Home » Cultura »Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

Pacostea politizării culturii

Jan Cornelius martie 17, 2017 Cultura, Opinie, Politica & Doctrine
9 comentarii 1,910 Vizualizari

Mă implic de mulți ani aici în Germania în favoarea literaturii române, ca mijlocitor al culturii și ca traducător. Am organizat adesea lecturi cu autori români în spațiul german, dar mai ales aici la Düsseldorf,  pe banii orașului. Consider că literatura română actuală este în parte o literatură de mare valoare, care merită să fie cunoscută aici în Germania. Și lupt nu de puține ori cu clișeul că România este o țară cu o cultură ce lasă de dorit. Am o fire în general optimistă și obișnuiesc să privesc realitatea, nu rareori tristă, dintr-o perspectivă umoristică, dar de data asta mi-a cam pierit râsul. Așa că, de data asta,  nu mă voi lansa nici in binefăcătoare ironii, nici nu voi povesti anecdote amuzante, ci doar voi prezenta pe scurt câteva fapte recente, pornind de la care  fiecare să-și tragă propriile concluzii.

La Târgul de carte de la Frankfurt din 2016, cam acum jumătate de an, România a organizat o conferință la standul românesc în care a prezentat pe larg un program de susținere a literaturii române în Germania. Desigur, asta în vederea Târgului de carte de la Leipzig din 2018, fiindcă anul viitor Romania va fi țară invitată de onoare la Leipzig. O șansă unică și extraordinară ca România să-și prezinte literatura întregii lumi, căci în 2018 la Leipzig toată lumea va fi cu ochii pe ea. Au fost invitați și prezenți la această conferință de la Frankfurt, alături de alte personalități,  Oliver Zille, directorul Târgului de carte de la Leipzig, care și-a exprimat bucuria de a prezenta în 2018 literatura română în toată splendoarea ei. Au fost prezenți și diverși editori de carte germani,  promițându-li-se prezentarea unui vast program de colaborare cu Romania. Au luat cuvântul rând pe rând diverși ambasadori oficiali ai culturii romane,  care au subliniat amplitudinea evenimentului viitor de la Leipzig și li s-a explicat apoi pe larg editorilor germani, cum că merită să publice cât mai multe cărți românești, în parte cu suportul financiar al României. (Aici fac o mică paranteză, pentru că ideea de finanțare parțială a publicării în străinătate ar putea stârni unora iritații si nedumerire: ei bine, nu doar România, ci toate țările așa zis mici, în care nu se vorbește o limbă de circulație internațională, își finanțează în bună parte publicarea cărților în străinătate, căci numai așa ele pot deveni cunoscute.)  Deci s-a spus la Târgul de carte de la Frankfurt din 2016 cam așa: veniți, dragi editori germani, publicați literatură română, noi vă susținem. Literatura română merită să fie mult mai cunoscută decât este ea acum în Germania. Iar traducătorilor li s-a spus: propuneți cât de multe cărți editurilor germane, noi vă acordăm tot sprijinul.  Deci am pornit și eu, deși aș fi avut multe altele de făcut urgent, de pildă, să-mi termin propria carte, în căutare de edituri germane dornice să publice literatură română. Asta mi-a cam dat de furcă, pentru că nu-s prea multe edituri germane dornice să publice literatură română, din păcate, dar iată că, după o îndelungată căutare, am găsit totuși una, prezentându-i toate facilitățile publicării pe care le aflasem la Frankfurt. Am mijlocit apoi încheierea unui contract de publicare și apoi am vrut sa mă apuc chiar zilele astea de traducere, ca să pot termina treaba în toamna, când ar urma să predau manuscrisul tradus. Dar iată că tot zilele astea, când să mă apuc de treabă, aflu dintr-o dată că s-a decis la sfârșitul lui februarie, contrar promisiunilor făcute la Frankfurt, nu să se se mărească, ci să reducă substanțial sprijinirea financiară a literaturii romane la Leipzig. Păi cum?! Se promite cu surle și trompete una, pentru a face pe șest alta. Ce să mai spui? Și încă o veste demnă de casa de nebuni: traducerea mea trebuie sa fie, conform contractului,  gata în octombrie, iar dacă se plătește ceva sau nu, urmează să se stabilească… în  septembrie! Deci dacă am ghinion, lucrez câteva luni pe gratis. Zău că m-am cam saturat! Și mi-e cam rușine de editura căreia trebuie să-i explic toată tărășenia asta. Mă va mai lua în serios?

Este un scandal inadmisibil sa creezi niște premize, să faci promisiuni cu lopata, pe care apoi să le anulezi fără a zice pâs, ca și cum n-ar fi fost. Întrebarea la urma urmelor este: cine aprobă cați bani se alocă în domeniul culturii? Guvernul. Păi eu unul m-am cam săturat de guvernele românești, îi spun lui Bogdan Popescu, directorul Centrului Național al Cărții, care tocmai m-a informat despre noua stare de fapt. “Aveți toată susținerea mea pentru a spune că este inadmisibil ca banii alocați traducerii de către guvern într-un an atât de important să fie atât de putini”, îmi spune. Omul gândește logic și pare de bună credință. De fapt, susținători veritabili ai culturii și oameni de bună credință mi s-au părut toți cei de la ICR și Ministerul Culturii cu care am lucrat direct până acum. Dar cum să realizezi ceva când în România totul e clădit pe nisipuri mișcătoare? Cum să mai urmărești o finalitate logică, cum să mai faci un plan cu cap și coadă în situația în care guvernul spune azi una, mâine alta? Am auzit niște zvonuri că se va schimba repejor și conducerea ICR-ului și, nu știu de ce, m-a dus automat gândul la o schimbare de-acum câțiva ani, când noul șef al ICR-ului vorbea de importanta caloriferului în cultura română. Honni soit qui mal y pense, să-mi dau repede peste gură. Da, în România se schimbă mereu câte ceva, și nu neapărat în bine.

Un lucru e absolut sigur: o instituție culturală care se vrea eficientă, puternică și credibilă are neapărată nevoie de independență, ea nu-și poate schimba de azi pe mâine programul, după cerințele unor partide politice.

Politizarea culturii nu poate avea decât un singur efect sigur: uciderea acesteia în cel mai scurt timp.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "9 comments" on this Article:

  1. Kurt spune:

    Sunt doua evenimente culturale, literare cu un public mare, Buchmesse Leipzig 2018 si TM2021. Am urmărit traducerile literarturii contemporane române de mult timp. Cunosc traducători. E minunat ce au tradus Gerhardt Csjka (M. Eliade, M. Cărtărescu), Ernest Wichner (Nora Iuga, M. Cărtărescu, M. Blecher, etc.), Aescht, Scherg, Johann Lippet, etc. E o tradiție culturală minunată ca scriitorii să se traducă reciproc: Tudor Arghezi-și Wolf von Aichelburg, Nora Iuga- E. Wichner. Mi-ar fi plăcut să văd Trilogia Corso /D. Vighi tradus cît mai curînd în germană (trebuie un traducător de excelență, cunoscător al orașului de pe Bega?). Cred că ar fi o surpiză pentru cititori ca și la traducerea Orbitor-M.C. etc.

    … „…. Dar iată că tot zilele astea, când să mă apuc de treabă, aflu dintr-o dată că s-a decis la sfârșitul lui februarie, contrar promisiunilor făcute la Frankfurt, nu să se se mărească, ci să reducă substanțial sprijinirea financiară a literaturii romane la Leipzig. Păi cum?! Se promite cu surle și trompete una, pentru a face pe șest alta. Ce să mai spui?… „…..

    Domeniul cultural e dificil cînd intervin subvenții de la stat. Traducătorii ar trebui să facă traduceri și mai puține drumuri spre birocrații din domeniul culturii (am văzut/auzit la Buchmesse Frankfurt pe Main sîmbăta dimineata, standul oficial: sunt de la minister- pe cine mai interesează așa ceva la un tîrg de carte cu pînă la 1000 de scriitori și 9000 de edituri). Am luat parte la multe Literaturlesungen- serate literare cu M. Cărtărescu, Nora Iuga, G. Adameșteanu (domnu Pop de la editura Pop Ludwigsburg, e prezent la Buchmesse Leipzig 2017, face eforturi mari pentru traduceri de mulți ani).
    Sper/cred în mentalitatea Bănătenilor /Timisorenilor: zis și făcut.
    E prea mult cerut de la cei la cîrmă la București 2017-2021?

    • Dedalus spune:

      Romania ar trebui sa se numeasca “Republica Defetista Romania”.

      In 90% din cazuri, daca fac o propunere cuiva, acea persoana depune un efort urias si are o fantezie extraordinara in a gasi toate obstacolele posibile, toate modalitatile prin care ceea ce propun eu ar merge rau, toate felurile, oricat de chisnovate, prin care acea persoana ar putea suferi.

      In 7 cazuri din 10, romanii nu-mi raspund la e-mailuri. E mai probabil sa primesc raspuns de la un bosiman, decat de la un bucurestean. Serios, nu e o gluma.

      Aceasta atitudine de respingere genereaza si un comportament de aceeasi natura in contracte si in orice relatii cu componente economice. Daca e vorba de stat, e si mai rau. De la institutiile statului de astepti de obicei la raspunsuri in doi peri, nu din incompetenta, ci din doritna de a avea “o cale de intors” pentru orice s-ar intampla.

      (Si) din aceasta cauza a defetiesmului structural cultural, cele mai multe contracte cu statul au conditii potestative – altfel spus statul se asaigura prin contract ca are dreptul de a plati numai daca vrea si cand vrea.

      In aceste conditii, cred ca este putin cam hazardat sa apelezi la subventii de stat. Sau daca o faci, trebuie sa intelegi si sa accepti aceste riscuri. Desigur, dorinta de a fi altfel e legitima si acceptabila. Dar e greu de crezut ca o atitudine defetista cultural caracteristica se schimba altfel decat prin presiuni majore.

      Presiuni majore – care va sa zica nu minore. :-) )

  2. HansBrinker spune:

    Intr-adevar, o situatie extrem de neplacuta, dar tipica pentru Romania. Putea fi insa mai rau: imaginati-va ca semnati un contract cu o institutie a statului roman pentru a traduce un numar de carti de-a lungul a cativa ani. Apoi institutia sa modifice unilateral contactul prin care sa reduca la jumatate suma de bani, dar sa pretinda aceleasi traduceri. Ei bine asta s-a intamplat in 2009 in Romania cu contractele de proiecte de cercetare. Finantarea acestor proiecte a fost injumatatita arbitrar si ilegal de catre guvernul Boc, FARA a se modifica rezultatele cerute initial.

    • george spune:

      Nu stiu de ce se mira Dl. Cornelius!
      Pentru actualul guvern prioritatile culturale sunt cele precum Floricica Dansatoareaaaa!

    • Dedalus spune:

      Daca ai o pisica – miauna, daca ai un caine – latra, daca faci afaceri cu statul roman – asteapta-te la nesiguranta.

      Totul are pretul sau.

      Repet ce am spus si in comentariul de mai jos: de ce mergeti la “sustinerea statului roman”?!

      Pai, hai sa fim sinceri, daca nimeni nu cumpara literatura romana si nimeni nu se apuca de ea decat daca e subventionata, nu vi se pare ca de fapt e ceva in neregula?!

      Daca eu scriu o carte si exsista cititori pentru ea, sa mi-o cumpere, e bine. O vand si ma apuc de alta.

      Daca bag statul roman ca intermediar, in primul rand ma pun intr-o pozitie slaba in contract – risca sa nu primesc nimic sau sa primesc foarte tarziu. Stim asta.

      Nu foloseste sa critic statul roman pentru felul in care este, din doua motive:
      a) pentru ca de fapt nu m-ar ajuta nici daca ar fi altfel
      b) pentru ca oricum il critic degeaba

      Profitul e mai bun decat subvenita :-) .

  3. Lucifer spune:

    Păi cam din acest fel de motive nu am luat şi noi un Nobel pentru literatură pe care unii scriitori români l-ar fi meritat(Nichita Stănescu,Mircea Cărtărescu,etc)

  4. Gabriel Cercel Gabriel Cercel spune:

    In mod evident, ne antrenam din timp pentru inca un autogol, de asta data cultural, dar care va avea consecinte economice si politice si care ne va face din nou mandri ca suntem romani. Multumim, Jan Cornelius, pentru acest text amar ca o cafea fara zahar. Sper sa trezeasca pe cat mai multi.

  5. Dedalus spune:

    Eu ma lupt de o gramada de timp sa promovez literatura pentru copiii asa cum este ea ceruta in acest mileniu: scurta, puternica, ilustrata, orientata spre telefoane mobile si tablete.

    Problema principala este ca in ROmania publicul pentru asa ceva este destul de restrans, el singur nu asigura o profitabilitate suficienta.

    Asa ca din punctul acesta de vedere o cooperare cu editori si traducatori din Germania ar fi o solutie castigatoare pentru toata lumea, deoarece s-ar asigura o distributie mai larga.

    Astfel s-ar promova si literatura romana actuala – de ce sa ramanem blocati in clasici si in autori pentru adulti? Si copiii citesc.

    S-ar realiza si un profit pentru partea germana, care ar vinde aceste lucrari.

    S-ar realiza si un profit pentru partea romana, din cauza faptului ca ar creste masa cititorilor potentiali (adica piata, pana la urma).

    Iar formatul electronic ar asigura circulatia foarte rapida in cele doua limbi.

    ====

    Vreau sa spun ca statul ca atare nu este obligatoriu sa fie prezent in astfel de cooperari.

    Este o mare problema deschiderea canalelor de comunicare directe intre partera romana si cea germana, iar aici statul roman nu prea are ce sa faca.

    Daca as putea lua legatura direct cu traducatori si edituri din Germanai, de ce mi-ar mai trebui statul roman ca intermediar?! Poate ca o fi vorba de un volum financiar mai ridicat prin implicarea statului (poate, nu sigur), dar pretul este aceasta nesiguranta si dependenta de birocratie, intarzierile, probabil si nepotismele s.a.m.d.- toatea aceste riscuri nu fac bine nimanui, dupa mine.

    Cred ca este mult mai bine pentru toata lumea sa vedem cum pot castiga toate partile, fara implicarea statului roman.

  6. Kurt spune:

    Richard Wagner
    GOLD
    Gedichte
    Aufbau Verlag Berlin 2017

    I. 1972-1983
    II. 1984- 1987 (e alungat/ expulsat din Timişoara)
    III. 1988-1999
    IV. 2000-2009
    V. 2010-2012

    Volum nou de poezii la Buchmesse Leipzig 2017 (100 de poezii din cele 1000 ale autorului bănăţean- netraduse)

    Curriculum

    Nicht erschlagen, fertiggemacht.
    Belogen, bis ich selber log.
    Nicht nackt, nur mir selber entzogen.
    Nicht mit Steinen beworfen, nicht mit Worten.
    Bloß mit Schweigen traktiert.
    Nicht verhungert, aber der Kopf eine Höhle.
    Davongekommen, überlebt, das auch, ja.

    (Biografia unui scriitor)

    Wald

    Ich sah
    Den Stein schmelzen
    Und die Liebe gehen

    ruft der Vogel
    Aus dem Baum

    Wir sagen:
    Er singt



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Jan Cornelius


Jan Cornelius

Scriitor de limbă germană originar din România, traducător şi publicist, s-a născut în 1950 la Reşiţa. A studiat franceza şi engleza la universităţile din Timişoara, D... Citeste mai departe


România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

E randul tau

Despre fuziunea nucleară nu pot spune decât „Să dea Dumnezeu odată” că tot așteptăm de ni...

de: Constantin Crânganu

la "În meciul dintre energiile fosile și cele regenerabile, scorul nu este încă decis"

Cauta articole

iunie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)