marți, martie 19, 2024

Opiniile lui Nicolae Ceauşescu despre drepturile omului în România şi R.S.S. Moldovenească (1989)

Unul dintre motivele pentru care Nicolae Ceauşescu era criticat în anul 1989, în presa din străinătate, a fost nerespectarea drepturilor omului în România. Informaţiile din mass-media occidentală despre abuzurile reale sau imaginare săvârşite de autorităţile de la Bucureşti se bazau pe relatările unor membri ai ambasadelor de la Bucureşti, pe ştirile provenite de la diverşi martori oculari, precum şi pe reportajele realizate de ziariştii străini care au vizitat România în perioada respectivă. La toate acestea se adăugau zvonurile care nu puteau fi verificate ori veridicitatea relatărilor era îndoielnică.

Autorităţile de la Bucureşti au dovedit în anul 1989 că nu ştiau să gestioneze problemele de acel gen din cauza opacităţii sistemului politic din România, impusă de la cel mai înalt nivel. Discuţiile deschise despre problemele cetăţenilor puteau fi permanent blocate de intervenţiile mai mult sau mai puţin brutale ale unor lideri din aparatul de partid central şi local, precum şi de acţiunile temutei Securităţi.

Pe acel fond, o delegaţie condusă de ambasadorul Constantin Ene, director în Ministerul Afacerilor Externe, a participat la Conferinţa pentru securitate şi cooperare în Europa privind problematica drepturilor omului (Paris, 30 mai – 23 iunie 1989).(i) Desfăşurată în plen (30 mai – 5 iunie 1989) şi în două grupe de lucru, reuniunea respectivă a avut pe ordinea de zi două probleme importante: „respectarea de către statele participante a tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi cooperarea în domeniul umanitar; aplicarea de către statele participante a prevederilor documentului final de la Viena în soluţionarea unor probleme din domeniul umanitar, inclusiv a aşa-ziselor «cazuri şi situaţii individuale»”(ii).

Conform hotărârii lui Nicolae Ceauşescu, reprezentanţii României care participau la asemenea reuniuni internaţionale refuzau să accepte un sistem de control şi verificare a politicii statelor europene în chestiunea drepturilor omului. Toate propunerile membrilor delegaţiilor din statele occidentale erau respinse în mod categoric de autorităţile comuniste de la Bucureşti deoarece Nicolae Ceauşescu nu dorea să fie difuzate nici un fel de informaţii negative despre situaţia în care se aflau cetăţenii care trăiau în România.(iii)

Un instructaj de acel gen a avut loc la reuniunea din 19 mai 1989 a Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. Nicolae Ceauşescu a declarat atunci, chiar la începutul şedinţei, astfel: „Vreau să atrag atenţia asupra faptului că trebuie să luăm o poziţie foarte activă. Trebuie să mergem bine documentaţi, şi pe primul plan să fie problemele de bază: şomajul, sărăcia, locuinţele, învăţământul.

Aţi văzut că, în SUA, [Robert] McNamara a spus ca să se reducă cu 50 la sută cheltuielile militare şi să se rezolve problema şomajului şi analfabetismului, inclusiv sărăcia. […] Să avem toate datele oficiale care există şi cu acestea să argumentăm(că în România se respectă drepturile omului – nota P. Opriş), nu cum se leagă ei de faptul că nu am dat paşaport la timp unui nenorocit care vrea să plece din ţară(subl.n.)”(iv).

Ca de obicei în asemenea ocazii, Elena Ceauşescu şi-a întrerupt soţul, considerând că ea ştia mai bine decât participanţii la Conferinţa de la Paris (30 mai – 23 iunie 1989) ce probleme trebuie să discute aceştia. La rândul său, Nicolae Ceauşescu a spus: „Dar acestea le discută ei. Discută prostii! Spun că unii încalcă drepturile omului (subl.n.)”(v).

O lună de zile mai târziu s-a desfăşurat la Budapesta ceremonia reînhumării rămăşiţelor pământeşti ale lui Imre Nagy, fost prim-ministru al guvernului Republicii Populare Ungare în perioada 1953-1955 şi în toamna fierbinte a anului 1956. În cursul zilei de vineri, 16 iunie 1989, televiziunea ungară a transmis imagini în direct de la locul de desfăşurare a evenimentului comemorativ, între orele 09.00 şi 16.00.

Organizarea de funeralii naţionale pentru fostul prim-ministru al Ungariei a fost considerată de Nicolae Ceauşescu drept o acţiune deosebit de periculoasă pentru comunismul pe care îl propovăduia. Această idee apare şi în stenograma şedinţei din 16 iunie 1989 a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. – reuniune desfăşurată chiar în ziua în care, la Budapesta, erau reînhumate osemintele lui Imre Nagy.

Tot atunci, Nicolae Ceauşescu i-a criticat şi jignit pe românii care au mers în capitala Ungariei, astfel: „Au găsit câţiva derbedei; oricine poate să găsească derbedei şi să se denumească „România liberă” – au primit o serie de legionari în aceste zile din Occident – aşa-zisa „Uniune a românilor liberi” – că sunt tot felul de grupări fasciste care şi-au găsit locul şi au participat la aceste manifestări în Ungaria.

Nu se pot admite asemenea lucruri! Oriunde s-ar întâmpla, trebuie să luăm poziţie şi am luat poziţie! […]

Avem posturi de radio, unele să fie mai active pe problemele acestea, să nu tratăm numai în general!

Apărarea socialismului este obligaţia tuturor comuniştilor! Oriunde este în pericol socialismul, trebuie să-l apărăm! Aceasta este situaţia! (subl.n.)”(vi).

Deşi în zvonurile care circulau la acea vreme în România se putea observa cu uşurinţă faptul că românii nu doreau ca Nicolae Ceauşescu să fie reales în funcţia de secretar general al P.C.R. la Congresul al XIV-lea, membrii Comitetului Politic Executiv au aprobat în mod tacit, în şedinţa din 13 noiembrie 1989, ideile principale din raportul care urma să fie prezentat de Nicolae Ceauşescu în prima zi a Congresului, precum şi modul de desfăşurare a lucrărilor în forul suprem al partidului. În acest fel, membrii Comitetului Politic Executiv l-au girat din nou pe Nicolae Ceauşescu pentru a se menţine la putere, iar lipsa lor de reacţie faţă de schimbările majore de pe continentul european din toamna anului 1989 a avut consecinţe negative atât pentru propriile cariere politice, cât şi pentru cetăţenii României în anii care au urmat.

Trei zile mai târziu, membrii Comitetului Politic Executiv au fost convocaţi de urgenţă de Nicolae Ceauşescu din cauza demonstraţiilor care au avut loc în faţa ambasadelor României de la Moscova, Budapesta, Praga şi Berlin. Cetăţenii care au protestat atunci în capitalele celor patru state europene – împotriva realegerii lui Nicolae Ceauşescu în funcţia de secretar general al P.C.R. – au primit din partea acestuia acelaşi cuvânt jignitor: „derbedei”.(vii)

La aceeaşi reuniune din 16 noiembrie 1989, preşedintele României a insistat asupra faptului că „în Uniunea Sovietică sunt cercuri care regizează şi desfăşoară toată această activitate. Şi un ziar japonez a spus că toate aceste acţiuni sunt dirijate de Gorbaciov”(viii). Acea afirmaţie a fost făcută în contextul în care Nicolae Ceauşescu anunţase în şedinţa din 13 noiembrie 1989 a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. (cu exact o săptămână înainte de începerea Congresului al XIV-lea al P.C.R.), despre intenţia sa de a discuta din nou cu liderii politici sovietici despre tezaurul României trimis la Moscova de autorităţile române în 1916 şi 1917 şi nerestituit de către autorităţile sovietice după încheierea Primului Război Mondial.(ix) Totodată, liderul suprem al P.C.R. dorea să discute cu Mihail Gorbaciov despre situaţia cetăţenilor din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. „Trebuie să le asigure folosirea limbii – a declarat Nicolae Ceauşescu la 13 noiembrie 1989 –, să le asigure, pentru că ei sunt o republică, sunt un popor. Ei însuşi (sic!) spun că sunt un popor moldovenesc. Sunt români şi nu-i lasă să folosească limba pe care o doresc ei şi, cel puţin, în prima etapă, să se asigure legături corespunzătoare între Moldova şi România”(x).

În opinia lui Nicolae Ceauşescu, problemele existente în R.S.S. Moldovenească puteau fi rezolvate printr-o anulare imediată, de către Mihail Gorbaciov, a Pactului „Ribbentrop-Molotov”, semnat la 23 august 1939 de miniştri Afacerilor Externe ai Germaniei şi U.R.S.S. – Joachim von Ribbentrop, respectiv Viaceslav Molotov.

Liderul suprem al P.C.R. a spus în şedinţa din 13 noiembrie 1989 a Comitetului Politic Executiv că nu a inclus acele probleme în raportul pe care îl întocmise pentru Congresul al XIV-lea. De asemenea, Ceauşescu a declarat că nu dorea să prezinte public, în acel moment, nemulţumirile sale faţă de modul în care gestiona Mihail Gorbaciov situaţia din R.S.S. Moldovenească – deşi ideea vehiculată atunci de liderul comunist român era în contradicţie cu principiul neamestecului în treburile interne ale altui stat, pe care Nicolae Ceauşescu l-a clamat în discursurile sale timp de două decenii şi jumătate.

Deşi era bine intenţionat, dorind apărarea intereselor naţionale ale României, liderul P.C.R. nu a reuşit să depăşească limitele caracterului şi pregătiri sale intelectuale. Mult prea încrezător în aprobările tacite şi meschine ale tuturor membrilor Comitetului Politic Executiv (interesaţi mai curând de menţinerea lor în vârful nomenclaturii P.C.R., în scopul păstrării privilegiilor şi avantajelor materiale oferite de partidul-stat), Nicolae Ceauşescu a săvârşit o greşeală diplomatică foarte gravă faţă de Mihail Gorbaciov.

Liderii politici din Europa şi America de Nord nu puteau fi de acord cu iniţiativele celui supranumit în mass-media occidentală „Dracula din Carpaţi”. Prin punerea sub semnul întrebării a graniţei existente între România şi U.R.S.S., Nicolae Ceauşescu a devenit un pericol foarte grav pentru status quo-ul european, recunoscut oficial la Helsinki (1 august 1975) de către conducătorii tuturor statelor europene (inclusiv de Nicolae Ceauşescu) – mai puţin Albania – şi de cei ai S.U.A. şi Canadei. În acelaşi timp, la sfârşitul anului 1989, susţinerea publică a lui Nicolae Ceauşescu de către conaţionalii săi era afectată profund de seria deciziilor catastrofale pe care preşedintele României le-a impus în anii ’80 pentru a scoate ţara dintr-o criză economică provocată, parţial, chiar de planurile naţionale de dezvoltare economică iniţiate şi puse în practică de acesta în perioada 1965-1980.

Protocolul şi stenograma şedinţei din 16 noiembrie 1989 a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., în cursul căreia s-a hotărât ca ambasadorii României de la Budapesta, Berlin, Moscova şi Praga să protesteze pe lângă guvernele Ungariei, R.D.G., U.R.S.S. şi Cehoslovaciei (în urma încălcării aşa-ziselor norme de drept internaţional de către manifestanţii care au demonstrat în faţa ambasadelor României din ţările respective).

PARTIDUL COMUNIST ROMÂN

COMITETUL CENTRAL

Nr. 3305

Arhiva Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.

Nr. 1871 30 XI 1989

Protocol nr. 25

al şedinţei Comitetului Politic Executiv [al C.C. al P.C.R.] din ziua de 16 noiembrie 1989

Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român.

Au participat tovarăşii: Bobu Emil, Ceauşescu Elena, Ciobanu Lina, Coman Ion, Dăscălescu Constantin, Dincă Ion, Dobrescu Miu, Fazekaş Ludovic, Mănescu Manea, Niculescu[-Mizil] Paul, Olteanu Constantin, Oprea Gheorghe, Pană Gheorghe, Popescu Dumitru, Rădulescu Gheorghe, Andrei Ştefan, Gere Mihai, Gâdea Suzana, Matei Ilie, Milea Vasile, Mureşan Ana, Pacoste Cornel, Petrescu Barbu, Postelnicu Tudor, Radu Constantin, Radu Ion, Stoian Ion, Szasz Iosif, Toma Ioan, Totu Ioan, Ursu Ioan.

Au fost invitaţi tovarăşii: Bărbulescu Vasile, Curticeanu Silviu.

Şedinţa a început la ora 18.00 şi s-a terminat la ora 18.15.

În legătură cu manifestările provocatoare, de tip fascist, ale unor grupuri de elemente declasate, extremiste, ce au avut loc în faţa ambasadelor Republicii Socialiste România de la Moscova, Budapesta, Berlin şi Praga, Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. a indicat ca ambasadorii ţării noastre în capitalele respective să protesteze pe lângă guvernele U.R.S.S., Republicii Ungare, Republicii Democrate Germane şi Republicii Socialiste Cehoslovace pentru încălcarea normelor elementare ale dreptului internaţional şi a principiilor ce trebuie să stea la baza relaţiilor dintre state, atrăgând atenţia că vor purta întreaga răspundere pentru asemenea activităţi revizioniste, iredentiste şi antiromâneşti.

ss. Nicolae Ceauşescu

Arhiva Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.

Nr. 1871 30 XI 1989

Stenograma

şedinţei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din ziua de 16 noiembrie 1989

Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România.

La şedinţă au participat tovarăşii: Bobu Emil, Ceauşescu Elena, Ciobanu Lina, Coman Ion, Dăscălescu Constantin, Dincă Ion, Dobrescu Miu, Fazekaş Ludovic, Mănescu Manea, Niculescu[-Mizil] Paul, Constantin Olteanu, Oprea Gheorghe, Pană Gheorghe, Popescu Dumitru, Rădulescu Gheorghe, Andrei Ştefan, Gere Mihai, Gâdea Suzana, Matei Ilie, Milea Vasile, Mureşan Ana, Pacoste Cornel, Petrescu Barbu, Postelnicu Tudor, Radu Constantin, Radu Ion, Stoian Ion, Szasz Iosif, Toma Ioan, Totu Ioan, Ursu Ioan, Bărbulescu Vasile, Curticeanu Silviu.

Şedinţa a început la ora 18.00 şi s-a terminat la ora 18.15.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Tovarăşi, am convocat această scurtă şedinţă pentru a lua cunoştinţă de unele manifestări „în cinstea Congresului”, care au avut loc la ambasadele noastre la Moscova, la Budapesta, la Berlin şi la Praga, organizate de diferite grupuri mici, după cum se arată, dar care sunt elemente, cum spun cei de la Moscova, declasate, fără serviciu, studenţi, speculanţi şi membri ai unor grupări extremiste, sub influenţă occidentală.

Dar ceea ce reiese – că toate de fapt au un numitor comun şi un rol activ îl au peste tot cei din emigranţii unguri. Peste tot manifestă un caracter antiromânesc şi activ, cu lozinci de revizuire a graniţelor; sunt cuprinşi în tot felul de Fundaţii, de Uniuni, de grupuri tot felul de derbedei. Ei se numesc membri ai Partidului Muncitoresc Socialist Polonez, care până acum nu sunt recunoscuţi. În R.D. Germană, „Noul forum”, la Moscova chiar un grup din Ungaria au împărţit nişte manifeste care cereau ca şi în Uniunea Sovietică să se formeze aşa-zisul „Partid Radical Socialist”.

Sigur, ceea ce este – cam peste tot – totuşi organele de ordine nu au luat măsuri pentru a împiedica aceste manifestări.

La Moscova au intervenit ca să-i împrăştie, la Praga au venit mai devreme şi după aceea au intervenit din nou, la Budapesta, ca de regulă, au încurajat şi au sprijinit aceste manifestări.

Este evident că toate au un caracter legat de oficiile acestea de spionaj, de agenturile străine şi unii apreciază, probabil că este o strânsă legătură între serviciile sovietice şi americani.

Ziariştii străini spun că la Moscova ar fi o filială a Partidului Radical Transnaţional, cu sediul la Budapesta.

Tov. Ion Stoian: Aşa-numitul partid a avut ultimul congres la Budapesta şi îşi are sediul acolo.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Cei din Ungaria au distribuit şi un Statut care să stea la baza constituirii unei filiale în Uniunea Sovietică.

Devine şi Uniunea Sovietică o filială a Budapestei!?

Sigur, în general, după felul cum au avut loc manifestările în ţările unde s-au desfăşurat, în Uniunea Sovietică se acţionează, ca şi în trecut, în „numele noului socialism real”.

Corespondenţii străini cunoşteau de aceste manifestări, aşa că toţi acţionează acum în numele aşa-zisului „spirit al libertăţii”, că oamenii au dreptul să manifeste, să-şi spună părerile, deşi este în contradicţie cu normele elementare ale dreptului internaţional şi a acordurilor internaţionale.

Cred că este necesar – deşi unii tovarăşi au luat legătura prin ambasadele noastre din ţările respective –, nu aici la Bucureşti, să se protesteze şi să se atragă atenţia asupra normelor dreptului internaţional şi că poartă întreaga răspundere.

Să vă documentaţi bine ce prevăd normele internaţionale şi să se arate că sunt în totală contradicţie, nu cu relaţiile dintre ţările socialiste, că nu mai ştii care sunt ţări socialiste sau care nu sunt ţări socialiste, dar cu principiile elementare care trebuie să stea la baza relaţiilor între state!

Să se arate că vor purta întreaga răspundere pentru asemenea activităţi revizioniste, iredentiste, antiromâneşti, că aceste manifestări au un caracter fascist, provocator. Aşa trebuie peste tot caracterizat!

Le-am mai dat răspunsul în anul 1968, când au avut loc demonstraţii, o să le mai dăm şi acum răspunsul!

Este clar, în Uniunea Sovietică sunt cercuri care regizează şi desfăşoară toată această activitate. Şi un ziar japonez a spus că toate aceste acţiuni sunt dirijate de Gorbaciov.

Aţi văzut astăzi şi interviul lui [Egor] Ligaciov din care reiese ideea că socialismul are suficiente forţe şi nu trebuie mers pe calea capitalismului. Este o problemă pe care trebuie să o rezolve ei, dar orice amestec şi orice manifestări în faţa ambasadei noastre trebuie respinse cu toată fermitatea şi nu trebuie admise în nici un fel! Nu este prima dată când au făcut asemenea lucru!

În trecut, sub alt pretext, că nu urmăm socialismul real şi să nu ne abatem de la calea socialistă şi acum că nu acceptăm întoarcerea la capitalism. Aceleaşi forţe, aceiaşi oameni – care de fapt vor să reîmpartă cu americanii sferele de influenţă!

În felul acesta să procedăm, cum am propus aici, şi vom vedea după congres! Acum să ne vedem de congres!

Probabil că unii vor să şi provoace, să sustragă atenţia!

Este clar că agenţi au avut şi mai au şi acum în România!

La timpul respectiv am condamnat pe generalul [Ion] Şerb, care pe urmă a venit şi a recunoscut faptele. Dar trebuie să luăm o atitudine foarte fermă şi orice trădare trebuie lovită fără nici un fel de clemenţă! Tot mai multă lume îşi dă seama de aceasta.

Aţi văzut, Partidul Comunist Portughez a luat o poziţie foarte bună. Nu mai spun de China, dar chiar într-un ziar din Pekin acum analizează şi ei aşa-zisa încercare de „revoluţie paşnică”, despre care spun că a acţionat şi la Pekin şi acţionează peste tot.

Scopul este acelaşi – de a încerca, pe calea aşa-zis paşnică – reinstaurarea societăţii capitaliste, adormind vigilenţa popoarelor, corupând, făcând promisiuni şi recurgând la toate mijloacele şi la toate căile.

Să adoptăm o poziţie foarte fermă şi pe plan internaţional, şi în ţară!

Acum vedem că ce bine este că am plătit datoria [externă]!? Ce ne-ar fi frecat ăştia!

Trebuie să fim foarte fermi!

Bun. Cu aceasta ridicăm şedinţa!

16 XI 1989

i Din delegaţie a făcut parte şi Teodor Meleşcanu, viitor ministru al Afacerilor Externe (1992-1996; 2014; 2017 – până în prezent).

ii Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare: A.N.I.C.), fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 33/1989, f. 9.

iii Ibidem. Vezi, de asemenea, „Şi nu ne duce pe noi în ispită…”. România şi „războaiele minţii”: manipulare, propagandă şi dezinformare (1978-1989), studiu introd., selecţia documentelor şi indice de nume: Florian Banu, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2013, p. 406-408.

iv A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 33/1989, f. 6-7.

Ibidem, f. 7.

vi Ibidem, dosar nr. 47/1989, f. 8.

vii Ibidem, dosar nr. 64/1989, f. 4.

viii Ibidem, f. 5.

ix Ibidem, dosar nr. 63/1989, f. 8.

Ibidem, f. 9.

A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 64/1989, f. 2; 4-6.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Asadar, conform primei note de subsol (i) ,
    ca membru al unei delegații formate din diplomati care s-a deplasat la Paris pentru a participa
    la Conferinţa pentru securitate şi cooperare în Europa privind problematica drepturilor omului ,
    ACTUALUL Ministru de Externe al Romaniei / stat membru al UE si al NATO /
    apara in perioada 30 mai – 23 iunie 1989 politica represiva a lui Ceausescu in domeniul drepturilor omului.
    Bravo noua !
    Exista oare stenograme ale acelei Conferinte ?
    Subiectul ASCULTARII TELEFOANELOR de catre securistii romani o fi fost si el discutat ?

  2. Multumesc pentru articol, intr-adevar foarte interesant (cum de fapt sint toate articolele dv.).
    As face o paralela cu ziua de azi, Ceausescu, cu toate pacatele lui, era ceva mai activ in ceea ce priveste romanismul Republicii Moldova decit cei din ziua de azi…
    Nu sint nostalgic comunist, dar atitudinea de azi a Romaniei fata de Republica Moldova este aproape o crima istorica (sau, cum a spus Bratianu cind a semnat aderarea la Antanta, „o nelegiuire”).

    • Poti sa enumeri ce a facut Ceausescu pentru RSSM ? Nimic, gargara

      Poate nu se vede dar Romania face foarte multe pentru R.Moldova, nu zic ca nu ar putea mai mult sau ca face totul corect.

  3. „Nicolae Ceauşescu a săvârşit o greşeală diplomatică foarte gravă faţă de Mihail Gorbaciov.”

    Curat diplomatie :)

    Omul era rupt de realitatea inconjuratoare care este, n’a inteles ca timpurile/conjunctura s’au schimbat

    Dinspre „tovarasii” de la sedinta care poate intelegea ceva nu a venit nici un feedback, au tacut si l’au lasat sa bata campii si sa’si rupa gatul

    Peste doua saptamani soarta’i fu probabil discutata si pecetluita la Malta

    Si’n inca doua saptamani fu gata…

    Cred ca si daca isi tinea gura tot zbura, cum au cazut toate regimurile comuniste din Europa nu avea cum sa ramana el

    Trist ca la noi a cazut cu sangele atator nevinovati

    Si mai trist ca la noi nu s’a facut lustratie si esalonul doi din partid si din secu a preluat puterea

    Cu rezultatele de rigoare…

    • Eu sunt de parerea ca trebuie sa-i multumim lui Gorbaciov pentru libertatea noastra. Nu stiu daca a priceput el ce face sau nu a priceput, dar sa reusesti sa distrugi URSS peste noapte cu relativ putine victime e exact ce a trebuit. Eu as putea spune ca a fost pus acolo de anturaj care a stiut ce face, si l-a lasat sa faca ce a facut, vroiau si ei un pic de libertate.

      E clar ca anturajul l-a schimbat pe Ceausescu, asa cum l-a tinut acolo. Ei au simtit foarte bine unde bate vantul si ce trebuie facut. L-au lichidat ca sa-si pastreze pe acolo unele chestii, sa nu poata sa spuna ceva. Au asteptat insa pana in ultimul moment sa vada daca e reversibil sau nu, probabil le era frica. De acea nici nu s-a facut lustratie, desi a fost sangeros si cu mult zgomot, in realitate tranzitia a fost una din cele mai proaste daca comparam cu alte tari mai la nord vest.

      Daca erau niste oameni cu cap poate reuseau si unirea, a fost momentul, acum va fi foarte greu.

  4. Cum adica nu respecta drepturile omului?
    In toamna anului 1989 Ceausescu ne spunea ca a citit Constitutia si nu a gasit nimic in neregula; si, cititnd statutul PCR, la fel. Adica totul era perfect :D
    „Drepturile Omului” erau dupa vrerea sa si a Elenei: daca nu ai piine, maninca cozonac, iar daca ti-e frig, mai pune o patura pe tine :P

    • De fapt lozinca era cam asa: „Totul pentru Om si nevoile sale”
      Iar Bula, dupa ce a fost felicitat ca a dat raspunsul corect, i-a cerut tovarasei invatatoare:
      „Daca mai imi dati un zece, va spun si care este acel OM”

  5. Snoave.
    Intreg anul 1989 a stat sub semnul RENASTERII NATIONALE in RSS. MOLDOVENEASCA
    (ca Moldova a devenit dupa ce a fost admisa ca membru al ONU)
    aceasta MISCARE culminand cu comemorarea CENTENARULUI de la trecerea in eternitate a poetului national Mihai Eminescu, sub forma unei mari Sarbatori Nationale, cu multe manifestari TELEVIZATE unde s-au citit poezii necenzurate cu Romania si romanii, DOINA…
    Ceausescu reactiona tardiv, la sf. anului – fiind prost informat si evident dezinteresat de problema in sine, cat de persoana sa si familion/ La Famiglia – si nicaieri nu cere modificarea granitelor!
    (ramolitul incerca doar sa reactioneze la presiunile care se faceau asupra sa batand APROPOURI)
    Spre deoasebire de voi, noi urmaream Moscova1&2 + Chisinaul inca din 1987! si asta masiv, chit ca nu intelegeam limba, in particular si oriunde in alta parte – ca de exemplu la scoala, impreuna profii, nimeni nu se ascundea – unii urmareau doar bulgarii, altii pe restul, dar toti asteptau sa se intample ceva! Iar de moment ce respectivul nu s-a dat singur deoparte a rezultat REVOLUTIA si ceea ce vedeti voi azi…
    (bine, reactia a fost ca s-a radioficat’ Congresul in toata scoala, in fiecare clasa montandu-se un difuzor, ca sa ascultam spusele tovarasului la ORE!
    …chiar daca toti ascultam Europa Libera nu am discutam niciodata despre ce auzeam, intre noi, nici macar in casa!, pana in 1990.

  6. Ați uitat să precizați un amănunt. În noiembrie 1898 la Chișinău fusese reprimată o manifestație prodemocratică a basarabenilor. Reprimată cu utilizarea masivă a gazelor. La o săptămână după ce același scenariu fusese folosit în Georgia.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Petre Opris
Petre Opris
A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Rachete „Ioan Vodă” (Sibiu, 1990) şi Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1997). Doctor în istorie (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2008) şi locotenent-colonel (în rezervă). A lucrat în Ministerul Apărării Naţionale (1990-2002) şi Serviciul de Protecţie şi Pază (2002-2009). Cercetător asociat în cadrul proiectului internaţional „Relations between India and the Soviet Bloc: New Evidence from the Eastern European Archives”, coordonator: prof.dr. Vojtech Mastny, The Parallel History Project on Cooperative Security (PHP), Zürich, 2007-2010. Cercetător în domeniul istoriei Războiului Rece la „Woodrow Wilson International Center for Scholars” (Washington, D.C.), în cadrul Programului de Burse de Cercetare pe Termen Scurt iniţiat de Institutul Cultural Român (România) şi Woodrow Wilson International Center for Scholars (S.U.A.), martie – iunie 2012. Lucrări publicate: „Industria românească de apărare. Documente (1950-1989)” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2007), „Criza poloneză de la începutul anilor ’80. Reacţia conducerii Partidului Comunist Român” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2008) şi „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991)” (Editura Militară, Bucureşti, 2008). Co-autor, împreună cu dr. Gavriil Preda, al celor două volume ale lucrării „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Documente (1954-1968)” (Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2008 şi 2009). Fundaţia Culturală „Magazin Istoric” i-a acordat Premiul „Florin Constantiniu” pentru lucrarea „Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România (1946-1989)” (Editura Militară, Bucureşti, 2018), în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Banca Naţională a României (Bucureşti, 24 mai 2019). Apariţii editoriale recente: „Aspecte ale economiei româneşti în timpul Războiului Rece (1946-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2019) şi „Armată, spionaj şi economie în România (1945-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2021). În prezent, îndeplineşte funcţia de director adjunct al Institutului Cultural Român de la Varşovia. Opiniile exprimate pe Contributors.ro aparţin autorului şi nu reprezintă poziţia Institutului Cultural Român.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro