijlocul unui conflict imposibil de rezolvat pornind de la prezumtia de normalitate si buna-credinta. 2) Ceea ce m-a mirat, totusi, a fost ca am auzit-o pe Alina Cojocaru declarând la un post tv ca s-a simtit sprijinita de multa lume, mai putin de ministrul culturii. Sa nu fi reusit dl. Alexandrescu sa empatizeze deloc cu situatia nedreapta in care se afla dna. Cojocaru? 3) Prin numirile facute ”in orb”, la intamplare, razvratitii au fost pusi in fruntea bucatelor iar ceilalti au fost pusi la colt si, apoi, dati afara. 4) Cred ca insusi dl. Alexandrescu regreta greseala facuta. Ca trebuia ”iertat” sau nu pentru asta – e altceva. Si ministrul sanatatii s-a balbait mult când a fost scandalul cu imbolnavirile din Arges si atunci dl. Ciolos nu s- a grabit cu demiterea. 5) Asa cum Alina Cojocaru si Johan Kobborg sunt alungati de la Opera, tot asa e alungat si Vlad Alexandrescu de la minister pentru ca performanta unora nu pica bine altora. Cei performanti trebuie sa aiba grija sa nu greseasca in nicio privinta (daca asta o fi posibil), altfel sunt repede inlaturati.

  11. Cred ca Vlad Alexandrescu nu a stiut cum sa gestioneze situatia de la Opera. E clar ca optiunile avute la dispozitie nu au dat rezultate, probabil nu din vina dumnealui dar e clar ca o situatie aflata intr-un stadiu ok, cel putin din scrisoarea angajatilor de la opera, a degenerat. Ca factor executiv ar trebui sa analizezi aceste schimbari. Cultura si opera nu e un atelier de piese in care mai devreme sau mai tarziu oamenii incep sa produca la norma, acolo e clar ca se sudasera niste relatii interumane care aduceau oameni in sala si care tot din scrisoarea angajatilor de la opera generasera mai multe schimbari care corespundeau atat nevoilor sprcifice ale angajatilor cat si standardelor de moment si cel mai important care, tot asa cum spuneau angajatii de la opera in scrisoare, adusesera sali pline intr-o maniera repetabila si se pare chiar consistenta.

    Cand ai o astfel de situatie care nu e una de criza, adica nu ai sala goala, ideea schimbarii directorului pare cel putin stranie. Dar poate ma insel …

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Vancu
Radu Vancu
Radu Vancu (n. 1978, Sibiu), poet, prozator, eseist și traducător. Profesor dr. habil. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Redactor-șef al revistei "Transilvania". Fost președinte al PEN România (2019-2023). Redactor al revistei „Poesis internațional”. Membru al Grupului pentru Dialog Social. A publicat peste 20 de cărți, în toate genurile literare, pentru care a obținut câteva dintre cele mai importante premii naționale. A tradus din Ezra Pound ("Opera poetică", volumele I și II, Humanitas; ediție îngrijită de H.-R. Patapievici), din William Butler Yeats (tot pentru editura Humanitas) și din John Berryman ("Cântece vis", Casa de editură Max Blecher, 2013). A editat, singur sau în colaborare cu Mircea Ivănescu, Marius Chivu și Claudiu Komartin, antologii literare pe diverse teme. A îngrijit ediții din opera lui Alexandru Macedonski, Emil Brumaru și Alexandru Mușina. Ultima carte publicată este "Kaddish" (Casa de editură Max Blecher, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro