marți, aprilie 16, 2024

Plagiatul, între Garamond şi Times New Roman

În urmă cu un an, Traian Băsescu arunca bomba plagiatului lui Victor Ponta, cam pe vremea când proaspătul prim-ministru în­ce­pea să-și facă planuri de drum pentru Con­siliul European. Președintele și șeful Cabinetului nu erau atunci în relația de coabitare stabilită după alegerile din de­cembrie 2012, ci, dim­po­trivă, se pregăteau pentru răz­boiul politic din iulie-august.

Tema plagiatului era deja pre­zentă pe agenda europeană de ceva timp, iar câteva de­mi­sii răsunătoare, prin Ger­ma­nia și Polonia, răscoliseră spiritele politicii continentale. Europa a părut indignată de marea înșelătorie intelectuală comisă de un prim-ministru din grupul celor 27. Mai ales că, la scurtă vreme, încercarea de schimbare abuzivă, peste noapte, prin mă­suri discreționare și anticonstituționale, a re­gimului politic din România a reușit să îngri­joreze nu numai autoritățile de la Bruxelles, dar și pe cele de la Washington. Un debut pro­blematic pe scena politicii mari, un început pre­ocupant pentru un lider politic tânăr, co­președinte al unei alianțe proaspăt instalate într-o majoritate parlamentară aflată, ce-i drept, la vremea aceea, încă în criză de le­gi­timitate, dar cu șanse reale – confirmate mai târziu cu asupră de măsură – de consolidare electorală.

Clasa politică românească, mai precis acea par­te a ei care tocmai se să­turase să mai stea în opoziție și mai puțin „continentală“, nu a reacționat cu multă în­grijorare și a privit mai de­gra­bă nedumerită la zarva stâr­nită de un Occident cam îm­piedicat în scrupule exa­ge­rate, fără noimă. La urma ur­melor, însuși conceptul de au­tor trebuie reconsiderat în da­tele lui fundamentale. Dacă An­tichitatea ar fi avut atâtea rețineri în cir­cu­lația liberă a ideilor, ar mai fi existat oare Ho­mer? S-a împiedicat Cicero de câteva ghi­li­me­le când l-a citat, mai mult sau mai puțin ex­pli­cit, pe Platon, numindu-l, ce-i drept, „cel mai înțelept dintre filosofi“? Astfel că bu­nul simț cultural dicta, nu-i așa?, o anumită dis­creție în clamarea atât de răspicată a unei ins­pirații îndrăznețe, dar nu vinovate, din partea unui doctorand prea zelos în imitarea maeș­trilor.

Dar cum argumentele acestea nu păreau a sta, în pofida caracterului lor sublim, prea bi­ne în picioare, primul ministru s-a lăsat con­siliat de specialiștii în domeniu și a operat modificările cuvenite în instituțiile ministeriale de resort responsabile cu diagnosticarea proas­păt declaratului plagiat. Iar Ministerul Educației, și așa suferind la vremea respectivă din lipsă de ministru (să ne aducem aminte de cazul Mang ori de cel al Corinei Du­mitrescu, amândoi implicați în cazuri clare de necinste intelectuală, dacă nu și mai mult), a intrat în jocul complicității. Universitatea din București, singura instituție a cărei Comisie de etică a funcționat în acest caz conform titulaturii, a dat propriul verdict, argumentat și curajos, dacă ținem seama de presiunile enorme exercitate în jurul dezbaterilor.

În paralel, volumul publicat al lui Victor Pon­ta, rezultat al tezei de doctorat în chestiune, a fost și el contestat, de data aceasta printr-o sesizare adresată direct Procuraturii, privind posibila încălcare a drepturilor de autor. Se intra astfel într-o procedură care avea nevoie de avizul ORDA (Oficiul Român pentru Drep­turi de Autor) pentru a se putea apoi stabili da­că se va da sau nu curs sesizării. Deși aceas­ta a fost depusă în vara anului trecut, mai pre­cis în agust 2012, răspunsul instituției a venit 9 luni mai târziu. S-a înțeles apoi, din lectura motivației, de ce le-a trebuit ex­per­ților atâta amar de vreme ca să moșească un aviz: în­țelegându-și probabil greșit misiunea, ei au comparat tipurile de fonturi, și nu conținutul cărților în cauză, întreprindere din cale-afară de laborioasă, dar plină de be­ne­ficii, după cum s-a văzut o săptămână mai târziu.

După un periplu de un an, cu lupte pe ba­ricade, referendumuri, alegeri, zăpezi și ge­ruri, secetă și inundații, Victor Ponta poate ră­sufla ușurat. Raportul de constatare tehnico-stiințifică al ORDA a stabilit că între lucrarea lui Victor Ponta și cele din care a fost acuzat că a plagiat „nu există identitate totală de structură, ci doar o identitate parțială de structură“, a anunţat pe 21 mai Parchetul Ge­neral, care a decis să nu înceapă urmărirea pe­nală în cazul presupusului plagiat al lui Victor Ponta. Tot expertiza ORDA a stabilit că nu se poate proceda la „calcularea pro­cen­tului de text identic preluat deoarece for­matele lucrărilor, tipul caracterelor utilizate și paginațiile sunt diferite“.

Pe lângă caracterul zăpăcitor și ridicol al ar­gumentației – niciun elev de gimnaziu nu ar îndrăzni să o prezinte în apărarea sa în fața unui profesor care l-ar confrunta cu sursele ne­mărturisite ale unui referat -, raportul ORDA deschide un precedent periculos, un soi de rețetă pentru cei atrași de perspectiva facilă a unei lucrări fără bibliografie, dar cu fon­turile schimbate. În plus, un strălucit început de man­dat, pentru un briliant nou procuror ge­neral…


Articol aparut in revista 22

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Tacerea/acceptarea academicilor e edificatoare.
    Probabil ca multi dintre ei, daca ii ia cineva la scarmanat, se dovedesc a fi niste bieti plagiatori impopotonati cu titluri stiintifice nemeritate.

    • este evident, daca ei ar fi muncit la rindul lor pt propriile teze de doctorat, articole,carti,etc. ar fi sarit ca arsi cind cineva incerca sa o ia pe scurtatura cu tupeu, indiferent cine era acela! doar complicitatea data de similitudinea metodelor de accedere la acest titlu ii face sa taca asa in papusoi; cine n-a avut a se teme de a i se intoarce a spus ce avea de spus! de data asta nu lasitatea -iarasi atit de comuna la noi!- ci simpla frica de pierdere a ‘agoniselii’ lor jalnice dar atit de banoasa cu minim de efort este adevarata explicatie!!!

  2. La ce sa te astepti de la o populatie care majoritar il considera pe becali victima justitiei pentru ca a inselat statul hat-demult, acum 16 ani, si dupa aceea a dat de pomana uratorilor la fiecare Craciun. Intre copy-lot si becali nu e nici o deosebire caracteriala sau morala. Nu de alta se simpatizeaza reciproc.
    I

  3. ORDA se ocupă de drepturi de autor. E cumva vreun autor conținut în plagiatul dlui. Ponta- parte a plângerii ? Dacă da, e foarte bine, dacă nu- e destul de curios ca o instituție să acționeze fără acceptul autorului care ar fi plagiat. Documentele pe care se bazează sistemul universitar din România ar trebui să apeleze și o noțiune destul de străină, cea de ”onoare”. Dl.Ponta ar putea fi condamnat atunci- măcar moral dar într-un document instituțional- pentru lipsa de onoare. Așa dl.Ponta nu va putea fi condamnat niciodată pentru că onoarea nu face parte din codul penal- deși calomnia re-intră.

    • Sunt aproape de momentul în care să pariez că autorul plagiat de dl Ponta a plagiat la rândul său, fără a avea probe faptice aş arunca o privire pe autorii citaţi în lucrarea plagiată. S-ar putea să fie surprize.

      • Domnule Daniel, sunteți optimist dacă aveți impresia că cineva, vreodată, a făcut cine știe ce descoperiri în dreptul Românesc. Mă chinuie o curiozitate morbidă totuși- la ce i-a trebuit lui Ponta doctorat ? Și dacă tot l-a plătit, de ce nu și l-a făcut în străinătate- unde astfel de chestii umplu zilnic rubricile de publicitate ale diverselor reviste. Dacă aș fi ziarist – aș face o chestie- m-aș duce la toți oamenii politici cu titlul de doctor și i-aș ruga să-mi povestească vreo 10 minute despre teza lor- ce a adus nou, ce e în ea, etc. Pariez că unii nu își mai știu nici conducătorul de doctorat…

        • Nu pot să fiu decât de acord cu demersul sugerat. Însă, cred că prin plasa cu mere putrezite mai sunt şi mere sănătoase. Ce e de condamnat într-un sistem uman format din 22 de milioane de posibile modele, o naţie complete cu talentele individuale şi defectele ei, se aleg conducători cu pete…ceea ce sugerează o fascinaţie pentru modele defecte. Cu binecuvântarea altora care sunt puşi să păstreze totuşi o urmă de normalitate. Când citesc ştiri privind pedepse cu suspendare pentru unii oameni politici, poliţişti care încearcă să-şi facă meseria onest şi care sunt maltrataţi bestial tocmai de acei care încalcă orice normă etică şi profesională…te întrebi. În ce ţară trăiesc oamenii? Ţara lui peşte, fiecare face ce vrea, norma e violenţa, intoleranţa, întorsul capului şi banul obţinut oricum.

        • Se poate sa nu aduci nimic nou in cercetare si totusi sa nu plagiezi. E suficient sa rescrii cu cuvintele tale.

          Dar pentru unii e mult prea greu pana si acest lucru.

  4. Doamnă Raluca Alexandrescu,

    Articolul dumneavoastră ar fi bun, dacă nu ar avea câteva scăpări de logică, aşa cum ar zice Caragiale, “în punctele esenţiale”.

    Le iau pe rand:
    I. În teza de doctorat. Victor Ponta a plagiat, copiind cuvânt cu cuvânt din lucrarea altui autor. Plagiatul a fost sesizat de revista Nature şi de Frankfurter Allemagne Zeitung (FAZ), care mai sesizaseră şi alte plagiate.

    http://www.gandul.info/stiri/cazul-acuzatiilor-de-plagiat-la-adresa-lui-victor-ponta-analiza-pe-text-teza-de-doctorat-a-premierului-versus-cartea-profesorului-dumitru-diaconu-exclusiv-9762345

    http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/3927/9762345/8/tabel-comparativ-ponta-diaconu.pdf

    UN EXEMPLU:
    Dacă în autobuz eu vă fur banii din geantă, vinovată de furt aş fie eu, nu călătorul X care spune că a văzut că eu am furat. Evident că eu, hoţul voi încerca să conving pe ceilalţi că vinovat este X. Este vorba de manipulare. Am success dacă îi conving pe cât mai mulţi că X este vinovat (vai, vai, vai, X a pârât!).

    Dumneavoastră începeţi articolul în forţă cu “În urmă cu un an, Traian Băsescu arunca bomba plagiatului lui Victor Ponta”.

    Încercaţi SĂ ÎNLOCUIŢI discuţia despre vinovăţia de plagiat a lui Victor Ponta cu “vinovăţia” lui Traian Băsescu de a fi afirmat acest lucru. Victor Ponta e hoţ şi dumneavoastră faceţi jocul hoţului.

    II. Revenind la exemplul cu furtul din autobuz, eu pe dumneavoastră v-am furat, chiar dacă banii din geanta dumneavoastră erau ai altcuiva.

    Victor Ponta a furat TEXT de la ALT autor, Dumitru Diaconu. Am subliniat cuvântul “ALT”. Că s-a copiat, poate vedea oricine, comparând textele. Dacă Dumitru Diaconu a copiat şi el la rândul lui de la A şi A a copiat de la B, care a copiat de la C şi aşa mai departe, nu are nici o relevanţă al câtelea este pe fir Dumitru Diaconu, pentru că în propoziţie subiectul este “Victor Ponta”, care a copiat text de la ALTCINEVA. Nu contează cine a fost autorul original.

    Dumneavoastră însă încercaţi SĂ ÎNLOCUIŢI discuţia despre vinovăţia de plagiat a lui Victor Ponta cu alte vinovăţii de plagiat, spunând că “La urma urmelor însuşi conceptul de autor trebuie reconsiderat”. Repet că în propoziţie important este cuvântul “ALT” şi nu “autor”.

    III. Acelaşi exemplu din autobuz: Când eu fur banii, banii circulă, adică trec în proprietatea mea, dar trecerea se face prin furt şi nu liber, cu acceptul proprietarului.

    Atenţie, Victor Ponta nu a furat numai idei, a furat mai mult de atât, a furat TEXT şi, evident, odată cu el, ideile conţinute în el. (Poate nu a fost în stare să fure numai ideile?! ).
    Încercând să spălaţi ceea ce nu se poate spăla. dumneavoastră spuneţi că din antichitate a existat “circulaţia liberă a ideilor”. Nu este o motivaţie valabilă cazul plagiatului lui Victor Ponta, din trei motive:
    1. În teza lui Victor Ponta există TEXT identic cu alt text;
    2. Textul a fost FURAT;
    3. Iar textele nu circulă liber.

    Din nou încercaţi SĂ ÎNLOCUIŢI discuţia despre vinovăţia de plagiat a lui Victor Ponta cu discuţia despre circulaţia liberă a ideilor, antichitate, progres, etc.

    IV. La final, îl mângâiaţi duios pe freză pe Victor Ponta, numindu-i furtul „inspiraţie îndrăzneaţă”, furt care este „nevinovat”, iar Victor Ponta nu este HOŢ, ci este „prea zelos”. Citez: „inspiraţie îndrăzneaţă, dar nu vinovată din partea unui doctorand prea zelos”.

    CONCLUZIE.: Articolul este o manipulare ca la carte.
    Aştept răspunsul dumneavoastră.

    • Stimata doamna,

      Imi pare rau ca v-ati ostenit atata sa scrieti un comentariu atat de lung, pentru a primi un raspuns atat de scurt: din pacate, ati trecut cu totul pe langa sensul complet ironic al tuturor frazelor pe care le calificati drept manipulatoare. Ironia e o arma pe care nu ne-o poate lua nimeni, cu exceptia celor ce nu o au… O seara minunata.

  5. Traian Basescu arunca o noua bomba: Faraon, un cunoscut hot de buzunare, a fost vazut astazi dupa-amiaza sterpelind din buzunare in tramvaiul 42. Faraon spune ca e o rafuiala politica de-a lui Traian Basescu, el n-a furat nimic, hirtiile pe care le-a luat ca pluteau in aer aveau culori si fonturi diferite fata de banii romanesti.

  6. „Dacă An­tichitatea ar fi avut atâtea rețineri în cir­cu­lația liberă a ideilor, ar mai fi existat oare Ho­mer? S-a împiedicat Cicero de câteva ghi­li­me­le când l-a citat, mai mult sau mai puțin ex­pli­cit, pe Platon, numindu-l, ce-i drept, „cel mai înțelept dintre filosofi“? Astfel că bu­nul simț cultural dicta, nu-i așa?, o anumită dis­creție în clamarea atât de răspicată a unei ins­pirații îndrăznețe, dar nu vinovate, din partea unui doctorand prea zelos în imitarea maeș­trilor”

    Bua ha ha ha! La dati un mare credit politicienilor atribuindu-le astfel de trimiteri! E ca si cum ai presupune ca un hipopotam ar canta cu un nemasurat la pian Sonata Lunii!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Raluca Alexandrescu
Raluca Alexandrescu
Lector universitar la Facultatea de Științe Politice a Universității din București. Specializată în istoria ideilor și istorie intelectuală a secolului XIX, cu un doctorat în științe politice al aceleiași facultăți (2008) și altul, cu un an înainte, la Universitatea din Bologna. A lucrat, publicat numeroase articole și un volum pe tema conceptului de democrație și a construcției modernității în gândirea politică românească a secolului XIX (La révolution mélancolique. Sur la construction et l'évolution du concept de démocratie dans la pensée politique roumaine moderne, Editura Universității, București, 2011). În paralel, este comentator politic, colaborator al revistei 22 din anul 2004.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro