Home » Analize »Cultura »Energie »Media / Tech »Sinteze » Citesti:

Pământul – Spațiul cosmic: O baterie chimică în curs de descărcare rapidă. Cauze și consecințe

Constantin Cranganu august 14, 2015 Analize, Cultura, Energie, Media / Tech, Sinteze
91 comentarii 6,421 Vizualizari

Imaginați-vă, pentru început, că locuința dumneavoastră este alimentată cu energie electrică dintr-o unică baterie, care a fost încărcată o singură dată. Bateria vă acoperă toate nevoile pentru iluminat, încălzit, răcire, gătit, alimentarea diverselor aparate electrocasnice și comunicațiile electronice. Pe măsură ce bateria se descarcă, toate aceste servicii devin neutilizabile, iar locuința dumneavoastră devine în curând nelocuibilă.

Imaginați-vă acum că există o casă în care trăiesc 7,3 miliarde de locatari și că aceea casă este alimentată tot de o baterie unică: Pământul – Spațiul cosmic (Figura 1). Este un sistem de stocare a energiei, produse de-a lungul a sute de milioane de ani, de către plantele fotosintetice. În cursul acestui proces, energia solară, difuză și de slabă calitate, a fost convertită în energie chimică, concentrată și de înaltă calitate, bazată pe compuși organici, și stocată temporar sub formă de biomasă, iar într-o formă mult mai durabilă, sub formă de combustibili fosili: petrol, gaze și cărbuni.

Figura 1. Bateria Pământ- Spațiul cosmic

Pământul este o sarcină pozitivă de energie chimică stocată organic (Catod) sub formă de biomasă și combustibili fosili. Pe măsură ce energia este disipată de oameni, ea este radiată în cele din urmă sub formă de căldură în spațiul cosmic (Anod). Bateria se descarcă repede datorită activităților umane recente, astfel că nu mai există suficientă re-încărcare. Curgerea energiei de la catod la anod mută planeta rapid și irevocabil mai aproape de echilibrul chimic steril al spațiului cosmic (Modificat după Schramski et al., 2015).

Încărcarea bateriei Pământ- Spațiul cosmic (paradigmă introdusă foarte recent de trei cercetători americani[1] și pe care se bazează în mare parte articolul de față) s-a făcut extrem de lent și în cantități mici, de-a lungul timpului geologic, o dată cu apariția vieții pe planeta noastră. Au trebuit să treacă circa un miliard de ani de istorie geologică pentru ca primele procariote  fotosintetice și chimic-sintetice să exploateze energia solară disponibilă și să înceapă încărcarea bateriei chimice Pământ – Spațiul cosmic. Dar explozia biologică din Cambrian (~ 600 m.a., milioane ani în urmă) a produs o diversitate uriașă de organisme mari multicelulare și a fost urmată de colonizarea planetei de către plante.   Astfel, biosfera s-a îmbogățit cu imense depozite de biomasă, în special sub formă de păduri. În următoarele perioade geologice (Carbonifer, Permian și Jurasic, ~ 350 – 150 m.a.) resturile de plante și animale moarte s-au depus în diverse bazine terestre și au creat depozitele actuale de petrol, gaze și cărbuni. De atunci, Pământul și-a păstrat stocurile de combustibili fosili aproape intacte, puținele perturbări fiind datorate unor evenimente deosebite: impacturi meteoritice, activități tectonice, glaciații sau încălziri climatice.

Această situație „idilică”, pre-lapsariană, s-a schimbat fundamental când oamenii moderni, Homo sapiens, au emigrat din Africa și au colonizat toată planeta. După terminarea ultimei glaciații, în urmă cu circa 12.000 ani, strămoșii noștri au inventat agricultura.  Până atunci, ca vânători și culegători nomazi, ei trăiseră într-un echilibru energetic aproximativ, bazându-se doar pe energia fotosintetică disponibilă pentru a-și satisface nevoile de hrană și combustibil (gătit și încălzire). Impactul acelor primi oameni asupra bateriei Pământ – Spațiu cosmic  a fost neglijabil.

După inventarea agriculturii, asistăm la o schimbare dramatică a modului de viață uman. Se începe exploatarea masivă a biomasei, recte descărcarea bateriei chimice, prin defrișarea pădurilor, pentru a crea terenuri arabile și a produce combustibil solid (lemn, turbă). Mai recent, revoluția industrială a folosit mori de vânt și de apă pentru a prelucra biomasa, apoi s-a trecut la arderea lemnului și a combustibililor fosili pentru exploatări miniere, topitorii de metale și producerea de unelte și mașini.

Se poate afirma că, de-a lungul  ultimelor secole, oamenii au folosit energia chimică stocată în/pe Pământ pentru a-și alimenta dezvoltarea civilizației și societății contemporane industriale-tehnologice-informaționale. Astfel,  omenirea modernă a început  descărcarea accelerată a bateriei Pământ – Spațiu cosmic prin inducerea unui flux tot mai accentuat între cei doi poli: energia chimică, de mare calitate, a biomasei se degradează, în cursul activităților de transformare a pământului în beneficiul oamenilor, și se transformă în căldură, o energie de slabă calitate, iradiată finalmente în spațiul cosmic.

Despre energie, echilibrul energetic și legile termodinamicii

Cea mai simplă definiție a energiei este capacitatea de a executa un lucru mecanic. O altă definiție spune că energia desemnează cât de departe de starea de echilibru se găsește o anumită proprietate (e.g., temperatură, viteză, presiune, compoziție chimică etc.). Această distanță, sau gradient, poate fi utilizată pentru a produce lucru mecanic, proces în timpul căruia, energia se apropie de  starea de echilibru. Cu alte cuvinte, posibilitatea de a produce lucru mecanic implică existența unui sistem non-echilibrat energetic. De exemplu, Pământul este non-echilibrat chimic în raport cu spațiul cosmic (Figura 1). Când noi ardem energie chimică fosilizată pentru a produce lucru mecanic, Pământul pierde căldura rezultată și se deplasează mai aproape de echilibru. La fel, când ardem biomasă vie mai repede decât Pământul o poate înlocui, planeta se apropie de echilibru.

Evoluția și starea energiei sunt postulate/controlate de termodinamică prin legi universale și absolute.

Prima Lege a termodinamicii afirmă că energia nu se pierde, nu se câștigă, ci doar se transformă dintr-o formă în alta (solară, chimică, mecanică sau căldură). Cantitatea totală de energie este conservată. Această lege a permis evoluția vieții: creaturile vii folosesc fotosinteza ca să transforme energia solară difuză în compuși organici cu concentrații ridicate de energie chimică. Prin respirație, acești compuși sunt dezintegrați, eliberând energia necesară activităților biologice. Oamenii consumă hrană și respiră pentru a-și satisface nevoile metabolismului biologic. Dar când oamenii au început să utilizeze inovații tehnologice pentru a arde cantități suplimentare de compuși organici, o anumită cantitate de energie extra-metabolică a devenit disponibilă pentru a produce lucru adițional. De aici a început practic dezvoltarea civilizației.

A doua Lege a termodinamicii afirmă că, pe măsură ce energia își schimbă formele, toată cantitatea de energie se degradează calitativ în final și devine căldură, pierdută în spațiul cosmic. Conform autorilor americani menționați, cantitatea de energie chimică concentrată/depozitată în depozitele de carbon ale planetei Pământ (polul pozitiv – catodul) reprezintă distanța până la echilibrul termodinamic brutal, inuman, al spațiului cosmic înconjurător (polul negativ –anodul). Gradientul energetic actual dintre cei doi poli ai bateriei susține biosfera, inclusiv viața umană. Pe măsură ce noi ardem tot mai multă energie chimică organică pentru a crește populația și economia planetei, ea se transformă în energie calorică de slabă calitate, cedată spațiului cosmic.

Curgerea de energie de la catod la anod deplasează planeta rapid și irevocabil către echilibrul chimic steril al spațiului cosmic.

Care este balanța energiei chimice de care mai dispunem, și pentru cât timp?

Cele două întrebări sunt cruciale pentru viitorul speciei umane pe planeta Pământ. Un prim răspuns poate fi sugerat de Figura 2, care prezintă stocurile energetice chimice și nucleare (calitate înaltă). O serie de resurse energetice (carbonul organic din sedimentele oceanice sau soluri, răcirea geotermică, gradienții termici oceanici etc.) nu au fost incluse în figura respectivă pentru că fie nu sunt exploatabile economic în prezent, fie nu sunt de natură chimică.

O analiză a Figurii 2 relevă unele aspecte interesante, o parte cunoscute de cititorii articolelor mele anterioare.

Depozitele de combustibili nerecuperabili (fosili, nucleari) domină prin cantitatea de energie relativ mare (unul sau mai multe ordine de mărime față de celelalte forme): ~2.000 ZJ. Există și o estimare (< 40 ZJ) a combustibililor fosili recuperabili, precum gazele și țițeiul de șist, nisipuri bituminoase, hidrați gazoși etc.

Figura 2. Stocurile de energie chimică și nucleară ale Pământului.

Pentru biomasă, convertirea la energie s-a făcut considerând 1 tonă carbon ~ 35 x 10^9 jouli. ZJ = zeta jouli = jouli x 10^21 (Modificat după Schramski et al., 2015).

Ceea ce a atras atenția cercetătorilor americani au fost, în fapt, componentele cele mai reduse ale balanței energiei chimice: potențialul bioenergetic total în 2000 (19 ZJ) și producția primară netă de biomasă în 2000 (2 ZJ). Ei consideră că, de fapt, cele două componente constituie punctul vulnerabil al funcționării bateriei chimice Pământ – Spațiul cosmic.

Cei 19 ZJ reprezintă potențialul chimic curent stocat în biomasa vie, în principal, sub formă de fitomasă în plantele terestre (majoritatea, în păduri). Energia chimică se regăsește în compuși organic, precum carbohidrați, lipide, proteine, celuloză, lignină și alte substanțe care alcătuiesc organismele vii. Acum 2.000 de ani, planeta conținea ~1.000 miliarde tone de biomasa vie, echivalentul a 35 ZJ de energie chimică, majoritatea sub formă de copaci. În ultimele două milenii, biomasa vie a scăzut cu ~45% (~ 550 miliarde tone carbon). Aproape 40% din suprafața terestră neocupată de ghețuri a fost transformată în pășuni și terenuri agricole pentru a hrăni populația mereu crescătoare. Reducerea biomasei vii continuă și astăzi într-un ritm de 1,5 miliarde tone carbon pe an, cauzele principale fiind tăierea pădurilor și deșertificarea, la care se pot adăuga unele cauze secundare, precum poluarea și practicarea nesustenabilă a pescuitului și exploatării masei lemnoase.

Cei 2 ZJ reprezintă fluxul de energie datorat producției primare anuale nete (PPN) de biomasă de pe planetă, adică este cantitatea de energie solară convertită în biomasă prin fotosinteză. Cantitatea globală de PPN constituie bugetul energetic regenerabil al planetei, în cadrul căruia toate ființele vii operează. Rezultă că cei 2 ZJ produși prin fotosinteză mențin un potențial de 19 ZJ stocați în biomasă.

Biomasa vie stocată în biosferă și PPN mențin biodiversitatea și reglementează ciclurile climatice și biogeochimice. Oamenii au nevoie de PPN pentru a-și produce energia metabolică necesară activităților corporale. Hrana consumată de oameni este biomasă vie, produsă de plante și animale în diversele ecosisteme terestre: câmpuri agricole, pășuni, livezi, oceane și ape dulci. Aceeași biomasă vie permite oamenilor să acceseze toate celelalte forme de energie: combustibili fosili, nucleară, eoliană, hidro etc.

Descărcarea accelerată a bateriei Pământ – Spațiu cosmic este un efect multiplicat de doi factori: Energia consumată per persoană x Populația =  Consumul global de energie al omenirii.

La nivelul anului 2013, consumul mediu de energie per persoană per an a fost estimat de British Petroleum[2] la 74,6 x 10^9 J, echivalent cu ~2.370 W. Multiplicând acest număr cu populația globului din același an, 7,1 miliarde, rezultă un consum global energetic de ~0,53 ZJ ori 16,8 TW. Considerând creșterea continuă a populației – de exemplu, la jumatatea anului 2015, s-a ajuns la 7,3 miliarde persoane -, plus creșterea economică, cei doi factori multiplicați produc o rată de creștere aproape exponențială a consumului de energie.

Pentru o perspectivă corectă în care trebuie privite cele două numere, să considerăm un punct de referință. Un individ uman are nevoie, în medie, de 8,4 MJ/zi (2.000 calorii/zi) sub formă de hrană ca să suporte o rată metabolică biologică de aprox. 100 W. Oamenii moderni suplimentează metabolismul biologic cu energie extra-metabolică, produsă din alte surse (în principal, combustibili fosili). Astfel că, actualul consum energetic mediu per persoană (2.370 W) este de aproape 24 ori mai mare decât al strămoșului nostru, vânător sau culegător. Discuția se poate lărgi, prin includerea variațiilor mari de consum energetic per persoană datorate condițiilor socio-economice diferite, când se ajunge chiar și la valori de peste 11.000 W/persoană în majoritatea țărilor dezvoltate.

O interesantă contribuție a lui Schramski et al. este introducerea unui nou parametru pentru măsurarea sustenabilității, W, definit drept raportul dintre energia chimică stocată de fitomasă (P) și energia necesară pentru a hrăni populația globului pe timp de un an (BN).

Presupunând, foarte conservativ, dar total nerealistic, că toată fitomasa ar putea fi recoltată pentru a hrăni omenirea (adică, toată ar fi comestibilă), se obține o estimare a numărului maxim de ani cu hrană pentru populația globului. De exemplu, în anul 2000, P=19,3 x 10^21 J (Figura 2), B = 3,06 x 10^9  J/persoană/an, iar N = 6,13 x 10^9 persoane. Rezultă W = 1.029 ani.

Dacă repetăm calculele cu datele de acum 2.ooo ani, obținem un număr W = 67.000 ani. Simplu spus, în ultimele două milenii, specia umană a redus parametrul de sustenabilitate W cu 98,5%.

O comparație a nevoilor metabolice ale oamenilor cu rezervele de energie chimică rămase în bateria Pământ – Spațiul cosmic (distanța până la echilibrul termodinamic) sugerează că rata actuală de descărcare este foarte mare și, evident, nesustenabilă.  Pentru că valorile parametrului W sunt drastic subestimate, este important să ne gândim cât de puțin timp a mai rămas pentru a face schimbările necesare și a produce un viitor sustenabil pentru biosferă și umanitate. Pentru că ne apropiem rapid de echilibrul chimic al spațiului cosmic, legile termodinamice ne oferă puține șanse de negocieri. Ele nu cunosc mila. Iar echilibrul este steril și final.

Cu mult înainte ca W = 1 an, biosfera, populația globului și economia mondială se vor prăbuși. Dacă Homo sapiens nu devine extinct până atunci și biomasa scade sub praguri sustenabile, omenirea se va reduce drastic pe măsură ce se va întoarce la ocupațiile primordiale de vânători și culegători. Iar planeta Pământ, după prăbușirea speciei umane, va fi de nerecunoscut: peisaje dezolante, biodiversitate redusă, cicluri climatice și biogeochimice alterate, zăcăminte epuizate de combustibili fosili, metale și minerale radioactive.

Ce-i de făcut?

Răspunsurile la această întrebare sunt prea complexe pentru a fi discutate în detaliu aici.

Foarte pe scurt, două soluții ar putea fi considerate, fiecare cu o multitudine de argumente pro și contra, provenite din diverse domenii (economic, politic, social, religios, etic, ecologist etc.):

1)     Reducerea voluntară a populației globale (ratele de fertilitate, planificare familială, educația femeilor din țările sub-dezvoltate etc.). Nu intră în discuție aici reducerea catastrofică, prin Acts of God (cataclisme cosmice, variații bruște ale climei, epidemii pan-globale, cutremure catastrofale ș.a.), războaie nucleare ori conflicte Malthusiene-Darwiniene.

2)    Reducerea voluntară a consumului energetic actual, respectiv al standardului de viață (~2.370 W/persoană/an).

Aici se cuvine să  precizez unele aspecte legate de rolul energiei în obținerea prosperității de care se bucură societatea modernă de astăzi. Energia, folosită de oameni în cantități mereu crescătoare (epuizarea bateriei!), prin noi și performante inovații tehnologice, a permis obtinerea unor beneficii speciale în raport cu natura, ca urmare a creșterii mobilității, adaptabilității și timpului liber (exemplele sunt superflue aici).

Apoi, consumul crescut de energie, în special după revoluția industrială, a însemnat, printre altele, sisteme de purificare a apei, baraje, mlaștini asecate, irigații, pesticide și îngrășăminte sintetice, încălzire, aer condiționat, case solide, vaccinări, medicamente ș.a.m.d. Consecințele: mai multă mâncare, mai puțină mortalitate infantilă, condiții medicale superioare, de unde creșterea populației și a speranței de viață.

Nu există nici un climat în care omul să fie adaptat ideal, în sensul că i se va garanta o calitate decentă a vieții. Natura – Mama Natură, cum o alintă unii! – nu vrea ca noi să avem o speranță de viață de 75 ani sau o rată de mortalitate infantilă sub 1%. Natura, ca sumă a tuturor lucrurilor de pe Pământ, nu se sinchisește de ființele umane în nici un fel și ne atacă permanent cu ape infestate cu bacterii, călduri excesive, lipsa ploilor sau inundații, furtuni, uragane, sau tornade, insecte și alte animale purtătoare de boli, un mare număr de predători etc. Astăzi, privim moartea cuiva înainte de 30 ani ca pe o tragedie; în timpurile mai „naturale”, aceasta era speranța de viață.

Vor putea oamenii să-și reducă voluntar consumul energetic? Nu cunosc răspunsul. Dar atâta timp cât mantra politică actuală insistă pe creșterea economică,  – văzută ca un indicator important al vieții moderne -, asta înseamnă că va crește și energia consumată. Și nu cunosc nici un politician care să se adreseze electoratului său cu propuneri concrete de micșorare sau inversare a creșterii economice (mai puține joburi, mai puține investiții, mai puține taxe, salarii mai mici etc.).

Rolul energiilor regenerabile

O posibilă ameliorare a crizei produse de supra-populație și consumurile energetice crescânde o reprezintă folosirea energiilor regenerabile, solară și eoliană. Există, într-adevăr, resurse importante de energie solară și eoliană nefolosită de oameni. Dar ambele suferă de două probleme majore, datorită cărora nu sunt ieftine, de încredere și abundente:

  1. Diluția. Soarele și vântul oferă energie dispersată, de slabă calitate. În consecință, producerea de energie solară și eoliană se bazează în principal pe combustibilii solizi pentru a proiecta, extrage, construi, opera sistemele de colectare și distribuție. Ca exemplu comparativ, cantitatea de fier și oțel  necesare pentru a produce 1 MW de electricitate din trei surse diferite, este următoarea: 542, 3 tone (eolian), 35,3 tone (cărbune), respectiv 5,2 tone (gaz)[3]. În plus, nu s-au creat încă sisteme de stocare pe scară largă.

Chiar dacă unele dezvoltări locale ale energiei solare – panouri instalate pe acoperișuri, parcări sau de-a lungul drumurilor – nu afectează direct biomasa, o dezvoltare regională va afecta neîndoios unele suprafețe de teren acoperite de biomasă.

    2. Intermitența. Ambele energii regenerabile nu sunt produse continuu din cauze naturale. De aceea, folosirea lor exclusivă nu prezintă încredere pentru utilizatori. Este celebru (pe Internet) cazul unui spital din Kenya, înzestrat numai cu panouri solare. Electricitatea produsă putea alimenta numai un bec sau un frigider în care se păstra sângele recoltat, dar nu pe amândouă simultan! Ambele energii regenerabile au nevoie de o „rezervă” sigură – de cele mai multe ori, o sursă de electricitate produsă de bateria chimică a Pământului.

Nu este de mirare că, în aceste condiții, energiile solară și eoliană reprezintă doar ~1% din consumul energetic global al anului 2013[2]. Iar în absența unor subvenții generoase din partea guvernelor și a altor organizații, procentajul respectiv ar fi mult mai mic.

În loc de concluzii: Un anumit grad de dominare a naturii de către oameni este necesar pentru a preveni dominarea oamenilor de către natură.

NOTE


[1] Schramski, J. R., D. K. Gattie, și J. H. Brown, 4 august 2015, Human domination of the biosphere: Rapid discharge of the earth-space battery foretells the future of humankind, Proc. Of the Nat. Acad. of Sci,. vol. 112, no. 31, p. 9511-9517, www.pnas.org/cgi/doi/10.1073/pnas.1508353112

[2] British Petroleum 2013, Statistical review of world energy, http://www.bp.com/content/dam/bp/pdf/statistical-review/statistical_review_of_world_energy_2013.pdf

[3] GE Power and Water, Renewable Energy, 2015, https://renewables.gepower.com/wind-energy/turbines.html

Wilburn, D.R., 2011, Wind energy in the United States and Materials Required for the Land-Based Wind Turbine Industry from 2010 Through 2030, U.S. Geological Survey Scientific Investigations Report 2011-5036, http://pubs.usgs.gov/sir/2011/5036/

Peterson, Per F., H. Zhao și R. Petroski, 2005, Metal and Concrete Inputs for Several Nuclear Power Plants, report UCBTH-05-01, UC Berkley.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "91 comments" on this Article:

  1. Dana spune:

    Va salut dl. Cranganu!

    Mai mult fara legatura cu subiectul expus va rog frumos sa imi satisfaceti o curiozitate!

    Ma tin de ceva vreme, inca de cand am vazut stirea circuland pe internet, sa va intreb care este parerea dvs. despre anuntul facut anul trecut, de catre ministrul de externe francez, cu privirea la un posibil dezastru climatic, care ar trebui sa aiba loc zilele/lunile acestea? (anul trecut prin vara afirmase ca mai sunt 500 de zile).

    S-a corelat ca punctul culminant al “dezastrului climatic” va fi momentul cand acel asteroid furios va lovi Pamantul.

    Am nevoie si de o alta parare, pentru ca pesimisti din jurul meu, cred din nou ca in 2012, ca sfarsitul lunii august va fi sfarsitul lumii? Daca NASA a confirmat traiectoria asteroidului, nu avem motive de ingrijorare?

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Nu cred că un „dezastru climatic” poate avea loc într-o zi anume. Este nevoie de o anumită perioadă de timp pentru a transforma evenimente meteo (furtuni, temperaturi foarte ridicate sau foarte coborâte, secete sau inundații etc.) în evenimente climatice.

      Nu cunosc declarația oficialului francez despre un posibil dezastru „climatic”.

      Despre asteroizi și posibilele accidente cosmice, pot să spun că ele au loc, dar sunt rare la scara vieții umane. Să nu uităm, totuși, că în urmă cu 65 milioane ani, dinozaurii – specia terestră dominantă atunci, precum sunt oamenii astăzi – au dispărut cvasi-instantaneu când Pământul a fost lovit de un asteroid. Astfel de cataclisme le-am numit „Acts of God” și nu stă în puterile noastre să le evităm.

      C’est la vie…

  2. Alin N spune:

    Problema intermitentei energiei solare are cel putin o rezolvare: http://www.torresolenergy.com/TORRESOL/gemasolar-plant/en .

  3. zuzu spune:

    Aricolul este perinent si bine fundamentat, dar concluzia ca o sa sfarseasca intr-un echilibrul sterin din cosmos nu e corect. De ce?
    Daca omul ajunge sa epuizeze toate aceste resurse, eu zic se elimina pe sine, daca nu gaseste o alta sursa de energie viabila pentur el si nici cum o sa creeze o planeta sterila. Pentru ca nu o sa poata elimina toata viata de pe pamant prina aceasta actiune. Si ca atare procesul de reincarcare a planetei o sa reinceapa in cel mai rau caz ca la inceputuri cu microorganisme.

    • Harald spune:

      Când o să scadă numărul populației de pe planetă cu măcar 5-10%, o să avem motive să ne facem griji. Deocamdată sunt doar povești de adormit copiii, bune doar să determine oamenii să accepte a trăi în sărăcie ca să lase guvernele să facă ce vor ele. Cine a prins vremurile lui Ceaușescu încă își mai aduce aminte de veșnicile dificultăți economice ale tuturor statelor, prezentate pe larg la radio și TV. Numai că în țările respective zahărul și uleiul nu erau pe cartelă, benzina se vindea la liber, iar alimentarea cu energie electrică nu se întrerupea de la 12 noaptea la 5 dimineața. Doar ”aburelile” din partea guvernelor erau similare.

      • Mihai spune:

        Uite si raspunsul perfect pentru categoria “Inconstienta umana la patrat”; hai mai intai sa ajungem in criza si apoi o sa ne gandim si la posibile solutii.

        Pana atunci, petrecem, chefuim, ne simtim bine si eventual, ne rugam la astre, divinitati sau cine mai vrem noi ca sa nu fie prea tarziu momentul cand vom incepe sa cautam solutii. Way to go, Harald !

  4. Harald spune:

    Este păcat că o serie de articole excelente pe tema exploatărilor gazelor de șist ajung compromise de asemenea ”baterii chimice” și ”colonizări ale Planetei Roșii”.

    Energia nu se câștigă și nu se pierde, ea doar trece dintr-o formă în alta. Iar oamenii se intercalează și ei pe lanț, exact cum fac toate celelalte ființe vii. Energia nu se ”degradează calitativ”, nu există energie bună și energie proastă. Căldura este doar o formă în care se prezintă energia.

    Și nu, nu este nevoie de reducerea voluntară a consumului de energie. Poate doar pentru a reduce taxele runătoare pe care le încasează guvernele, spoliind populația. De altfel, se poate face o paralelă destul de amuzantă între modul speciei umane de a se intercala pe lanțul transformărilor energiei și modul guvernelor de a se intercala pe lanțul economic :)

    Bunăstarea oamenilor depinde direct de cantitățile de energie utilizate, iar bunăstarea trebuie să crească, nu să scadă. ”Biomasa” necesară hrănirii întregii omeniri va crește oricât e nevoie, resursele necesare există. Toată lumea civilizată produce alimente în cantități uriașe, mult peste nevoile sale reale, iar posibilitățile sunt încă și mai mari. Foametea din Asia și Africa nu are nimic de-a face cu ”biomasa”.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Energia nu se ”degradează calitativ”, nu există energie bună și energie proastă.

      Nu cred că nu ați înțeles distincția dintre energie difuză, de slabă calitate, și energie concentrată, de înaltă calitate. Este ca și cum un avion cu panouri solare ar putea concura, ca viteză și distanță parcursă, cu un avion alimentat cu jet fuel :-)

      iar bunăstarea trebuie să crească, nu să scadă.

      Să crească până când? Întrevedeți o limită temporală a creșterii bunăstării?

      • Harald spune:

        Povestea cu avionul e în felul următor: pentru a deplasa o masă de 60-70 de tone (pentru un A320 sau B737) la 11.000 de metri (35.000 de picioare) cu 800 km.la oră e nevoie de o anumită cantitate de energie. Faptul că panourile solare actuale, la randamentul lor și la suprafața exterioară disponibilă a acelui A320 sau B737 nu furnizează o cantitate suficientă de energie nu înseamnă că energia solară ”e de calitate slabă”.

        Faptul că în zilele noastre se folosește jet-fuel ține de cantitatea de energie necesară potrivit cunoștințelor actuale (pentru că în realitate o mare parte din ea se pierde aiurea) și de modul cum reușesc oameni să o obțină, tot potrvit cunoștințelor actuale. Iar o tanti super-deșteaptă care și-a pus în minte să facă portavioanele americane din Pacific total independente de aprovizionarea cu jet-fuel se străduiește în prezent să-l obțină din apa de mare, folosind pentru asta imensele cantități de energie nucleară disponibile la bordul portavioanelor.

        Dacă nu se găsesc soluții mai inteligente (Boeing nu a negat că lucrează la un sistem de propulsie bazat pe anti-gravitație, ci a pretins că ar putea dura peste 30 de ani până când sistemul să devină utilizabil la nivel comercial) atunci se poate fabrica oricât jet-fuel e nevoie. Faptul că nu folosim azi carburanți sintetici ține de costurile de producție, adică extracția țițeiului și rafinarea lui sunt mai ieftine decât producerea de benzină din cărbune. Dar dacă raportul ăsta de preț se va schimba vreodată, avem cărbune să dăm cu el în câini, putem fabrica benzină timp de sute de ani.

        Siemens s-a oferit deja să capteze carbonul din atmosferă și să-l îngroape, dacă se găsesc guverne dispuse să plătească pentru asta. Adică tehnologia este deja disponibilă, mai lipsesc doar ecologiștii care să aibă suficientă influență politică și se va întâmpla și asta: specia umană va produce cărbune artificial pe care să-l îngroape în pământ, de grija încălzirii globale :)

        Nu există o limită practică în privința creșterii bunăstării, ea e doar teoretică. Așa cum în secolul XV n-ar fi visat nimeni să zboare cu 800 km/h de la un capăt la altul al Europei în 3-4 ore, pentru un bilet care să coste cât salariul pe o zi, tot așa astăzi unii nu-și pot imagina că suntem încă în preistorie în materie de obținere a energiei.

        Chiar și în ziua de azi, un reactor nuclear într-o incintă cât un garaj de mașină poate asigura energie electrică timp de 30 de ani pentru un grup de câteva sute de de apartamente – 15-20 de blocuri ca în RO, nu ca în State :) . Numai isteriile ecologiste împiedică generalizarea utilizării lor, dar odată cu atingerea rentabilității comerciale a reactoarelor bazate pe fuziune se va rezolva și problema asta. Peste 2-300 de ani, vremurile actuale vor apărea chair mai înapoiate decât ni se pare nouă azi secolul XV.

      • Klopo_Tare spune:

        Doar o mica parte – cateva sute de kilometri patrati din Sahara – ar putea satisface necesitatile enegetice ale intregii planete. Intermitenta nu conteaza – decat ca este nevoie de o dublare a suprafetei si o tehnologie de stocare, d. ex. saruri topite, dar gama este in continua extindere. O superretea de transport a energiei electrice din Sahara in Europa ar fi necesara. O alta varianta este extragerea hidrogenului din apa prin electroliza, sau transformarea CO2 in gaze – CnHn. Gazele ar fi transportate de nave in porturile europene, prin conducte la centralele deja existente, iar CO2-ul ar fi colectat si retrimis prin conducte paralele catre porturi, unde navele l-ar transporta inapoi in desert. Pentru colectarea CO2 se pierde 25% din energie, dar nu conteaza. Simpla dotare a majoritatii locuintelor europene cu panouri solare, generator eolian si baterii ar oferi un plus de 6-15% de energie prin independenta lor energetica. O alta solutie, mai SF, ar fi panouri solare pe orbita si transmiterea energiei prin microunde la statii terestre din locuri izolate. In realitate, toate aceste solutii, relativ usor de realizat, nu sunt dorite de marile concerne energetice – masinile electrice ar fi putut fi implementate de acum 20 de ani, dar inchipuiti-va pierderile marilor concerne petroliere.

    • r2 spune:

      “Energia nu se câștigă și nu se pierde, ea doar trece dintr-o formă în alta. Iar oamenii se intercalează și ei pe lanț, exact cum fac toate celelalte ființe vii. Energia nu se ”degradează calitativ”, nu există energie bună și energie proastă. Căldura este doar o formă în care se prezintă energia.”

      Esenta argumentului este legea a 2-a a termodinamicii, pe unde se vede, din pasajul de mai sus, ca ai unele lipsuri :D Ia-o incet, de la ciclul Carnot, inegalitatea lui Clausius, ecuatia lui Boltzmann etc. O sa ai alta parere despre articol dupa ce prinzi ideea. Deocamdata ti-a cam luat-o ideologia pe dinainte :D

      • Harald spune:

        Nu ideologia, ci moderarea și atacurile la persoană mi-au luat-o înainte.

        Ție ar trebui să-ți fie rușine să te adresezi în felul ăsta unui alt comentator, iar moderatorului ar trebui să-i fie rușine că ți-a aprobat un asemenea comentariu, dar a șters replica despre frigider și aparatul de aer condiționat.

        Iar dacă autorul e și moderatorul, înseamnă că se încadrează de-acum în atitudinea mainstream de pe Contributiors, de a selecta comentariile aprobate în funcție de simpatii și antipatii personale.

        • r2 spune:

          Din moment ce tu ti-ai permis destule chestii in trecut, am crezut ca asta e regula jocului – sincer . Propun sa lucram pe principiul “don’t dish it out if you can’t take it”. In rest, sa auzim de bine.

          • Harald spune:

            Mă descurc în materie de replici, problema e când respectivele replici nu trec de moderare, deși ele sunt meritate de interlocutor.

            ”Legea” a II-lea a termodinamicii e invocată aiurea pentru că nu e înțeleasă la adevărata ei ”valoare”: e doar o realitate din viața de zi cu zi care nici n-ar fi trebuit enunțată. Nu contează că nu putem transfera căldură de la un corp mai rece la unul mai cald, atât timp cât putem crea temperaturi mult mai scăzute decât mediul de lucru fără a ne baza pe transfer direct de căldură, ci pe comprimarea / decomprimarea vaporilor sau pe efectul Peltier.

            Genul ăsta de ”legi” au avut cândva relevanță, în vremuri când oamenii abia începeau să înțeleagă fizica, au și azi relevanță cam până la nivel de liceu, dar invocarea lor ulterioară e deplasată sau denotă neînțelegerea aplicabilității lor. La fel cum limitările pompei cu piston sunt și azi valabile, dar totuși putem pompa apa în clădiri cu 100 de etaje, la fel cum limitările ciclului Carnot sunt și azi valabile, dar totuși putem obține peste 500 de cai-putere dintr-un motor termic de 5 litri, tot așa și ”legea” a II-a a termodinamicii e nerelevantă în privința cantităților de energie pe care le putem obține în practică.

            • iosiP spune:

              Nu contează că nu putem transfera căldură de la un corp mai rece la unul mai cald, atât timp cât putem crea temperaturi mult mai scăzute decât mediul de lucru fără a ne baza pe transfer direct de căldură, ci pe comprimarea / decomprimarea vaporilor sau pe efectul Peltier.

              Desigur ca putem dar intrebarea este cu ce consum de energie o facem?. Da, mediul meu de lucru este mai rece decat exteriorul insa am “incalzit exteriorul” mult mai mult decat mi-am racit eu mediul de lucru.
              Prin urmare, domnule @Harald, nu confundati sistemele inchise cu cele deschise (nu mai stiu prin ce clasa am aflat asta)… iar Terra este, din pacate, un sistem inchis!

              Deci daca trecem peste aberatia sistemului de pensii – rezolvabila de la caz la caz (vedeti ca pana si americanii au inceput sa-si puna problema sustenabilitatii) si peste teoria banco-centrista emisa de catre @Vlad, o planeta cu 3 miliarde de locuitori ar fi pe departe preferabila situatiei actuale!

              Nu vreau sa ma acuzati din nou de sarcasm – si va declar ca am scris randurile de mai sus cu intelegere si simpatie – dar va invit oricand doriti (da, am scris ORICAND, cu un preaviz telefonic de o saptamana) la casa de la tara, la un gratar facut pe lemne (fara carbune), o branza originala de Sibiu si rosii de august (nu de sera). Iar daca decideti sa veniti iarna imi voii permite sa va “pun” ceva Tchaikovski, de degustat la paharul de vin rosu in liniste (adica chiar in lniste, ca nu este nevoie de conversatie) cu privirea adancita in focul din semineu!
              Sunt lucruri pe care Monsanto nu le va oferi vreodata ;)

            • Harald spune:

              @ iosiP – mulțumesc pentru invitație, berea Asahi o aduc eu. Da’ un loc de parcare pentru un 407 (Bell that is) se găsește? Legislația așa spune, că e OK oriunde, atât timp cât am acordul proprietarului terenului :)

              Vedeți că în articol Terra pierde căldură în spațiu, așa se descarcă faimoasa baterie. Deci nu e sistem închis, iar încălzirea globală e ultima noastră grijă, se ocupă Soarele personal de asta.

            • r2 spune:

              Doua exemple

              ““Energia nu se câștigă și nu se pierde, ea doar trece dintr-o formă în alta”
              “Căldura este doar o formă în care se prezintă energia”

              Amandoua afirmatiile sunt nepotrivite (ca sa nu zic altfel). Intai pentru ca sunt banalitati. Poate ca au sens in vreo discutie pe vreun forum pe undeva (nu pe contributors). Dvs considerati necesar sa le adresati unui full professor, cu intentia de a-i corecta “intelegerea fenomenului”. Spune si asta ceva. Si 2) sunt nepotrivite pentru ca sunt beside the point. Cand articolul spune ca “bateria se descarca” nu spune “pamantul pierde energie” ci spune ca gradientul scade / densitatea energiei tinde spre uniformizare / entropia sistemului creste in mod accelerat (extensii ale principiului cu pricina). Exista raspusuri posibile, nu e neaparat nevoie ca dl profesor sau autorii studiului sa aiba dreptate, dar a spune ca “energia nu se castiga si nu se pierde” e usor… nepotrivit. Dansii au cu totul altceva de spus.

              Si mai gresiti fundamental undeva – si aici e mult mai grav – e mai buna Sapporo decat Asahi ;)

            • iosiP spune:

              @Harald, astept cotele de gabarit pentru 407, garantez aprobarea de aterizare pe stadionul local. :P

              P.S. Bere la BBQ? Asta-i potabil doar pentru redneci! Domnilor: eu va propun un Recas Solo Quinta din 2012 (cel mai bun an al cupajului)… desigur, nici berea nu se arunca dar se consuma seara pe racoare, cu garnitura de aripioare de pui trase prin ulei, boia si altele stiute doar de catre experta-mi sotie, puse in varf de tepuse si perpelite la focul de tabara, conform principiului DIY (nu va temeti, au fost deja coapte temeinic in cuptor deci pentru lenesi se pot consuma si au naturel, doar unse cu sosurile ultrasecrete).

              A, da, puteti admira surorile “sacrificatelor” alergand (fara hrana artificiala) printre trandafiri in timp ce va delectati cu un Miles Davis – dar nu din perioada fusion, va rog, din respect pentru gazda ;)

            • Harald spune:

              @ iosiP – știu că termenul preferat de unii e ”redneck”, dar eu îl consider derogativ. Prefer să mă definesc drept ”cowboy”, iar ”Crocodile Dundee” mă descrie cel mai bine :P

            • iosiP spune:

              @Harald, cat timp nu-mi confundati neapoletanii cu niste dingo mai bine hraniti este in regula!
              Crocodili n-am dar la un “pescuit” de pastrav (cu arbaleta) tot va pot duce… daca stiti gustul laptilor cruzi atunci intelegeti ce spun!

              Cat despre partea de “Crocodile Dundee” va invit sa apreciati o colectie de cutite facute la forja, “damascus-like” cu pana la 260 de straturi, toate fiind opera artizanilor din Romania. Numai de vanatoare sa nu-mi pomeniti: cand aud de ucidere din placere devin eu insumi fiara si riscati sa ramaneti fara bracinari, oricat de crocodil ati fi!

              P.S. Am rupt o prietenie care dura de aproape doua decenii atunci cand am fost solicitat de catre respectivul (pe atunci ministrul libanez al comunicatiilor) sa-i facilitez organizarea unei vanatori in Romania.

            • Hantzy spune:

              Harald,
              Sunt de acord cu remarca dv anterioară privind “calitatea tipurilor de energie”, neconsiderand ca ar exista unele inferioare altora, decât cel mult dpdv al tehnologiilor de transformare existente. Totuși, căldura pare a fi forma de energie spre care tinde orice alta, având deci un potențial de reutilizare scăzut, iar modul preponderent prin care poate fi “reciclată” este iradierea în spațiul cosmic. Asta se afirmă, de fapt, și în articol, doar că nu se spune cum. Se postuleaza pur și simplu că Terra poate iradia oricâtă căldură în spațiu și sistemul se consideră aprioric deschis. Ori chiar planeta a stocat energie sub formă de combustibili fosili, tocmai pentru că nu a putut să o retrimita în spațiu. Cum însă chiar și această capacitatea de iradiere a căldurii s-a deteriorat, efectul de sera nefiind o fabulație, sistemul pare a fi mai curând unul închis. Iar în aceste condiții, afirmațiile lui Iosip par a fi mai conforme și sustenabile.

      • Harald spune:

        @ r2 – faptul că energia nu se câștigă și nu se pierde e menționat și în articol. Prin urmare, dacă dl. ”full professor” îl menționează, poate fi menționat și de comentatori, nu beneficiază de copyright.

        Eroarea de concepție a întregii povești cu bateria provine din extrapolarea la scară planetară a unor legi din fizică aplicabile unor sisteme închise mici (un motor cu abur, de exemplu). În cazul motorului cu abur trebuie adusă mereu energie calorică din exterior pentru a obține lucru mecanic. Iar articolul asta susține, că la scară planetară lucrurile sunt nașpa fiindcă rămânem fără cărbuni.

        În cazul planetei lucrurile stau complet diferit: energia calorică vine mereu din exterior în cantități (literalmente!) astronomice, iar articolul pretinde că planeta o pierde în spațiu sub formă de ”energie calorică de slabă calitate”. În realitate, bilanțul energetic spațiu-planetă e pozitiv, planeta primește de la Soare mai multă energie decât pierde.

        Iar toată povestea cu ”biomasa” e complet paralelă cu realitatea înconjurătoare. Putem cultiva cât grâu și câți cartofi vrem noi, generând biomasă in the process. Și chiar asta facem, cultivăm mai mult decât ne trebuie, aruncăm surplusul, iar alte organisme vii profită și ele de acel surplus. Când am explicat că problema cu vinovăția pentru soarta planetei e de fapt de natură psihologică am luat toate astea în calcul. Adică e o credință fără nicio bază reală, o nevroză în care se leagănă mintea pentru a trece peste traumele psihologice din copilărie.

        Iar cantitatea de biomasă nu e totul, mai conteză și calitatea. Cultivăm lucernă pentru animale, astfel încât să obținem biomasă de mult mai bună calitate, iar asta tot de la natură am învățat. Nu am inventat noi alimentația carnivoră, natura a inventat-o, iar de proteine e neapărată nevoie pentru inteligență. A se vedea câtă minte are o pisică (prin excelență carnivoră) și câtă minte are o vacă (prin excelență ierbivoră).

        Deci putem crea biomasă din non-biomasă, putem sta liniștiți în privința asta până la o populație de vreo 200 de miliarde de oameni. Asta înseamnă sute de ani, timp în care vom învăța să folosim cantități și mai mari de energie, exact cum am învățat și în precedentele sute de ani. Ăsta e tabloul de ansamblu, în asta constă ”pădurea” care nu se mai vede în articol de grija bateriei și a ”energiei calorice de slabă calitate” care s-ar pierde în spațiu.

        • r2 spune:

          in primul rand sunt surprins de tonul comentariului dvs. eu am ales sa ma exprim mai piperat si ma asteptam la ceva asemanator, daca nu mai rau :D nu stiu cat e si meritul moderatoruloui :) dar oricum, I owe you one. si cu mentiunea ca as fi intrat mai usor la minge de la inceput daca nu m-ati fi facut si dvs cu ou si cu otet cu alte ocazii :D total nemeritat, dupa parerea mea.

          revenind la articol, energie de slaba calitate este un alt mod de a spune energie de densitate mica (sau entropie mare, cum preferati). energia stocata in benzina, odata arsa benzina, sufera o mare transformare de densitate, iar asta este o problema chiar si intr-un sistem mare si deschis cum este pamantul. odata transformata in caldura, n-o mai prindem la acelasi nivel de densitate a doua oara decat cu eforturi foarte mari. dvs spuneti ca da, dar avem de unde sa o concentram la loc, ca ne da soarele cantitati astronomice. da, ni le da, dar tot sub forma de densitate mica (inclusiv efectele incalzirii – vant, curenti oceanici – sunt tot de densitate mica). biomasa a tot concentrat energia solara, dar ritmul in care o face e infim comparativ cu modul in care noi o transformam in caldura. incercarile noastre de a a concentra la loc energia venita de la soare mai rapid fara a mai trece prin biomasa au rezultate modeste deocamdata. cred ca descarcarea bateriei inteleasa ca degradare a calitatii energiei este un fapt. in ce ritm se intampla asta e un calcul ce merita facut. ce inseamna rezultatele pentru doctrina progresului sau cea ecologista nu ma grabesc sa interpretez. intre ideologia de orice fel si demonsrtatia ecuatiei lui boltzmann, de exemplu, prefer demonstratia any day.

          • Harald spune:

            @ r2 – da’ nu ne trebuie benzina aia să o mai prindem și a doua oară, asta tot scriu eu de 10 comentarii încoace! :)

            Dacă ne trebuie jet-fuel putem fabrica jet-fuel; dacă ne trebuie benzină putem fabrica benzină; dacă ne trebuie grâu producem grâu ș.a.m.d. Folosim resursele energetice naturale fiindcă sunt ieftine și numai atât timp cât sunt ieftine.

            • r2 spune:

              aaa, pai e bine atunci. nu mai stiu cine spunea mai sus ca nu e nici o problema ca se transforma in caldura, ca e si caldura o energie ca oricare alta :)

  5. gigi spune:

    Nu e tocmai in regula comparatia asta. Bateria care se consuma din interiorul ei? Cam aiurea. Incarcata lent de la soare? E incarcat doar polul plus? Iar aiurea. Si tot f aiurea, incarcatura aia cu combustibilli fosili nu reprezinta o incarcatura a unei baterii in care pamantul e un pol, si nici consumul lor nu utilizeaza polul opus, spatiul. Si iarasi f aiurea, pamantul este potential incarcat in fiecare secunda, de la soare, cu de cateva ori mai multa energie decat poate absoarbe, deci oamenii daca ar putea folosi aceasta energie, “bateria”, ca sa pastram comparatia, ar fi mereu plina.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Bateria care se consuma din interiorul ei? Cam aiurea.

      Cunoașteți vreo baterie „care să se consume din afara ei”? Cam aiurea, ca să vă citez.

      În rest, recomand insistent să recitiți articolul.

      • gigi spune:

        Da, toate bateriile se consuma prin existenta unui consumator legat la faza si nul. Cine este legat la bateria de care spuneti? In articolul stintific se face referire la pierderea de biomasa, energie, catre spatiul cosmic DUPA ce aceasta biomasa este convertita, deci a fost deja consumata, apoi ea este reconsumata daca ar fi sa ne luam dupa alegoria bateriei. Este fortata toata aceasta comparatie, altfel ceea ce este foarte clar si se intelege, Pamantul pierde energie prin acest transfer termic si chimic catre spatiul cosmic. Daca ne-am opri si numai aici, unde este bateria, in conceptul ei stiintific. Ei, si apoi ia mai ganditi-va ce se intampla: se raceste pamantul? Nu prea. Da, pierdem biomasa, convertita in altceva, in caldura si gaze. Ok, ma opresc aici, nu incerc sa ma lansez in nicio polemica, este f bine sa gresesc eu.

        • Lucian Apollo spune:

          Pai…se pierde energia doar dintr-un punct de vedere strict egoist si uman
          planeta primeste in fiece zi caldura si lumina de la soare…sigur ca oamenii vor disparea dar majoritatea fiintelor vor trai pt ca ele nu au nevoie acuma de o civ energetica…si oamenii tot dintr-un punct de vedere industrialist ingust vor disparea,pt ca exista calculatoare cuantice de la Dwave cu 1000-2000 de qubiti deja capabili de 2^2000 de calcule pe secunda
          prin urmare…cei destepti vor suprevietui pe alte planete in universul local

      • gigi spune:

        As mai adauga, ca argumente suplimentare impotriva modelului bateriei:

        - nu avem de-a face decat cu legea fizica conform careia orice materie nu este decat energie si, daca se gaseste procedeul potrivit, tot Pamantul poate fi transformat in caldura sau altceva. Transferul acestei energii catre un mediu sau altul nu reprezinta o baterie, asa cum nici faptul ca este incarcat de la soare nu face sistemul Soare-Pamant baterie, dar Pamantul primeste energei de la Soare si cedeaza energie spatiului cosmic inconjurator

        - in primul grafic, consumatorul “omenire” NU este legat la spatiul cosmic pentru a putea consuma energia, biomasa pamantului, asta incercam sa va spun si in primul comentariu. Faptul ca apoi se duce in spatiu este bonus, nu este spatiul nulul spre care se duce energia in timpul consumului, in care cineva sa beneficiaze de acest flow pamant-spatiu ca generator de lucru de orice natura. Intelegeri? Transferul exista, clar, dar nu reprezinta o “baterie” prin acest transfer. Apoi, dupa ce este consumat tot combustibilul fosil inmagazinat cu energie solara in milioane de ani, “bateria” daca vreti sa continuam pe ideea aceasta, tot NU este consumata, pentru ca tot restul pamantului poate fi consumat, doar sa gaseasca omul procedura.

  6. GOgu fizicianu spune:

    inca n-am citit tot articolul dar mi-a sarit in ochi o mare greseala. Anodul e pozitiv si catodul e negativ. In articol e pe dos. Sunt curios restul daca mai are sens fizic….
    Da, speculatii…un lucru este omis, omul evolueaza tehnologic foarte rapid in sensul ca peste 50-100 de ani va descoperi surse de energie care astazi nici macar nu sunt luate in calcul. Fosilele vor deveni o poveste invehcita in 100 de ani….cam cum sunt televizoarele cu tub catodic

    • gigi spune:

      Nu neaparat, sunt conventii. “In a device which takes energy (such as recharging a battery), the cathode is negative, and in a device which provides energy (such as discharging a battery), the cathode is positive” (https://en.wikipedia.org/wiki/Cathode)

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Anodul e pozitiv si catodul e negativ. In articol e pe dos

      Într-o baterie galvanică (voltaică), în curs de descărcare, catodul este considerat pozitiv, iar anodul negativ.

      Într-o baterie electrolitică, în curs de încărcare, situația este inversă, datorită aplicării unui potențial extern.

      Figura 1 din articol se referă la primul tipul de baterie, deci notațiile catodului și anodului sunt corecte.

      Dacă doriți o precizare suplimentară, cu o figură asemănătoare Figurii 1 din articol, click link-ul de mai jos:

      http://www.av8n.com/physics/anode-cathode.htm

  7. euripide spune:

    daca nu l ingrijim, scalpul va fi repede colonizat de paduchi
    care i interesul actionarului intr o corporatie ? sa si maximizeze profitul cit mai repede
    designul / modelul actual, cu homo economicus gravitind in jurul banksterului (buricul universului), pe asta se bazeaza : crestere continua.
    viermele n are constiinta. pentru a se perpetua si lua in greutate (singura lui ratiune / actiune) va devora marul cu seminte cu tot. dar Omul ?
    cind Terra nu conteaza mai mult decit un bazar / o vitrina populata doar de exhibitionistii mercantilismului obscen (lipsit de Morala), cu siguranta vom fi expulzati din galaxie
    producatorii de automobile s au gindit intr un final la cele hibride sau electrice (mai scumpe desigur, ca n orice inceput)
    petrolistii au in vedere energia alternativa ? sau impart miliardele de petrodolari shareholderilor, gaurind Pamintul de la un pol la altul pina extrag si ultima picatura ?

  8. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    petrolistii au in vedere energia alternativa ? sau impart miliardele de petrodolari shareholderilor, gaurind Pamintul de la un pol la altul pina extrag si ultima picatura ?

    Am scris de multe ori, în diverse articole de pe această platformă, că „petroliștii” consideră că noile dezvoltări tehnologice (fracturarea hidraulică, forajul orizontal dirijat, inteligența artificială) au condus la creșterea unor resurse de hidrocarburi neconvenționale (gaze și țiței de șist). Dar, am mai scris, „petroliștii” văd aceste noi resurse ca un „pod de tranziție” către un viitor energetic predominant, ori chiar total, regenerabil.

    Cele două probleme prezentate extrem de succint (diluția și intermitența) vor fi rezolvate într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, cred puternic în geniul uman inventiv.

  9. calin spune:

    Felicitari pentru articol Dl. Cranganu. Cresterea economica despre care vorbiti la un moment dat, mai precis nevoia cresterii, este dupa parerea mea cauza evolutiei exponentiale a consumului pe Terra. Natiile, din dorinta de a atinge un nivel superior de dominatie economica si sociala, au intrat intr-o cursa foarte greu reversibila a cresterilor. Odata intrat intr-un ciclu de crestere cu sperante de viata din ce in ce mai mari, cu rate ale fertilitatii mari (speranta de viata a crescut si in zonele sub-dezvoltate din cauza evolutiei medicinei), este foarte greu, aproape imposibil de facut pasul inapoi intr-o reasezare si intr-un consum rationalizat de resurse.

    Am avut sansa sa asist la o prezentare recenta facuta in institutia in care lucrez de Prof. Schnellnhuber, un renumit climatolog, seful Postsdam Institute of Climate Research care trata partea climatologica a impactului consumului si al evolutiei industriale (un rezumat gasit pe internet al principalelor puncte aici: https://www.youtube.com/watch?v=s1kfM9rvyjY). Printre multele ipoteze comune cu articolul dvs, subliniez doua: (1) primul miliard de oameni de pe Terra in termeni de putere economica consuma (estimat) aprox. 50% din resursele disponibile in timp ce impactul consumului ultimului miliard este fractional, aproape insesizabil. Cu alte cuvinte, noi “developed world”, cei care alergam dupa crestere economica suntem responsabili de dezastru, iar ceilalti vor sa tina pasul si unii alearga chiar repede; (2) daca se doreste o curbare in jos a evolutiei temperaturii medii pe Terra si a ramane in conventionalul +2C, din resursele de combustibili fosili existenti si recuperabili care produc emisii de carbon, ar trebui lasate in subteran aprox. 70%. Intrebarea este cum se pot convinge marile tari industrializate sa faca asta.

    PS. 2015 are toate sansele de a fi cel mai cald an pe Terra on record.

    • Harald spune:

      Specia umană a încetat de mult să-și bazeze alimentația pe ce oferă natura. În natură nu se obțineau 8.500 kg de grâu la hectar. Și nici 20 de tone de cartofi la hectar.

      Creșterea temperaturii e la fel de lipsită de semnificație cum era și la articolele despre gazele de șist. În trecutul geologic, Pământul a fost în unele epoci un bulgăre de zăpadă, iar în alte epoci un paradis tropical. Încălzirile și răcirile manifestate pe perioade de câteva sute de ani sunt absolut nesemnificative, raportat la scara planetei sau a speciei umane.

      Problema reală e alta: ecologia devine din ce în ce mai mult o religie. Bazată pe credință și pe sentimente de vinovăție care au legătură cu modul cum era tratat copilul mic în familia în care a crescut, nu cu realitățile pe care le trăim. Între timp, acei copii mici pe care părinții îi făceau să se simtă vinovați că există (”dacă nu trebuia să am grijă de tine …”) au devenit adulții disfuncționali de astăzi, disperați după un părinte care să le accepte existența. Iar politicienii exact asta fac, joacă roluri false de părinte grijuliu și cresc mereu taxele și controlul asupra societății în ansamblu, promovând aberații ecologiste care să le justifice acțiunile. Adică apelând la îndoctrinare, ca orice religie care se respectă.

      • calin spune:

        Intradevar, Terra a trecut prin perioade de incalzire si glaciatiuni, in urma carora rasa umana era sa chiar sa si piara, spre exemplu eruptia Toba acum ~74,000 ani. Agricultura insa a inceput sa dea roade doar acum vreo 10,000 de ani, moment de cand evolutia climei a intrtat intr-o perioada aproape fara variatii (media globala a variatiilor a fost sub 1C). Faceti efortul de a va uita la acel rezumat din mesajul meu anterior unde este explicat intr-un mod mai detaliat si documentat.

        Inteleg ca nu imbratisati ecologismul, cand de fapt este singura alternativa la dezastrul care se prefigureaza. Consumam mult prea multe resurse, emitem mult prea mult carbon. Programele nucleare nu sunt o solutie. Doar China spre exemplu ar trebui sa construiasca vreo 300 de reactoare nucleare pentru a-si decomisiona toate centralele pe combustibili fosili, aste inseamna cam un reactor la saptamana pentru urmatorii 6 ani, ca ordin de magnitudine, sa nu mai vorbim de costuri.

        Analogia dvs. de la final este cel putin puerila daca negati un fapt atat de evident fara sa veniti cu contra-argumente mai stiintifice decat niste afirmatii de bloguri obscure. Faceti o vizita prin zonele industriale din China, mergeti in aglomerarile urbane din India, documentati-va despre Great Pacific Garbage Patch si multe alte dezastre ecologice create de mana omului, desi sunt convins ca nu va sunt straine. Nimeni nu se asteapta ca acele miliarde de oameni sa inteleaga sau sa le pese macar de ecologie, unii de abia isi asigura apa potabila cu care sa isi gateasca mancarea. Coeziunea politica e unicul mod in care se mai poate schimba ceva iar timpul curge deja in defavoarea noastra.

        • Harald spune:

          Foarte bine spus “ecologismul” :)

          Ecologia e OK, ecologismul e problema, exact ca politicianismul în politică. A introduce taxe și restricții în Europa nu va rezolva dezastrele ecologice din Asia, iar planeta e una singură, tot ce se întâmplă în Asia contează și în Europa. Ceea ce nu se înțelege este că specia umană are nevoie de mai multă energie pentru a crea un mediu mai curat, nu de mai puțină.

          Toată istoria speciei confirmă asta, orice creștere a nivelului de trai și orice eliminare a tehnologiilor ”murdare” a avut nevoie de mai multă energie, dar ”ecologismul” insistă aiurea pe necesitatea reducerii consumului de energie și a nivelului de trai. De exemplu, trecerea de la locomotive și nave cu abur la trenuri electrice și nave cu reactoare nucleare la bord a adus un mediu mult mai curat, dar consumul de energie a crescut până la nivele nemaivăzute. Și e bine așa! Asta e partea pe care trebuie s-o înțelegem.

          • calin spune:

            De acord, mai multa energie , nu doar de mai multa energie oricare ar fi ea. Ne aflam in situatia actuala tocmai din cauza emisiilor de carbon suplimentare necesare pentru a produce mai multa energie pentru mai multa populatie, mai multa globalizare, mai mult consum, mai multa crestere … Citeam deunazi de un antreprenor roman care isi vinde apa foarte pura extrasa din Romania in USA, probabil ajungand acolo ca cea mai “poluanta” apa potabila de pe planeta. Si e totul legal. Probabil ca intr-un viitor nu foarte indepartat, copii sau nepotii nostri vor trai intr-un sistem de carbon allowances, asta daca nu vom descoperi un alt mod miraculos si ieftin de a produce energie nepoluanta.

      • Gamma spune:

        Asta e din cauza ca de fapt mancati gaz metan si combustibili fosili . Ingrasamintele sunt facute din gaz metan iar munca e depusa de combustibilii fosili .

        http://blogs.scientificamerican.com/plugged-in/10-calories-in-1-calorie-out-the-energy-we-spend-on-food/

        Culmea e ca o facem noi preventiv sau nu solutiile prezentate se vor autoaplica in caz ca ignoram problema suficient de mult .
        Personal (fiind un vechi peak-ist ) sunt destul de convins de puterea pietei de a aplica corectiile necesare si de a crea climatul in care omul obisnuit trage singur concluzia asupra lucrului ce trebuie facut. La fel am devenit constient de faptul ca Pamantul si societatea umana au o inertie formidabila acest lucru impiedicand desfasurarea unor scenarii catastrofice .

        • Harald spune:

          Așa e! Iar sarea pe care o consumăm a fost cândva în corpul unor organisme vii, ar trebui să nu ne atingem de ea! :P

          • Gamma spune:

            Nu , nu asta era problema ci faptul ca daca 9 din 10 calorii pe care le consumam provin din surse neregenerabile inseamna ca vom avea candva probleme ce tin de lucruri mai grave decat faptul ca nu te mai poti plimba deaiurea cu masina si nu poti sa incalzesti toate cele 8 camere ale vilei /un apartament neizolat . In plus incalzirea globala si climatul rezultat in urma ei nu ajuta deloc . Singura speranta pt crestere e fuziunea nucleara – cu energie poti face aproape orice , inclusiv combustibili si gaz metan dar pesimistul din mine zice ca un lucru atat de complicat si scump nu are cum sa produca energie ieftina .

            • Harald spune:

              Este complet nerelevant numărul de calorii. Este ca și cum ar susține cineva că transportul feroviar e ineficient fiindcă deplasează un tren de sute de tone pentru transportul unor oameni care nu cântăresc decât câteva zeci de tone :)

              Sigur că ineficiența asta e reală, datorită ei s-au inventat și au evoluat comunicarea verbală, apoi poșta și telefonul, pentru a nu face deplasări inutile. Dar toată istoria speciei umane demonstrează că lucrurile au mers mai bine, nu mai rău, în urma dezvoltării transporturilor și comerțului.

  10. Dr House spune:

    Excelent articol, bine documentat si serios, ca de obicei, multumim D-le Cranganu,
    As avea cateva obiectii cu privire la modul in care se face conversia in energei consumata de catre specia umana. Documentatia este ff serioasa pe partea energetica, insa , in umila mea parare exista cateva elemente care nu sunt luate in calcul: poate cel mai important este progresul tehnologiilor genetice si a biologiei moleculare si impactul lor asupra societatii. Producta de grau medie / kg /ha astazi este de trei ori mai mare decat in anii 1960 si de 5 ori mai mare decat in anii 1900. In domeniul productiilor animale situatia este la fel : producatia de lapte a crescut de 5-6 ori , in 2000 in comparatie cu 1920. Si exemplele pot continua. Desigur , exista resurse care se epuizeaza rapid ( ex. pestele, etc), dar altele noi apar.
    Eu unul as zice mai degraba ca oamenii consuma cele 11.000W/persoana pentru ca au de unde ( surplus creat). iar cand nu au de unde…. inventeaza !
    Asta este un alt element care nu s-a luat in calcul : faptul ca suntem, cea mai inteligenta specie ( deocamdata) de pe planeta si care are genetic o inclinare spre a cheltui multa energie . Desigur ca ne intreptam catre un mare si lat zid, desigur ca aveti dreptate spunand ca de 200 de ani nu facem altceva decat sa ardem carbune( petrol) , dar punctul meu este ca inainte mult inainte de a se ajunge la W=1029 ani ne vom da seama ca exista metode si mijloace de a reprograma asta. Si mai zic ca omenirea nu se va autodistruge datorita oamenilor ci datorita unui ”Act of God” ( statistic vorbind, cred ca sunt destul de correct).
    Si da, antecomentatorul meu avea dreptate , intr-un final bacteria va sfarsi prin a se va reincarca….

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Vă mulțumesc pentru aprecieri și datele prezentate.

      În legătură cu conversia energiei consumate de specia umană, am scris, printre altele, că exemplul de calcul, în urma căruia rezultă W =1.029, este „foarte conservativ, dar total nerealistic”.

      Aș vrea să adaug aici patru motive pentru care W va fi, de fapt, mai mic de 1.029 ani:

      1 – În mod evident, noi nu putem consuma pentru hrană toată fitomasa. De ce? Pentru că preponderența fitomasei controlează biosfera.

      2 – Calculând valoarea lui W numai pe baza celor 2.000 calorii/zi (necesare metabolismului uman biologic), nu se include o rată ridicată a consumului energetic extra-metabolic, produs de hrănirea populației și funcționarea economiei globale.

      3 – Estimarea lui W nu ține cont de două elemente: populația umană și consumul de energie per locuitor nu sunt constante, ci cresc exponențial. Autorii americani nu fac nicio extrapolare pentru a prezice viitoarele traiectorii ale celor două elemente.

      4 – Stocul global de fitomasă a scăzut rapid, dar, mult mai important, dominația umană asupra porțiunii rămase a crescut tot rapid.

      Aceste patru motive, dacă sunt adăugate analizei inițiale, crează un tablou mult mai complet/complex al funcționării baterii chimice Pământ – Spațiul cosmic.

  11. cel care are îndoieli spune:

    Trebuie sa recunosc ca am scris un comentariu lung pe care l-am sters. Asa ca o sa punctez doar anumte lucruri.
    Normal ar fi sa vorbim si de baterie si de acumulator.
    Bateria a fost incarcata de Big Bang. De acolo avem resursele de enrgie nucleara. La fel si cea geotermala. Acesata sursa se foloseste si nu se mai incarca.
    Exista si o parte de acumulator. Acest acumulator se descarca si se descarca in continu. Sursa de incarcare este soarele. Dar trebuie sa facem diferenta intre sursele “istorice”, care se incarcat in perioada mare de timp. Si pentru acest tip de rezerva exista si in momentul actual incarcare dar este foarte inceata. Practic este vorba de carbune, titei, sisturi si gaze naturale.
    Celelalte resurse regenerabile hidro, biomassa, gunoiul menajer-industrial, solar, vint, mari-oceane au incarcare mai rapida. Ca de exemplu e biomasa are ciclul de vegetatie, cea solara se obtine imediat. Unele din acestea sint direct dependente de soare altele ne stau la dispozitie orcind. Acest oricind trebuie inteles corect, in sensul in care doar atunci cind au acumulat destule resurse si nu vrem sa folosim mai mult. Vezi situatia actuala a hidrocentralelor secate. Hidrocentralele sint de importanta majora, si citeodata nu inteleg pe cei care se lupta impotriva lor. Dar este un alt subiect. Desi la sfirsitul materialului scrie: “In loc de concluzii: Un anumit grad de dominare a naturii este necesar pentru a preveni dominarea oamenilor de către natură.”
    Daca nu vorbim de hidrocentrale practic ar trebui sa uitam de enrgia electrica din Norvegia. 92% e produs hidro.
    Mai un lucru. Da putem sa facem ceva. Trebuie sa invatam sa economisim nu numai sa consumam. In Suedia a fost a campanie pentru a convinge populatia ca vasele sa nu le mai spele la apa curgatoare si sa foloseasca un vas cu detergent, la fel si cu clatirea. Industria trebuie sa produca aparate utilaje, etc cu consum energetic cit mai mic, la performante comparabila.
    Harald se va bucura sa auda despre absurditatea la care s-a ajuns in Germania unde si autoturismele au fost incadrate in clase energetice. Criteriul de baza a fost consumul pe kilogram de masina. In acesta situatie SUV-urile stau bine. Din contra masinile mici usoare, construite poate cu mult plastic au o incadrare egala cu al tancului Leopard. Traiasca societatea de consum cu lobbyul consumului.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Mă bucur că ați adus în discuție energia hidro, pe care nu am discutat-o în articol.

      Dacă ar fi să aplic cele patru criterii de clasificare a energiilor regenerabile (ieftine, sigure, abundente și scalabile), atunci energia hidro, pentru mine, este ieftină, sigură și mediu-scalabilă.

      Istoric, hidroenergia s-a confruntat cu două limitări, care au făcut ca ea să nu reprezinte mai mult de 6% din enegia mondială (vezi nota 2 din articol):

      Limitări naturale: Principala limitare a energiei hidro este faptul că nu există suficiente locuri potrivite pentru ca această energie să devină o sursă globală. În Norvegia sau Brazilia (doi mari consumatori de hidroenergie) poți produce o mulțime de electricitate din hidrocentrale; în Oklahoma sau Nebraska, nu poți.

      Limitări politice: Ironic, aceleași grupuri ecologiste proeminente, care protestează contra energiei produse din combustibilii fosile, vociferează și împotriva barajelor și lacurilor de acumulare ale hidrocentralelor. Pretențiile lor principale sunt protejarea florei și faunei (pești), cursuri de râuri neperturbate ș.a. Clubul Sierra, pe panoul lui de realizări, se mândrește cu o listă de baraje pe care le-a oprit sau închis complet (Reed McManus, „Down Come the Dams”, http://vault.sierraclub.org/sierra/199805/lol.asp).

      Când se construiesc baraje pe un fluviu ca Nilul, care este o sursă vitală de apă pentru multe țări africane, apar conflicte politice între țările din amonte și cele din aval cu privire la partajarea și controlul curgerii apei.

      Există, de asemenea, și proteste întemeiate legate de transmutările de populații și așezări din locurile ce urmează a fi acoperite de apele lacurilor de acumulare. Pentru unii români, dispariția insulei Ada Kaleh de pe Dunăre a fost resimțită puternic.

  12. athos spune:

    Densitatea energetica este, intr-adevar, conceptul fundamental cu care daca s-ar opera corect, s-ar fi stopat din fasa aventura centralelor eoliene si solare. Consumi mai multa energie ca sa le realizezi, decat ajung sa produca vreodata.

    Dar adevarata densitate energetica se gaseste in formula e=mc2. Aceasta inseamna ca, dincolo de bateria chimica ce este evident in curs de epuizare, solutia o reprezinta energia nucleara.

    Doar o simpla teorie maltusiana reloaded, (prea multa populatie, prea putine resurse), reprezinta o simpla forma de miopie temporara. Tehnologia viitorului va sti sa rezolve si problemele energetice, ca si pe celelalte, cu conditia ca beligeranta sa fie tinuta sub control, iar coeziunea/colaborarea sociala reala bazata pe libertatea schimburilor si nu pe inginerie sociala, sa functioneze nestingherit.

  13. Mama Natura spune:

    Eu tot nu inteLeg, totuși, cum de am evoluat din organisme unicelulare, la mușchi, ferigi, liicheni, in copaci si mai apoi in oameni, daca draga natura nu ne vrea????
    Trebuie sa fie ceva legat de Solaris!
    … de moment ce suntem niste saci cu apa care consuma mai multa energie decat au la dispozitie, inseamna ca ne vom autoconsuma pina la urma/ ne vom transforma cu totii in saculetze din ce in ce mai mici, sau cineva cu sacu mare va da cu bombardeaua peste subdevoltati ca sa-i faca biomasa.

  14. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    CÂTEVA CONSIDERAȚII DESPRE ENERGIA NUCLEARĂ

    Dacă concentrația naturală a sursei energetice (combustibili fosili, hidro) este un beneficiu, atunci nu există o sursă energetică naturală mai concentrată decât uraniul sau alte metale radioactive utilizate pentru producerea energiei nucleare.

    Concentrația energetică a uraniului este de peste un milion de ori mai mare decât a petrolului și 2 milioane ori decât a cărbunilor, deși, cu tehnologia actuală, în practică se obține o energie „doar” de mii de ori mai mare per unitatea de materie inițială.

    Creșterea producției de energie nucleară este lentă datorită la doi factori, greu de separat:

    1 - Nu este ieftină. De exemplu, în 2008, numai construcția unei centrale de 1.100 MW costa între $6 – $9 miliarde USD sau $5.400/kW – 8.100/kW. La care trebuie adăugate costurile combustibilului, manipulării și dispunerii deșeului nuclear, asigurare etc.

    2 – Persistă ideea că energia nucleară nu este sigură. Cele trei accidente majore – Three Mile Island, Cernobîl și Fukushima – au inculcat în opinia publică sentimente de teamă legate posibile contaminări cu radiațiile emanate de centralele nucleare.

    Mi se că problema siguranței centralelor nucleare conține multă retorică și multe emoții și devine astfel dificil de discutat obiectiv. Totuși, cum știm dacă o astfel de centrală este sigură?

    Cred că cea mai solidă indicație despre siguranța unei tehnologii este numărul de decese provocate per unitatea de energie produsă. Până în prezent, numai accidentul din fosta Uniune Sovietică a provocat victime umane.

    Referitor la posibila contaminare cu radiații în jurul unei centrale nucleare: O călătorie cu avionul pe ruta Los Angeles – New York te expune la o doză mai mare de radioactivitate decât locuind gard în gard cu centrala nucleară.

    O altă prejudecată este următoarea: o centrală nucleară ar putea fi bombardată de teroriști, producând astfel o Hiroshima 2. Se uită un mic detaliu aici: tipul de combustibil nuclear consumat în centrală nu poate practic exploda.

    Rămâne, desigur, existența acelor țări, precum Iranul, despre care se crede că ar avea ambiții de a deveni super-puteri nucleare, prin producerea de uraniu îmbogățit și plutoniu, necesare construirii bombelor atomice.

    Opoziția a făcut ca energia nucleară să fie considerată mult mai periculoasă decât alte surse, ceea ce este nejustificat. Iar asta înseamnă că industria nucleară a devenit o industrie controlată esențialmente de guverne, adică are prețuri mai mari decât altele. Cu alte cuvinte, noi nu știm cât de scumpă este în realitate energia nucleară.

    Ceea ce știm este că, pe lângă energia fosilă, cea nucleară este de departe cea mai scalabilă formă de energie din lume.

    Dar, în cel mai bun caz, energia nucleară este încă la decenii distanță de a deveni o sursă globală principală de electricitate, lăsând de o parte faptul că nu poate fi folosită în transporturi, ca petrolul sau gazele. Astfel, nu întrevăd un viitor apropiat în care energia nucleară va înlocui combustibilii fosili.

  15. DanielT spune:

    Recent cei de la MIT au anuntat prototipul unui reactor, numit modular fusion ARC reactor bazat pe fuziunea nucleara care in opinia lor va revolutiona intr-o perioada scurta de timp aproximativ 10 ani, modul de furniza o energie curata datorita costului si dimensiunilor Actual francezii de la ITER au un asemenea reactor pe fuziune dar de 40 de miliarde, deci cam greu de reprodus industrial.

    Sa presupunem ca sursele de energie vor fi diversificate, implementate in domenii ca si transporturile cotidiene …si totusi pericolul unei deteriorari ecologice rapide ireversibile ale habitatului uman exista.

    1. Biodiversitatea amenintata lanturi trofice deranjate si specii multe pe cale de disparitie care vor obliga interventii oarecum improvizate(vedeti masura de a arunca 90 de milioane de bile negre in bazinele cu apa din California pentru a impiedica evaporarea apei).
    2. Populatii umane din ce in ce mai concentrate in centre urbane , potential de revolte epidemii biologice etc.
    3.Importarea economiei de tip consumerist si hedonist la nivel global.
    4. Adancirea ecartului intre extremele climatice, fenomene meteo imprevizibile etc

    Degradarea e ireversibila, iar in plus ceea ce dumneavoastra numiti elegant , Act of God este doar un act cu o probabilitate certa, insa pe o perioada de timp greu de anticipat.

    Singurele solutii posibile, explorarea si colonizarea in cosmos, plus un control global la limita unei dictaturi ecologice …ceea ce nu se va intampla probabil. Incercarile de a impune un mod de viata echilibrat sustenabil prin adoptarea voluntara a unor masuri sunt constant subminate de interesele economice ale actionarilor si investisorilor marilor companii, ironic chiar si miei imi suna un pic ca si propaganda ecologica propozitia asta, dar in momentul in care chiar membrii fondatori – Rockfeller au incercat fara succes sa-si convinga propria companie Exxon despre schimbarile climatice, lamentabil au esuat in fata masinariei economice.

    Iar in momentul cand pana si oamenii de stiinta -cazul Willie Soon(1,25 milioane primiti in granturi) cedeaza ideologie comanditarului …in fata evidentelor numerice…(stim ca se poate sugera facil ideea de supravietuire pe perioade de cataclisme prin raportarea la cele trecute…doar nu, suntem aici ca specie… ) problema e mult mai grava si de amploare. Mai imbarca si religia care relativizeaza totul la vointa unui Dumnezeu (absent fizic dar prezent in capul multor creiere spalate) care desigur iubitor in carti va salva omenirea..sau ma rog o parte din acea omenire va avea oricum acces rezervat intr-o zona lipsita de griji, ma rog…si voila reteta perfecta sa avem zero actiune eficienta macar pentru a prelungi speranta de viata a singurei planete cunoscute si accesibila speciei noastre.

  16. Crup spune:

    Mi-a placut articolul dvs., un articol care mai aduce un pic de lumina in impresia generala nebuloasa legata de prezentul si viitorul energiei la nivel global.
    Motiv pentru care imi permit sa va sugerez sa mai scrieti niste articole legat de subiectele de mai jos.
    1. Energia nucleara. Aveti mare dreptate ca energia nucleara este privita cu o nejustificata neincredere. Pana la urma este o energie curata care poate fi (si este) obtinuta masiv. Legat de Fukushima, in emotia planetara generata de acel accident, mie imi face impresia ca s-a ratat informatia esentiala, in sensul ca desi a fost rostita, mai nimeni nu s-a concentrate asupra ei. Anume, ca la momentul constructiei centralei, standardele japoneze prevedeau un anumit nivel maxim posibil de tsunami pentru acea zona, iar central a fost proiectata si construita respectand acel standard. Ulterior, acel nivel maxim de tsunami posibil pentru zona a fost ridicat, dar centrala nu a fost “updatata” la noul standard de risc! Fiindca costa bani suplimentari si au preferat sa isi asume riscul asta (putin probabil dar care – voila! – a devenit realitate). Accidentul de la Fukushima nu este un esec al tehnologiei nucleara, este un esec al politicului si/sau managementului! Atitudinea adoptata de Merkel ulterior, cum ca Germania – o tara cu industrie puternica, deci mare consumatoare de energie – va renunta complet in anii ce vin la energia nucleara mi se pare ori bizara, ori populista ori cu lobby imens in spate de la industriile energiei regenerabile.
    2. Omiteti din articol o forma de energie care este posibil sa fie “salvarea” energetica a planetei: fusiunea nucleara. In centralele nucleare actuale are loc procesul de fisiune, iar acum se studiaza, la nivel experiemental inca, fusiunea nucleara, Cercertatorii spun ca va fi o forma de energie 100% curate si practic nelimitata. Citeam acum cativa ani in National Geografic ca centrul – celebrul centru – CERN a fost infiintat cu aces scop principal: studierea si punerea la punct a fusiunii nucleara, estimandu-se ca undeva in vreo 40 de ani vor putea aparea primele central avand la baza fusiunea nucleara.Evident, fiind un centru de cercetare fundamentala in fizica atomica , multe alte descoperiri se fac acolo (cine nu-si aminteste de “particula lui Dumnezeu”, care – nu-i asa? – va distruge Pamantul. :) )
    3. Cel mai sensibil subiect….. Sunt convins ca o sa aveti anumite retineri la ce voi scrie mai jos, dar nu e vorba de speculatii sau informatii luate de pe site-uri conspirationiste. In ultimii ani, toti stim ca in Romania au aparut “paduri” intregi de moriste, care se invart voioase pe cerul patriei, intru salvgardarea ecologice a tarisoarei noatre dragi! Plus “campiile” de panouri fotovoltaice. Ce minunat, nu? Sigur, pentru asta ne costa mai mult factura de curent, dar e un pret mic pentru faptul ca prin asta scadem poluarea si patria noastra devine verde, un soi de paradis precum cel ilustrat in pliantele anumitor confesiuni religioase.Deja ma extaziez de bucurie! Dar am citit nu foarte demult, in Ziarul Financiar si in alte surse, ca explozia asta de “regenerabile” din Romania a avut ca efect direct -pe langa ca platim suplimentar pentru ele – si….. cresterea poluarii. Explicatia e simpla. Regenerabilele functionaza aleator, cand e soare si vant. Si cand functioneaza, ele au prioritate, nu sistemul classic. Si astfel, s-a ajuns in situatia in care centrale pe carbuni (cele mai poluante) trebuie regulat ba oprite, ba pornite. Ori, aceste procese de oprire – pornire periodice produce mai multa poluare decat daca ar functiona non-stop. Pe scurt, platim mai mult (unor companii private sau de stat straine) in numele ecologiei pentru a fi poluati mai mult. Alt exemplu. In Germania e tare la moda biocombustibilul, obtinut vegetal, din porumb. Am vazut recent un reportaj (la BBC daca nu ma insel), ca per ansamblu, luand in considerare procesul in sine de productie, se produce mai multa poluare cu acest biocombustibil decat daca in locul lui s-ar folosi, pur si simplu petrolul (rafinat in motorina si benzina). Sigur, producerea biocombustibilului este subventionata si niste baieti destepti castiga bani seriosi din asta. Un alt exemplu. Un colosal lac de acumulare cu barajul aferent este proiectat a se construe in Brazilia. Care va produce energie hidro, cea mai curata energie. Asta am vazut intr-o emisiunea de pe Digi24 preluata de la nemti, daca imi amintesc bine. Numai ca prin distrugerea unor suprafete imense de paduri pentru acel lac de acumulare, prin anumite procese stiintifice explicate in documentar, se produce muuult mai mult bioxid de carbon (pacatosul bioxid de carbon…) care va fi eliberat in atmosfera decat ar produce o centruala pe carbune (cea mai poluanta) care sa produca tot atat curent electric cat va produce noul baraj, pe o perioada de multe decenii. Nu vreau sa continui cu alte exemple. Dar ma intreb…. moda asta cu ecologia, trendul asta, uneori as putea spune isteria asta cu energiile regenerabile, nu ascunde cumva si o cantitate enorma de escrocherie? Si ca de fapt se stie ca noua industrie de “energie ecologica”, in speta eoliana, solara si hidro de fapt va produce mai multa poluare decat industria clasica, plus ca va costa mai mult, dar e vorba despre un “tun” financiar de proportii globale a unor baieti destepti, care – intr-un fel sau altul – pot influenta si media, cea care traseaza trenduri in randul populatiei naïve? Repet, nu vreau sub nicio forma sa cad in capcana conspirationalismul care ne spune ca pasta de dinti este facuta de guverne ca sa ne tampeasca, ca americanii si-au aruncat singuri in aer si turnurile gemene si Pentagonul ca sa aiba un pretext sa atace Afganistanul de unde sa fure colosale cantitati de petrol (Afganistanul nu are petrol, dar mai conteaza?) sau ca fatuca de la magazinul din colt e o parsiva reptiliana venita din spatiu sa ne vanda noua seminte si eugenii. Nu vreau sa cad in zona asta. Dar totusi, cred sincer ca subiectul merita o atentie sporita din partea celor care chiar stiu ce vorbesc. Si dvs., in domeniul energentic, pareti a fi o astfel de persoana.

    • Harald spune:

      Problema asta e veche de vreo 30-40 de ani: ecologiștii sunt cei mai mari adversari ai măsurilor cu-adevărat ecologice. Pentru că ei cred, nu cercetează. Pentru ei nu contează milioanele de tone de beton folosite la construcția unui baraj și milioanele de hectare inundate definitiv, ei știu că energia hidro e curată și asta le ține de cald.

      Și în UK s-au instalat pe toate dealurile moriști. Care în cea mai mare parte a timpului stau nemișcate, e evident că nu bate suficient vântul. S-au alocat fonduri în neștire, puterea instalată arată nemapomenit de frumos pe hârtie, niște băieți deștepți au produs un ban cinstit din construirea și instalarea lor, dar în realitate probabil că ele nu livrează mai mult de 25-30% din câtă energie se estimase că vor livra.

    • Prostu' satului spune:

      @Crup.

      1. In cazul Fukushima aveti probabil dreptate (ca, daca ar fi fost “updatata” centrala, accidentul nu s-ar fi intamplat), dar rationamentul aminteste izbitor – mie, cel putin – de cel conform caruia comunismul a fost o idee mareata, dar prost aplicata.
      Presupun, de altfel, ca orice catastrofa “man-made” ar fi putut fi evitata, daca s-ar fi luat la timp masurile X, Y, Z, Cernobalul n-ar fi avut loc daca operatorul n-ar fi facut acea cu totul improbabila serie de greseli etc., etc., etc.
      Nu sunt un detractor al energiei de fisiune, dimpotriva, mai degraba un sustinator prudent, insa argumentul dvs. nu imi pare valabil.

      2. Fuziunea nucleara controlata nu se studiaza acum, ci de mai bine de 60 de ani; mi-am inceput viata profesionala exact in acest domeniu, acum mai bine de 30 de ani, si inca de pe atunci exista o iritare crescanda in comunitatea stiintifica in ceea ce priveste lentoarea progresului. A trecut o treime de secol, s-au facut certe progrese, dar evolutia pare sa devina una asimptotica. N-am citit articolul din NG la care va referiti, dar daca prognozeaza succesul peste inca 40 de ani… ingrijorator, nu credeti?
      Mai ales pentru spiritele progresiste care au incredere nemarginita si oarba (spunea cineva ceva de religia ecologista… presupun ca nu e permis sa facem o astfel de comparatie derogatorie si in ceea ce priveste posibilitatile nelimitate ale stiintei, nu?) faptul ca, in zilele noastre, o tehnologie noua are nevoie de 100 de ani ca sa devina functionala, ar trebui sa ridice niste semne de intrebare.
      Serios – daca ati fi intr-o pozitie de mare raspundere, ati miza cam totul pe o tehnologie care POATE va fi disponibila peste 40 de ani?
      La modul general, pe mine ma sperie seninatatea cu care unii oameni, pe sleau spus, sunt de parere ca putem face cam orice vrem ca sa ne fie azi bine, pentru ca, nu-i asa, geniul uman va avea grija intr-un “maine” mai apropiat sau mai indepartat sa repare eventualele stricaciuni.

      3. Modul in care ati formulat cele de mai sus cu privire la energia eoliana si cea fotovoltaica sugereaza ca opinia dvs. este de fapt deja bine conturata si doriti cel mult confirmari. Spuneti-mi daca are rost sa incerc sa va clatin macar putin aceste convingeri. As dori o astfel de confirmare si din partea d-lui Profesor, pentru ca n-am nicio dorinta sa-mi pierd vremea doar ca sa aiba domnia sa ce interzice.

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        Go ahead!

        Deocamdată, nu mai scriu articole despre gazele de șist! :-)

        • Harald spune:

          Luați exemplu de la Ponta, ca deputat avea opinii diferite de cele pe care le avea ca premier, dar le menționa în aceeași discuție și pe unele și pe altele. Când vă duceți în România trebuie să fiți împotriva gazelor de șist :P

          • iosiP spune:

            Eu unul locuiesc in Romania si nu sunt impotriva gazelor de sist… sunt impotriva gazelor “pe sest” care favorizeaza (prin legislatie, adica fara nicio legatura cu mecanismele pietei libere) o firma in detrimentul proprietarilor legitimi ai terenurilor afectate.

            Deci vrei ‘mneatale sa forezi pe tarlaua mea – dai banul! Daca nu-ti convine (ca e prea mult, ca nu esti sigur de rezultate, ca poate “”dincolo era mai ieftin”)… esti liber sa-ti iei galetusa si lopatica si sa te cari in alta parte. A, da, ca este posibil sa nu-ti recuperezi investitia? Pai “c’est la vie” draguta, si este, oricum NOMFB.

            • Harald spune:

              @ iosiP – atunci n-aveți decât să militați pentru schimbarea Constituției, fiindcă de-acolo pleacă toată problema, de la ”proprietatea întregului popor” asupra resurselor subsolului, proprietate administrată de onor reprezentanții săi.

              România trăiește o nevroză colectivă la capitolul ăsta, vrea ca legile să susțină una, iar în practică să se aplice altceva. Dacă resursele ar aparține proprietarului terenului, așa cum ar fi normal, acesta e liber să facă ce vrea cu ele, inclusiv să nu le exploateze. Însă România nu vrea asta, România le vrea ”ale întregului popor”, în timp ce fiecare la el în sat se vrea proprietar, însă cu drepturi absolute și asupra a ceea ce nu-i aparține.

              Adică atunci când vecinul ar vrea să-și exploateze resursele, pe motiv că-i aparțin, deja se trezește spiritul comunitar în noi și invocăm Constituția, nu mai invocăm dreptul proprietarului de a dispune de proprietatea sa. Ori, asta nu poate avea decât o singură consecință: nu se mai face nimic, exact cum se poate vedea în România.

            • iosiP spune:

              @Harald, credeam sincer ca nu va fi nevoie sa dau explicatii – cel putin nu dumneavoastra!
              Asa este, in constitutie se spune ca resursele subterane sunt proprietatea intregului popor dar tot pe-acolo scrie ca proprietatea de la suprafata este garantata de catre stat.

              Sau altfel spus, daca firma X doreste sa faca foraje orizontale de la o distanta suficienta pentru a nu-mi afecta mie cultura de panselute este libera sa o faca, in schimb daca incearca sa-mi exproprieze terenul se “modifica schimbarea”, nu de alta dar ala imi apartine.

              P.S. Daca achizitionez tot terenul din jurul unei proprietati se aplica dreptul la drum de servitute (ca nu pot obliga pe nimeni sa-si cumpere elicopter); in schimb, daca cineva cumpara terenul central dupa ce eu mi-am constituit parcela compacta este liber sa ajunga acolo printr-un tunel subteran, ca subteranul e proprietatea intregului popor ;)

        • Prostu' satului spune:

          Mie povestea (cu “moderarea”) nu mi se pare deloc amuzanta, dar, intr-adevar, nu asta-i subiectul, asa ca multumesc pentru permisiune.
          Asadar, @Crup, o sa iau pe rand cateva din afirmatiile dvs. si ale altor comentatori, inclusiv ale d-lui Profesor. Nu inainte de disclaimer-ul cuvenit – am lucrat multi ani in/pe langa industria energiei, incepand, cum ziceam, cu energia nucleara si terminand, in ultimii ani, in eolian si mai ales fotovoltaic. Nu pretind, prin urmare, ca as fi intrutotul obiectiv, asa incat o incerc sa ma limitez la fapte usor verificabile si nu sa-mi prezint opiniile drept fapte.

          1. “…au aparut “paduri” intregi de moriste, care se invart voioase pe cerul patriei… Plus “campiile” de panouri fotovoltaice. Ce minunat, nu? Sigur, pentru asta ne costa mai mult factura de curent…”
          Aceasta afirmatie (ultima ei parte, mai exact) este neadevarata si asta din mai multe perspective.
          A) Ca si consumator casnic, factura de curent nu va costa mai mult decat acum 3-4 ani (cand capacitatea functionala in eolian si fotovoltaic era doar o mica fractiune din cat e acum).
          B) Valabil mai ales pentru industriali, dar si casnici, pretul energiei dvs. electrice este considerabil MAI MIC azi decat era in 2011 sau 2012, de pilda, ceea ce se datoreaza in mare parte presiunii concurentiale puse de producatorii din regenerabil asupra “vacilor sacre” consacrate. Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant – mergeti pe http://www.opcom.ro si gasiti acolo preturile orare de prin 2005 incoace.
          C) Daca factura propriu-zisa a scazut mult mai putin decat ar fi putut scadea, trebuie sa multumiti politicilor statului roman, care nu numai ca C1. considera energia electrica produs de lux, drept pentru care o accizeaza, dar C2. aplica TVA tuturor celorlalte taxe, C3. are grija ca de ochii din cap ca nu cumva profiturile monopolurilor din industrie sa scada sub 7-8%, Doamne fereste sa fie negativ (noi, nemernicii astia din regenerabile, putem sa crapam toti, nu-i absolut nicio problema), C4) favorizeaza, mai mult sau mai putin subtil, producatorii vechi si ineficienti. Sa mai pomenesc in acest context si de cresterea TVA??? Una peste alta, pretul energiei a ajuns sa reprezinte mai putin de o treime din factura finala, ocazional chiar sub un sfert.
          D) In factura dvs. de consumator casnic, subventia pentru regenerabile este de 5-6%, 3.6 bani/kWh, binisor sub un eurocent. Uitati-va pe site-ul mentionat mai sus si-o sa constatati ca, de cand cu regenerabilele, pretul energiei a scazut cu mult mai mult decat aceasta subventie, asa ca, per total, prezenta “verzilor” in piata v-a ieftinit energia (asta fara rapacitatea statului roman, se-ntelege).

          2. Ati citit in ZF, seen on TV etc. Ziarul financiar este, alaturi de Bursa de exemplu, una din putinele publicatii mainstream pe care le mai pot citi fara sa-mi smulg parul din cap; la fel, DigiTV este in opinia mea singurul post romanesc pe care mai poti vedea cate ceva ce aminteste a stire. De BBC nu mai vorbim.
          Totusi, sunt media generaliste si ca atare surse nepotrivite pentru informatii si analize specializate. Nu-mi place sa ma auto-citez, dar fac de data asta o exceptie – cititi comentariul meu de aici si-o sa intelegeti mai usor ce vreau sa spun cu/despre informatiile luate din media romanesti, chiar si cele (auto)intitulate quality http://www.contributors.ro/economie/un-sfat-din-texas-pentru-romania-nu-dati-cu-piciorul-resurselor-energetice/
          Inca un exemplu.
          In vreme ce eu trudeam la acest mesaj, dl. Profesor a citat un articol din Adevarul – presa quality, de (mare) incredere, nu? – conform caruia Romania risipeste anual cinci milioane de tone de alimente.
          Pentru oricine traieste in Romania, cifra e tare greu de crezut – peste 250 kg pe an de persoana, sau mult peste jumatate de kg PE ZI, cand sunt sute de mii de romani care nici n-au dupa ce bea apa???
          Cinci minute de research si constatam ca nu-s cinci milioane de tone, ci mai putin de doua, Europa nu risipeste 90 de milioane de tone, ci 22, iar metodologia de calcul nu e chiar clara si nici fara cusur. Nu se numara cate barabule si curechi se arunca efectiv, ci cate s-ar fi putut produce cu consumurile de input-uri de baza – apa si azot – in conditii tehnologice moderne, diferenta fiind catalogata risipa. Adica, de fapt, studiul ne spune nu ca Romania risipeste in sens propriu alimente, ci ca nu le produce atat de eficient pe cat ar putea s-o faca – ceea ce corespunde de minune acelei definitii glumete a consultantului, omul care-ti spune, pe bani grei, ce stiai deja.
          Stiu ca ma lungesc aiurea, dar nu ma pot abtine sa nu va mai dau un exemplu, una gogonata rau de tot, citita de mine recent, tot intr-un ziar “quality”, sub un titlu de genul “SOC!!! N-o sa crezi cum vor chinezii sa distruga planeta!!!” Pe scurt, planeta va fi distrusa din cauza ca apa retinuta de barajul Trei Defilee la cca 200m deasupra nivelului marii va schimba momentul de inertie al planetei, iar de aici pana la dezastrul final nu mai e decat un pas… Rien ne va plus.
          Pe scurt, nu va mai bazati pentru astfel de subiecte pe informatiile din presa generalista, sau macar nu le mai aduceti ca argument; au toate sansele sa fie false, sau distorsionate, sau pur si simplu prost intelese/interpretate. Nu degeaba mai toate traducerile “stiintifice” din ziarele romanesti au drept sursa de mare si recunoscuta prestanta cotidianul Daily Mail…

          3. “Regenerabilele… cand functioneaza, ele au prioritate, nu sistemul classic. Si astfel, s-a ajuns in situatia in care centrale pe carbuni (cele mai poluante) trebuie regulat ba oprite, ba pornite.”
          N-am citit articolul din ZF si nici nu intentionez s-o fac, pentru ca afirmatiile respective sunt in esenta neadevarate, dupa cum va poate confirma absolut oricine lucreaza, sau macar cunoaste la un nivel rezonabil domeniul.
          Prioritatea preluarii energiei in sistemul energetic, asa-numita ordine de merit, e pe baza de pret – cea mai ieftina energie intra prima, ca pe orice piata. Regenerabilele nu-si primesc certificatele verzi decat daca VAND energia produsa, motiv pentru care o si vand la preturi scazute. Ei scot din piata producatorii scumpi, e foarte simplu. Sa inteleg ca dvs. (ca si autoritatile romane, de altfel) va doriti energie cat mai scumpa???
          Regulile sunt, intr-adevar, mult mai complicate pe piata de echilibrare – dar acolo n-o sa gasiti nici samanta de eolian/fotovoltaic, exact din cauza faptului ca produc mai mult sau mai putin aleatoriu, nu la comanda.
          In acelasi timp, n-o sa prea gasiti nici “carbunari” sau/si termocentrale mai vechi, din niste motive tehnice – astfel de centrale nu au capacitatea tehnologica de a reactiona suficient de prompt; echilibrarea sistemului trebuie facuta in zeci de secunde sau cel mult minute, in vreme ce “ambalarea” unei termocentrale pe carbune dureaza minimum zeci, daca nu sute de minute. Iar pornirea sau oprirea sa, ca sa lamurim si acest subiect, dureaza zile, multe zile, sau chiar saptamani.
          In consecinta, piata de echilibrare si serviciile de sistem sunt terenul de joaca aproape exlusiv al hidrocentralelor (nici acelea toate), respectiv a unor anumite tipuri de termocentrale pe gaze, din care in Romania nu exista decat una semnificativa, anume centrala Petrom de langa Ploiesti. Nici vorba de centrale pe carbune oprite/pornite tot timpul.

          4. Germania. O sa fac doar doua comentarii, scurte. Mi se pare de-a dreptul induiosatoare convingerea multor comentatori romani, de-aici si de-aiurea, ca stiu ei sigur ce e mai bine pentru tampitii aia de nemti. Renumitul geniu tehnico-ingineresc romanesc, zdrobind triumfator crasa prostie nemteasca.
          Doi, exista pe aceasta platforma un foarte puternic curent de opinie in favoarea petrolului si gazelor (si de sist, dar nu numai). Sa exploatam tot ce se poate, cat mai mult si cat mai repede, no matter what, sa luam exemplu de la americani etc. Interesant, mantra se schimba la 180 de grade cand vine vorba de eolian, fotovoltaic si, iata, chiar hidro. Nu numai ca nemtii sunt prosti (lucru deja stabilit putin mai sus), dar chiar si americanii, si chinezii, si toti ceilalti sunt prosti atunci cand aplica politici agresive in sprijinul unor astfel de surse alternative.

          5. Proiectul brazilian. Si aici ma tem ca informatia trunchiata si din surse nesigure va joaca unele feste.
          Aproape sigur va referiti la proiectul Belo Monte. E adevarat ca exista argumente serioase impotriva sa, dar ele sunt cu precadere de natura economica si eventual sociala, nu de mediu – chiar daca, intr-adevar, activistii de mediu sunt adesea mai vocali.
          Belo Monte, asa cum se prezinta el acum, va avea un lac de acumulare de ceva sub 700 km2 (adica sub 70.000 hectare, ca tot vorbim despre milioane de hectare inundate), inclusiv 400 km2 de padure tropicala. E mult, dar pana pe la inceputul anilor 2000 Brazilia defrisa ca la 15-20.000 km2 de padure pe an. Cifra a scazut spectaculos, dar ramane si-n ziua de azi la mai mult de 5.000 km2/an.
          Proiectul are ca la 40 de ani vechime, a fost discutat si ras-discutat si re-proiectat de nu stiu cate ori. Multe se pot spune despre el, dar nu ca ar fi vreo surpriza, ca a fost strecurat cu ticalosie, “pe sub mana”, ca e facut pripit, la plezneala etc.
          Altfel, e din nou ironic cum ne ingrijoram atat de mult pentru un lac de acumulare de 600 km2, dar ar fi perfect OK sa umplem o suprafata de 10 ori pe-atata din teritoriul Romanichii cu platforme pentru sonde, conducte, iazuri de decantare a fluidelor de foraj samd.

          6. Alte milioane si zeci de milioane de hectare inundate. Nu exista niciun lac facut de mana omului (adica altfel decat pe amplasamentul, in termeni largi, unui lac pre-existent), in scopul generarii de electricitate, care sa aiba macar pe-aproape de un milion de hectare. Pur si simplu nu exista. Cel mai mare ar fi cel din Ghana, de pe raul Volta, la cca 850.000 ha, dar cu o putere instalata mai degraba modesta fata de dimensiunea sa, de cca 1000 MW.
          Care mie de MW, sa vezi din nou ironia sortii, e destinata mai cu seama producatorului local de aluminiu (detinut de Alcoa, mai pe la inceputuri) – un produs important pentru civilizatia moderna as-we-know-it, dar probabil nu chiar vital pentru ghanezii insisi. Valabil pentru multe alte mari hidrocentrale (inclusiv Belo Monte, se pare). Nimic de facut – ca doar n-am vrea sa se scumpeasca aluminiul, nu-i asa???
          Asta e, astea-s faptele; nu-i frumos sa le lasi sa stea in calea unei teorii reusite, dar asa am promis de la inceput.
          Sa va mai spun si pe cate sute de kilometri patrati se intind, doar in Romania, haldele de steril rezultate din exploatarea carbunelui? Doar de vreo zece ori mai mult decat devasteaza ticalosii astia, cu parcurile lor fotovoltaice… Sau ca in multe zone din Prahova acviferele sunt in continuare puternic poluate din cauza exploatarilor de petrol, multe inchise de zeci si zeci de ani?
          Mai bine nu…

          7. Moristile britanice, cele care “…în realitate probabil că ele nu livrează mai mult de 25-30% din câtă energie se estimase că vor livra.”
          Lasand la o parte faptul ca “in realitate” si “probabil” nu merg in aceeasi propozitie, afirmatia pare o confuzie. O confuzie intre factorul de capacitate (care, intr-adevar, pentru cele mai multe parcuri eoliene nu depaseste – cel putin in Romania – cu mult 30%. Marea Britanie, cu precadere Scotia, sta mai bine, multe parcuri de-acolo au depasit semnificativ 40%… detinatorul recordului mondial cred ca e unul din Shetland, cu peste 50%) si ESTIMARILE de productie.
          Sigur ca estimarile tind sa fie prea optimiste – ca in oricare alta industrie, de altfel, pana la urma ne trezim cu costuri mai mari si productie mai mica – dar o astfel de eroare, de 70%, e de neimaginat, imposibil de crezut fara macar un exemplu. Se poate? Macar un singur exemplu de parc eolian care a spus ca va produce X GWh/an si, de fapt, a produs doar 30% * X. Da, stiu, va trebui sa-mi caut singur exemplul…

          8. Tot subventia, bat-o vina. Multi oameni de buna-credinta se lasa inselati de afirmatia, deloc dezinteresata, conform careia energiile astea regenerabile despre care vorbim sunt scumpe si n-ar putea supravietui fara subventii masive. Fals, cel putin in ceea ce priveste eolianul (si, din ce in ce mai rapid, si fotovoltaicul). Ar putea foarte bine supravietui DACA NICI CONCURENTII N-AR PRIMI SUBVENTII! Diferenta si “vina” regenerabililor este ca, in cazul lor, subventiile sunt perfect transparente. La ceilalti sunt deghizate sub tot felul de infatisari, de la scutiri de taxe, la impozite preferentiale, la acceptarea externalizarii unor costuri (mai ales de mediu si de infrastructura), la repetate esalonari si-n cele din urma stergeri de datorii etc., etc., etc. Adica, vorba ceea – minte-ma, dar minte-ma frumos!
          Va incumetati sa calculati cam cat a costat Romania tinerea in viata a mineritului huilei din 1990 pana-n prezent? Doar in termeni economici, lasand la o parte mineriade si-alte cele… Mai bine nu ca, alta vorba, se sparie gandul…
          De altfel, intr-un comentariu la un articol mai vechi al d-lui Profesor postasem un link catre un studiu (al Bancii Mondiale, cred) care arata ca, la nivel global, subventiile incasate de industria de petrol si gaze depaseau aproape cu un ordin de marime pe cele destinate regenerabilelor. Nu mai am timp si rabdare sa-l caut, dar poate il (re)gaseste dl. Profesor – sau il gasiti singur pe Net.

          9. “…un “tun” financiar de proportii globale a unor baieti destepti, care – intr-un fel sau altul – pot influenta si media, cea care traseaza trenduri in randul populatiei naïve?”
          Respectiv dl. Profesor, “…Există mult hype (promoție sau publicitate extravagantă și intensivă) despre energiile solară, eoliană sau bio. Efectul pozitiv (lipsa emisiilor de CO2) este hiperbolizat, în timp ce despre aspectele negative se tace sau se vorbește in sotto voce. Exemplele sunt prea numeroase…”
          O fi, nu zic nu.
          In acelasi timp, sper ca nimeni nu poate fi chiar ATAT de naiv incat sa creada ca forta mediatica si de lobby a baietilor destepti din regenerabile este macar pe departe comparabila cu aceea a industriei de petrol si gaze. Asa ca m-as mai gandi putin inainte de-a-i acuza pe altii ca manipuleaza mintile populatiei naïve si ca ascund aspectele negative din propria activitate.

          10. “Dar totusi, cred sincer ca subiectul merita o atentie sporita din partea celor care chiar stiu ce vorbesc. Si dvs., in domeniul energentic, pareti a fi o astfel de persoana.”
          Da, pe cat sunt eu in masura sa apreciez, si mie mi se pare ca dl. Profesor stie despre ce vorbeste. Sunt de parere ca si eu stiu despre ce vorbesc.
          Dar niciunul dintre aceste lucruri nu garanteaza faptul ca suntem si obiectivi – in ceea ce ma priveste, am spus si de ce.
          Pe de alta parte, judecand si dupa alte posturi de-ale dvs. pe care le-am citit, inclin sa cred ca sunteti pe deplin capabil sa va formati singur o opinie echilibrata, daca chiar va intereseaza subiectul mai mult decat un fapt divers. Sau, macar – audiatur et altera pars.

          OK. Am ramas fara strop de energie (!). Ne mai citim pe la Craciun.

          • Harald spune:

            Nu era vorba de “un lac” de milioane de hectare, am idee cam cât înseamnă un hectar și cam cât de mare e un lac de acumulare. Era vorba de o estimare de ansamblu, am presupus că sunt câteva mii de lacuri de acumulare pe planetă, fiecare cu suprafețe de ordinul miilor de hectare.

            Însă meritul principal al energiei hidro e faptul că e ieftină, nu pretenția că ar fi ”curată”.

          • Harald spune:

            Nu-și dorește nimeni energie mai scumpă, dar aia pe care te poți într-adevăr baza la orice oră din zi și din noapte e aia mai scumpă, asta e realitatea.

            Dacă nu plouă destul într-un an, n-ai energie hidro luni întregi; dacă nu e soare (și noaptea nu prea e) n-ai energie din panourile fotovoltaice; dacă nu bate vântul (și uneori chiar nu bate) n-ai energie eoliană, așa că în toate cazurile astea tot la cărbune te întorci, că ăla e singurul pe care poți conta la orice oră din zi și din noapte, asta pe lângă cantitățile imense în care e disponibil.

            Sigur că ar fi mai curată o termocentrală pe gaz, da’ pe aia n-o vrei; sigur că ar fi mai curată o centrală nucleară, da’ nici pe aia n-o vrei. Așa că arzi în continuare cărbune, tot cărbunele ăla îți plătește și certificatele verzi ca să ai energie ”ieftină” din ”surse regenerabile”, însă cel mai simplu e să te prefaci că nu știi despre tot acel cărbune care trebuie ars tocmai din cauza mofturilor ecologiste lipsite de orice contact cu realitatea.

          • Harald spune:

            Domnu’ cu regenerabilele, dacă ai ajuns la un perpetuum mobile în economie eu aș zice să ne oprim aici.

            ”de cand cu regenerabilele, pretul energiei a scazut cu mult mai mult decat aceasta subventie, asa ca, per total, prezenta “verzilor” in piata v-a ieftinit energia”.

            Când devii self-righteous, începi să ai o problemă serioasă de credibilitate. Pentru că realitatea n-o poți cosmetiza: faci parte dintre ”băieții deștepți” care trăiesc din subvențiile pentru regenerabile și mai ai și pretenția ca lumea să-ți fie recunoscătoare pentru asta: ”v-a ieftinit energia”.

            ”Prezența verzilor în piață” poate fi o opțiune strategică, îi poate băga niște bețe în roate lui Putin, îi mai aduce cu picioarele pe pământ și pe șeici, însă societatea suportă o mulțime de costuri pentru opțiunea asta strategică. Iar tu ești dintre cei care profită, nu dintre cei care suportă costurile. Cam asta-i.

  17. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    @crup

    Omiteti din articol o forma de energie care este posibil sa fie “salvarea” energetica a planetei: fusiunea nucleara.

    Când am scris într-un comentariu anterior că eu „cred puternic în geniul inventiv uman”, exact acest tip de energie l-am avut în minte.

    Cel mai sensibil subiect…

    Aveți multă dreptate în demersurile dvs. de a arăta că, uneori, Împăratul e gol!

    Există mult hype (promoție sau publicitate extravagantă și intensivă) despre energiile solară, eoliană sau bio. Efectul pozitiv (lipsa emisiilor de CO2) este hiperbolizat, în timp ce despre aspectele negative se tace sau se vorbește in sotto voce. Exemplele sunt prea numeroase pentru un comentariu – mi-ar trebui o nouă carte!

    • cel care are indoieli spune:

      Fusiunea nucleara se poate include in categoria de sursa de la Big Bang. Implicit este sursa de tip baterie. Practic soarele lucreaza pe baza unei surse de tip baterie, fiind considerat in categoria stelelor de tip pitic galben. In dealungul timpului, miliarde de ani, consumind bateria va ajunge in stadiul de urias rosu. O intelegere completa a legii a doaua a terodinamicii si a entropiei ne lamureste ca are loc un consum energetic permanent, inclusiv o racire a universului.
      Dar nu despre acest lucru vorbim. Nu vorbim pe scara a miliarde de ani. Trebuie sa vorbim despre risipa care ne “impune” societatea de consum. Risipa care este ireversibila. Daca ne refeim doar la alimentele aruncate, fiecare kg reprezinta energie consumata, amprenta energetica, risipita. Chinezii nu au avut frigidere, acum descopera. Poate nu e un element care va inrautatii situatia energetica, poate va fi bine fiindca nu se vor strica, implicit arunca alimente.
      Cumparam vinuri din Australia si Chile, sint mai ieftine, dar nu ne gindim la amprenta energetica. In primul rind ar trebuie sa invatam la protectia mediului nu numai despre arbori si animale protejate si despre potectia speciei umane prin reducerea risipei resurselor si a sustenabilitatii unui anumit tip de mod de viata si consum.

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        Trebuie sa vorbim despre risipa care ne “impune” societatea de consum. Risipa care este ireversibila. Daca ne refeim doar la alimentele aruncate, fiecare kg reprezinta energie consumata, amprenta energetica, risipita.

        Sună ca un blestem: am inventat tehnologii ca să producem mai multă energie, recte mai multă mâncare, pe care apoi o risipim.

        Mi se pare ironic faptul că românii, care, în timpul comunismului, au avut dificultăți cu aprovizionarea cu alimente, au devenit, după 25 de ani, risitpitori:

        Criză sau nu, românii aruncă anual 5 milioane de tone de alimente. Europa aruncă 90 de milioane de tone

        Dacă aș fi un pesimist irevocabil, aș spune că este intrinsec vieții inteligente să se autodistrugă.

        Pe linia articolului, auto-anihilarea rasei umane inteligente ar putea fi văzută și în termeni de termodinamică: În măsura în care viața este un sistem ordonat care se susține singur împotriva tendinței de dezordine, o fază de „transmisie externă” (apud Stephen Hawking) sau de comunicare interstelară ar putea fi punctul în care sistemul devine instabil și se auto-distruge.

      • Harald spune:

        @ cel care are indoieli – amprenta energetică este deja inclusă în preț, așa funcționează piața liberă. Nu ne trebuie decizii ideologice, nu ne trebuie regimuri ideologice, fie ele chiar bazate pe ceva atât de sfânt cum e ecologia. Piața e cea care le reglează pe toate.

        O marfă se vinde la cel mai mare preț la care se poate vinde, iar dacă reputația unor vinuri europene a ajuns atât de înaltă și atât de scump plătită în bani, este firesc să le cumpărăm pe cele din Chile sau Australia. Alternativa e una singură, sărăcia generalizată, astfel încât să nu-și mai permită nimeni vinuri chiliene sau australiene, exact ca pe vremea lui Ceaușescu. Cu o societate ecologică în proces de construire, în locul societății socialiste multilateral dezvoltate, dar la fel de ineptă.

  18. Adi spune:

    Cand baietii destepti vor vedea ca se ajunge la punctul critic vor “descoperi” inventiile lui Nikola Tesla insa, bineintels, pe rand, cu picatura…

  19. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    @harald și @iosiP

    Vedeți că în articol Terra pierde căldură în spațiu, așa se descarcă faimoasa baterie. Deci nu e sistem închis

    Este Pământul un sistem închis sau deschis?

    Un sistem închis este un sistem în care numai energia se transferă sau se schimbă cu mediul înconjurător. Materia nu este parte a acestor schimburi.

    Un sistem deschis include atât transferul, cât și schimburile materiei și energiei cu mediul înconjurător.

    În sens restrâns, Pământul este un sistem închis; numai energia se transferă spațiului cosmic.

    În sens larg, dacă se consideră ocazionalii meteoriți care cad pe planetă, Pământul este un sistem deschis.

    Concluzie: Indiferent de starea sistemului considerat pentru Pământ, energia este transferată (cedată) spațiului cosmic, exact așa cum se scrie în articol.

    • Harald spune:

      Dacă planeta pierde mai multă enrgie în spațiu decât primește ar trebui să se răcească, nu să se încalzească, right? Sau aici nu mai aplicăm legea a II-a a termodinamicii?

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        Cine a spus că planeta pierde acum mai multă energie decât primește?

        Articolul vorbește despre energie chimică stocată de-a lungul eonilor geologici, energie care se descarcă acum mai repede decât se re-încarcă (la scara timpului uman).

        Pentru situația actuală a bugetului energetic al planetei se poate accesa (și) graficul acesta:

        http://scied.ucar.edu/longcontent/energy-budget

        • Harald spune:

          Acel articol se bazează pe valori nedemonstrabile, sunt pur și simplu estimări cu o marjă de eroare oricât de mare. E ca și cum ați vedea dvs. un avion pe cer și ați enunța niște cifre privind viteza și altitudinea doar uitându-vă la el. Știți niște referințe de bază, la modul că respectivul avion ar cădea dacă n-ar avea măcar vreo 250 de noduri (knots, mile nautice pe oră) deci vreo 450km/h și ar crea un bang sonic dacă ar depăși viteza sunetului, dar între 450km/h și 850km/h nu aveți nicio posibilitate să-i estimați viteza, eroarea poate fi oricât de mare.

          La fel și în privința altitudinii, dacă lasă ”contrail” (urma de vapori) înseamnă că e undeva între 7.000 și 11.000 de metri (altitudinea normală de croazieră, 35.000 de picioare), dar mai precis de-atât nu puteți face estimări. Cam la fel de exacte sunt și cifrele din acel articol.

          Ca estimare personală, dacă în urmă cu 100 de ani ”bateria” era la 87,65% capacitate, astăzi s-ar putea să fie pe la 87,42%. Adică în ultima sută de ani se consumă într-adevăr energie chimică mai repede decât se creează, dar cantitățile de energie chimică disponibilă sunt mult mai mari decât se susține în articolele de propagandă ecologistă.

  20. mariusmioc spune:

    Pămîntul mereu primește energie nouă de la Soare. Cea mai mare parte a energiei solare se reflectă iar în spațiu, dar un pic rămîne pe Pămînt.
    Influența activităților umane poate fi neglijabilă comparativ cu energia primită de la Soare.
    Cînd se arde combustibil, se emană CO2, care nu ajunge în cosmos ci rămîne în atmosferă. O creștere a cantității de CO2 poate ajuta plantele să crească mai repede și să stocheze biomasă.
    Să nu uităm că 3/4 din suprafața Pămîntului e ocean, iar biomasa din ocean e poate mai mare decît cea de pe uscat.

  21. ion adrian spune:

    Captarea in sppatiul cosmic a energiei solare va fi una din solutii.Problema azi este transportul acesteia dar se va rezolva.

  22. gabriel spune:

    Ne zbatem , ne enervam, ne uram, ne iubim, ne detasam, ne implicam… Care este scopul final? Ce vrea Dumnezeu de la noi de fapt ? Ce piesa jucam in acest imens teatru numit Pamant? Ne cunoastem fiecare rolul? Cand iti dai seama de scopul, de menirea,de raspunsul pe care viata ta o va adauga experientei de viata a Universului? Nefericirea nu e oare rezultatul faptului ca joci un rol gresit inteles? La ce varsta o mai poti lua de la capat? Un duhovnic sau cine ar trebui sa ne spuna daca suntem pe drumul cel bun sau trebuie sa ne intoarcem? Am vazut pe fbk o gluma buna daca nu ar fi fost sinistra si cinica: Preafericitul Daniel intreaba un credincios sarac : ,,nu ai bani pentru o donatie?…..hmmmmm…dar umbli cu doi rinichi !!! Oare cel mai important lucru in viata este sa traiesti in armonie cu propria constiinta? Putem modela constiinta dupa firea noastra sau ea e judecatorul nostru impartial? Sau e mai important sa-ti atingi telurile? Binele si Raul. Conteaza ce crezi tu sau ce cred ceilalti? Acestea sunt intrebarile care ma framanta. Plus inca una: noi alegem?

    • ion adrian spune:

      Gabriel, personal am un comandament extrem de simplu; Pe cat posbil sa nu sporesc Raul din lume si daca pot sa fac sau sa produc si ceva Bine, este cu atat mai bine.
      PS Aici o sa ma intrebi precum Pilat :care este Adevarul recte care este Binele. O sa-ti raspund cu ce spunea, cred ca un mare filozof si matematician: Matematica este ce discuta matematicienii intre ei.
      E o dilema nu-i asa? :)

      • gabriel spune:

        Daca lumea(viata) este rezultatul vointei Creatorului, atunci este clar ca Binele si Raul au fost lasate de acesta si zbaterile noastre sunt inutile. Totul se reduce la instinctele supravietuirii si perpetuarii speciei, iar legile create de noi sunt facute in slujba acestor instincte. Daca viata este rezultatul evolutiei lucrurile sunt mai complicate desi notiunile de bine si rau sunt legate direct tot de instinctele primare. Dar macar stim ca depind doar de noi.

        • Harald spune:

          Teologii au admis de multă vreme existența liberului arbitru. Sau cum spune creștinul simplu: ”Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă”, ”Fiecare doarme așa cum își așterne” și alte asemenea mostre de înțelepciune populară. În concluzie, viitorul nu e scris, nici măcar pentru credincioși.

  23. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    @Prostu’ satului

    Am găsit unele amănunte interesante, pe care nu le cunoaștem din motive obiective, despre „regenerabilele” din România.

    Mi-ar plăcea să cunosc opinia dvs. despre cele patru condiții pe care le-am folosit de mai multe ori pentru caracteriza diferite tipuri de energie: să fie ieftină, abundentă, de încredere și scalabilă.

    Și acum, două exemple despre „regenerabile”.

    1. Cu câțiva în urmă, Jimmy Fallon, în timpul show-ului Saturday Night Live, a făcut următoarea glumă despre bio-combustibili:

    New Scientist magazine reported that in the future, cars could be powered by hazelnuts. That’s encouraging, considering an eight-ounce jar of hazelnuts costs about nine dollars. Yeah, I’ve got an idea for a car that runs on bald eagle heads and Faberge eggs

    Gluma mi s-a părut foarte reușită. Dar aș fi așteptat ca el să continue cu întrebarea firească: de ce, totuși, alunele „regenerabile” sunt așa de scumpe? La urma urmei, energia lor vine de la soare, deci e gratuită, nu-i așa?

    Răspunsul la această întrebare este următorul: chiar dacă energia solară este gratuită, sunt alți factori în procesul de producere a alunelor de pământ care le fac scumpe. Pe lângă mașini, materiale și forță de muncă (de care ai nevoie în orice proces), te lovești de un uriaș factor limitator: nu ai suficient teren agricol pentru cultura de alune.

    În plus, terenul pentru creșterea alunelor de pământ trebuie să fie fertil și să aibă o combinație unică de ploaie (sau irigație), climă blândă vara și rece iarna. Aceste condiții sunt întâlnite ideal într-un singur loc, Turcia, care domină piața mondială de alune (detalii, aici)

    Problema alunelor de pământ revine mereu când se discută despre „regenerabile”. În unele situații, acestea pot fi ieftine și de încredere în cantități mici – sunt oameni care utilizează uleiul rămas de la cartofii prăjiți în loc de benzină. Dar a face acest tip de bio-combustibil ieftin și de încredere în cantități mari, cantități suficiente pentru a alimenta nevoile energetice a miliarde de oameni, este mai greu. Am numit această condiție, pe care o pun oricărei forme de energie, scalabilitate.

    2. Un vecin de-al meu și-a instalat panouri solare pe acoperișul casei și este foarte mândru că și-a redus astfel „amprenta de carbon”, renunțând la vechiul arzătorul cu petrol pentru producerea apei calde și căldurii. Un adevărat ecologist!

    Dar, înainte de a striga „victoria e a noastră!”, se cuvine să prețuim investiția lui la adevărata ei valoare.

    Eu am contribuit la panourile solare ale vecinului, împreună cu oricare alt plătitor de taxe, pentru că vecinul a primit, din partea Guvernului federal, un credit „solar” la taxe.

    Eu contribui lunar la panourile solare ale vecinului prin menținerea rețelei electrice a cartierului unde locuim amândoi.

    Vecinul meu vinde energie solară companiei locale de electricitate la amiază, la preț fix, și o re-cumpără la același preț la 5 PM, când panourile lui produc nesemnficativ, iar prețurile libere sunt maxime.

    Eu contribui la infrastructura necesară pentru a satisface vârful de consum de la 5 PM, în timp ce el plătește numai kW/oră pe care îi cumpără.

    So?…

    • Harald spune:

      Răspunsul e simplu: vecinul dvs.este eroul ecologiștilor, iar dvs.nu. :P

    • Prostu' satului spune:

      D-le Profesor, oricat de mult mi-ar placea sa va raspund pe larg, chiar n-am timp, asa ca o sa incerc sa fiu cat pot eu de scurt.

      “Mi-ar plăcea să cunosc opinia dvs. despre cele patru condiții pe care le-am folosit de mai multe ori pentru caracteriza diferite tipuri de energie: să fie ieftină, abundentă, de încredere și scalabilă.”
      Cele patru conditii sunt cat se poate de judicioase (desi parca au un usor aer de wishful thinking, zic eu); nimic de comentat aici. Niciun om normal la cap n-ar putea obiecta impotriva lor.
      Pe de alta parte, daca e sa fim sinceri, ele par rezultatul unui gen de reverse thinking. Adica pare ca v-ati gandit la un anumit tip de purtatori de energie – si stim cu totii la care – dupa care ati enumerat niste conditii pe care acesti purtatori le indeplinesc, iar altii nu, sau mai putin.
      Mergand pe aceeasi idee, ce parere ati avea daca la conditiile respective am mai adauga vreo doua? De pilda, ca purtatorul de energie sa fie de-a dreptul gratuit si sa nu emita gaze cu efect de sera. Manastire-ntr-un picior, ghici ciuperca ce-i, nu-i asa? As pacali pe cineva?

      As mai adauga doar trei lucruri.
      Cu exceptia stiuta, nu sunt un inamic al industriei de petrol si gaze (ar fi si greu, avand in vedere ca beneficiez si eu de ea foarte mult, chiar daca intr-o proportie mai mica decat majoritatea oamenilor), la fel cum nu sunt un suporter neconditionat si fanatic al regenerabilelor gen eolian sau fotovoltaic. Nu impartasesc intrutotul, din pacate, entuziasmul lui @Klopo_tare.
      Prin urmare, nefiind eu insumi convins de asta, nu incerc sa conving pe nimeni ca un peisaj energetic compus exclusiv din regenerabile e dupa colt, la figurat vorbind. Simetric, mi se face lehamite de cei care incearca sa ma convinga ca fara petrol si gaze n-o sa se poata trai niciodata, ca ne-am intoarce in pesteri, ca trebuie sa facem orice sacrificu pentru un strop sau metru cub in plus (ma rog, sacrificiul e preferabil sa-l faca altii, undeva cat mai departe).
      Nu vad lucrurile in termeni de sau/sau. De altfel, nici idiotii care recolteaza hahaieli superioare pe-aici – nemtii, de exemplu – nu-si propun a lor Energiewende in trei sau cinci ani.

      Doi, petrolul si gazele au in spate o istorie – spuneti dvs. cat de lunga. 100 de ani? 150? Hidroenergia tot cam asa, nuclearul vreo 60. Eolianul are cel mult 40, iar fotovoltaicul ca la 20, poate 25. Se cade sa comparam mere cu mere si pere cu pere.
      Vreti sa va spun cat costa kW instalat in fotovoltaic acum 10 ani si cat costa acum?

      Trei, facand cativa pasi inapoi, ca sa putem vedea “the big picture”, problema fundamentala a regenerabilelor e, de fapt, doar una – stocarea.
      Exista doua mari curente de gandire in aceasta privinta. Unul ar putea fi numit “de evitare a problemei” – este cel la care se refera @Klopo_tare mai sus. Produci unde poti si ai randamente mari, in Sahara (sau Arizona), si transporti energia unde e nevoie de ea.
      Al doilea e cel care abordeaza problema head-on. Acei oameni minunati si bateriile lor tot mai eficiente. Eu n-am increderea pe care o aveti dvs. si altii in geniul inventiv uman (dimpotriva chiar, mi se pare ca lumea se prosteste cu o iuteala inspaimantatoare – va recomand cu mare caldura (!) sa priviti acel filmulet, Idiocracy).
      Dar, presupunand ca mai exista ceva ramasite din zisul geniu, as paria mai degraba pe niste adevarate strapungeri tehnologice in materie de solutii de stocare a energiei, decat pe fuziune nucleara sau pe solutii de-a face petrol din nimic.

      Mai departe nu stiu ce sa va spun.
      Bio-combustibilii de prima generatie la care va referiti in snoava cu Fallon sunt o prostie. Cine ma cunoste stie ca am sustinut asta dintotdeauna, de cand mi-am vazut dealurile acoperite de buruiana dracului numita rapita (dar nu tot dvs., americanii, ne-ati invatat ca nimic nu conteaza pe lumea asta decat sa faci banu’ gros si cat mai repede?).
      In ceea ce priveste treaba cu vecinul, nu stiu cum functioneaza sistemul in State – ma refer cu precadere la costurile cu transportul si distributia electricitatii, mentenanta infrastructurii etc. – asa ca nu ma pronunt. Sunt altii pe-aici care stiu absolut totul despre absolut orice.
      Altfel, daca tipul incalca vreo lege, dati-l in judecata. Daca nu, fie militati pentru modificarea legii, fie puneti-va si dvs. de doua ori mai multe panouri decat el (desi, in Pensylvannia, v-as recomanda mai degraba panouri termale decat fotovoltaice).
      Dar sa va intreb altceva – daca in loc de panouri omul genera electricitate cu un motor pe gaze, la fel de nemultumit ati fi fost? Sau electronii “solari” uzeaza reteaua mai mult decat ailalti?

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        Cele patru condiții pe care le utlizez pentru a evalua fiecare sursă de energie au fost aplicate nediscriminatoriu nu numai combustibililor fosili, dar și energiilor nucleară, hidro, eoliană și solară. Resultatele testelor bănuiesc că le știți sau le puteți citi oricând în comentariile mele.

        Dacă mai adăugăm doi condiții („purtatorul de energie sa fie de-a dreptul gratuit si sa nu emita gaze cu efect de sera”), mi-e teamă că ajungem în situația medicului din Kenya, care, având la dispoziție numai panouri solare, nu putea să folosească simultan și becul și frigiderul din camera de spital. Cu alte cuvinte, cele patru condiții stipulate de mine (ieftinătate, abundență, siguranță și scalabilitate) fac parte dintr-o altă ligă decât cele două propuse de dvs.

        daca in loc de panouri omul genera electricitate cu un motor pe gaze, la fel de nemultumit ati fi fost? Sau electronii “solari” uzeaza reteaua mai mult decat ailalti?

        Pe aici nu folosim motoare cu gaz, ci cu benzină. Aproape fiecare vecin are un generator electric pe bază de gaz, care intră automat în funcțiune când apare un eveniment meteorologic (de exemplu, o furtună serioasă, gen Sandy, care doboară stâlpii de curent sau deteriorează transformatoarele de tensiune).

        • Prostu' satului spune:

          Mesajul pe care ma tot chinui sa-l transmit, fara succes dupa cate se pare, este ca nu trebuie judecat in termeni de ori una, ori alta. Ori numai fosili, ori numai regenerabili, tertium non datur. Ori demonizam si renuntam cu totul la carbune, petrol si gaze, ori interzicem eolianul si fotovoltaicul. De altfel, efortul de a demonstra cu orice pret superioritatea energiei “fosile” mi se pare chiar putin bizara in contextul acestui articol, cu titlul si continutul sau. Bateria chimica se descarca rapid, drept pentru care, ca niste oameni intelepti ce suntem, hai sa ucidem energia regenerabila. Nu asa cred eu ca ar trebui pusa problema.
          Prin urmare, da, va dau dreptate in ceea ce priveste medicul kenyan; a fost prost sfatuit daca a ales sa “functioneze” doar cu panouri fotovoltaice. La fel cum ar fi fost prost sfatuit daca ar fi ales sa functioneze doar cu un generator pe benzina.

          • Harald spune:

            Well, în practică se dovedește că două generatoare pe benzină sau diesel ar fi fost o soluție mai ieftină și mai sigură. În UK se folosesc de-obicei generatoare diesel la bâlciuri, sunt de capacitate mai mare, ca pentru un spital, în timp ce alea pe benzină sunt mai degrabă jucării de uz casnic.

            Al doilea generator ar fi fost de back-up, pentru perioadele când primul necesita întreținere sau reparații, iar spitalul ar fi avut energie electrică non-stop. În timp ce panourile fotovoltaice sunt soluția propagandistică, bazată pe faptul că soarele luminează gratis. Însă ca tot ce e gratis, uneori e indisponibil. În timp ce un carburant cumpărat pe bani are mai multe șanse să fie disponibil, cineva o să încerce întotdeauna să producă un ban vânzându-l. Dar când trăim din subvenții nu prea ne interesează cum funcționează economia în realitate, știm doar să pretindem că acele subvenții ni se cuvin, așa e? :P

  24. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    GERMANIA ȘI ENERGIILE REGENERABILE

    Centrul pentru Progres American a raportat pe 13 mai 2014 că „Germania stabilește un nou record, generând 74% din necesarul energetic din energie regenerabilă”

    Dar dacă ne uităm pe statisticile oficiale* ale consumului de energie din Germania, vedem o cu totul altă poveste: În 2014, Germania a produs 43% electricitate din termocentralele pe cărbuni, 16% din termocentralele nucleare, 10% din termocentralele pe gaz și 26% din surse regenerabile (vânt și soare).

    O privire și mai atentă, la producțiile lunare, arată cât de nesigură este producția de electricitate solară și eoliană. Vântul variază constant, uneori dispărând cu totul, iar soarele produce foarte puțină energie pe timp de iarnă, atunci când Germania are cele mai mari nevoi energetice.

    Și atunci, cum se poate ca unii autori să pretindă că soarele și vântul generează peste 70% din energia Germaniei? Este aici o mică stratagemă: plecând de la faptul că soarele și vântul sunt așa de variabile, la un anumit moment „regenerabilele” ar putea produce 70% din electricitatea folosită de germani. Dar la fel de bine, la un alt moment, „regenerabilele” pot produce 0% electricitate. Această situație descrie perfect natura unei surse intermintente, nesigure.

    Pentru a rectifica această situație, Germania a recurs/recurge la o sursă de energie care să ducă greul producției de electricitate: cărbunele.

    Să nu uităm că, în timp Germania a cheltuit miliarde de euro pentru a subvenționa panourile solare și morile de vânt – capacitatea țării de a produce energie din cărbuni nu s-a diminuat, ci, din contra, a crescut**.

    De ce? Pentru că Germania are nevoie de multă electricitate, și țara nu se poate baza pe „regenerabile”.

    Într-o săptămână oarecare, în Germania (#1 în energie solară și #3 mondial în energie eoliană), panourile solare și morile de vânt pot produce mai puțin de 5% din electricitatea necesară***. Și atunci, ce se întâmplă? Germania recurge la cărbune.

    Singurul mod în care energiile solară și eoliană ar fi cu adevărat utile și de încredere, ar fi combinarea lor cu o formă oarecare a unui sistem extrem de ieftin de stocare în masă. Un astfel de sistem nu există, pentru că stocarea energiei într-un spațiu compact consumă energie!. Din această cauză, în întreaga lume, nu cunosc existența unei singure centrale eoliene sau solare absolut independente, de sine stătătoare. Toate centralele „regenerabile” necesită un „backup” – considerând, în cel mai bun caz, că soarele și vântul lucrează majoritatea timpului.

    Este mai corect să spunem că energiile solară și eoliană sunt niște paraziți care au nevoie de o gazdă.

    * European Energy Exchange Transparency Platform Data (2013) – http://www.eex.com/en#/en
    Federal Statistical Office of Germany – https://www.destatis.de/EN/FactsFigures/EconomicSectors/Energy/Energy.html

    ** Germany plans to build, revamp 84 power plants-BDEW

    *** Electricity production from solar and wind in Germany

  25. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Securitatea alimentară și managementul sustenabil al resurselor

    Un articol recent (27 iulie 2015), publicat in Water Resources Research, prezintă următoarele concluzii:

    • Resursele naturale disponibile sunt suficiente pentru a satisface cererea globală de hrană până în 2050
    • Națiunile slab dezvoltate rămân vulnerabile la limitările impuse de resursele locale
    • Creșteri sustenabile în producția de hrană vor necesita investiții majore în infrastructură și cercetare

    http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/2015WR017053/abstract?campaign=woletoc

  26. MariS spune:

    O, nu mi-e aşa teamă că se descarcă bateria aia, deşi teoria e valabilă, cât îmi este frică de un decisiv ..”scurtcircuit” în viitorul nu prea îndepărtat, între prea înalta noastră ştiinţă şi mult prea joasa conştiinţă!

  27. cezar spune:

    … In 1000 ani, estimare conservatoare, ramanem fara resurse de hrana si nu numai ?!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Constantin Crânganu


Constantin Cranganu

Constantin Crânganu este profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Între 1980 și 1993 a fost asist... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)