Doua articole excepționale apărute pe „Contributors” atrag atenția asupra unei noi campanii de linșaj, de data aceasta impotriva unei persoane care nu mai are cum să se apere. E vorba de Monica Lovinescu. Fie-mi permis să le felicit pe Cristina Cioabă si pe Luminița Marcu pentru articolele lor luminoase din punct de vedere moral si impresionante ca probitate axiologică. Era prin anii 70 când jandarmul cultural Eugen Barbu, nesatisfăcut de calomniile pe care le revărsa impotriva viilor, a inceput să improaște cu noroiul peniței sale pestilențiale si figuri de seama din trecut. I-a raspuns Geo Bogza cu o tabletă care a intrat in istoria onoarei la români. Se intitula „Hiena” si se incheia cu cuvintele pe care le citez aici din memorie: „Loveste in noi dacă-ți da mâna, dar nu te atinge de morții Cetătii, hienă, pentru că-ți vei frânge dinții!” In caz că un anumit săptămanal va dori să mă dea in judecată pentru utilizarea acestui cuvânt, hienă, il voi invoca pe Geo Bogza ca martor postum…
Nu vreau să dau numele celor care au pornit aceasta mizerabilă campanie. Nu o merită. Sunt oameni animați exclusiv de ură, marcati de teribile complexe de inferioritate, incapabili să accepte că există o tablă a valorilor supreme la care ei nu vor avea niciodată acces. Există un regretabil triumf al mediocrității poate, dar niciodată o glorie reală a ei. Mediocritatea e păguboasă valoric. Dar atacul impotriva memoriei Monicai Lovinescu nu se naște doar din mediocritate. E vorba aici de o tentativă lipsită de rușine de reabilitare a dictaturii comuniste. Unul dintre detractori a scris cândva un studiu excelent despre kitschul patriotard al „Cenaclului Flacăra al Tineretului Revoluționar”. Azi participă el insuși la un asemenea circ grotesc.
Neo-barbiștii se vor (ori se pretind) de stânga. Nu sunt. Oamenii de stânga din Franta, de pilda, nu se ocupă cu reabilitarea „revolutiei nationale” a lui Pétain. Nu privesc colaborationismul ca pe o virtute. Iată-i pe asa-zisii oameni de stânga din România cum incearca să exonereze un regim anti-cultural, inuman, absurd, cum a fost stalinismul național, intâi al lui Dej, apoi al lui Ceaușescu. Monica Lovinescu nu poate fi demolată de către cei care venerează statuia lui Păunescu si scriu cu nostalgie despre manipulările Cenaclului păunescian.
Neo-barbiștii il intrec pe Vadim la un capitol: perversitatea travestiului. Vadim este ceea ce spune ca este. Ei sunt altceva decat ceea ce spun ca sunt. Scopul lor este să indrepte cultura românească intr-o directie ce-și zice de stânga, dar nu are de fapt nimic de-a face cu valorile stângii democratice. Ei sunt anti-lovinescieni: anti-Eugen și anti-Monica. Ei, de fapt, urăsc centrul.
Monica Lovinescu nu s-a lăsat niciodată țintuită pe patul procustian al binomului stânga-dreapta. Nu a fost o monoteistă, valoric vorbind, ci, asemeni unor Albert Camus, Hannah Arendt si Jeanne Hersch, a cultivat politeismul axiologic. Este ceea ce neo-barbiștii nu vor pricepe niciodată. In cazul ei, rigoarea etică si aceea estetică s-au contopit exemplar, oferind acea busolă de care am avut, avem și vom avea o vitală nevoie cată vreme lașitatea, oportunismul si conformismul se vor infrăți in efortul malefic de a torpila libertatea.
http://www.lapunkt.ro/2013/11/19/monica-lovinescu-si-toamna-constiintei-noastre/
https://www.contributors.ro/cultura/felicitari-angela-furtuna-memoria-si-opera-monicai-lovinescu/
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Uneori este necesar !
Nu este vorba că merită sau că „nu o merită”, ci Tocmai !
„Numele celor care au pornit această mizerabilă campanie” este absolut necesar pentru cei care vor citi aceste rînduri, şi care nu sunt la curent cu aceste abominabile acuze şi bătăi de joc.
Pentru cei care citind, vor dori să înţelegă cu adevărat ce se întîmplă şi de unde vine RĂUL.
Pentru apărarea Memoriei Monicăi Lovinescu.
Pentru Adevăr.
Articolele Cristinei Cioaba si Luminitei Marcu dau aceste nume. Dar n-au scris acolo, sotii Cernat, in „Observator Cultural”–revista e condusa de Carmen Musat, adjunctul ei se numeste Ovidiu Simonca–fara stirea si voia stapanirii. In ce ma priveste, ca unul care a tot scris pre tema „De ce conteaza Monica Lovinescu?”, ca ingrijitor si prefatator al volumului din scrierile Monicai Lovinescu intitulat „Etica neuitarii”, aceasta campanie ma scarbeste infinit. Cum ar trebui sa-i dezguste pe tot intelectualii care dau macar doi bani pe cuvinte precum cinste, onoare, demnitate. Ma cuprinde o greata absoluta cand ma gandesc ca unii colaboratori si chiar unii redactori au lucrat pentru „Europa Libera”. Presimteam ca se va ajunge aici, fobiile unora sunt de nedomolit. Cum sa o suporte anti-anticomunistii? Ea nu si-a ascuns niciodata crezul anti-totalitar. Ei se pretind democrati, dar in realitate regreta comunismul. Astept si un serial de tip Artur Silvestri (unul din ciomagarii barbisti) de „demascare” a Europei Libere, acea „oficina imperialista”, de fapt, n’es-ce pas, o monstruoasa agentura de spionaj occidental. Eventual scris de domnii Radu Calin Cristea si Dinu Sararu…
http://www.humanitas.ro/humanitas/etica-neuitarii-eseuri-politico-istorice
Mulţumesc domnule Tismăneanu, pentru răspunsul dumneavoastră.
Am citit întretimp şi articolul Cristinei Cioabă(unde am aşezat un comentariu, încă nepublicat) şi cel al Luminiţei Marcu.
Despre soţii Cernat şi ce scriu ei în „O.C.”, căci ei scriu acolo (nu doar acolo ?!?), la care-l puteţi adăuga şi pe amicul lor, Alexandru Matei (de Radu Călin Cristea, nu mai e nevoie să pomenim) şi mai sînt pe-acolo nişte nume-unii, „cu acordul stăpînirii”, delirurile neo-marxsiste şi anti-anticomuniste, şi altele, au atins culmi nebănuite. Dificil de urmărit toată presa scrisă românească, numai şi cea intelectual-culturală e dificil, dar aş zice, că lucrurile nu stau deloc „încurajator”. Numai gînduri bune şi entuziasme lămuritoare. Noapte bună aici, o seară plăcută acolo.
Stimate domnule Tismaneanu,
Va multumesc, inclusiv in numele multor altor cititori ai articolului/ articolelelor dumneavoastra, pentru reactia firesc si frumos apologetica fata de memoria doamnei Monica Lovinescu. Cei care au obtuzitatea intelectuala si morala de a o denigra post-mortem pe cea care credea ca „memoria este o datorie”, comit imensa nerusinare de a macula nesfarsitul capital de suferinta al celor, atat de multi, inghititi de temnitele comuniste, al celor ce au salvat pe cat a fost cu putinta demnitatea acestui popor, al celor pe care doamna Monica Lovinescu i-a aparat prin tot ce a scris de-a lungul unei vieti atat de greu incercate…
Acesti discipoli (a)morali ai lui Sartre vor adera, desigur tacit, la viziunea maestrului lor: „Cei care se opun comunismului trebuie lichidati…” (inclusiv post-mortem, iata!)
Sotii Cernat – parca asa ii cheama – sint de fapt noste mercenary care au mirosit ca in actuala ” renastere’ europeana si americana a stingismului de toate nuantele, in Romania era nevoie si de o component culturala.
Admiratorii lui Adrian Paunescu si compania, ca si ai maretelor realizari comuniste, sint in generlal pensionari, securisti si military sau tineri care nu au gasit de lucru ( din vina lor sau a altora 0 si care aud diverse povesti.
Nu exista o componenta intelectuala a acestei grupari amorfe , asa cum este in occident. De fapt, o stinga advarat intelectuala nu a existat nici odata in Romania. Acesta este motivul pentru care PCR a fost un partid care a strins scursura sociala si a promovat in fruntea sa pe cei mai straluciti exponenti al ei, sotii Ceausescu.
Si atunci, in aceasta nisa libera, apar nu adevarati intelectuali de stinga, acestia nu exista nici acum in Romania, ci trepadusi murdari. Ce ar trebui sa le facem, Dle professor ?
Cine crede ca acesti soti Dinamita isi exprima opiniile proprii se inseala. Sunt setati misionar sa re-scrie istoria in stilul comunist/securist. Dar acest asalt impotriva adevarului si al excelentei umane trebuie pus in contextul general. Asta pt. ca exista prea multe coincidente in aceasta directie. Intern, exista un atac furibund impotriva statului de drept si incercarea disperata de a anatemiza independenta justitiei. De asemenea un atac politic la tot ce a reprezentat „era Basescu”. Complet idiotic, Dan Tapalaga reitereaza marea teza a blatului Ponta/Basescu din campanie cu argumente de genul celor emise la o tabla in fata blocului. Se vede cu ochiul liber ca marele balcanist al lucrului bine facut „face totul” pt. a repune institutiile pe vechiul fagas: consilieri alesi pe spranceana iar cel mai nou Hellvig la SRI. La ce sa ne asteptam in continuare? Ovidiu Simonca la SIE?
Dar propaganda acestor atacuri interne prea seamana in multe detalii cu cea Putinista: acelasi anti-europenism, nationalism (dacologii nostrii) si negare a tot ceea ce a reprezentat crima in regimurile comuniste. Este e clar o re-evaluare la scara mult mai mare. Monica Lovinescu e numai unul din numele dintr-o lista preluata din arhiva Securitatii. Tot ce s-a spus adevarat dupa ’89 despre marxism si comunism, adica adevarul istoric, este supus acum la scara mondiala unei asa zise re-evaluari conduse atent de la Kremlin. Dezavuez orice tendinta de a avansa teorii conspirationiste dar faptele sunt evidente. Nu sugerez ca Rusia controleaza totul dar a dat semnalul atacului propagandistic si il sustine din toate puterile.
Doar ca un ecou la articole anterioare, caci e bine sa nu uitam, Darie:
„Consilier prezidenţial condamnat pentru fals cu uz de documente secrete FURATE. Procesul Corneliu Turianu vs Andrei Muraru s-a încheiat cu o sentinţă irevocabilă”
http://www.ziaristionline.ro/2015/02/20/consilier-prezidential-condamnat-pentru-fals-cu-uz-de-documente-secrete-furate-procesul-corneliu-turianu-vs-andrei-muraru-s-a-incheiat-cu-o-sentinta-irevocabila/
Ce denumire: Militia Spirituala :P
Nu doresc sa comentez nici stirea, nici sursa. Dar tin sa precizez, for the record, ca dl Andrei Muraru nu are nicio legatura cu organizatia civica „Militia Spirituala”.