joi, martie 28, 2024

Om și femeie, bărbat și muiere: transformări, inerții și tehnologii

„A fost odată ce-au fost; a fost un om și-o femeie, bărbat și muiere, oameni de treabă, el bun și ea cuminte, încât li se dusese vestea că trăiesc bine și toți se bucurau când treceau pe la casa lor” (Ioan Slavici, Spaima Zeilor).

În ultima sută de ani, rolurile femeilor și ale bărbaților s-au schimbat foarte mult în România și în lume. În același timp, diferențele sociale și ierarhiile dintre bărbați și femei persistă și evoluează în forme mai subtile, mai puțin vizibile, dar robuste. Transformarea și inerția rolurilor de gen sunt două fețe ale aceleiași monede. Găsim o ilustrație a acestei ambivalențe în definițiile de dicționar pentru cuvintele „femeie”, respectiv „bărbat”, din 1929 încoace. Definițiile sunt ușor de găsit grație dexonline.ro, una dintre multele platforme digitale colaborative banale în aparență, dar extraordinare prin porțile și punțile pe care le creează.

Dacă ne uităm în DEX și în Dicționarul de Sinonime la definițiile cuvintelor „femeie” și „bărbat”, este posibil să simțim – cu amuzament, indignare, furnicături, sau senzație de leșin, după caz – conotațiile lor foarte diferite:

  • FEMÉIE, femei, s. f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ♦ (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă. [Pr.: -me-ie] – Lat. familia „familie”. Sursa: DEX ’09 (2009)
  • BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus. Sursa: DEX ’09 (2009)
  • FEMÉIE s. 1. (pop.) muiere, nevastă, (fig. și ir.) fustă. (O ~ cu un copil.) 2. femeie de serviciu v. servitoare. 3. femeie de stradă v. prostituată. Sursa: Sinonime (2002)
  • FEMÉIE s. v. familie, neam, nevastă, soție, viță. Sursa: Sinonime (2002)
  • BĂRBÁT s. 1. om. (Femei și ~ți.) 2. v. soț. Sursa: Sinonime (2002)
  • BĂRBÁT adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz. Sursa: Sinonime (2002)

După cum observă și Ioana Borza, Laura Grünberg și Theodora Văcărescu [1], aceste definiții, alături de cele pentru „femeiesc”, „femeiușcă”, „bărbătește” etc., sunt niște furnizori ai inegalității, niște distribuitori ai diferențelor de valoare. Prin conotații, „bărbatul are sens pozitiv, femeia are sens negativ” (ibid): bărbatul este om în toată firea, dârz, inimos, semeț și desigur viteaz; femeia este muiere în loc de om în toată firea sau, prin sinonimie, femeie de serviciu, servitoare, sau prostituată.

Limba se schimbă în timp – cuvintele își variază forma și sensul, sunt importate cu de-a-ntregul sau sunt înlocuite. Oare ce se întâmplă dacă ne uităm la definițiile din trecut ale celor două cuvinte? Ce vedem dacă examinăm o colecție de definiții, din dicționarele ultimului secol? Din fericire, nu trebuie să ne ostenim prea tare pentru a le căuta. Putem face acest lucru foarte ușor cu dexonline.ro. Aici e „femeie”, aici e „bărbat”, din 1929 încoace.

Ei bine, cred că ne emoționăm și mai tare! Diferențele de statut social dintre femei și bărbați sunt captate și ilustrate de aceste definiții, acumulate  de la începutul secolului al XX-lea. Dacă le privim pe toate în ansamblu, toate definițiile formează un cor care cântă cam aceeași melodie. Totuși, la o privire atentă observăm și o contramelodie. Prin etimologie și prin modificarea în timp a definițiilor, observăm transformarea treptată a poziției sociale a femeii prin individualizare, prin câștigarea unei personalități legale și umane autonome.

Cele două povești nu se anulează una pe cealaltă, așa cum ar fi poate mai simplu și mai convenabil pentru noi, cititorii. Ar fi clar dacă ar fi cumva, dar într-un singur fel. Ele rămân acolo amândouă, ilustrări vizibile ale schimbărilor enorme și inerției gigantice din rolurile sociale feminine și masculine.

Să citim acum și celelalte definiții, pe care le-am grupat în perechi „femeie” – „bărbat” și le-am ordonat cronologic.

Ce remarcați?

––––––––––––-

  • FEMÉIE ~i f. 1) Persoană matură de sex feminin. ◊ ~ în casă femeie angajată, în trecut, pentru treburi gospodărești. 2) pop. Persoană de sex feminin care și-a pierdut fecioria. [Art. femeia; G.-D. femeii; Sil. fe-me-ie] /<lat. familia. Sursa: NODEX (2002)
  • BĂRBÁT 1 ~tă (~ți, ~te) rar 1) Care este înzestrat cu forță fizică și curaj. 2) rar Care muncește mult și cu folos; harnic; laborios; vrednic. /<lat. barbatus. Sursa: NODEX (2002)

––––––––––––-

  • feméie (feméi), s. f. – 1. (Înv.) Familie. – 2. Nevastă, soție. – 3. Femeie căsătorită. – 4. Persoană de sex feminin (…). Sursa: DER (1958-1966)
  • bărbát (bărbáți), s. m. – 1. Om adult. – 2. Persoană de sex masculin. – 3. Om însurat, bărbat, soț. 4. (Adj.) Energic, curajos, viguros. – (…).  Sursa: DER (1958-1966)

––––––––––––-

  • feméĭe f., pl. eĭ (lat. famĭlia, familie, de unde și dial. fămeĭe, fomeĭe, fimeĭe și fumeĭe. Cp. cu germ. stute, ĭapă, d. vgerm. sluote, herghelie). Sec. 16-17. Familie. Azĭ. Soție, nevastă. Persoană măritată. Ființă de sex opus bărbatuluĭ. Femelă (la animale). V. muĭere. Sursa: Scriban (1939)
  • bărbát m. (lat. barbatus, cu barbă; it. barbato, sp. pg. barbado. D. rom. vine ngr. varvátos, iar din ngr. vine alb. varvát, animal necastrat). Persoană masculină, în opoz. cu femeĭe: Dumnezeŭ l-a creat pe bărbat și pe femeĭe. Soț, bărbat unit cu o femeĭe pin căsătorie. Mascul (la animale). Adj. Viteaz, curajos: cîne bărbat, femeĭe bărbată. Sursa: Scriban (1939)

––––––––––––-

  • femeie f. 1. soața omului; 2. cea care e sau a fost măritată. [Vechiu-rom. fămeaie, familie (ca și în macedo-româna): „să meargă la besearecă cu toată fomeaea” (Legenda Duminecei, 1600) = lat. FAMILIA: în limba modernă s´a restrâns sensul la reprezentantul ei femeiesc]. Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
  • bărbat m. 1. persoană de sex masculin (în opozițiune cu femeie); 2. bărbat unit cu o femeie prin căsătorie. [Lat. BARBATUS, lit. om cu barbă]. ║ a. 1. harnic, sârguitor; 2. curagios, energic. Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)

––––––––––––-

Etimologia cuvântului „femeie” este fascinantă. „Femeie” provine din latinescul „familia”, care în limba română și-a schimbat treptat sensul. În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, „fămeie” sau „fomeie” însemnau soția și copiii omului (bărbatului) – după cum aflăm din definițiile din dicționarele Șăineanu (1929) și Scriban (1939). Treptat, sensul cuvântului s-a restrâns numai la soție, „reprezentantul femeiesc” al familiei. Cuvântul „familie”, pe care îl folosim astăzi pentru a ne referi la întregul ansamblu soți-părinți-copii, este un neologism, sosit în limba română prin intermediul cuvântului francez „famille” – conform Dicționarului etimologic român.

Remarcăm o altă schimbare importantă a semnificației cuvântului „femeie” dacă studiem ordinea diferitelor sale accepțiuni, în definițiile din 1929 încoace. În prezent recunoaștem trei sensuri, în următoarea ordine a relevanței: 1) persoană adultă de sex feminin; 2) persoană adultă de sex feminin căsătorită sau care a fost căsătorită și deci nu mai este „fecioară” sau „domnișoară” 3) nevastă, soție (în formula „femeia mea”, „femeia lui” etc).  Totuși, aceasta nu este ordinea din 1929. Până în anii ’50, accepțiunile relaționale erau primele menționate. Șăineanu nici nu precizează accepțiunea curentă, în care nu contează dacă ești, ai fost sau nu ai fost căsătorită– ci doar dacă ești adultă. În 1929, femeie însemna „soața omului”. DER păstrează accepțiunea principală „nevastă, soție”, dar în aceeași perioadă DLRLC pune pe primul loc „persoană adultă de sex feminin” – așa cum găsim și azi în DEX.

  • Șăineanu 1929: femeie f. 1. soața omului; 2. cea care e sau a fost măritată.
  • Scriban 1939: feméĭe f., pl. eĭ  Sec. 16-17. Familie. Azĭ. Soție, nevastă. Persoană măritată. Ființă de sex opus bărbatuluĭ. Femelă (la animale).
  • DER 1958-1966: feméie (feméi), s. f. – 1. (Înv.) Familie. – 2. Nevastă, soție. – 3. Femeie căsătorită. – 4. Persoană de sex feminin.
  • DLRLC, 1955-1957: FEMÉIE, femei, s, f. 1. (În opoziție cu bărbat) Persoană adultă de sex feminin. (…) 2. (Spre deosebire de fată) Persoană de sex feminin căsătorită. (…) 3. (Urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă.
  • NODEX 2002: FEMÉIE ~i f. 1) Persoană matură de sex feminin. ◊ ~ în casă femeie angajată, în trecut, pentru treburi gospodărești. 2) pop. Persoană de sex feminin care și-a pierdut fecioria.
  • DEX 1998, 2009: FEMÉIE, femei, s. f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ♦ (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă.

Observăm deci, prin aceste reformulări, procesul de individualizare și autonomizare prin care femeile au fost tot mai puțin definite social prin relația lor cu bărbații -oameni. Femeile au devenit tot mai clar ființe independente – o evoluție ilustrată de accepțiunile din definițiile de dicționar.

Această re-definire a cuvântului „femeie”, îngustându-se dinspre „soția și copiii omului” spre „soție” și apoi spre „persoană adultă de sex feminin”, s-a produs în paralel cu marginalizarea în limba literară a cuvântului „muiere, care a căpătat conotații peiorative. În 1939, dicționarul Scriban menționa despre „muiere” că este un cuvânt vechi sau popular însemnând „femeie, nevastă”, fiind folosit și ironic despre o femeie răutăcioasă. Șăineanu (1929) observă că muiere înseamnă „femeie măritată (cu o nuanță optimistă în Muntenia, cu una peiorativă în Moldova)”. În DLRLC, 1955-1957, muiere este considerat popular, uneori peiorativ. NODEX (2002) menționează accepțiunea peiorativă, dar DEX, atât în 1998 cât și în 2009, o ignoră – ceea ce este interesant.

  • MUIÉRE ~i pop. 1) Persoană matură de sex feminin; femeie. 2) Femeie căsătorită în raport cu bărbatul ce i-a devenit soț; nevastă; soție. 3) depr. Femeie cu apucături urâte; cață; mahalagioaică. /<lat. mulier, ~eris. Sursa: NODEX (2002)
  • MUIÉRE, muieri, s. f. (Pop.) 1. Femeie. 2. Spec. Femeie căsătorită; soție. – Lat. mulier, -eris. Sursa: DEX ’09 (2009)

Pentru a încheia cu o notă de mister, nu pot să nu mă întreb: ce caută „muiere” în accepțiunea principală a „femeii” din DEX? Pentru cine este azi „muiere” o clarificare a sensului cuvântului „femeie” – în afară de vorbitorii nativi de latină?

Această mențiune, care alătură sensuri din epoci diferite și ignoră conotațiile peiorative ale „muierii” menționate în dicționarele din ultimul secol, introduce o notă de umor pentru copiii cititori, dar, dincolo de acest beneficiu, cred că mai degrabă încurcă.

Semnez, a dvs. „persoană adultă de sex feminin”, „femeie căsătorită” și stră-strănepoată de „muiere”.

Referințe

1.           Borza, I., Grunberg, L., and Văcărescu, T.-E. 2006. Cartea neagră a egalității de șanse între bărbați și femei. Editura AnA. București. http://researchmaster.ro/wp-content/uploads/2016/05/AnA_Cartea-Neagra_a_Egalitatii_de_Sanse_intre_Barbati_si_Fem.pdf

Distribuie acest articol

42 COMENTARII

  1. Inainte sa va raspund la intrebare mi-ar face placere sa luam ca punct de referinta definitiile din varianta Scriban din 1939, adica exact inainte de introducerea comunismului, propagandei si ideologizarii la noi in tara si cand, in opinia mea, oamenii aveau un contact nemijlocit cu realitatea inconjuratoare.

    Interpunerea ideologica desigur a creat aceasta raportare la realitate intr-o maniera preponderent abstracta creand un decalaj intre ceea ce se spune si ceea ce este si care a fost discutata si pe Contributors in varii articole.

    Din definitiile din Scriban, se deduce cred destul de clar, ca omul observa in realitate o diferentiere fiziologica la oameni proprie si animalelor, adica partea barbateasca si partea femeiasca. Inainte de toate acesta este sensul central al definitiilor, deasupra lor venind desigur si cutumele specifice organizarilor umane si anume familia care este expresia uniunii intre barbat si femeie.

    Muierea intr-un sens pe care l-am gasit in „Descrierea Moldovei” de Dimitrie Cantemir , daca nu ma insel, inseamna in esenta caracterul moale al formatiunii fiziologice numite si identificate in mod comun azi cu numele de femeie. Deci in opoztie cu caracterul darz al barbatului muierea este emotiva, se pierde cu firea mai repede, e alunecoasa, inconstanta.

    Identificarea cu forma fiziologica persista pana ce cunoasterea de sine se definitiveaza si omul devinit constient se vede pe sine ca si constiinta, in care forma fiziologica, nu reprezinta decat o intrupare tranzitorie a energiei vietii.

    • Ideologia comunistă a încercat să schimbe mentalităţile vorbind despre femeia muncitoare, femeia-bărbat capabilă de orice munci grele: oţelar, constructor, miner, sudor, excavatorist, etc. şi care în plus este şi mamă eroină?!?!?!
      Acum intrăm sub tăvălugul unei alte ideologii venite de această dată dinspre vest, ideologia identităţii de gen (gender mainstream) care încearcă din nou să redefinească femeia şi bărbatul spunându-ne că, comportamentul social poate fi ales şi că el nu depinde de sexul biologic. Cu alte cuvinte copiii noştri încep să fie învăţaţi că băieţeii pot alege în avea un comportament de „fetiţe” iar fetiţele de „băieţei”……. Implicaţiile psihologice ale acestei noi ideologii asupra viitorilor adulţi sunt greu de evaluat. Urmează un nou experiment, o nouă spălare a creierelor…… Femeia va avea din nou de pierdut din păcate. De-a lungul timpului ea a fost oprimată, vândută (prin căsătorii aranjate), masculinizată(în comunism), sexualizată excesiv(acum) iar în viitor ii se rezervă din nou un drum stabilit în mod artificial de alţii….
      Trist acest destin al femeii stabilit mereu de bărbaţi inclusiv prin acest nou curent, gender mainstreamin…….

      • Confundati feminismul cu propaganda de gen. In esenta feminismul a aparut ca o reactie normala datorita evolutiei societatilor pe de o parte si destabilizarea familiei pe de alta parte. Societatile traditionale sau din zonele defavorizate nu au parte de curente feministe si nici de propaganda de gen. Acolo lucrurile merg mai mult sau mai putin ca si acum cateva sute de ani, adica familia e celula care asigura coeziunea membrilor comunitatii si familia e formata din barbat si femeie in sensul propriu al identitatii lor fiziologice cu care s-au nascut si care s-au unit pentru a imparti responsabilitatile familiale, a da nastere la copii si a-i creste.

        Ceea ce cunosc mai putin feministele este ca ‘miscarea’ a fost deturnata subtil pentru sustinerea si implinirea asa numitor Millenium Goals. Adica necesarul de forta de munca calificata sau de sustinere a societatilor cu declin demografic sau cu o rata de imbatranire accelerata si in consecinta cu o rata a angajatilor preconizata care nu poate plati pensiile nu poate fi atins daca femeia continua sa isi pastreaze rolul traditional: adica mama, casnica si asa mai departe.

        Pentru o persoana neavizata sigur ca acese concepte se pot suprapune si discursurile pentru ca nu se detaliaza scopul in mod precis se pot confunda usor.

        • Feminismul in SUA inceputului secolului trecut asa cum se vede si din filmele de atunci a servit de fapt propagandei producatorilor si vanzatorilor de tigari :vampa fumand cu eleganta lana un Bogart fumand cu nesatz.

      • Subscriu. Dacă prin absurd, într-o zi ”muiere” ar dispărea brusc din vocabular, începând de a doua zi ni s-ar explica să nu mai folosim ”femeie”, că e un termen jignitor. Iar corect politic ar fi să spunem ”persoană”, ca să nu discriminăm pe nimeni :P

        În realitate astea nu sunt probleme lingvistice, sunt probleme psihologice. Și soluția e psihoterapia individuală, pentru fiecare persoană afectată, nu modificarea dicționarelor pentru toată lumea.

    • Daca ati umblat pana la Cantemir sa cautati sensul substantivului muiere, inseamna ca e pus ca nuca in perete in DEX sau ca trebuia amintit datorita pertinentei si acuitatii descrierii.

      Interesant ca muiere are o variatie „muieroi” – care este substantiv masculin. Acuma – cu asa calitati bune (darzenie) altoite pe o formatiune fiziologica (alunecoasa) veti gandi ca aceasta va duce la o imbunatatire ?

      Imaginarul lui Heliade-Radulescu (banuiesc ca si al epocii) opunea femeia – harnica, cu calitati de gospodina, cvasi-muta si care nu iesea din casa muieroiui. Acesta era bine informat datorita voiajelor prin targ, barfitor, interesat de politica, cosmopolit si certaret.
      Induiosator setul de valori pe care le propunea bietul Heliade. Uitati la ce s-a ajuns astazi !

      O precizare – in 1939 tara era in plina dictatura carlista cand propaganda si ideologizarea erau in plin elan. Contactul nemijlocit cu realitatea inconjuratoare e un fain exemplu de „langue de bois” El se poate face in orice epoca – doar ca in unele cazuri va apuca groaza

      • Alte dictionare nu mai avem. Daca aveti dumnevoastra vreounul dinainte de dictatura carlista :))) puteti sa ne spuneti … poate aflam lucruri noi, cine stie …

      • Începând de la mijlocul anilor 1930, sistemul propagandistic (indiferent de gruparea politică de la butoane) a făcut un viraj foarte suspect. Despre care istoricii noştri crescuţi în comunism nu vorbesc. Pentru un comunist, fie că scrie în 1966 sau în 2016, unii erau „burghezi”, alţii „legionari” şi alţii „fascişti”. Nimeni nu era „modern” – artiştii, jurnaliştii, scriitorii, arhitecţii sau inginerii „moderni” practic nu există. Au fost şterşi cu buretele.

        Limbajul şi ortografia lui Caragiale din 1891 erau cvasi-identice cu cele din ziarele moderne.

        Limbajul şi ortografia din 1941 (cu “cari” în loc de “care”, cu “dela” în loc de “de la” etc) erau mai apropiate de cele ale lui Neculce şi Ureche.

        În 50 de ani, mediul cultural dăduse înapoi cu 300 de ani.

        Lucru care (sau, vorba lui Nicolae Iorga, „cari” :) ) s-a întâmplat exact în aceeaşi perioadă cu multe mii de kilometri mai la est.

        Europeanul ăsta frezat şi dat cu fixativ e comandorul Isoroku Yamamoto prin 1919-1920.

        Asiaticul orezar cu ochii mici şi uniformă “ca a lui Mao” e amiralul Isoroku Yamamoto, în 1941.

        Cam suspect, nu?

  2. Va sunt recunoscatoare pentru abordarea acestui subiect, pe cat de delicat, pe atat de important, deoarece definitoriu al societatii pe care am construit-o „dupa chipul si asemanarea” noastra…Cum, altfel?
    Este o analiza clara si remarcabil documentata, care prefera umorul fin, lamentarilor „uzuale”, si care mai are calitatea (rara!) de a nu concluziona categoric si univoc, batand cu pumnul in masa, barbateste!
    Impresia mea este ca, orice interpretare am avea, nu poate fi socotita justa sau inexacta, ci doar mai mult sau mai putin comica (ridicola?), in functie de doza de testosteron care „intervine” in conexiunile neuronale :)
    Dificil deci, sa fiti acuzata de atitudine sau de interese „partinice”! Dar nu imposibil, desigur!
    In engleza FEMALE (femela sau muiere, deci…) = Fe + Male (barbat de fier, deci!) :D

  3. Din cate inteleg, inainte de secolul XVIII, femeii de azi i se spunea muiere in Moldova si Muntenia. La fel stateau lucrurile si in Ardeal / Banat?

    • La fel stau lucrurile și azi, inclusiv în Ardeal și Banat. Numai că ”Ardeal” nu înseamnă doar Cluj ci înseamnă și satele de pe lângă Bistrița sau de pe lângă Reghin, la fel cum ”Banat” nu înseamnă doar Timișoara, ci înseamnă și satele din Caraș.

  4. Ca să nu se mai întrebe ”ce caută „muiere” în accepțiunea principală a „femeii” din DEX? Pentru cine este azi „muiere” o clarificare a sensului cuvântului „femeie” – în afară de vorbitorii nativi de latină?”, autoarea ar putea să discute cu niște oameni de la țară, din mai multe zone folclorice, unde termenul ”muiere” nu are nimic derogativ. Așa vorbesc oamenii acolo, tot România e și acolo, deci nu e deloc deplasat să figureze și în DEX.

    Sensul termenilor este cel pe care îl dăm noi. Mă pot adresa foarte bine cu ”stimată doamnă” și totuși desconsiderarea să fie evidentă :P deci nu cuvântul folosit e problema. Însă trebuie să recunoaștem, chiar lipsea o nouă doză de marxism cultural, începusem să ne îngrijorăm :)

    Statutul social al femeii s-a ameliorat datorită tehnologiei: azi bărbatul nu mai trebuie să meargă la pădure după lemne, ca în urmă cu 300 de ani, deci nici femeia nu mai trebuie să stea acasă la cratiță. Însă evoluția normală a societății nu are de ce să fie forțată prin metode marxiste.

    • Nu cred ca in cazul de fata e vorba de marxism cultural. Cred ca faceti aceeasi confuzie pe care a facut-o si domnul Badici la articolul despre IT tot al doamnei Rughinis. Parerea mea este ca articolul de fata e mai mult o continuare al celui de IT vizand mai mult capitolul cu Gender Equality and Empowering Women din Millenium Goals.

      Adica spus pe romaneste sa ajute femeia sa lase cratita si sa se realizeze profesional.

      Problema acestor discursuri este ca vin pe un fond vag tranzitoriu al mentalului colectiv care datorita contextului, intretinut mai mult sau mai putin voit desigur, nu prea a avut ocazia sa se dezbare de tiparele gandirii pernicioase inradacinate in gandirea ideologica si propagandistica care a patruns in toate cotloanele societatii si care apoi a fost exploatata de ‘elita’ post-decembrista in scopuri pur personale.

      Momentele destul de vagi in care constiinta publica mijeste pe alocuri normal ca sperie si sunt deturnate prin referinte la politici europene, globalism, adica … nimic local. Nimic neaos pentru ca local nu e nimic, nimic altceva decat mimetism sau pur si simplu dorinta de a ramane pe pozitii …

      Va spun sincer ca ma mir ca v-ati lasat ‘furat’ si subiectivismul in cazul de fata il pun, fara rautate, pe o doza de machism, la fel ca si in cazul domnului Badici. Lasati orgoliul la o parte si va asigur ca va fi doar in beneficiul dumnevoastra …

      • Nu e vorba de niciun fel de orgoliu și aș fi de părere să nu transferăm discuția ad personam pentru că s-ar putea nu suporți prea bine ecoul :)

        O persoană normală se simte bine cu propria identitate sexuală, iar o persoană care nu se simte bine înseamnă că are unele probleme psihologice. Acestea sunt cele care trebuie rezolvate (în măsura posibilităților) iar rezolvarea lor nu constă nici în modificarea definițiilor din dicționar, nici în impunerea unui procentaj pe sexe în practicarea diverselor profesii.

        Ca să apelăm la o explicație de nivelul lui Gigi Becali, o femeie trebuie să-și propună să devină cea mai adevărată femeie, nu să-și propună să devină ”bărbată” și nici asexuată. Dacă ar exista bariere administrative bazate pe discriminarea de sex în practicarea unei profesii, asemenea atitudini ar fi justificate din partea femeilor. Dar în lipsa acestor bariere, o atitudine bazată pe promovarea sexului propriu în ocuparea diverselor profesii este complet deplasată.

        A degrada discuția spre acuzații de orgoliu și machism la adresa interlocutorului nu reprezintă argumente, iar însușirea discursului feminist cu-atât mai puțin.

        • Nu e o acuza. Nu ati sesizat bine nuantele … iar faptul ca aduceti in discutie identitatea sexuala e cel putin stranie … Propaganda de gen se bazeaza pe asa numita identitate sexuala si pe modul de raportare al oamenilor la asa numita „identitate sexuala”.

          • Orice om are o identitate, dobândirea / construirea unei identități face parte din evoluția normală a individului. Una dintre componentele acestei identități este identitatea sexuală. Cu care o persoană normal dezvoltată psihologic se simte confortabil. Iar cele mai multe femei, inclusiv în România, se simt cât se poate de bine cu propria identitate sexuală. Nu mlitează nici pentru schimbarea definițiilor din dicționar, nici pentru numărarea femeilor din diverse profesii. Dixit.

            • Exista o realitate biologica, acest aspect cuprinde trei sexe: masculin, feminin si un sex incert care poate fi aparent ca si forma exterioara feminin sau masculin dar in care expresia actului sexual nu este una cu scop procreativ. Aceste caractersitici sunti asa de la nastere.

              Educatia poate inclina balanta comportamentala catre una preponderent pasiva sau una preponderent activa.

              Activ insemand aici viata, creatie.

    • Acolo unde exista probleme, de unde provin ele, daca nu din cuvintele prin care oamenii se exprima?
      Cand folositi „marxism cultural”, ca sa va formulati dezaprobarea fata de problematica ridicata de acest text, mi se pare util sa cunoasteti semnificatia termenilor folositi, ca sa fiti sigur ca se potriveste cu ceea ce doreati sa exprimati, right?
      Acest excelent (pentru mine) text, ne plimba prin tara si prin istoria noastra comuna, folosindu-se de ceea ce, atat tara cat si istoria, au ca repere esentiale : oamenii, respectiv barbatul si femeia. Imaginatia fiecaruia face restul, ca in orice calatorie „exotica”..Nu e nimic materialist, nimic riguros nu se impune nimic, niciun modus vivendi…
      Altfel spus, este exact opusul materialismului, care sta la baza marxismului!!!
      As spune deci ca, orice cuvant spune mai mult despre cel care-l foloseste, decat despre cel caruia-i este adresat…Astfel, „marxism cultural”, ca si „muiere” nu fac exceptie ;)
      Cuvintele sunt importante…

      • Folosesc “marxism cultural” pentru a descrie situația când cineva stabilește ce termeni sunt acceptabili în dicționare și în conversația de zi cu zi și ce termeni nu sunt acceptabili. Exact cum în perioada comunistă formula ”corectă” de adresare era stabilită a fi ”tovarășul / tovarășa”, în timp ce ”domnul / doamna” erau în mod direct criticate, tot așa ni se stabilesc și astăzi termeni și formule ”corecte” și tot din motive ideologice.

        ”Marxismul cultural” este o sintagmă consacrată cel puțin de vreo 30 de ani încoace și are o paletă destul de largă de manifestări în societățile occidentale, dar în contextul articolului de față sensul este ceva mai restrâns.

        • Oare domnia voastra, prin refuzul de a considera reflectia critica asupra modul in care vorbim despre anumite chestiuni, nu impuneti un limbaj? Cu alte cuvinte, cand invocati ideea de „normal” in dezvoltarea individului nu faceti decat sa impuneti un anumit mod de a gandi si vorbi despre gen. Din nefericire, ideea asta de normal a servit celor care doresc sa controleze modul in care vorbim, gandim, ne traim viata sexuala si ne construim o identitate. Nu exista un argument mai opresiv decat cel ce invoca normalitatea.

          • Nu stimată doamnă. Dacă eu aud oamenii de la țară spunând ”muiere” nu impun eu niciun fel de limbaj, că nu eu i-am educat pe acei oameni care folosesc termenul.

            Nu psihologii controlează ”modul in care vorbim, gandim, ne traim viata sexuala si ne construim o identitate”, nu psihologii promovează homosexualitatea, paradele LGBT și auto-determinarea sexuală, nu psihologii stabilesc ce termeni sunt acceptabili în vorbire.

            O asemenea replică este o manipulare grosieră, exact cum vorbește PSD-ul despre corupție sau Antena 3 despre jurnaliști plătiți pentru opiniile pe care le exprimă.

  5. E doar o supozitie. Poate ca muiere a revenit in DEX deoarece sunt mult mai multi vorbitori de spaniola acum – „mujer” un cuvant familiar pentru aceasta generatie de vorbitori de romana decat pentru cei de acum 40 de ani.

  6. „muiere” e folosit cu sensul peiorativ ironic doar la adresa barbatilor…
    sensul depreciativ neironic („cu apucături urâte; cață; mahalagioaică”) este in fapt o prescurtare, in desavarsita manifestare a spiritului corectitudinii politice…
    in rest, „muiere” e utilizat in mod curent si fluent cu sensul de „fimeie” (se pronunta intocmai cum se citeste)

  7. „-Vezi dacă trece un om pe drum să ne taie şi nouă găina! – Lasă mamaie că o tai eu! -Pai cum să o tai tu, ce, tu eşti om?” :) Si se intampla acum vreo 20 de ani, deci in perioada „de valabilitate” a dictionarului. Dictionarele nu sunt doar pentru bucuresteni, e un cuvant in uz curent ….

  8. Despre ce vorbim aici?Mie chiar mi se pare firesc sa folosesi cuvinte care se potrivesc cu locul unde te gasesti la un momentdat.Mi se pare deplasat sa vorbesc in Brasov ardeleneasca noastra din Bihor pentru ca as parea caraghioasa, si invers ptr. ca in mijlocul tarii se vorbeste f. corect limba romana,chiar si la sate.Apelativul muiere e cat se poate de raspandit si noi din sectorul muieresc nu ne simtim injosite de el.Chiar suna f. cald „muierea mea”,mai bine decat „nevasta-mea”(cu 5 vocale in loc de 3).Limba oficiala e una ,iar vorbirea curenta trebuie sa reflecte starea de spirit a persoanei,conjunctura in care se afla,si de ce nu nivelul de cultura.

    • Limba reflecta si structuri de putere si de opresiune, pe care le reproducem in mod inconstient. Asocierea genului barbatesc cu caracteristici pozitive si a genului femeiesc cu slabiciuni, imperfectiuni, lipse, este unul din modurile in care inegalitatea de gen este perpetuata. Alt exemplu este inegalitatea rasiala. Anumite cuvinte ce denumesc grupuri si indivizi sunt folosite in mod general ca insulte. La asta se refera autoarea.

      • Cuvintele au sensul pe care îl atribuim noi. Nu înșiruirea de silabe jignește și nu interzicerea acelui șir de silabe protejează de jigniri. Credeți că dacă interziceți ”muiere”, o să deveniți brusc soră cu Arnold? :P

        • Nimeni nu vrea sa interzica folosirea vreunor cuvinte. Articolul pur si simplu excaveaza modalitatile prin care un gen, cel feminin, a fost asociat unor atributii negative, pe cand cel masculin, unor atributii pozitive. Aceste fenomene sunt simptomatice modului in care opresiunea de gen se manifesta in limbaj. Dictionarul stabileste normele de uz intr-o societate, de aceea e important sa il analizam critic. Contextul folosirii cuvintelor va influenta, desigur, sensul cuvintelor. Ma intreb cum ati reactiona la articol daca vi s-ar fi zis vreodata ” taci muiere din gura „, „muiere la volan, atentie” sau „ce a dracu esti muiere”

          • A scoate în evidență diferențe nu se cheamă discriminare. „Opresiunea” la care vă referiți izvorăște din natură. Motiv pentru care veți găsi extrem de puține femei, și în cele mai multe cazuri deloc, în mină, pe platforma petrolieră, sau cum menționa cineva mai sus, în Formula 1. În top 500 maeștrii de șah se găsesc 7 femei. De asemenea, în majoritatea sporturilor, femeile nu concurează împotriva bărbaților, deși recent un mascul sub-mediocru din MMA, a decis că e tranny, și i s-a permis să participe la categoria femeilor, unde a devenit numărul 1 și a nenorocit câteva concurente nefericite în ascensiunea lui.
            Asta nu implică faptul că femeile nu sunt capabile de lucruri extraordinare, ci doar că biologic sunt dezavantajate din toate punctele de vedere, ceea ce face cu atât mai remarcabil succesul lor. Faptul că dumneavoastră, la fel ca autoarea articolului, nu găsiți de cuviință acest consens nu are nimic de-a face cu dicționarele. Astfel, dacă doriți să inversați conotațiile genului feminin cu cele masculine, vă sugerez să faceți o plângere la Dumnezeu, mama natură, sau orice altă entitate la care subscrieți și care o considerați responsabilă cu ordinea naturală.

  9. Articolul ăsta e de aceeași speță cu cel scris de nu mai țin minte ce publicație din UK care acuza limba germană de sexism fiindcă substantivul „pod” este de genul feminin și înseamnă „ceva pe care se merge”.
    Dezbateți o non-problemă fiindcă așa vă îndeamnă dialectica marxismului cultural.

    • …”care acuza limba germană de sexism fiindcă substantivul „pod” este de genul feminin și înseamnă „ceva pe care se merge”…..poate consolam si pe englezi si pe autoarea acestui articol amintind ca, in limbaj popular, si organul sexual masculin este de gen feminin ….

  10. Va multumesc pentru articol si pentru curajul de a aborda aceasta chestiune. Din pactae, cum reiese din comentarii, publicul nu este pregatit sa intre intr-un dialog deschis si informat despre chestiunea de gen. Suntem inca innamoliti fie intr-un biologism primitiv, fie intr-un conservatism medieval. Feminismul este „ideologie”, „propanaganda” etc, pe cand biologismul/conservatismul este „adevar”, „realitate”, „fapt” etc. Mai dureaza pana se lumineaza societatea romaneasca despre femei, minoritati sexuale si alte forme de opresiune.

    • Feminismul era necesar în urmă cu 100 de ani, când femeile nu aveau drept de vot, când în unele jurisdicții nu aveau dreptul să administreze sau să dețină proprietăți sau când nu aveau dreptul să practice anumite profesii. Mergeți și militați în Arabia Saudită pentru dreptul femeilor de a conduce mașini, dar lăsați dicționarele în pace.

      Lăsați-i pe ceilalți înnămoliți în biologismul lor primitiv și urcați la volanul unui monopost de Formula 1, să vedeți de ce sunteți oprimată. Vă puteți vedea roțile directoare, le puteți așeza pe ce traiectorie doriți dvs.în fiecare viraj și totuși nu puteți câștiga nicio cursă și cu-atât mai puțin campionatul. Oare de ce? :P

      • Ce vreti sa insinuati cu referintele la formula 1? Ca muierea la volan e slaba? Daca da e clar de ce avem nevoie de feminism aici si acum.

        • Nu insinuez nimic, v-am spus cat se poate de direct ce experiment ar trebui sa faceti. A flutura un steag cu imaginea sexului feminin pe el nu tine loc de experiment. Cat despre femei la volan, la modul general, in UK e plin de femei care conduc autobuze si autocare, iar in RO am vazut in ultimii ani destule femei care conduc dube si se vede ca stiu ce fac. Subiectul nu era „femei la volan”.

          • Daca ne raportam doar la diferentele morfo-fiziologice nu stam foarte bine :) Formula 1 e un exemplu destul de inaccesibil si soferilor cu experienta … barbati sau femei dupa caz. Cred ca insistand pe diferente nu facem decat sa amplificam aceasta falie care vrea sa fie trecuta de femeile care au fost atinse in orgoliu si vor sa dovedeasca ce pot, asta daca mai e necesr intr-o lume in care calea e deschisa spre stiinta, sah, matematica, IT adica domenii in care intalnim mai multi barbati si in care au fost si sunt reprezentante de seama.

        • @ Mihaela (03/06/2016 la 21:25)

          Ca sa dovediti ca intr-adevar ” ….e clar de ce avem nevoie de feminism aici si acum.”, lasati vorbele (postarile pe bloguri sau cuvantarile in orice ocazie)si treceti la fapte.

          Nu se poate face o abordare matematica/proportionala si ca exista diferente intre genuri care conduc la situatii reale, ca de exemplu: femei mai mlte in domeniul medical/educatie dar foarte putine in constructii, in marina/aviatie.

          Ori doriti discriminare pozitiva: 1 pilot femeie si unul barbat, dar cine safie capitanul ?

    • Proponentii relativismului de gen ignora faptele in favoarea ideii de gen. Dihotomia genului continua sa existe dar e decuplata de realitatea biologica la care se mai adauga inca o serie de genuri care nu erau decat erori fie ale naturii fie ale conditiilor de viata, de exemplu homosexualitatea la preotii catolici, care si aici e interesant sunt puse pe un palier al normalitatii inducand in mentalul colectiv un relativism moral. Ceea ce era moral, normal, pudic devine invechit, rigid si refractar. In schimb se propun noi standarde etice ai carei autoritati nu se lasa asteptate …

      • În zilele noastre s-ar cuveni să facem distincție între orientarea homosexuală autentică (înnăscută) și comportamentul homosexual (dobândit). Dacă într-o închisoare o drag queen are 10 parteneri diferiți, asta nu face 11 homosexuali în total.

  11. O miza mica, sa elimini cuvantul muiere din dictionar, adica o politista a limbajului vrea sa o corecteze pe bunica mea si vreo 1000 de ani de istorie latina. Pentru mine femeile care scriu si vorbesc despre ele sunt la fel de relevante ca niste nationalisti care scriu si vorbesc doar despre faptul ca ei sunt romani, adica sunt prinsi la o constiinta particulara, nu ajung sa fie cetateni cu o constiinta universala, si orice faci, ajung tot de unde au pornit, ca ei sunt romani, ca ele sunt femei. Ei si? important e ce faci ca persoana, nu dee ce colectivitate apartii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cosima Rughinis
Cosima Rughinishttp://contributors
Cosima Rughiniș este profesoară în Departamentul de Sociologie al Facultății de Sociologie și Asistență Socială și directoare a Școlii Doctorale de Sociologie a Universității din București.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro