O confluență dintre semidoctismul cu diplomă și neîncrederea în instituțiile statului liberal generează recăderea periculoasă în superstiție și conspiraționism a unei părți deloc nesemnificative a populației.
Ministerul Sănătății – spune ministrul de resort – va promova o lege care să sancționeze refuzul părinților de a-și vaccina copiii – act ce pune în pericol nu numai sănătatea acestora, dar, de la un anumit grad de refuz, și sănătatea populației în ansamblu. Era și cazul. Datele arată că numai într-un singur an – 2014 față de 2013 – rata vaccinării cu ROR (rujeolă, oreion, rubeolă) a scăzut cu aproape 20 de puncte procentuale (de la 97,4% la 78,3%) în București, iar cea a vaccinării cu DTP (difterie, tetanos, pertussis) cu peste 20 de puncte procentuale, de la 95,9% la 75%. Remarcabil însă mi se pare faptul că pe ansamblul țării scăderile sunt cu mult mai mici, de exemplu, doar cu două puncte procentuale pentru ROR.
De ce remarcabil? Fiindcă Bucureștiul are, cantitativ vorbind, populația de părinți tineri (cu copii mici la vârsta vaccinărilor) cea mai instruită, cea mai informată, dar și cea mai bine situată material. De unde rezultă – împotriva unei credințe naive – că sporul de informație și instrucție nu numai că nu ferește de obscurantism și conspiraționism, dar le și facilitează acestora răspândirea.
Se cunoaște că moda refuzului vaccinării – deja puternică în SUA și în unele țări europene – a găsit la noi susținători din belșug, inclusiv în unele grupări ortodoxiste, precum organizația ProVita. Dar chiar BOR adoptă formulări echivoce: „Susține vaccinările dacă acestea urmăresc scopuri terapeutice, și nu comerciale și este respectată libertatea pacienților“. Dar, mai întâi, „pacienții“ sunt copiii de un an, care nu au discernământ! Apoi, cine decide dacă vaccinul are, sau nu, o valoare „terapeutică“? Părintele, medicul, preotul? Până una-alta, Internetul abundă cu pseudoinformații privitoare la presupusa nocivitate a vaccinurilor. Oamenii lipsiți de o instrucție științifică reală pot cădea ușor pradă acestor pseudoinformații, vehiculate iresponsabil chiar și de unii „formatori de opinie“ din Occident sau de la noi.
Vorbind în termeni generali, nu ar trebui să ne mirăm prea mult de persistența neîncrederii în știință. Întotdeauna, numai o minoritate a crezut cu adevărat în aceasta, iar majoritatea a crezut în demoni, duhuri, descântece, zei (fie și rebotezați „extraterești“). Sunt destule motive pentru „necredința“ în știință, printre care – enumerând la repezeală câteva – faptul că știința elimină centralitatea omului din univers, exilează divinitatea activă, este contraintuitivă, presupune o disciplină riguroasă a gândirii raționale și eliminarea emoțiilor. Cu toate acestea, au existat epoci, în sec. XIX și XX, când cel puțin marea majoritate a populației instruite a crezut în știință. Azi situația pare a se schimba: un procent semnificativ al acestei populații devine „sceptică“ în această privință.
Văd două cauze principale ale acestui „scepticism“, specifice situației de la începutul secolului XXI (care se adaugă la cele generale, notate mai sus).
Mai întâi, dezvoltarea (chiar și la noi) a educației, astfel încât procente însemnate ale populației au astăzi nu numai studii liceale, dar și studii universitare, deși a ameliorat performanțele punctuale ale oamenilor, nu a asigurat decât într-o măsură limitată difuzarea spiritului științific. Devenită de masă, educația liceală și chiar cea universitară au rămas superficiale și, în cel mai bun caz, instrumentale. Pe vremuri, educația era mai limitată în suprafață sub raport populațional, dar mai profundă. De aceea, azi, milioane de oameni cu diplome universitare, cu masterate și chiar doctorate gândesc preștiințific sau neștiințific, dar cred în schimb despre ei că au competența de a discuta și critica știința în ansamblu, deoarece posedă câteva elemente de vocabular științific. Trebuie să recunoaștem că există și persoane foarte capabile în specialitatea lor, dar care judecă complet preștiințific, de îndată ce se referă la alte specialități – spre pildă, „realiști“ care nu înțeleg valoarea științifică a istoriei sau a biologiei evoluționiste ori „umaniști“ care nu înțeleg fundamentele fizicii etc.
Dar găsesc și un alt motiv important, socio-politic: mulți oameni nu au încredere în știință, fiindcă aceasta este tot mai mult văzută ca parte a establishment-ului (stat și corporații) sau, cum se spune, a „sistemului“. Or, spre deosebire de ceea ce se întâmpla acum 100 de ani, azi mulți nu numai că privesc critic statul, dar îl văd adesea ca pe o parte a unei entități malefice, pusă pe control total și nimicirea vieții – „sistemul“. Știința, cu laboratoarele ei extrem de scumpe, cu limbajele ei incomprehensibile pentru neinițiat, cu reacțiile ei, nu o dată, contradictorii (ceea ce, științific vorbind, este extrem de normal), cu realizările ei uimitoare, dar și înfricoșătoare pare a fi principala resursă a „sistemului“. Ca să „crezi în știință“, când nu ești tu însuți un om de știință și nici măcar nu înțelegi spiritul acesteia, ar trebui măcar să ai încredere în instituțiile socio-politice care garantează și finanțează știința – statul și „sistemul“. Când însă ești tot mai ispitit să vezi în stat și în corporații un „mare Satan“, când devine cool să fii „antisistem“, anticorporatist, neoanarhist, e aproape obligatoriu să ajungi neîncrezător a priori în știință, iar la limită să vezi în întreaga știință mainstream o „conspirație“ urzită de forțele răului.
Prin urmare, susțin că o confluență dintre tot mai răspânditul semidoctism cu diplomă, care ratează spiritul științific, și neîncrederea mereu mai mare din epoca noastră în instituțiile statului liberal generează recăderea periculoasă în superstiție și conspiraționism a unei părți deloc nesemnificative a populației, nu în ultimul rând, a celei zise „instruite“. Înțelegem, poate, acum și de ce refuzul vaccinării tinde să fie mai mare la București decât în zone mai sărace din provincie: acolo, oamenii, statistic vorbind, mai tradiționaliști, au rămas mai obedienți față de edictul autorității și mai puțin expuși la módele anarhiste de pe Internet. Dimpotrivă, printre noile generații urbane se regăsesc în mai mare măsură spiritul contestatar (pe care îl lăudăm în alte situații), cât și scepticismul generalizat față de „adevărurile“ publice. E ironic că, dorind să fie libere de tirania „Sistemului“, destule persoane aparținând acestor generații ajung să refuze rezultatele cele mai prețioase ale științei, neștiind să vadă în aceasta unul dintre bunii și vechii aliați ai libertății.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Sistemul stie/a mai bine! Poate ca, la noi, cei care refuza vaccinarile necontrolate pentru copii (dar sunt de acord, de exemplu, cu medicamente/tratamente de ultima generatie) erau la randul lor copii cand seringile si/sau acele de unica folosinta le erau refuzate sistematic, in ciuda bunului simt si/sau protestelor in fata tovarasei / tovarasei asistente.
Acum, distingem intre producator („politistul bun”) si comerciant („politistul rau”) si blamam comerciantul. Cata vreme nici acum nu exista trasabilitate a produsului (vaccin cu de-a sila, in acest caz, poate cu seringi de unica folosinta acum, dar fara manusi de unica folosinta/, sau fabricate cine stie in ce conditii, etc.), increderea este normal sa nu apara.
Se poate accepta chiar un tratament experimental, daca ai incredere in comerciantul acestuia.
Atitudinea este total gresita. Nu vrei vaccinari? No problem:
1. Scad costurile (erau gratuite)
2. Creste IQ-ul populatiei (prostia moare)
Pentru ” semidoctism cu diplomă, care ratează spiritul științific” vb cu prietenii d-voastra, Baconschi, Papahagi, etc. Si nu uitati sa-i multumiti domnului Plesu pentru atitudinea responsabila pe care a avut-o; invatamintul religios de stat va adinci problema.
Din fericire aceasta problema (grava) de sanatate publica este una care se corecteaza extrem de rapid printr-o bucla de reactie fulminanta. La nivelele actuale de imunizare o epidemie este inexorabila. Daca rubeola si rujeola pot fi ignorate in primele stadii valul de tuse convulsiva va fi un spectacol deopotriva epic si macabru. In primele 48 de ore camerele de garda de la pediatrie si infectioase vor fi blocate. In urmatoarele 72 de ore se vor rupe usile cabinetelor medicale pentru efectuarea vaccinarilor sarite. Vom avea apoi cateva decenii de liniste pana vaccinurile vor redeveni victimele propriilor succese. Totul cu pretul a cateva zeci de morti pe segmentul 0 – 5 ani.
Un sacrificiu rezonabil totusi pentru a ne putea exercita in libertate „dreptul de a alege informat”.
It’s right, it’s true (!)
E uluitor cât de repede s-au întors românii la „Ce-ai cu noi, mă? Pentru ce să dăm cu var?”. Să fie sănătoşi, da’ nu e chiar aşa…
Am, în spiritul materialului, exemplul imediat al unei prietenii abia încropite dintre doi oameni de vârsta a treia, rămaşi de ani de zile singuri, care nu s-au vaccinat fiindcă ştiau ei mai bine decât noi ăştia mai tineri. Spre sfârşitul acestei ierni au făcut amândoi gripă. Ea a murit. Mi s-ar părea un sacrilegiu să spun că am avut noroc fiindcă cel care a supravieţuit e taică-meu.
Excelent titlul! Excelent materialul! Bravo domnule Cornea!
Cred că nu numai semidoctismul cu diplomă (care se poate aplica şi cadrelor medicale, nu?) joacă un rol important, nu numai neîncrederea în instituţiile statului, cât mai ales comunicarea cvasi-inexistentă între masa de pacienţi şi Ministerul Sănătăţii pe asemenea teme importante.
Apar tot felul de statistici care să pună oamenii în gardă cu privire la riscurile deschise de refuzul vaccinării, dar fără a da sursele concrete prelucrate pentru a se ajunge la informaţiile prezentate.
Apoi, majoritatea vaccinurilor, din câte cunosc, sunt importate de la producători globali de asemenea seruri şi nu fabricate local, de către Institutul Cantacuzino, aşa cum se făcea până odinioară, pe banii statului, deci ai contribuabililor, care se rulau tot în sistem. Asta, alături de ideea că spiritul comercial caută să creeze false necesităţi, cu atât mai mult cu cât ating zone de angoasă, sensibile, cu produsele oferite, duce la suspiciuni mai degrabă întemeiate faţă de intenţiile adevărate ale jucătorilor de pe piaţă.
Sursa problemei este aşadar lipsa de comunicare. Care nu se rezolvă nici cu siliri legiferate de azi pe mâine, prin ordonanţe de urgenţă, nici cu amenzi şi închisoare pentru… părinţii copiilor, care, în toată ignoranţa sau semidoctismul lor, doresc să facă cea mai bună alegere pentru viitorul copiilor lor şi se tem să nu devină simple victime ale mercantilismului corporatist, fără niciun beneficiu medical, ba poate chiar dimpotrivă.
Publicarea de explicaţii clare, concise şi susţinute de exemple concrete, studii, cel puţin pentru pachetul de vaccinuri care se doreşte a fi impus, precum şi prezentarea zonelor gri (unde nici opiniile certificate medical nu se întâlnesc adesea) ar putea fi un bun început.
Iar pentru legiferarea obligativităţii vaccinărilor, ar fi nevoie şi de reglementarea unor măsuri care să permită posibilelor victime ale complicaţiilor provocate de vaccin acţionarea în judecată a responsabililor, după caz: nedescoperirea sau ignorarea unor indicaţii care ar fi trebuit să împiedice, cel puţin la momentul respectiv, vaccinarea, abordarea în cazul descoperirii unor loturi contaminate, etc.
Şi pentru asumarea răspunderii trebuie proceduri clare investigative şi judiciare care să asigure identificarea vinovaţilor şi reabilitarea victimelor, în măsura în care este posibil. Să nu uităm că muşamalizarea cazurilor de malpraxis nu este deloc străină de cotidianul medical românesc.
În condiţiile de faţă, mi se pare că rataţi esenţa problemei, care se rezumă mai corect în felul următor:
1. Ministerul Sănătăţii trebuie să furnizeze comunicări complete, clare, documentate şi verificabile către populaţia pe care o Deserveşte şi din banii căreia funcţionează.
2. Din punct de vedere juridic, trebuie create reglementări şi proceduri clare care, în eventualitatea unor consecinţe nefericite directe sau indirecte ale vaccinării, asigură, pe de o parte, investigarea rapidă a unor asemenea cazuri, sancţionarea aspră a indivizilor sau entităţilor găsite vinovate, despăgubirea victimelor.
3. Din punct de vedere al drepturilor esenţiale, se poate spune că, aşa cum fiecare individ este liber să refuze intervenţii medicale asupra sa, chiar dacă asta uneori intră în aparent conflict cu interesele sale medicale obiective, la fel şi comunitatea de indivizi ar trebui să poată vota în mod democratic asupra acestei probleme, după ce se fac suficiente campanii de, atenţie, informare, nu manipulare.
Cum se conturează încă o lege aberantă, în lipsa satisfacerii celor trei puncte de mai sus, ea devine un abuz, aşadar cam greu să mai vii cu motto-uri precum „Unde-i lege, nu-i tocmeală!”.
Asta e valabil indiferent în ce pol de gândire te situezi.
Un articol binevenit.
Cei care refuza vaccinarea se pot imparti in doua categorii:
1.Religiosii, pe care asa i-a invatat duhovnicul.
2.Stangisto-ecologistii anti-orice, care culeg tot felul de nazbatii conspirationiste de pe Net.
N-ar fi nici o paguba, nici de unii, nici de ceilalti. Dar nu sunt ei in pericol, ci niste copii nevinovati, asa ca interventia statului e absolut necesara.
Ar mai fi un scenariu interesant. Urmăriţi.
1. Să spunem că o anumită schemă de vaccinare devine obligatorie prin lege, fără alte discuţii.
2. Cei care nu respectă legea sunt sancţionaţi cu amenzi şi/sau închisoare.
3. Apare un singur caz de îmbolnăvire gravă, ireversibilă sau deces care este intens mediatizat ca fiind legat de administrarea unui vaccin (chiar dacă realitatea este departe de asta).
4. Se strârnesc îndoieli puternice, creşte numărul refuzurilor şi al sancţiunilor aplicate.
5. Apar alte cazuri, poate chiar provocate de un lot de seruri contaminat (s-a mai întâmplat).
6. Încep mişcări de stradă, apar refuzuri în masă şi conflicte cu autorităţile.
7. Se creează instabilitate generală.
8. Apar şi consecinţe economice negative, devine o problemă de securitate naţională.
Asta chiar şi în condiţiile în care vaccinurile rămân în realitate perfect sigure.
Credeţi că vreo formaţiune aflată la putere îşi permite să suporte consecinţele unui asemenea scenariu? Mai mult, este responsabil faţă de ţară ca printr-o lege să se deschidă o asemenea posibilitate?
În general, imaginea politicienilor a luat un buf puternic. S-au reconfigurat partidele, dar singurul lucru care pare să inspire încredere este maratonul de arestări, nu clasa politică în sine. Anul trecut, soarta unui vot esenţial s-a răsturnat prin propagarea de idei pe o reţea de socializare.
În condiţiile acestea, nu e un act de oligofrenism politic şi ignoranţă socială chiar şi numai să iei în considerare aplicarea unei astfel de contrângeri?
Mie unuia, până la constituţie, statistici mai mult sau mai puţin obscure, certificări ştiinţifice şi alte prostioare atât de volatile zilele astea, mi se pare o iniţiativă de o crasă iresponsabilitate politică. Una care, din alt cu totul alt unghi decât cele tocite în publicaţii, ridică întrebări serioase asupra competenţei celor care documentează şi susţin un asemenea proiect de lege.
Suspiciunile unor parinti alimentate de multe site-uri, dar are legatura si cu lipsa de comunicare din partea doctorilor. Ni se spune ca vaccinurile sunt sigure si atat. Initiativa guvernului va alimenta suspiciunea unei parti a populatiei.
De exemplu, daca cautati pe google, apare informatia ca ar fi o legatura intre mercur si autism. Mercurul este folosit (sau era .. nimeni nu spune nimic) drept conservant in vaccinuri (din motive comerciale ? .. este alta metoda de conservare? … iarasi nimeni nu spune nimic ).
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2376879/
PS: Am un baiat carui i-am facut toate vaccinurile (atat cele obligatorii cat si cele recomandate de medicul pediatru si care nu sunt incluse in schema gratuita).
Poate am eu unele probleme de intelegere: daca nu va vaccinati copilul el se poate imbolnavi de o anumita boala, dar nu o poate trensmite celorlalti copii (care sunt vaccinati). Prin urmare, de ce ar fi necesar ca statul sa instituie „obligativitatea” vaccinarii?
Eu unul nu mai sunt (de mult) copil iar singura data cand am contractat o (pseudo)viroza a fost in anul cand m-am vaccinat… m-a durut capul timp de doua saptamani si am tusit de „mi-am scuipat plamanii”. Prin urmare?
P.S. Cei care-mi citesc comentariile stiu ca nu sunt partizanul BOR, ba chiar dimpotriva, dar nici vaccinurile nu mai sunt ceea ce pareau odata sa fie.
http://en.wikipedia.org/wiki/Herd_immunity
Exista persoane care din ratiuni medicale intemeiate nu pot fi vaccinati. Exista sugari care inca nu sunt vaccinati conform schemei. Toti acestia sunt protejati de asa numita imunitate de grup (herd immunity), asigurata de vaccinarea pe scara larga a celorlalti (peste 80%). In clipa in care numarul celor imunizati prin vaccinare scade sub 80%, imunitatea de grup slabeste si situatia poate deveni extrem de grava. Intelegeti? Deci vaccinarea este necesara pentru ca societatea in intregul ei sa beneficieze de imunitate.
Problema apare cand niste insi isi permit sa nu dea doi bani pe recomandarile medicilor pentru ca ei, nu-i asa, s-au documentat temeinic – adica au citit articole pe net care le alimenteaza toate idiosincraziile si le satisface apetitul pentru conspiratii si teorii voodoo despre cum virusii nu exista si poliomielita se vindeca cu suc de ceapa. Daca trendul asta continua si statul nu intervine, e foarte posibil sa vedem in 10-15 ani din nou copii distrusi de polio sau difterie. Ca asa se intampla cand prostia devine endemica.
iosiP, cred ca ati avut problemele de care vorbiti in urma unui vaccin antigripal, care este un cu totul alt subiect…
Copiii care, astazi, nu sunt vaccinati anti-poliomielita, TBC, si alte boli eradicate deja, datorita tocmai vaccinarii intensive si obligatorii din sec 20, reprezinta un pericol real pentru ei dar si pentru societate, si datorita contextului in care traim! Oamenii circula, in Ro traiesc azi chinezi, indieni, afgani, ecuadorieni, etc., romanii, la randul lor sunt raspanditi prin toate colturile pamantului, ceea ce face ca organismele sa fie mai expuse ca altadata!
Evident ca nu exista scuturi care sa garanteze imunitatea la toate bolile lumii, dar nici nu s-a stabilit ca vaccinurile ar reprezenta un pericol pentru omenire, ci dimpotriva!
Apoi, medicina nefiind o stiinta exacta, e posibil sa aveti si dvs dreptate, ca si cei care cred ca reaparitia unor boli de acest gen poate genera, la termen mediu si lung, veritabile pandemii, dar su mutatii ale virusilor, cu consecinte pe care nu le putem inca estima…
Si eu sint impotriva obligativitatii. Omul daca nu e convins sa faca ceva, mai bine nu face. De exemplu, il obligi pe unul sa se vaccineze apoi se lasa cu „am fost injectat de guvern cu nanoboti” (paranoia – btw, e mai generalizata, sint postac mai nou).
Vaccinul impotriva gripei este cunoscut pentru faptul ca nu imunizeaza impotriva tulpinilor noi care apar in aceea iarna. Ele contin numai tulpini inactive ale „anului trecut”. Problema cu virusii astia este ca se adapteaza al naibii de repede, sufera mutatii uneori dramatice…. dar deh! nici de Darwin nu mai avem voie sa vorbim ca suparam tot felul de talibani (religiosi de data asta).
Exact, a fost vorba de un vaccin antigripal care m-a tinut inactiv aproape doua saptamani… si unde mai pui ca era „haili ricomended” tocmai pentru persoane ca mine, care sufera de BPOC.
Pai „haili” asta era sa ma bage-n spital, iar unii vor acum sa-l faca obligatoru… dar deh, tre’ sa vanda si fabricantii de vaccinuri vreo patru-cinci milioane de doze! Cum, pai nu e gratuit? Nu e, nene, e platit din taxele noastre, ale tuturor, ca (din fericire) inca nu tipareste Isarescu bani de vaccinuri.
Pe zi ce trece, inteleg din ce in ce mai bine absurditatea, dar si pericolul, determinismului, aceasta „gaselnita” umana care-i face pe unii sa se incapataneze sa extinda valabilitatea (din unele stiinte exacte) raportului direct cauza-efect, la psihologie si comportament…
Inainte de 1989, românii erau convinsi ca NUMAI LIBERTATEA le lipseste, ca sa faca din aceasta tara un exemplu de reusita! Au obtinut-o si, dupa 25 de ani, ceea ce nu-i putin (!), constatul este dramatic…
In mentalitatea poporului era, si este inca, predominanta ideea ca studiile superioare garanteaza reusita profesionala a individului si, prin extensie, succesul societatii!
S-a impanzit tara de facultati, numarul de romani (raportat la populatie) care detin o diploma universitara facand sa paleasca de invidie orice tara civilizata din lume, dar realitatea economica si sociala a Romaniei este departe, foarte departe, de a confirma teoria, pentru ca tara este in ruina iar oamenii, nemultumiti si frustrati!
Circulà o „legenda” care spunea ca medicii nostri sunt formidabili, ca ni-i invidiaza o lume intreaga, consecinta logica ar pretinde ca romanii sa fie astazi, daca nu sanatosi tun, macar bine ingrijiti!
Realitatea este insa, mult mai sumbra decat ne convine sa acceptam: primii in UE la mortalitate infantila, post-partum, TBC si, mai nou, sursa de reaparitie a unor boli eradicate in restul spatiului european…
Cine este responsabil de acest declin (catastrofa?), inimaginabil in urma cu 25 de ani?
Daca raspunsul ar fi clar : x sau y politician corupt sau incompetent, determinismul, pe care-l deplangeam initial, ar impune ca, prin eliminarea cauzelor, sa se elimine si efectele…Or, in 25 de ani s-au schimbat multe guverne, s-au perindat la putere tot felul de partide politice, s-au modificat legi, etc., fara ca declinul societatii sa inceteze…
Inseamna ca in societate, spre deosebire de fizica sau chimie, determinismul dintre cauze si efecte nu functioneaza cu acelasi automatism! Exista un element decisiv, care schimba orice ordine prestabilita, care contrazice orice teorie, si acesta este: mentalitatea!
Datorita, sau din cauza, mentalitatii predominante, aceleasi cauze produc efecte diferite, si realitatea lumii demonstreaza acest paradox in fiecare zi!
Cum, altfel, dupa 2 razboaie pierdute si cu cea mai detestabila mostenire pe care o tara europeana a avut-o, Germania este astazi atat de puternica si de respectata? Datorita cui, daca nu a calitatii oamenilor ei?
Comparativ, contextul istoric, geo-politic si capitalul de simpatie de care s-a bucurat Romania post-Ceausista, ne-au fost mult mai favorabile, si cu toate astea ce-am facut…?
Extrem de bine spus, Ela! Felicitari!
As indrazni sa spun ca pe uexistapare ca exista un echilibru intre calitatile si defectele unui popor.
Faptul ca nemtii sunt admirabili prin realizarile lor concrete si pragmatism nu ii face insa un posibil model pentru altii si nici nu inseamna ca nu le lipseste nimic din compozitie.
Romanii nu sunt atat de lineari, previzibili si consecventi, lucru explicabil atat prin amestecul etnic neomogen rezultat din numeroasele intalniri istorice, cat si prin parcursul politic, care a favorizat adaptabilitatea si nu a permis luarea de pozitii fixe de durata.
Cine critica dur romanii o face pentru ca nu intelege complet parcursul lor, impactul evenimentelor marcante si limitarile istorice la care a fost supus.
Un articol foarte proaspat despre faptul ca nu exista legatura intre aparitia autismului si vaccinul rujeola-rubeola: http://www.forbes.com/sites/tarahaelle/2015/04/21/mmr-vaccine-and-autism-no-link-exists-even-for-children-at-risk-for-autism/
disclaimer: nici eu nu mi-am mai vaccinat ultimul copil din cauza unor complicatii aparute dupa primele vaccinuri
Nu cred ca se poate gandi „la pachet” si doar in alb-negru. Parerea mea, ca simplu om de pe zebra, care respinge extremismul, este ca trebuie sa nuantam.
Nu toate bolile sunt la fel de grave. Nu toate bolile pun in pericol viata copilului.
Nu poate nega nimeni interesul companiilor farmaceutice si nu le poate nega nimeni influenta. Ca o paranteza, se tot vobeste despre riscurile depasirii unei anume doze de ibuprofen. Pe toate posturile TV s-a pronuntat doar cuvantul „ibuprofen”, dar nu si denumirile comerciale ale medicamentelor care contin ibuprofen. Multi oameni pot ramane cu impresia ca este suficient sa evite doar medicamentul ce se numeste „Ibuprofen”. :)
Daca vaccinurile sunt eficiente, se vor imbolnavi/molipsi doar copiii nevaccinati. Cei ai caror parinti si-au asumat riscul sa nu-i vaccineze. Teoretic, cei vaccinati n-au de ce sa se teama.
Nu in ultimul rand, trebuie luat in considerare si faptul ca omul de rand si-a pierdut increderea in autoritati. Autoritati care, zilnic, ne dau exemple de pompierism, de incompetenta, de lipsa de viziune, de inabilitate analitica. Loteria bonurilor fiscale, impozitarea bacsisului, salvarea penalilor parlamentari, balbaielile prezidentiale – doar cateva exemple recente.
Sunt curios daca a citit cineva de aici, autorul inclusiv, cu voce tare, prospectul de la unul dintre vaccinurile „obligatorii”. De la „Infarix Hexa” de exemplu. Cu accent in special pe partea cu efecte secundare posibile.
Da mai, le-am citit. Poti sa le citesti si tu: http://www.ema.europa.eu/docs/ro_RO/document_library/EPAR_-_Product_Information/human/000296/WC500032505.pdf
Si
„Ca în cazul celorlalte vaccinuri injectabile, trebuie să existe mijloacele medicale adecvate şi o supraveghere
corespunzătoare pentru a se interveni în situaţiile rare de reacţii anafilactice la vaccin.”
Si imi poti spune cum se procedeaza dupa vaccin si cat timp exista „mijlocace medicale adecvate” pentru „pacient” pentru a intervenii in situatiile de convlusii si soc anafilactic?
Vedeti ce nedreapta e situatia. In cazul vaccinului efectele secundare sunt cunoscute si scrise negru pe alb in prospect de catre producatori, pe candin cazul obscurantismului cool „efectele secundare” asupra celor in cauza, si indirect asupra celor din jur, nu si le asuma nimeni.
O intrebare: li se comunica parintilor aceste efecte secundare, pentru a putea alege in cunostinta de cauza?
Inca una: se face vreun test de intoleranta la vreunul din componentele vaccinului (nu neaparat la cel „activ”) inainte de administrare?
Si in fine, a treia: cine raspunde de eventualele socuri anafilactice (sau s-a estimat statistic ca aceste sunt mai „rentabile” pentru societate decat lipsa vaccinarii)?
pai tocmai asta e ideea. in cazul vaccinelor produse de corporatii macar are sens sa ne punem intrebarile de care vorbiti. avem pe ce baza sa evaluam eventualele solutii legale si sa discutam care ar fi mai bune. sper ca sesizati diferenta.
Desigur ca sesizez diferenta, consider doar ca aceste aspecte ar trebui lamurite (din punct de vedere legal) INAINTE de instituirea vaccinarii obligatorii.
@r2
Nu ai inteles intrebarea lui iosiP !
Inteleg ca toata treaba sta cam asa: trebuie sa ne obligam copii pentru ca societatea sa beneficieze de imunitate.
Exista insa, un numar de efecte secundare (putin probabile), de pe urma caruia sufera numai cel care primeste vaccinul. Am vazut o fetita cu soc anofilactic dupa ce medicul de familie i-a administrat vaccinul. Nu ti-as dori sa iti vezi copilul abia respirand si verde la fata!
Deci daca un copil se intampla sa pateasca ceva in urma administrarii un vaccin obligatoriu, cine raspunde?
am spus ca intrebarile lui Iosip au sens spre deosebire de altele. nu am incercat sa raspund la ele.
Imi poate spune cineva daca vaccinul a ramas un tratament al medicinei homeopatice si in prezent? Multumesc.
E ca si cum ai consimti la un viol doar pentru ca cel care o face e profesionist si n-o sa te doara.
E corpul meu, e decizia mea. Nu vad de ce as avea de tras din cauza asta. Ajungem sa ne platim libertatile mai nou?
Celor care vor sari sa combata le aduc aminte de exemplu ca in Evul Mediu era la mare moda trepanatia. Chiar recomandata la foarte inalt nivel stiintific la nivelul acelei epoci. Ati incerca careva acum?