Home » Cultura »Educatie »Opinie »Societate/Life » Citesti:

Plagiatul, între Garamond şi Times New Roman

Raluca Alexandrescu mai 28, 2013 Cultura, Educatie, Opinie, Societate/Life
14 comentarii 2,156 Vizualizari

În urmă cu un an, Traian Băsescu arunca bomba plagiatului lui Victor Ponta, cam pe vremea când proaspătul prim-ministru în­ce­pea să-și facă planuri de drum pentru Con­siliul European. Președintele și șeful Cabinetului nu erau atunci în relația de coabitare stabilită după alegerile din de­cembrie 2012, ci, dim­po­trivă, se pregăteau pentru răz­boiul politic din iulie-august.

Tema plagiatului era deja pre­zentă pe agenda europeană de ceva timp, iar câteva de­mi­sii răsunătoare, prin Ger­ma­nia și Polonia, răscoliseră spiritele politicii continentale. Europa a părut indignată de marea înșelătorie intelectuală comisă de un prim-ministru din grupul celor 27. Mai ales că, la scurtă vreme, încercarea de schimbare abuzivă, peste noapte, prin mă­suri discreționare și anticonstituționale, a re­gimului politic din România a reușit să îngri­joreze nu numai autoritățile de la Bruxelles, dar și pe cele de la Washington. Un debut pro­blematic pe scena politicii mari, un început pre­ocupant pentru un lider politic tânăr, co­președinte al unei alianțe proaspăt instalate într-o majoritate parlamentară aflată, ce-i drept, la vremea aceea, încă în criză de le­gi­timitate, dar cu șanse reale – confirmate mai târziu cu asupră de măsură – de consolidare electorală.

Clasa politică românească, mai precis acea par­te a ei care tocmai se să­turase să mai stea în opoziție și mai puțin „continentală“, nu a reacționat cu multă în­grijorare și a privit mai de­gra­bă nedumerită la zarva stâr­nită de un Occident cam îm­piedicat în scrupule exa­ge­rate, fără noimă. La urma ur­melor, însuși conceptul de au­tor trebuie reconsiderat în da­tele lui fundamentale. Dacă An­tichitatea ar fi avut atâtea rețineri în cir­cu­lația liberă a ideilor, ar mai fi existat oare Ho­mer? S-a împiedicat Cicero de câteva ghi­li­me­le când l-a citat, mai mult sau mai puțin ex­pli­cit, pe Platon, numindu-l, ce-i drept, „cel mai înțelept dintre filosofi“? Astfel că bu­nul simț cultural dicta, nu-i așa?, o anumită dis­creție în clamarea atât de răspicată a unei ins­pirații îndrăznețe, dar nu vinovate, din partea unui doctorand prea zelos în imitarea maeș­trilor.

Dar cum argumentele acestea nu păreau a sta, în pofida caracterului lor sublim, prea bi­ne în picioare, primul ministru s-a lăsat con­siliat de specialiștii în domeniu și a operat modificările cuvenite în instituțiile ministeriale de resort responsabile cu diagnosticarea proas­păt declaratului plagiat. Iar Ministerul Educației, și așa suferind la vremea respectivă din lipsă de ministru (să ne aducem aminte de cazul Mang ori de cel al Corinei Du­mitrescu, amândoi implicați în cazuri clare de necinste intelectuală, dacă nu și mai mult), a intrat în jocul complicității. Universitatea din București, singura instituție a cărei Comisie de etică a funcționat în acest caz conform titulaturii, a dat propriul verdict, argumentat și curajos, dacă ținem seama de presiunile enorme exercitate în jurul dezbaterilor.

În paralel, volumul publicat al lui Victor Pon­ta, rezultat al tezei de doctorat în chestiune, a fost și el contestat, de data aceasta printr-o sesizare adresată direct Procuraturii, privind posibila încălcare a drepturilor de autor. Se intra astfel într-o procedură care avea nevoie de avizul ORDA (Oficiul Român pentru Drep­turi de Autor) pentru a se putea apoi stabili da­că se va da sau nu curs sesizării. Deși aceas­ta a fost depusă în vara anului trecut, mai pre­cis în agust 2012, răspunsul instituției a venit 9 luni mai târziu. S-a înțeles apoi, din lectura motivației, de ce le-a trebuit ex­per­ților atâta amar de vreme ca să moșească un aviz: în­țelegându-și probabil greșit misiunea, ei au comparat tipurile de fonturi, și nu conținutul cărților în cauză, întreprindere din cale-afară de laborioasă, dar plină de be­ne­ficii, după cum s-a văzut o săptămână mai târziu.

După un periplu de un an, cu lupte pe ba­ricade, referendumuri, alegeri, zăpezi și ge­ruri, secetă și inundații, Victor Ponta poate ră­sufla ușurat. Raportul de constatare tehnico-stiințifică al ORDA a stabilit că între lucrarea lui Victor Ponta și cele din care a fost acuzat că a plagiat „nu există identitate totală de structură, ci doar o identitate parțială de structură“, a anunţat pe 21 mai Parchetul Ge­neral, care a decis să nu înceapă urmărirea pe­nală în cazul presupusului plagiat al lui Victor Ponta. Tot expertiza ORDA a stabilit că nu se poate proceda la „calcularea pro­cen­tului de text identic preluat deoarece for­matele lucrărilor, tipul caracterelor utilizate și paginațiile sunt diferite“.

Pe lângă caracterul zăpăcitor și ridicol al ar­gumentației – niciun elev de gimnaziu nu ar îndrăzni să o prezinte în apărarea sa în fața unui profesor care l-ar confrunta cu sursele ne­mărturisite ale unui referat -, raportul ORDA deschide un precedent periculos, un soi de rețetă pentru cei atrași de perspectiva facilă a unei lucrări fără bibliografie, dar cu fon­turile schimbate. În plus, un strălucit început de man­dat, pentru un briliant nou procuror ge­neral…


Articol aparut in revista 22

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "14 comments" on this Article:

  1. Tzepe spune:

    Tacerea/acceptarea academicilor e edificatoare.
    Probabil ca multi dintre ei, daca ii ia cineva la scarmanat, se dovedesc a fi niste bieti plagiatori impopotonati cu titluri stiintifice nemeritate.

    • Despera spune:

      este evident, daca ei ar fi muncit la rindul lor pt propriile teze de doctorat, articole,carti,etc. ar fi sarit ca arsi cind cineva incerca sa o ia pe scurtatura cu tupeu, indiferent cine era acela! doar complicitatea data de similitudinea metodelor de accedere la acest titlu ii face sa taca asa in papusoi; cine n-a avut a se teme de a i se intoarce a spus ce avea de spus! de data asta nu lasitatea -iarasi atit de comuna la noi!- ci simpla frica de pierdere a ‘agoniselii’ lor jalnice dar atit de banoasa cu minim de efort este adevarata explicatie!!!

  2. lucid spune:

    La ce sa te astepti de la o populatie care majoritar il considera pe becali victima justitiei pentru ca a inselat statul hat-demult, acum 16 ani, si dupa aceea a dat de pomana uratorilor la fiecare Craciun. Intre copy-lot si becali nu e nici o deosebire caracteriala sau morala. Nu de alta se simpatizeaza reciproc.
    I

  3. Andrei George spune:

    ORDA se ocupă de drepturi de autor. E cumva vreun autor conținut în plagiatul dlui. Ponta- parte a plângerii ? Dacă da, e foarte bine, dacă nu- e destul de curios ca o instituție să acționeze fără acceptul autorului care ar fi plagiat. Documentele pe care se bazează sistemul universitar din România ar trebui să apeleze și o noțiune destul de străină, cea de ”onoare”. Dl.Ponta ar putea fi condamnat atunci- măcar moral dar într-un document instituțional- pentru lipsa de onoare. Așa dl.Ponta nu va putea fi condamnat niciodată pentru că onoarea nu face parte din codul penal- deși calomnia re-intră.

    • DanielT spune:

      Sunt aproape de momentul în care să pariez că autorul plagiat de dl Ponta a plagiat la rândul său, fără a avea probe faptice aş arunca o privire pe autorii citaţi în lucrarea plagiată. S-ar putea să fie surprize.

      • Andrei George spune:

        Domnule Daniel, sunteți optimist dacă aveți impresia că cineva, vreodată, a făcut cine știe ce descoperiri în dreptul Românesc. Mă chinuie o curiozitate morbidă totuși- la ce i-a trebuit lui Ponta doctorat ? Și dacă tot l-a plătit, de ce nu și l-a făcut în străinătate- unde astfel de chestii umplu zilnic rubricile de publicitate ale diverselor reviste. Dacă aș fi ziarist – aș face o chestie- m-aș duce la toți oamenii politici cu titlul de doctor și i-aș ruga să-mi povestească vreo 10 minute despre teza lor- ce a adus nou, ce e în ea, etc. Pariez că unii nu își mai știu nici conducătorul de doctorat…

        • DanielT spune:

          Nu pot să fiu decât de acord cu demersul sugerat. Însă, cred că prin plasa cu mere putrezite mai sunt şi mere sănătoase. Ce e de condamnat într-un sistem uman format din 22 de milioane de posibile modele, o naţie complete cu talentele individuale şi defectele ei, se aleg conducători cu pete…ceea ce sugerează o fascinaţie pentru modele defecte. Cu binecuvântarea altora care sunt puşi să păstreze totuşi o urmă de normalitate. Când citesc ştiri privind pedepse cu suspendare pentru unii oameni politici, poliţişti care încearcă să-şi facă meseria onest şi care sunt maltrataţi bestial tocmai de acei care încalcă orice normă etică şi profesională…te întrebi. În ce ţară trăiesc oamenii? Ţara lui peşte, fiecare face ce vrea, norma e violenţa, intoleranţa, întorsul capului şi banul obţinut oricum.

        • kinn spune:

          Se poate sa nu aduci nimic nou in cercetare si totusi sa nu plagiezi. E suficient sa rescrii cu cuvintele tale.

          Dar pentru unii e mult prea greu pana si acest lucru.

  4. DanielT spune:

    sindromul acesta de a vrea dar a nu putea face ceva…are un nume în biologie, impotenţă. Asta este.

  5. Cornelia Neagu spune:

    Doamnă Raluca Alexandrescu,

    Articolul dumneavoastră ar fi bun, dacă nu ar avea câteva scăpări de logică, aşa cum ar zice Caragiale, “în punctele esenţiale”.

    Le iau pe rand:
    I. În teza de doctorat. Victor Ponta a plagiat, copiind cuvânt cu cuvânt din lucrarea altui autor. Plagiatul a fost sesizat de revista Nature şi de Frankfurter Allemagne Zeitung (FAZ), care mai sesizaseră şi alte plagiate.

    http://www.gandul.info/stiri/cazul-acuzatiilor-de-plagiat-la-adresa-lui-victor-ponta-analiza-pe-text-teza-de-doctorat-a-premierului-versus-cartea-profesorului-dumitru-diaconu-exclusiv-9762345

    http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/3927/9762345/8/tabel-comparativ-ponta-diaconu.pdf

    UN EXEMPLU:
    Dacă în autobuz eu vă fur banii din geantă, vinovată de furt aş fie eu, nu călătorul X care spune că a văzut că eu am furat. Evident că eu, hoţul voi încerca să conving pe ceilalţi că vinovat este X. Este vorba de manipulare. Am success dacă îi conving pe cât mai mulţi că X este vinovat (vai, vai, vai, X a pârât!).

    Dumneavoastră începeţi articolul în forţă cu “În urmă cu un an, Traian Băsescu arunca bomba plagiatului lui Victor Ponta”.

    Încercaţi SĂ ÎNLOCUIŢI discuţia despre vinovăţia de plagiat a lui Victor Ponta cu “vinovăţia” lui Traian Băsescu de a fi afirmat acest lucru. Victor Ponta e hoţ şi dumneavoastră faceţi jocul hoţului.

    II. Revenind la exemplul cu furtul din autobuz, eu pe dumneavoastră v-am furat, chiar dacă banii din geanta dumneavoastră erau ai altcuiva.

    Victor Ponta a furat TEXT de la ALT autor, Dumitru Diaconu. Am subliniat cuvântul “ALT”. Că s-a copiat, poate vedea oricine, comparând textele. Dacă Dumitru Diaconu a copiat şi el la rândul lui de la A şi A a copiat de la B, care a copiat de la C şi aşa mai departe, nu are nici o relevanţă al câtelea este pe fir Dumitru Diaconu, pentru că în propoziţie subiectul este “Victor Ponta”, care a copiat text de la ALTCINEVA. Nu contează cine a fost autorul original.

    Dumneavoastră însă încercaţi SĂ ÎNLOCUIŢI discuţia despre vinovăţia de plagiat a lui Victor Ponta cu alte vinovăţii de plagiat, spunând că “La urma urmelor însuşi conceptul de autor trebuie reconsiderat”. Repet că în propoziţie important este cuvântul “ALT” şi nu “autor”.

    III. Acelaşi exemplu din autobuz: Când eu fur banii, banii circulă, adică trec în proprietatea mea, dar trecerea se face prin furt şi nu liber, cu acceptul proprietarului.

    Atenţie, Victor Ponta nu a furat numai idei, a furat mai mult de atât, a furat TEXT şi, evident, odată cu el, ideile conţinute în el. (Poate nu a fost în stare să fure numai ideile?! ).
    Încercând să spălaţi ceea ce nu se poate spăla. dumneavoastră spuneţi că din antichitate a existat “circulaţia liberă a ideilor”. Nu este o motivaţie valabilă cazul plagiatului lui Victor Ponta, din trei motive:
    1. În teza lui Victor Ponta există TEXT identic cu alt text;
    2. Textul a fost FURAT;
    3. Iar textele nu circulă liber.

    Din nou încercaţi SĂ ÎNLOCUIŢI discuţia despre vinovăţia de plagiat a lui Victor Ponta cu discuţia despre circulaţia liberă a ideilor, antichitate, progres, etc.

    IV. La final, îl mângâiaţi duios pe freză pe Victor Ponta, numindu-i furtul „inspiraţie îndrăzneaţă”, furt care este „nevinovat”, iar Victor Ponta nu este HOŢ, ci este „prea zelos”. Citez: „inspiraţie îndrăzneaţă, dar nu vinovată din partea unui doctorand prea zelos”.

    CONCLUZIE.: Articolul este o manipulare ca la carte.
    Aştept răspunsul dumneavoastră.

    • Raluca Alexandrescu Raluca Alexandrescu spune:

      Stimata doamna,

      Imi pare rau ca v-ati ostenit atata sa scrieti un comentariu atat de lung, pentru a primi un raspuns atat de scurt: din pacate, ati trecut cu totul pe langa sensul complet ironic al tuturor frazelor pe care le calificati drept manipulatoare. Ironia e o arma pe care nu ne-o poate lua nimeni, cu exceptia celor ce nu o au… O seara minunata.

    • Andrei spune:

      Cornelia, ai auzit de ironie?

  6. ardei spune:

    Traian Basescu arunca o noua bomba: Faraon, un cunoscut hot de buzunare, a fost vazut astazi dupa-amiaza sterpelind din buzunare in tramvaiul 42. Faraon spune ca e o rafuiala politica de-a lui Traian Basescu, el n-a furat nimic, hirtiile pe care le-a luat ca pluteau in aer aveau culori si fonturi diferite fata de banii romanesti.

  7. Aburelu spune:

    “Dacă An­tichitatea ar fi avut atâtea rețineri în cir­cu­lația liberă a ideilor, ar mai fi existat oare Ho­mer? S-a împiedicat Cicero de câteva ghi­li­me­le când l-a citat, mai mult sau mai puțin ex­pli­cit, pe Platon, numindu-l, ce-i drept, „cel mai înțelept dintre filosofi“? Astfel că bu­nul simț cultural dicta, nu-i așa?, o anumită dis­creție în clamarea atât de răspicată a unei ins­pirații îndrăznețe, dar nu vinovate, din partea unui doctorand prea zelos în imitarea maeș­trilor”

    Bua ha ha ha! La dati un mare credit politicienilor atribuindu-le astfel de trimiteri! E ca si cum ai presupune ca un hipopotam ar canta cu un nemasurat la pian Sonata Lunii!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Raluca Alexandrescu


Raluca Alexandrescu

Lector universitar la Facultatea de Științe Politice a Universității din București. Specializată în istoria ideilor și istorie intelectuală a secolului XIX, cu un doctorat... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)