marți, martie 19, 2024

Opiniile lui Nicolae Ceauşescu despre concursurile cu premii de la televiziune şi filmele artistice occidentale (1971-1974)

La reuniunea din 28 ianuarie 1974 a Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., în cursul căreia s-a analizat, printre altele, tendinţa preţurilor la petrol pe plan mondial, Nicolae Ceauşescu şi-a adus aminte de o emisiune pe care o văzuse în seara precedentă la unicul post de televiziune care exista în România, în acel moment. Liderul P.C.R. observase că la şedinţă era prezent preşedintele Consiliului Naţional al Radiodifuziunii Române şi a schimbat brusc subiectul discuţiei, astfel: „Pentru că este şi tovarăşul Burtică aici, vreau să spun că am văzut aseară la televizor un concurs cu premii. Noi am hotărât la Secretariat[ul C.C. al P.C.R.] să nu se mai facă concursuri cu premii. Cel pe care l-am văzut era dotat cu 40 mii lei şi cu o „Dacia”. Să blocaţi banii aceştia. Noi am limitat primele la muncitori, să nu fie mai mult de trei salarii, şi se dau atâţia bani [?!]. Aceste concursuri să se facă cu elevii, cu pionierii (subl.n.)[1].

Preşedintele Consiliului Naţional al Radiodifuziunii Române a răspuns pe loc: „Sunt bani din abonamente şi sunt prevăzuţi în buget”.

Nemulţumit, probabil, de reacţia spontană a lui Cornel Burtică, Nicolae Ceauşescu a dictat scurt: „Să se reducă bugetul atunci şi banii să se dea la oameni, la salarii (subl.n.)”[2]. Dintr-o dată, nu mai era vorba de „noi am hotărât la Secretariat”, ci de „eu am stabilit”. Dreptul la replică putea fi o iluzie periculoasă în şedinţele de partid la nivel înalt.

Nu a fost prima dată când Nicolae Ceauşescu şi-a expus viziunea pe care o avea despre organizarea timpului liber al concetăţenilor săi şi educarea acestora. Mai multe exemple elocvente în acest sens pot fi găsite în stenograma şedinţei din 6 iulie 1971 a Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. – din care publicăm, în continuare, fragmentul despre modelul de educaţie politico-ideologică a românilor (cu minime intervenţii asupra textului original, în scopul înţelegerii sensului unor propoziţii). Atunci, Nicolae Ceauşescu a fost la fel de explicit în ideile sale, afirmând astfel: „Mai clar, să se înţeleagă şi de comitetele judeţene şi de primii secretari, că nu se mai ocupă deloc de munca ideologică, care au cerut teatre şi nu se ocupă deloc de ele, care au cerut reviste şi nu se ocupă de ele. […]

Dar de ce după vremea lui Stalin? Ce, dacă cineva a folosit un cuvânt … Există cosmopolitism. Aşa Stalin a folosit şi problema muncii ideologice, înseamnă că trebuie să renunţăm la problema muncii ideologice[?]. Cosmopolitism este şi ceea ce încearcă unii acum sub denumirea internaţionalismului proletar să facă; până la urmă şi asta e tot cosmopolitism. […]

De aceea am şi propus – până când vom analiza la plenară – totuşi să atragem puţin atenţia, că nici un prim-secretar, deşi au în atribuţiile lor acest lucru, nu se preocupă, nu controlează. Au reviste, au ziare, tot felul de prostii apar în ele, şi în cele centrale, şi în cele locale. La televiziune, la teatre, în filme, noi am discutat. Trebuie să scoatem filmele acestea cu crime, că pur şi simplu, după ancheta făcută s-a spus că „aceasta am văzut în film”. Aceasta nu este educaţie patriotică revoluţionară pe care o facem noi. Trebuie complet să eliminăm toate acestea. Ştiu că or să fie oameni care să spună că aceasta înseamnă stalinism, lipsă de umanism. Umanismul înseamnă tocmai grija faţă de educarea omului, de a nu admite abuzurile, de a ne îngriji ce educaţie dăm, de a nu admite pătrunderea concepţiei burgheze cu mijloacele noastre (subl.n.)”.

La conferinţa intitulată „Sfârşitul perioadei liberale a regimului Ceauşescu, iulie-noiembrie 1971”, organizată de Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului (Bucureşti, 19 noiembrie 2004), Valeriu Râpeanu – vicepreşedinte al Radioteleviziunii (1970-1972) şi, ulterior, director al Editurii Eminescu (1972-1990) – a amintit despre efectele nefaste ale şedinţei din 6 iulie 1971 a Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. şi plenarei C.C. al P.C.R. care i-a urmat, astfel: „Când Sion Bujor (preşedintele Radioteleviziunii Române – nota P. Opriş) a sosit [la sediul Televiziunii], am aflat ceea ce se întâmplase: nu se va mai da nimic străin, se vor programa numai emisiuni româneşti.

Prima victimă [a „minirevoluţiei culturale” iniţiate de Nicolae Ceauşescu] a fost serialul „Incoruptibilii”, difuzat sâmbătă seara. Au trecut de atunci mai bine de treizeci de ani şi pentru cei mai tineri trebuie spus că serialul american „Incoruptibilii” a fost primul şi cel mai mare succes al Televiziunii Române. Fiecare familie îşi aranja seara de sâmbătă în funcţie de „Incoruptibilii”. Popularitatea serialului aproape că nici nu mai putea fi măsurată. Sion Bujor a cerut programul şi cu mâna lui a şters titlul serialului. Recitesc Programul Radio-TV din acea perioadă: sâmbătă, 3 iulie [1971], la ora 21.00, s-a difuzat episodul din „Incoruptibilii”. Sâmbătă, 10 iulie [1971], structura programului era cu totul alta: [ora] 19.30 – „Telejurnal”; [ora] 20.10 – „Teleenciclopedia”; [ora] 21.00 – „Drumurile duc spre mare”, reportaj; [ora] 21.30 – „În direct din … Paradis”, spectacol muzical distractiv. Plenara din iulie îşi vădea efectele după câteva zile numai”[3].

Tot în şedinţa din 6 iulie 1971 a Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., la un alt punct aflat pe ordinea de zi, Nicolae Ceauşescu a fost la fel de hotărât în expunerea ideilor sale, afirmând răspicat: „Cu [Ioan] Avram (ministrul Industriei Construcţiilor de Maşini – nota P. Opriş) am tot vorbit pe drum. Am spus ce trebuie să facem în construcţia de maşini: autodotarea, copierea, cum face toată lumea. Să nu ne fie frică de nimic. Când o să exportăm, atunci o să vedem ce modificări facem, ca să nu zică că am copiat. Ce facem pentru noi, copiem şi pe mama dracului (subl.n.)”[4].

Pare surprinzător faptul că, după o declaraţie atât de tranşantă referitoare la furtul de tehnologie, rostită la reuniunea din 6 iulie 1971 a Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., Nicolae Ceauşescu a promovat în aceeaşi zi „minirevoluţia culturală”.[5] Iniţiativa respectivă s-a concretizat în anii următori şi prin impunerea la nivelul întregii ţări a principiilor de convieţuire socială stabilite în celebrul „Cod de norme ale vieţii şi muncii comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste” (28 noiembrie 1974). În acel document se preciza, printre altele, faptul că membrii Partidului Comunist Român (inclusiv secretarul lor general şi preşedinte al ţării) trebuiau să fie … cinstiţi. Furtul era un obicei degradant şi trebuia eliminat din societatea românească – socialistă şi multilateral dezvoltată.

Paradoxal, printre primele victime ale campaniei respective a fost serialul de televiziune „Incoruptibilii”. Subiectul era foarte potrivit pentru lozincile lui Nicolae Ceauşescu, dar filmul provenea din tabăra adversă şi a fost încadrat la categoria „cosmopolitism”. Din SUA sau din URSS, din Marea Britanie, Franţa ori China, tot ceea ce era legat de cultura străină trebuia să treacă din acel moment prin filtrul activiştilor partidului unic, omnipotenţi şi cunoscători a tuturor „meandrelor concretului” – în folosul cultului personalităţii care apărea la orizont.

Post scriptum: Din păcate, în România există şi în zilele noastre lideri politici care promovează (inconştient) ideile lui Nicolae Ceauşescu despre cetăţenii români care au contact cu mediul cultural occidental şi îi critică pe politicienii care îndeamnă la furt. În acest sens, „capodoperele ştiinţifice” ale pleiadei de doctori Victor Ponta, Gabriel Oprea & Co. sunt dovezi clare ale faptului că ideile greşite ale lui Nicolae Ceauşescu (nota bene: a fost şi doctor, printre altele) nu au dispărut odată cu acesta.

Extrase din stenograma şedinţei din 6 iulie 1971 a Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., în cursul căreia Nicolae Ceauşescu a anunţat ideile de bază ale „minirevoluţiei culturale” pe care a pregătit-o.

Stenograma şedinţei Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. din ziua de 6 iulie 1971

Au participat tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Emil Bodnăraş, Manea Mănescu, Gheorghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeţ, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Constantin Drăgan, Emil Drăgănescu, János Fazekaş, Petre Lupu, Dumitru Popescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Vasile Vîlcu, Ştefan Voitec, Iosif Banc, Constantin Băbălău, Petre Blajovici, Miron Constantinescu, Mihai Dalea, Miu Dobrescu, Aurel Duca, Mihai Gere, Ion Iliescu, Ion Ioniţă, Carol Király, Vasile Patilineţ, Ion Stănescu, Mihai Telescu, Iosif Uglar, Richard Winter.

Au fost invitaţi tovarăşii Ioan Avram, Neculai Agachi, Mihail Florescu, Ispas Traian, Angelo Miculescu, Florea Dumitrescu, Matei Ghiciu, Ion Crăciun, Ion Ruşinaru, Gheorghe Oprea, Emilian Dobrescu, Barbu Popescu.

[…]

Tov. Nicolae Ceauşescu: Punctul 11: „Lista orientativă a problemelor care urmează să fie examinate de Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. în trimestrul III 1971”.

Sunteţi de acord? (Toţi tovarăşii sunt de acord).

Am mai trimis un material la această listă, cu măsurile pentru îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice, de educaţie marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii.

Tov. Petre Lupu: Ar trebui introdusă ideea ca activiştii, ei înşişi să fie exemplu.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Eu vreau să mai completez, să se spună de rolul organizaţiei de partid în toate instituţiile de cultură şi artă şi a fiecărui membru de partid pentru conţinutul activităţii şi lucrările cultural-artistice.

Tov. Petre Lupu: Eu sunt convins că trebuie să facem fiecare dintre noi mai mult pentru combaterea unor manifestări.

Tov. Carol Király: Tot în contextul măsurilor cred că ar fi bine să se precizeze necesitatea preocupării pentru educarea intelectualilor. Această chestiune [să fie] pusă în contextul răspunderii cadrelor care se ocupă de educarea tineretului.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să completăm cu rolul fiecărui membru din domeniul artei şi învăţământului pentru conţinutul activităţii, pentru lucrările literare şi artistice.

Tov. Gheorghe Stoica: Întâi aş vrea să subliniez importanţa acestei iniţiative luate în legătură cu propunerile făcute pentru întărirea muncii ideologice şi politică, pentru că era necesar şi foarte bine sunt puse aci problemele.

Aş avea numai anumite lucruri: la pagina 1, unde se vorbeşte despre rolul clasei muncitoare. Aci ar trebui luată atitudine împotriva ideologiilor burgheze care sunt importate din străinătate, care micşorează, chiar merg până la negarea rolului clasei muncitoare şi ar fi necesar în special la [Academia de Ştiinţe Social-Politice] „Ştefan Gheorghiu” să ne luăm la harţă cu aceste ideologii.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Prin combaterea mentalităţilor retrograde burgheze se înţelege toate aceste lucruri.

Tov. Gheorghe Stoica: S-a spus că vor fi convocaţi la Comitetul Central al partidului secretarii comitetelor judeţene de partid care se ocupă cu propaganda şi cadrele de răspundere. Întrucât există o oarecare deosebire între munca de propagandă şi munca organizatorică, şi deoarece este stabilit pentru noi că nu poţi să pui o graniţă între una şi alta, tocmai pentru a sublinia strânsa legătură între munca ideologică şi munca organizatorică, cred că n-ar fi rău ca la această şedinţă să fie convocaţi şi secretarii cu problemele organizatorice [de la judeţe].

Tov. Nicolae Ceauşescu: Avem alte treburi. O să discutăm cu aceştia, să facem o plenară. Ar trebui atunci pe primii secretari [de la judeţe] să-i chemăm.

Tov. Gheorghe Stoica: În general, în perioada în care suntem cu agricultura este greu orice consfătuire de convocat şi trebuie să ne restrângem la minimum, dar dacă convocăm atâţia factori de răspundere, cred că tocmai pentru a arăta strânsa legătură între munca ideologică şi organizatorică să convocăm şi secretarii cu probleme organizatorice.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Cred că este suficient să participe secretarii cu problemele de propagandă. Pe urmă, ne gândim că dezbaterile o să le stenografiem şi să le trimitem pentru discuţii la comitetele judeţene de partid.

Tov. Gheorghe Stoica: Când convocăm?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Vineri, 9 iulie [1971], ca până la plenară să fie discutate şi acolo să se discute doar concluziile.

Tov. Iosif Uglar: E foarte bine dacă primim stenograme.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi poate să şi publicăm ceva.

Tov. Gheorghe Rădulescu: La pagina 6, să înţelegem şi ceva cu umanismul socialist. Tovarăşul Ceauşescu a vorbit de atâtea ori despre umanismul socialist.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Tocmai măsurile care se propun fac parte integrantă din umanismul socialist. Sunt laturile esenţiale ale umanismului: lupta împotriva concepţiei retrograde burgheze, dezvoltarea unităţii socialiste. Acestea sunt esenţiale în umanismul socialist.

Tov. Petre Lupu: Şi mai e ceva: să fie educaţi în spiritul grijii faţă de oamenii muncii.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dar undeva o să punem şi cu umanismul socialist, să-i dăm satisfacţie lui Gogu [Rădulescu].

Propun ca aceste măsuri să le publicăm mâine, ca un punctaj care să servească şi ca un punctaj de pregătire a dezbaterii. Dar, bine, o să mai vedem câteva formulări.

Tov. Virgil Trofin: Sunt complet de acord cu tot ce s-a spus. Materialul este bun.

La pagina 7, aş propune să adăugăm o frază cu necesitatea ca şi sindicatele să-şi îmbunătăţească activitatea.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Sunt de acord şi pentru sindicate, şi pentru tineret, femei şi celelalte organizaţii obşteşti.

Tov. Petre Blajovici: Să dezvoltăm puţin problema aceasta a dragostei tineretului faţă de munca din producţie.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Păi aceasta este problema principală în material.

Tov. Petre Blajovici: Legat de familie, şcoală.

Tov. János Fazekaş: Câteva observaţii.

În primul rând, consider că ar trebui la intrarea în material să se formuleze ceva mai clar că totuşi rezultatele noastre în educarea omului nou este o victorie a partidului. Tot ce am făcut, am făcut cu aceşti oameni; aceste rezultate remarcabile cu ei le-am obţinut.

După aceea să se vină cu toate acestea, că se manifestă unele lipsuri, ca o problemă de fundament, de principiu.

A doua problemă absolut necesară este aceea a educării frăţiei şi prieteniei dintre poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare.

Tov. Nicolae Ceauşescu: S-a omis la redactare, că ieri, când le-am spus tovarăşilor, le-am spus şi problema aceasta.

Tov. János Fazekaş: În orice caz, dacă au omis este greşit.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Se mai întâmplă.

Tov. János Fazekaş: În al treilea rând, dacă vorbeşti de învăţământ şi de toată problema educaţiei, să se amintească ca acesta să se facă şi în limba maternă.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aceasta se ştie.

Tov. János Fazekaş: Nu se ştie peste tot, pentru că nu se face peste tot.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aci nu discutăm în ce limbă se face învăţământul.

Tov. János Fazekaş: Eu mi-am exprimat o părere.

La punctul 6, unde vorbim de şcoli şi facultăţi, eu, citind care este starea de lucruri, ce vrem să îndreptăm la şcoli şi facultăţi, mi-am adus aminte de o hotărâre pe care noi am luat-o, prin care se considera că dacă activiştii de partid predau la facultăţi se consideră cumul. Am spus să nu predea şi am lăsat tot învăţământul ideologic pe profesorii care predau.

Eu propun să se reanalizeze acest lucru şi cadre de activişti de partid de pe teritoriul respectiv, care au pregătire corespunzătoare, să poată să predea.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Eu îţi aduc aminte că există treaba aceasta şi toţi sunt obligaţi să facă expuneri.

Tov. János Fazekaş: Eu vorbesc de predarea la catedre, nu de expuneri.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să predea, dar să nu facă cumul [de funcţii]. O să vedem şi problema aceasta când o să vedem învăţământul.

Tov. János Fazekaş: Merită ca cei din aparatul central al partidului, cel puţin cei care lucrează în domeniul propagandei, culturii să predea la învăţământul de ştiinţe sociale.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Au şi acum obligaţia, dar am auzit ieri că Ministerul Învăţământului a prezentat un program în care în unele locuri exclud complet învăţământului ideologic din facultăţi.

Tov. Ion Iliescu: Sunt propuneri primite de la institute, nu este propunerea Ministerului Învăţământului.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Noi propunem să mărim numărul de ore.

Tov. János Fazekaş: La punctul 10. Aci se vorbeşte despre cultura occidentală. Ţările nordice, America nu sunt ţări occidentale. Mai bine să spunem: reprezentative ale culturii din ţările capitaliste.

La punctul 14, cu comerţul interior şi turismul, să dea în special muzică românească bună; să fie şi germană, şi maghiară.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Când se spune muzică românească, se înţelege inclusiv muzica naţionalităţilor conlocuitoare. Noi va trebui să mai facem o discuţie teoretică. Când spun americani, se înţelege că vorbeşti despre toţi care trăiesc în America. Când spui români, se înţelege că vorbeşti de toţi cetăţenii României indiferent de naţionalitate. Aceasta înţelege toată lumea.

Tov. János Fazekaş: Muzica românească este muzică românească, iar muzica maghiară este muzică maghiară.

Tov. Constantin Băbălău: La punctul 10 cred că ar trebui să se separe ideile, să se facă idei separate sau măcar paragrafe separate şi, eventual, scurtată exprimarea „cultura occidentală”. Se poate scurta într-un cuvânt mai sintetic şi mai fără prea multă importanţă.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Mai clar, să se înţeleagă şi de comitetele judeţene şi de primii secretari, că nu se mai ocupă deloc de munca ideologică, care au cerut teatre şi nu se ocupă deloc de ele, care au cerut reviste şi nu se ocupă de ele.

Tov. Constantin Băbălău: M-am gândit efectiv la faptul că pare o importanţă mai mare aşa cum este redactat pentru partea occidentală.

Tov. Mihai Dalea: Aceasta are tocmai un caracter combativ.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă iei dintr-un alineat, sigur că vezi aceasta, dar să iei toate cele 8 pagini.

Tov. Ion Stănescu: La punctul 4, pagina 3, unde se spune să combatem diferite manifestări de indolenţă, de gură cască …

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să scoatem „de gură cască”.

Tov. Ion Stănescu: Circulă foarte multe zvonuri şi ar trebui să spunem şi combaterea zvonurilor.

Tov. Gheorghe Rădulescu: La pagina 4: combaterea manifestărilor cosmopolitiste (sic!). Aceasta aminteşte de o perioadă foarte tristă. Este o chestiune de pe vremea lui Stalin …

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dar de ce după vremea lui Stalin? Ce, dacă cineva a folosit un cuvânt … Există cosmopolitism. Aşa Stalin a folosit şi problema muncii ideologice, înseamnă că trebuie să renunţăm la problema muncii ideologice. Cosmopolitism este şi ceea ce încearcă unii acum sub denumirea internaţionalismului proletar să facă; până la urmă şi asta e tot cosmopolitism.

Tov. Leonte Răutu: Cu toate că ideea este cuprinsă într-un fel, aş fi de părere ca undeva să ne gândim mai direct la necesitatea aceasta de a prezenta în lumină reală a realităţii din lumea capitalistă. Acesta este un lucru de foarte mare importanţă şi în legătură cu modul cum privesc unii.

Tov. Gheorghe Rădulescu: Să criticăm realitatea de peste tot, dar să nu exagerăm că nu ne crede nimeni. Adică să criticăm pe fond marxist.

Tov. Leonte Răutu: Acolo unde vorbesc despre întărirea organizaţiilor de partid, poate ar fi bine să subliniem inclusiv în organele de stat care se ocupă de învăţământ, unde există un foarte accentuat apolitism.

Chestiunea de la pagina 6, sunt de acord că trebuie să analizăm foarte serios traducerile din literatura străină. Eu n-aş spune că lista publicaţiilor străine să fie aprobată de Secretariatul Comitetului Central, dar trebuie văzut cu foarte multă grijă.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Foarte bine, prin hotărâre, şi să fie obligaţi pentru că au scos felul de porcării.

Tov. Gheorghe Stoica: N-ar fi rău undeva de pus chestiunea democratismului socialist, atragerea maselor.

Tov. Leonte Răutu: E bună propunerea.

Tov. Vasile Patilineţ: La pagina unde se tratează lupta împotriva abuzurilor, poate [se introduce] o frază mai frumoasă în legătură cu respectul faţă de legi.

Tov. Maxim Berghianu: Periodic, cadrele să fie obligate să se întâlnească cu oamenii şi să explice problemele. De altfel, intră şi în obligaţia membrilor de partid de a explica politica partidului.

Eu n-am înţeles în legătură cu problema agitatorilor. Ne gândim să fie agitatori speciali. Cred că este un lucru depăşit.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să şti că nu este deloc depăşit.

Tov. Leonte Răutu: Şi eu mi-am pus întrebarea dacă este cazul să reintroducem agitatorii …?

Tov. Ion Iliescu: S-au introdus deja.

Tov. Nicolae Ceauşescu: O să atragem atenţia asupra câtorva probleme care o să le dezbatem serios, să luăm un şir de măsuri până la plenară, pentru că totuşi există o stare de lucruri căreia trebuie să-i punem capăt. Nu se poate merge mai departe aşa.

Atunci, o să-i aducem îmbunătăţiri şi o să publicăm ca propuneri pe care şi le-a însuşit Comitetul Executiv [al C.C. al P.C.R.].

Sigur, ar trebui un studiu poate mai larg, dar noi suntem acum în studiu cu învăţământul; am adoptat legea privind reciclarea, dar practic nu avem o organizare pentru pregătirea cadrelor de conducere.

Noi am avut diferite organisme, avem CEPECA; la timpul respectiv am avut şcolile de 2 ani pentru preşedinţi şi brigadieri, le-am desfiinţat şi rău am făcut. Am văzut şi în alte ţări.

Am propus ca în cadrul măsurilor pentru pregătirea cadrelor – de altfel, avem şi o lege prin care se spune ca directorul să meargă la şcoala de director, dar nu avem această şcoală; organizarea unui institut central de pregătire [a] cadrelor de conducere şi a unor şcoli interjudeţene pentru cadrele mai inferioare (sic!). Aceasta se lucrează sub conducerea Comitetului Central, unde toţi cei care intră acolo să fie selecţionaţi de Secţia noastră de Cadre. Deci, intră activişti de partid şi de stat pe criterii de partid şi se pregătesc cadre de conducere pentru toate domeniile de activitate, pentru un eşalon superior la centru, pentru un eşalon inferior în câteva şcoli interjudeţene. [Academia de Ştiinţe Social-Politice] „Ştefan Gheorghiu” pregăteşte cadre pentru activul de partid. Şi aci trebuie să aducem o îmbunătăţire, că aproape repetă ceea ce face universitatea şi nu este bine. Ea trebuie să devină şcoală de pregătire a cadrelor de partid. Să-l înveţe cum să conducă o şedinţă a organizaţiei de partid, începând de la organizaţia de bază până la funcţia de prim-secretar de comitet judeţean, ceea ce nu se învaţă acum.

Va trebui ca facultatea de filozofie să fie sub conducerea Comitetului Central, rămânând în universitate, urmând ca recrutarea să se facă pe alte baze de partid. Aceasta este facultatea noastră de filozofie, că nu putem avea două filozofii. Avem o singură filozofie. Aci trebuie să recrutăm într-un anumit fel numai oameni recomandaţi de partid, rămânând facultatea în cadrul universităţii, dar sub conducerea partidului.

În cadrul acestor măsuri de întărire a conducerii activităţii ideologice şi formarea cadrelor ideologice – care trebuie să o spunem cinstit între noi, că a slăbit şi în unele locuri lipseşte cu desăvârşire. Spiritul combativ a scăzut foarte mult. De aceea am şi propus – până când vom analiza la plenară – totuşi să atragem puţin atenţia, că nici un prim-secretar, deşi au în atribuţiile lor acest lucru, nu se preocupă, nu controlează. Au reviste, au ziare, tot felul de prostii apar în ele, şi în cele centrale, şi în cele locale. La televiziune, la teatre, în filme, noi am discutat. Trebuie să scoatem filmele acestea cu crime, că pur şi simplu, după ancheta făcută s-a spus că „aceasta am văzut în film”. Aceasta nu este educaţie patriotică revoluţionară pe care o facem noi. Trebuie complet să eliminăm toate acestea. Ştiu că or să fie oameni care să spună că aceasta înseamnă stalinism, lipsă de umanism. Umanismul înseamnă tocmai grija faţă de educarea omului, de a nu admite abuzurile, de a ne îngriji ce educaţie dăm, de a nu admite pătrunderea concepţiei burgheze cu mijloacele noastre.

Tov. János Fazekaş: Filmele acestea, cine le cumpără?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Noi le cumpărăm, statul.

Sigur, n-am mai spus aci, însă am vorbit ieri, în cel mai scurt timp trebuie să schimbăm ministrul acesta de la cultură. Să punem activişti de partid. Nici vicepreşedinţii nu sunt capabili şi nu s-a dovedit nici unul bun.

Trebuie să punem la televiziune şi muncitori, că spirit muncitoresc acolo nu există.

La Secţia noastră de Propagandă trebuie să aducem ceva activişti; mă gândesc chiar la un prim-secretar muncitor să punem, că toţi s-au intelectualizat şi este un spirit burghez, lipsit de combativitate.

La învăţământ, de asemenea, Secţia aceea trebuie să devină secţie de partid pentru educaţie şi să lucreze sub conducerea Secretariatului Comitetului Central.

Dacă n-o să luăm măsuri organizatorice, n-o să avem nici un rezultat.

Tov. Emil Bodnăraş: Măsurile sunt foarte bine venite.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Acestea sunt problemele, de fapt.

Am discutat ieri cu tovarăşii să luăm un grup de măsuri şi până la plenară să fie realizate, că altfel nu se poate merge mai departe.

Este tendinţa de a fugi în străinătate de a se căpătui şi este rezultatul muncii ideologice proaste, şi în primul rând a lipsei de activitate şi prin radio-televiziune, şi prin filme, prin muzică şi aşa mai departe; propagăm tocmai o serie de concepţii de aventură.

În spiritul acesta trebuie să pregătim şi plenara. Altfel nu se poate. De altfel, nici nu trebuie să aşteptăm plenara, ci trebuie să acţionăm.

[…]

8 VII 1971

  • A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 76/1971, f. 14; 50-61.

NOTE_______________________


[1] Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare: A.N.I.C.), fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 2/1974, f. 24-25.

[2] Ibidem, f. 25.

[3] Sfârşitul perioadei liberale a regimului Ceauşescu, iulie-noiembrie 1971, ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Ana-Maria Cătănuş, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2005, p. 66-67.

[4] A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 76/1971, f. 32.

[5] „Minirevoluţia culturală” a avut, ca fundament teoretic, documentul intitulat „Propuneri de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii”, aprobat de Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. în ziua de 6 iulie 1971.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Document exceptional!

    „Să nu ne fie frică de nimic. Când o să exportăm, atunci o să vedem ce modificări facem, ca să nu zică că am copiat. Ce facem pentru noi, copiem şi pe mama dracului”. Sursa plagiatelor, documentul programatic al doctoratelor cu copy-paste, al masterelor de câteva zile. „Să nu ne fie frică de nimic” este mama care a dat naștere celebrei ziceri a mitomanului Ponta „Au furat mai mult decât noi”, cu mesajul subliminal „Trebuie să furăm mai mult” …

    Arc peste timp, legătura de filiație între „copiem și pe mama dracului” (Ceaușescu) și îndemnul la furt al lui Ponta: Ion Iliescu, present și pe stil vechi, dar și pe stil nou. Ne informează în 1971 că „s-au introdus” agitatorii …

  2. Incoruptibilii nu a fost primul mare hit al Tvr. Sfantul cu Roger Moore a fost difuzat cu circa 10 ani inainte. Si multe altele.
    Ne mai lasau 5 minute prin curte, si iar veneau cu sloganele.
    Poate parea acum un subiect derizoriu, dar atunci perioadele de doliu bolsevic cand nu vedeam decat mizerii romanesti sau , din cand in cand unul CU NEGRI le resimteam ca pe niste baroase in cap. Nu mai spun ce suferinta ne producea interzicearea muzicii Rock si indoparea cu SLAGARE SLLAGARE, ….prezentator Octavian Ursulescu….
    Aici Ceausescu a marcat decisiv – asazi tanara generatie de la noi asculta exclsiv productii romanesti De buna voie

  3. „Ce facem pentru noi, copiem şi pe mama dracului”.
    Circula o legenda (cu mare iz de adevar) ca francezii ne-au dat in judecata pentru folosirea denumirii de „cognac” pentru unele bauturi (e drept, unele erau bune).
    Asa ca prin `88-`89 pe etichete scria „Vinars dupa metoda coniac”. Si era prost sub orice critica.
    NB,
    nu as sustine ca „Incoruptibilii” ar fi singurul serial care ii tinea pe romani la televizor. Au fost mai multe, cu mai multe ori mai putine episoade.
    (Pe atunci nu se folosea denumirea de „sezon”, ci „serie”.)
    Sa nu uitam de „Dallas”. Cu inimitabilul zimbet diavolesc marca JR :P

  4. In perioada aceea nici nu aveai de ales, luai lucrurile ca atare (copil fiind, ma amuza reclama: „Va rog stingeti lumina, veti vedea mai bine la televizor si in buzunarele dv”, dupa 50 de ani de comunism si 26 de ani de postcomunism in care dispretul pt om era/este accentuat si directionat (avem fosti presedinti criminali si liberi ), pur si simplu acum vorbim parca pornind de la un alt timp diferit.Inca dor acele vremuri in care era o singura opinie (“Sunteţi de acord? (Toţi tovarăşii sunt de acord).)” {zic si eu dar cel mai adesea consider ca e vorba de interferente, de ingerinta trecutului imediat(prost trait) in prezent .Consecintele opiniilor lui Nicolae Ceausescu le suportam inca noi si ca mentalitate le suporta si copiii nostrii si poate si nepotii.Concis: mentalitatile inca nu s-au schimbat!

  5. Mai este cineva, dintre fostii membri ai PCR, sa mai relateze cum se desfasura o sedinta a adunarii generale a organizatiei de baza a PCR? Ori vreun invitat, care nu era membru de partid. La o adunare de partid asa-zis deschisa. Orei la o adunare generala in care se excludea un mebru de partid. Unicul Partid. Mai ales in ultimii 10 ani inainte de decembrie 1989. As fi curios ce isi mai aduc aminte fosti membri ai PCR, in marea majoritate, platitori ai cotizatiei.

  6. Promul serial a fpts Al Saptelea cer Primul serial de succes a fost Sfantul cu Roger Moore. Ma rog de mai putin succes printre barbati (Roger Moore arata prea biune si feliile o ziceau cam prea tare!). AU urmat :Sfantul , Omul cu valiza Razbunatorii
    Manix (cu asta s-ua reluat serialele americane de sambata seara) , Omul invizibil, Ivanhoe, Lunga vara fierbinte, Planeta gigantilor (SF), Evadatul, Invadatorii (SF), Kojak, Pierduti in spatiu (SF), Tunelul timpului (SF), Belphegor (frantuzesc, cu Juliette Greco!), Un serif la New York, Belle si Sebastien (tot frantuzesc, pentru copii), Flipper – tot pentru copii, Meteor XL5 (o animatie cu un soi de papusi, titlul original Fireball XL5), Ce vraji a mai facut nevasta mea, Linia maritima Onedin,…Colombo, Daktari,Tarzan,Bonanza, Fury ,
    Dalas.
    Oricum de la Sfantul se instalase un model de petrecere a sambetei : la televizor. Dintai telencilcopedia , apoi serialul. Si serialul ajunsese si un pretext de discutie sociala.. comentarea de luni ( mai ales Dalas ).
    Nu trebuie sa uitam si serialul de marti. Nu a tinut prea mult, insa primul si cel mai indragit a fost Forsyte Saga. Alt fenomen social. La rascruce de vanturi,
    David Copperfield, Mandrie si prejudecata , Phieneas Finn si mai care?

    • Pentru copii era şi „Blândul Ben” (cu un urs) – la sfârşitul anilor ’80. :)
      Am citit informaţiile pe care le-aţi postat pe blogul pe care mi l-aţi indicat.

    • Al 7 lea cer mi se pare ca era RFG ist.
      Dupa Sfantul a fost Baronul – unul care combatea furturile de opere de arta.
      Au avut destul succes si niste poloneze Patru tanchisti si un caine si mai ales Capitanul Kloos.
      La indicatiile tovarsului au fost si unele romanesti cu comunissti care luptau cu nazistii si cu Siguranta. De exemplu Razboiul undelor pe scenariul lui Eugen Barbu – usor de descifrat froidian – COMUNISTII AVEAU UN POST DE RADIO CU CARE EMITEAU ILEGAL ….
      S-a interrupt misterios un serial numit Lumini si umbre – am sperat ca dupa 1989 vom vedea ceva episoade cenzurate , dar nu a fost cazul, desi umblau zvonuri.
      Spre sfarsitul domniei mai nascocisera o chestie sadica / Filmele format normal le difuzau in 3 – 4 episoade cate unul pe saptamana. Cu putin noroc macar unul dintre acele episoade se potrivea sa fie difuzat in timpul unei intreruperi de curent.

      • Filmul serial polonez „Czterej pancerni i pies” (Patru tanchişti şi un câine) se difuzează şi în prezent de posturile comerciale de televiziune din Polonia. La fel, „Stawka większa niż życie” (Miză mai mare decât viaţa), cu căpitanul Kloss ca personaj principal.
        Ambele se pot viziona de cel puţin trei ori pe an.

  7. Ca de obicei, dl. Opriș vine cu un articol interesant și inedit. Două chestii mi s-au părut remarcabile:

    Prima e „combativitatea” to’așului Ion Ilieescu ce clama după 1989 că a fost „marginalizat” după vizita lui Ceaușescu în China și Coreea de Nord din 1971 pentru că s-ar fi opus lansării minirevoluției culturale în plenul CEPEX. Constatăm două interenții mari și late ale „marginalizatului”:

    „Tov. Ion Iliescu: Sunt propuneri primite de la institute, nu este propunerea Ministerului Învăţământului.
    […]
    Tov. Ion Iliescu: S-au introdus deja.”

    Poate cineva idenifica opoziția în cele douaă intervenții?! :P

    A doua este jupân Janos Fzekas. Fie ploaie, fie soare singura lui treabă erau ungurii. Un soi de poto UDMR cu omul orchestră. Ceilalți doi unguri ce participă la ședință PCR (Mihaly Gere & Karol Kiraly) stau cu capul între urechi. Și cu toatea astea Fazekas a supraviețuit la vârful conducerii PCR până pe la mijlocul anilor ’80.

    De altfel fondatorii și conducerea de până în 2011 a UDMR-ului au fost cu toții activiști PCR sau propagandiști ai PCR: Domokos Geza, Suto Andras, Karol Kiraly Bela Marko…

    • Janoş Fazekaş a fost un personaj aparte, domnule Josef Svejk. Dacă citesc doar stenograma de mai sus, este normal să ajung la concluzia dumneavoastră. Lucrurile nu au stat însă chiar aşa – şi exemplul de mai jos este, cred eu, elocvent.
      În altă ordine de idei, am promis un material despre economia românească în situaţie de război (1981-1985). Încerc să nu mai trimit articole „peste rând”, aşa cum am procedat în ultimele două săptămâni. Sunt destule subiecte interesante care aşteaptă şi cred că este bine să le pun într-o ordine normală pentru cititori :)

      „Tov. Nicolae Ceauşescu: … un sector special care trebuie să cuprindă toate problemele de aviaţie, atât pentru transport cât şi militare. Deci, un sector special care să se ocupe de toată problema aceasta, inclusiv cu un grup de cercetare pentru problema aceasta.
      Dacă mai sunt întrebări?

      Tov. I. Fazekaş: Pe mine m-ar interesa de ce am ajuns în această situaţie – să folosesc un termen mai puţin civilizat – într-un asemenea hal cu înzestrarea forţelor armate? Chiar dacă s-a discutat la Prezidiul Permanent cauza rămânerii noastre în urmă în acest domeniu, să cunoaştem şi noi, membrii Comitetului Executiv, aceste lucruri, pentru că în materialul acesta se arată că este o mare rămânere în urmă.

      Tov. Nicolae Ceauşescu: Aş vrea să-l lămuresc pe tovarăşul Fazekaş în legătură cu problemele ridicate, în afară de industria de vârf, doar în ce priveşte situaţia înzestrări armatei noastre.
      Nu ştiu de unde a ajuns la concluzia tov. Fazekaş că înzestrarea armatei noastre se află într-un hal de nedescris.

      Tov. I. Fazekaş: Aşa scrie în material.

      Tov. Nicolae Ceauşescu: Înzestrarea armatei noastre este în general satisfăcătoare, faţă de posibilităţile economiei noastre naţionale şi la nivelul actual”

      Sunt de acord cu ideea pe care aţi formulat-o despre cei care ţineau capul între urechi. Nu toţi aveau curajul lui Fazekaş :)

    • De bine, de rau, interventiile lui Janos Fazekas aveau un miez. Ce sa zicem insa de ‘interventiile’ gaunoase ale lui Gheorghe Stoica (aka Cohn), ale lui Bodnaras sau Gogu Radulescu care vorbeau si ei ca sa nu taca ? Atata batut apa in piua, atata timp pierdut cu vorbaria unor indivizi cu IQ < 50, care probabil simteau totusi nevoia unei justificari pentru accesul la Gospodaria de partid, la Policlinica 10, la Neptun, etc. Sigur ca tartorul ramane tot Ceausescu care inventa situatii din astea in care 'da-i si lupta…'

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Petre Opris
Petre Opris
A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Rachete „Ioan Vodă” (Sibiu, 1990) şi Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1997). Doctor în istorie (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2008) şi locotenent-colonel (în rezervă). A lucrat în Ministerul Apărării Naţionale (1990-2002) şi Serviciul de Protecţie şi Pază (2002-2009). Cercetător asociat în cadrul proiectului internaţional „Relations between India and the Soviet Bloc: New Evidence from the Eastern European Archives”, coordonator: prof.dr. Vojtech Mastny, The Parallel History Project on Cooperative Security (PHP), Zürich, 2007-2010. Cercetător în domeniul istoriei Războiului Rece la „Woodrow Wilson International Center for Scholars” (Washington, D.C.), în cadrul Programului de Burse de Cercetare pe Termen Scurt iniţiat de Institutul Cultural Român (România) şi Woodrow Wilson International Center for Scholars (S.U.A.), martie – iunie 2012. Lucrări publicate: „Industria românească de apărare. Documente (1950-1989)” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2007), „Criza poloneză de la începutul anilor ’80. Reacţia conducerii Partidului Comunist Român” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2008) şi „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991)” (Editura Militară, Bucureşti, 2008). Co-autor, împreună cu dr. Gavriil Preda, al celor două volume ale lucrării „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Documente (1954-1968)” (Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2008 şi 2009). Fundaţia Culturală „Magazin Istoric” i-a acordat Premiul „Florin Constantiniu” pentru lucrarea „Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România (1946-1989)” (Editura Militară, Bucureşti, 2018), în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Banca Naţională a României (Bucureşti, 24 mai 2019). Apariţii editoriale recente: „Aspecte ale economiei româneşti în timpul Războiului Rece (1946-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2019) şi „Armată, spionaj şi economie în România (1945-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2021). În prezent, îndeplineşte funcţia de director adjunct al Institutului Cultural Român de la Varşovia. Opiniile exprimate pe Contributors.ro aparţin autorului şi nu reprezintă poziţia Institutului Cultural Român.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro