joi, martie 28, 2024

Planeta Humanitas (de Vladimir Tismaneanu și Marius Stan)

Motto: Să vorbeşti despre carte ca despre o fiinţă vie! Altfel, cum ai putea iubi-o? (Gabriel Liiceanu)


Tranziția românească spre democrația liberală ar fi fost mult vitregită dacă n-ar fi existat editura Humanitas. Născută în vâltoarea acelor zile fierbinți și derutante care au urmat seriei de evenimente din decembrie 1989, și pe care le numim Revoluția Română, editura Humanitas și-a asumat, ab initio, un ambițios program de recuperare înfrățit cu unul de renovare spirituală. După ani de autarhie sistematică, după decenii de propagandă imbecilizantă, îndeosebi în planul a ceea ce-ar fi trebuit să fie științele umaniste, această editură a gândit cu minuție și ceea ce putem desemna ca imaginație democratică, acea străpungere spirituală de care era absolută nevoie. Sigur, apăruseră unele cărți importante și înainte de prăbușirea regimului comunist, dar era vorba de ceea ce numeam nișe culturale. De fapt, de oaze care supraviețuiau în pofida, nu datorită acelei tiranii ideocratice.

La Humanitas au apărut cele mai importante cărți ale marilor autori interbelici, de la Mihail Sebastian și Lucian Blaga, la Emil Cioran și Eugen Ionescu. Aici au apărut cărțile noilor autori care au marcat pe veci spiritul românesc, de la Mircea Cărtărescu, la Horia-Roman Patapievici. Tot aici au apărut și tinerii istorici de felul și probitatea intelectuală ale unui Cristian Vasile. Aici au fost publicați autori iconoclaști, demistificatori, de la Lucian Boia și Neagu Djuvara, la George Steiner, Susan Sontag, Dan C. Mihăilescu și Radu Paraschivescu. Aici au apărut scrierile Monicăi Lovinescu și ale lui Virgil Ierunca.

Tot aici a fost publicat „Raportul Final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România”. Aici au apărut scrieri fundamentale din Martin Heidegger și Hannah Arendt. Am aminti apoi că aici a pornit procesul totalitarismului comunist prin cunoaștere, odată cu publicarea „Marii Terori”, de Robert Conquest, și a biografiei lui Stalin, de Boris Souvarine. Tot pe planeta specială la care ne referim aici apar scrierile morale și de filosofia religiei ale lui Andrei Pleșu. Humanitas a făcut supraomenescul pentru recuperarea memoriei totalitarismelor. Cartea recent publicată, de dialoguri cu Imre Tóth, una dintre cele mai importante mărturii ale vremurilor întunecate, este încă o probă în acest sens. La fel, volumele unor Anne Applebaum, Alain Besançon, Timothy Snyder, Aleksander Wat. Lista este mult mai lungă, nu facem decât să amintim câteva nume dintr-o galaxie impresionantă.

Există, firește, și alte edituri importante în România. Le cunoaștem, le recunoaștem și le respectăm. Dar ființează ceva special, o amprenta unică, deasupra planetei Humanitas, acea aură despre care scria cândva Walter Benjamin. Pentru că, dincolo de orice alt elogiu ce-i poate fi adus, universul Humanitas este el însuși o operă de artă, inimitabilă, pulsând în propriul ei ritm, nereproductibil. Un ritm care, o spunem cu nesfârșită admirație, ne ajută să trăim întru spirit – azi și pentru mulții ani care vor veni. În seara aceasta, la Librăria Humanitas-Cișmigiu, la aniversarea cu public a 25 de ani de existență a acestei planete din sistemul nostru ideal, s-a vorbit cu afecțiune despre taina pătrunderii spiritului în lume…

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Stimati domni,

    nu inteleg rostul aceastei incercari destul de modeste de a urca pe piedestal editura Humanitas in patru paragrafe costelive. Gasesc o multime de efuziuni si formulari elogioase la superlativ care in sfera privata sunt ok, dar in spatiul public sunt lipsite de consistenta. Cred ca cunoastem cu totii valoarea editurii Humanitas si importanta autorilor care sunt publicati acolo. Ar fi fost mai interesant sa se tematizeze ce s-a discutat cu ocazia acestei aniversari de 25 de ani. Nici un articol festiv nu ar fi fost rau, dar ce ati publicat aici mi se pare destul de subtire ca sa poate fi numit astfel…

    Iar trimiterea la conceptul de „aura” a lui Walter Benjamin e absolut gratuita, ca sa nu spun ca folositi un termen (extrem de complicat) din filosofia lui Benjamin intr-un mod cat se poate de nereflectat si aleatoriu.

    Cu stima,
    Marcel

    • Dacă luăm în considerare ce valori promovează cei de la Humanitas, deturnarea aceasta în treacăt a conceptului lui Benjamin nu este „aleatorie”, ci simptomatică. La fel ca a eticheta Neagu Djuvara sau Dan C. Mihăilescu drept „iconoclaști”… presupun că aici „a dărâma falși idoli” și nu a da dovadă pur și simplu de nonconformism, lucru pe care nu îl prea văd, pentru că de ce ar fi astfel o elită intelectuală veritabilă, monșer?…

      Humanitas este, da, expresia perioadei noastre de tranziție – prin bizantinismul care tinde către europenitate… cu toate aspectele care derivă ca atare. Să vedem mai departe…

  2. Stimate Domnule Marius Stan

    Cum poate fi justificata afirmatia ca volumele publicate de Cartarescu si Patapievici „au marcat pe veci spiritul romanesc”?

    Cum pot fi alaturati, in aceiasi categorie, Susan Sontag si George Steiner, langa Dan C. Mihailescu si Radu Paraschivescu?

    Cu respect,

    Peter Manu

    • Stimate domnule Manu,
      Sa le luam pe rand:
      1. Prin tabla noastra de valori care, pare evident, nu coincide cu a Dvs. Ceea ce e bine :) Apoi prin tiraje, domnule Manu, prin tiraje. Mama oricarei evaluari. Stiti care este cel mai vandut autor roman? Dar primii cinci? Dar primii zece? Ati ghicit deja.
      2. Recititi asa-zisa „categorie”: iconoclasti si demistificatori! Nu vedem, autorii acestui eseu omagial, de ce nu ar intra aici intelectualii despre care faceti vorbire :) Textul nostru nu impune echivalente, ci se refera la similitudini spirituale, la stiluri de eseistica. N-a scris Susan Sontag despre Cioran si Artaud, de pilda? Despre ironie si fotografie? Dar, dincolo de orice posibile dezacorduri, suntem convinsi ca nu va indoiti de rolul decisiv al editurii Humanitas in a face din Republica Literelor romanesti una libera de prejudecati, deschisa universal, ostila oricarui provincialism prafuit, oricarui mimetism care ne-ar plasa pe veci in zodia penibilului minorat cultural. Despre acest lucrul scriem aici, ar fi minunat daca si comentariile s-ar plasa in aceeasi zona. Nu impunem nimic, indraznim doar sa „solicitam” :) Ne ferim, insa, de taxonomii grabite, precum si de suspiciuni nemotivate.
      Va multumim.

      • Cel mai vandut autor roman din ultimul timp a fost Adrian Paunescu urmat de Eugen Barbu si Fanus Neagu. De autorii dumitale nu o sa-si mai aduca nimeni aminte peste 20 de ani si va rog sa nu confundati tirajul cu vanzarea si nu in ultimul rand geniul nu tine cont de tiraj sau vanzari. Vezi cazul lui Mihai Eminescu si e penibil sa ridici un piedestal pentru niste necunoscuti.

        • In primul rand, este un articol scris de doi autori, poate v-a scapat acest detaliu. Apoi, nu incape indoiala ca romane cu haiduci si versificatii mai mult sau mai putin abile pot atrage un public larg. Dati-ne voie sa avem alte criterii de apreciere ale creatiilor literare decat ale Dvs. Nu cred ca este cazul sa purtam o discutie despre ce ramane de pe urma lui Adrian Paunescu. Ne-am propus sa luminam rolul cu totul special al editurii Humanitas la un sfert de veac de la nasterea ei. Regretam ca nu v-am convins, se intampla, nu e nicio tragedie :)

      • Nici „tabla de valori” pe care o invocati, nici tirajele nu pot indica faptul ca opera lui Cartarescu sau Patapievici au marcat pentru vecie spiritual romanesc. Va puteti doar exprima speranta ca o vor face.

        La fel de nejustificata este si idea ca o editura scoate cumva „Republica literelor romanesti” din „minorat cultural”. Dincolo de hyperbole, ce se stie de fapt despre impactul cartilor publicate la Humanitas, comparat, sa spunem, cu cele publicate la Polirom ssau Curtea Veche?

  3. Cred ca ar fi bine ca asemenea evenimente sa aiba loc si in orase mai mici, de provincie. Ar avea un mare impact asupra tinerilor, in special. Am trait douazeci si trei de ani in Bucuresti, este „alta tara”. Nu e in regula, asta apropo de educatie.

      • @ liana ghiorghioff
        Subscriu in totalitate !
        Arestarea şi declanşarea cercetărilor în cazul celui mai mare trăgător de sfori din regimul Băsescu, mă refer la Dorin Cocoş & asociatii , deschid larg porţile spre imperiul întunecat al afacerilor păstorite (direct / indirect ) de Traian Băsescu.
        Domnilor v-am creditat atitia ani ,lecturindu-va articolele/cartile , sa trecem la „cestiune” !
        Pai, se poate !

  4. Ca sa vezi ce citesti acum pe siteul asta? Nici o abordare frontala a ceea ce se-ntimpla in Romania. Nu-l mai laudati pe marinar poentru ca „a facut sa mearga justitia”? Nu o mai laudati pe Macovei care era mare in justitia lui Base? Ne-au condus hotii si mafiotii pe care acum justitia independenat ii aduna dupa unde poate.. Pina acum in justitia independenta, ce facea? Nu-i aduna pe hjoti si mafioti ci doar pe oponentii marinarului abject. Ce ziceti D-le Liiceanu si A.Cornea, si Tismaneanu, si… si.. cei care scrieti pe aici de toate pentriu toi, dar acum nu scotati o vorba depsre cel care ne-a adus aici.. De ce nu ati facut apel carte licehele domnule filosof? de ce nu i-ati dat cartea sa o citeasca?. El este inca la „Levantul” asa-i?
    Asta-i drumul cel bun pe care ne-a dus marinarul mafiot si abject? Regret ca v-am citi patru carti. Daca nu le ciegtam nu aveam dezamagirea pe care o am. Deci, le-as spune multora; Aveti girja ce cititi. Daca cunoasteti autorul, nu va pierdeti timpul. Sint milioane de carti care merita citite.

  5. Serios, au marcat pe veci? Pai, nici n-au murit. Ar fi fost politicos fata de inaintasi sa la asteptati operele complete, niste editii critice, oricum ceva de felul asta, mai ales ca unora nu le-a fost prea usor sa intre nici dupa ce si-au dat obstescul sfarsit. Si chiar, ce se intampla, nu mai are rabdare timpul, arde tara, vrei sa fortati mana posteritatii, v-a luat gura pe dinainte etc de o luam inainte tuturor, inclusiv inaintea operelor lor capitale (unii mi se pare ca n-au dat decat jurnale si cateva articole, marile lor productii sunt inca in pending), de ii vrem neaparat acolo sus, printre zei? NU vreau sa fiu nepoliticos, va atrag atentia asupra penibilului. Nu stiu de ce ma gandesc la cuvintele mari pe care altadata i le dedicam cu aceeasi lacomie lui Ceausescu. E limpede ca reflexul nu ne-a parasit
    Toate cele bune

    • Este dreptul nostru sa vedem lucrurile astfel, este dreptul Dvs sa le vedeti diferit. In ce ne priveste, credem ca daca cineva ar fi spus in anii 30 ca romanul „La condition humaine” de Malraux (era in viata, era tanar), a marcat pe veci literele franceze, nu s-ar fi inselat. La fel, daca cineva ar fi spus in 1950 ca „La peste” a lui Camus, o carte aparuta in 1947, a avut acelasi efect, iarasi nu s-ar fi inselat. Exista acum compendiul, publicat in 2014, al „Istoriei critice a literaturii romane” de N. Manolescu, monumentalul tom din 2008. Va sugeram sa cititi ce are de spus carturarul despre cei doi intelectuali amintiti de noi. Intre altele, il aseaza pe Mircea Cartarescu pe cel mai inalt pisc al literarurii romanesti din ultimele cinci decenii. Canonic vorbind, iar canonul este important intr-o asemenea discutie, daca e sa fie serioasa, Mircea Cartarescu si H.-R. Patapievici sunt validati, oprele lor dainuie, no matter what. Nu discutam aici alte chestiuni legate de N. Manolescu, ci statutul sau de respectat istoric al literaturii romane pe care, noi doi, il recunoastem si il pretuim.

  6. Buna ziua !
    As dori sa va intreb daca este adevarata informatia ca „Editura Humanitas este construita pe vechea structura a Editurii Politice”. Aceasta informatie a apărut cu multi ani in urma ( eu am citit-o acum 7-8) in Academia Catavencu.
    Multumesc anticipat pt. lamurire !
    Si Sincere Felicitari … Sarbatoritei !
    Sa tina stacheta sus; tot mai sus, daca s-ar putea !

  7. Cred ca Humanitas s-a detasat un pic de celelalte edituri pentru ca avut in spate oameni buni de marketing care sa o promoveze. Designul cartilor este iar ceva ce atrage. Oricum important este ca promoveaza foarte multi autori romani contemporani si gazduieste multe dezbateri literare, ceea ce nu poate decat sa ne bucure in calitate de cititori.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marius Stan
Marius Stan
Politolog și fotojurnalist pentru Radio Europa Liberă.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro