Home » Cultura »Politica & Doctrine » Citesti:

Partidul vegheaza: : Malraux, Silone si Hamsun sub lupa Sectiei de Arta si Stiinta a CC al PMR

Vladimir Tismaneanu august 4, 2013 Cultura, Politica & Doctrine
10 comentarii 949 Vizualizari

Partiala despartire a conducerii PMR de Kremlin de dupa 1963 nu s-a tradus intr-o veritabila liberalizare. Institutional si psihologic, stalinismul liderilor romani era inamovibil. Sigur, s-a renuntat la corsetul realismului socialist, dar controlul de partid asupra culturii a ramas nestirbit. Istoricul Cristian Vasile a publicat, pe site-ul LaPunkt, un articol care lumineaza, in chip nuantat, un moment important din istoria a ceea ce numesc stalinismul national: raportarea instructorilor ideologici din Romania ultimului Dej la literatura occidentala. Seful Directiei Propaganda si Cultura era ultra-dogmaticul Leonte Rautu, demnitarul cu stagiu moscovit in care Dej avea deplina incredere ca va sti sa se opuna oricariei contaminari cu “decadentismul” vestic. Impreuna cu Cristian Vasile am scris cartea “Perfectul acrobat. Leonte Rautu, mastile raului”.

Lucrau ca instructori sub indrumarea lui Rautu, intre altii, Ion Ianosi, Andrei Strihan, Alexandru Oprea, Gh. Achitei, Gh. Stroia. “Expertul” pe teme legate de romanul occidental era Ion Ianosi. Si-a scris lucrarea de doctorat, impregnata de un tezism refractar experimentelor estetice etichetate si condamnate in bloc drept “formalism”, publicata in 1963, pe tema romanului monumental in secolul XX. Proust, Kafka, Joyce, Gide, Huxley, continuau sa fie vazuti in culori sumbre.

Deschiderea spre Vest nu trebuia sa duca la slabirea vigilentei ideologice, obsesia eterna a cerberilor de la Sectie. Malraux fusese o voce influenta a antifascismului de inspiratie sovietica in anii 30, autorul “Conditiei umane” si al “Sperantei”, dar se raliase gaullismului in anii postbelici, ba chiar tinuse discursuri anticomuniste care il iritasera teribil pe Maurice Thorez. Silone facuse parte din generatia fondatorilor PC Italian, fusese prieten cu Gramsci si Togliatti, dar rupsese cu stalinismul si, lucrul poate cel mai neiertabil, contribuise cu un eseu la volumul “The God that Failed” (tradus in romaneste la Humanitas cu tiitlul “Zeul care a dat gres”). Hamsun era cazul cel mai grav, colaborase cu nazistii norvegieni. Cum noteaza Cristian Vasile, era un mixaj aberant, asemanator cu “loturile” construite de Securitate in procesele impotriva opozantilor regimului. Lucrurile aveau sa se schimbe, nu decisiv, dar semnificativ, dupa 1965, indeosebi intre 1968 si 1971.(VT)

“V-aţi gândit ce i-ar putea apropia oare pe cei trei? Sigur, sunt cu toţii în primul rând scriitori, mai mult sau mai puţin implicaţi în politică. Stilul narativ? Nu prea. Numele lor au ajuns să fie asociate într-un context care cred că merită evocat şi comentat.

La momentul 1964-1965 puterea politică de la Bucureşti părea să accepte că literatura occidentală nu mai poate fi privită în maniera maniheistă a anilor 1950, iar politica de traduceri (ca şi practica editorială a unei reviste precum Secolul XX) lăsa impresia că cenzura acceptă şi alţi prozatori în afara celor progresişti sau procomunişti. Este totuşi o perioadă de căutări; renunţarea la realismul socialist se produce cu greutate. Denunţarea tendinţelor moderniste este încă la ordinea zilei. O dovedeşte un document din 4 aprilie 1964 al Secţiei de Ştiinţă şi Artă a CC al PMR – Secţie la care a lucrat şi Ion Ianoşi – asupra Plenarei lărgite a comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor. Plenara în cauză (desfăşurată între 26-28 martie 1964) fusese consacrată dezbaterii problemelor literaturii contemporane din ţările occidentale.

Nu ştim cine este autorul informării – dacă e vorba de un scriitor sau de un instructor al Secţiei (sau este o operă colectivă ce a îmbinat perspectiva celor doi), dar cert este că relatarea încă vădeşte urme ale mentalităţii de război rece, fiind dominată de ideea existenţei celor două lagăre (capitalist şi socialist). „Literatura occidentală contemporană – se precizează în informare – reprezintă un tablou extrem de complex şi contradictoriu atât din punct de vedere al orientării ideologice, cât şi al diversităţii modalităţilor artistice. (…) Influenţa profundă pe care socialismul o exercită în întreaga lume se face simţită şi în cazul intelectualilor, care oscilează între cei doi poli ai gândirii sociale contemporane. Asupra lor, ca şi asupra unor curente sau tendinţe întregi structurate pe aceeaşi atitudine «intermediară», acţionează forţe orientate în direcţii opuse, ceea ce face mai acută ca oricând problema opţiunii pentru o poziţie sau alta. Sunt cunoscute cazurile de decădere treptată a unor scriitori care au pactizat cu forţele de extremă dreaptă (André Malraux, Ignazio Silone sau Knut Hamsun), după cum este evidentă maturizarea altora în funcţie de evoluţia lor progresivă spre stânga (Romain Rolland, Heinrich şi Thomas Mann, [Martin] Andersen-Nexø)“.

Alăturarea de nume (Malraux şi Silone – migraţi dinspre stânga radicală – puşi alături de colaboraţionistul pronazist Hamsun) nu este doar tendenţioasă, ci aminteşte atât de retorica etichetării drept fascist sau legionar a oricărui opozant, cât şi de constituirea arbitrară a unor „loturi“ de inculpaţi în care – pentru compromitere – era inclus şi un adept al extremei drepte alături de contestatari legitimi (de pe poziţii democratice) ai regimului comunist.”

http://www.lapunkt.ro/2013/08/02/malraux-ignazio-silone-si-knut-hamsun/

http://www.humanitas.ro/humanitas/perfectul-acrobat-leonte-r%C4%83utu-m%C4%83%C5%9Ftile-r%C4%83ului

http://www.humanitas.ro/richard-crossman-coord

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , , , , , , ,



Currently there are "10 comments" on this Article:

  1. Hannibal Lecter spune:

    1) In mod normal, Cristian Vasile (dar si dvs. , care preluati textul sau ) ar fi trebuit sa reproduca textul INTEGRAL (sau un link la el) pt. a avea the complete picture. Vad ca si in fragmentul reprodus aici se gaseste o parte ocolita ( ” ….diversitatii modalitatilor artistice …”

    2) in comentariul dvs. la materialul Cr. Vasile , sugerati (deduceti , ajungeti la prezumtia de , banuiti, etc.) ca autorul notei ar fi Ianosi.. Nu era mai simplu daca se faceau cercetari suplimentare pentru a gasi autorul (autorii) notei ? Asa, iertati-ma, dar se creeaza impresia unei “qvasi –rafuieli” cu Ianosi . Si daca nu e el autorul :?: :wink:

    3)desi scurt , f. interesant textul dvs. pe blogul personal despre “trivializare prin comparatie” . Eu unul, cred ca ar fi mult mai provocator pt. aceasta platforma (care permite si comentarii, uneori chiar interactie realtime ) decit niscaiva ciorne presupus a fi scrise de Ianosi. Dar dvs. sinteti responsabil cu politica editoriala :lol: si stiti cel mai bine care sint prioritatile …..

    • 1. Portalul LaPunkt are rubrica de comentarii dupa fiecare articol. Exista o revista a Institutului “N. Iorga” pe care o recomand: “Studii si Materiale de Istorie Contemporana” (SMIC). Eu propun o tema de reflectie, nu ma intereseaza biografia domnilor Ianosi, Achitei, Stroia ori Strihan decat in masura in care se intersecteaza cu controlul de partid al artei.

      2. Este vorba, atat la Cristian Vasile cat si la mine, de exercitii de analiza politica si intelectuala. Ma bucur ca generaza discutii.

      3. Nu discut ciorne, ci un material al Sectiei de Arta si Stiinta, conceput intr-un moment considerat de tranzitie dinspre epoca de servilism total in raport cu dogmele de sorginte sovietica si o relativa deschidere spre Vest la Bucuresti. Pretuiesc faptul ca v-a interesat postarea despre “trivializare prin comparatie”.

  2. Peter Manu spune:

    Q: Ce au in comun urmatoarele carti: Jurnalul de la Paltinis si Epistolarul de Gabriel Liiceanu, Vina tragica de Ileana Malancioiu, Minima moralia de Andrei Plesu, , Expresivitate involuntara de Eugen Negrici, Eseuri de Emil Cioran, Impostorul de Alexandru Sever si Culturi eleate si culturi heracleitice de Anton Dumitriu?

    A: Faptul ca nu ar fi fost publicate fara avizul favorabil al lui Ion Ianosi.

    • Va puneti singur intrebari si va oferiti raspunsuri. Articolul se refera la perioada 1963-1965. Dl Ianosi a incetat sa mai fie instructor al CC incepand din 1965. Faptul ca avizul, sau, in termenii epocii, referatul editorial, al d-lui Ianosi putea duce la aparitia sau neaparitia unor carti socotite incomode spune ceva despre (a) disponibilitatea sa de a sustine asemenea lucrari si (b) increderea pe care i-o acordau organele de partid. Cel putin asa vad eu lucrurile, ca analist al fenomenului totalitar. Sa mai adaug ca profesorul Eugen Negrici il numea recent pe Ion Ianosi “un cenzor secret al partidului”. Nu e vorba de vreo denigrare, ci de constatarea pozitiei pe care o avea profesorul de estetica de la Universitatea din Bucuresti in structurile de autoritate si influenta ale lumii culturale din Romania lui Ceausescu.

      • Peter Manu spune:

        Limitarea la o perioada definita strict cronologic poate avea valoare pentru istoric. Dar fenomenul totalitar include oameni care au facut rau sau/si carora li s-a facut rau. O problema care merita dezbatuta este cea a oamenilor care sunt perceputi a fi facut rau si care, mai tarziu, ar fi facut si bine, ca Ion Ianosi. Dupa o viata lunga de luat anamneze, mi se pare ca personalitatea exista intr-un continuum, ca nu se poate vorbi despre fracturi existentiale. Din punctul meu de vedere, Ianosi s-a “actualizat” ca promotor de opere care au marcat destinul cultural al Romaniei, nu ca instructor al CC al PCR.

        • Neindoios, in anii 70 si 80, Ion Ianosi s-a situat de partea directiei onorabile din cultura romaneasca. Ca si un Ov. S. Crohmalniceanu (cu diferenta ca acesta nu fusese, din cate stiu, activist la Sectie). Ori, daca vreti, ca si N. Tertulian, Savin Bratu, Paul Georgescu, Ileana Vrancea etc

        • intelectual sovaielnic spune:

          Domnule doctor Manu,

          Indraznesc sa va sugerez sa aplicati metodologia pe care o propuneti npentru o viitoare biografie intelectuala a lui IonIanosi, facinnd lista tuturor faptelor de cultura, reale, pe care le-a produs in perioada de dupa mazilire, dar neuitind sa mentionati, cu onestitatea care va caracterizeaza, nici absenta oricarei autocritici privind periaoda sa la CC si nici articolele din “Scanteia” publicate in “epoca de aur.” ! Ar fi foarte instructif sa comparati bibliografia completa a lui Ion ianosi cu jurnalul sau ! In cazul acesta, definita jurnalului : “o carte despre cum mi-ar fi placut sa fiu” se verifica pe deplin ! :-)

          • Peter Manu spune:

            Contabilizarea faptelor bune si rele e un exercitiu pe care nu il consider util. L-a facut, nu de mult, Radu Calin Cristea intr-o serie de articole din Observator Cultural. L-au incercat, multi, la moartea (sau aniversarea mortii) lui Adrian Paunescu. E o algebra subiectiva, menita sa sprijine sentinte grabite.

            De aceea cred ca e mai bine sa vorbim despre “self-actualization”, despre cine sunt de fapt oamenii si dspre masura in care ce sunt devine de inteles pentru altii. De aceea nu accept ca moment transformativ “mazilirea” la care va referiti. Nici Ianosi (om de cultura,i promotor al marilor valori), nici Paunescu (ahtiat de putere, lingusitor) nu s-au schimbat. Nu s-au schimbat, dupa “mazilire” nici Tudor Bugnariu, Ilie Murgulescu, Ion Iliescu, George Ivascu, Sorin Toma, Silviu Brucan.

            • intelectual sovaielnic spune:

              Domnule doctor Manu,

              Citindu-va raspunsul, mi-a venit in minte imediat ca sinteti medic, deci nici istoric, nici politolog. Asa se poate explica teza Dvs. despre (pretinsa) consecventa a lui Ion Ianosi si a persoanelor citate. Afirmatia ca de, de pilda, Silviu Brucan nu s-ar fi schimbat dupa ce a fost mazilit mi se pare de-a dreptul hazlie ! Ati cititi cumva ce scria Silviu Brucan inn”Scanteia” in 1945-1946? Aproape sigur ca nu, caci alfel n-ati fi scris o asemenea enormitate ! Istoricii si politologii nu scriu “dupa ureche”, ci se documenteaza inainte de a trage concluzii !

            • Grammaticus spune:

              cu foarte multi ani in urma, deci daca nu ma insel d-le Manu, intr-o carte a lui Alexandru Graur am citit ca nu se spune “aniversarea mortii” ci “comemorare” (chiar daca e vorba de AP-escu si mai ca se nimereste). Am vazut ca in spatiul de limba engleza se mai foloseste, probabil nu e asa de grav ca in romaneste, dar cind scrieti in romaneste mai amintiti-va cum e corect.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)