Home » Cultura »Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

Poetul si dictatorul: Osip Mandelstam despre Stalin

Vladimir Tismaneanu noiembrie 28, 2011 Cultura, Politica & Doctrine, Societate/Life
10 comentarii 3,331 Vizualizari

Poet de geniu, varf al literaturii ruse alaturi de Anna Ahmatova, Marina Tvetaieva si Boris Pasternak, Osip Mandelstam (1891-1938) a murit in Gulag pentru ca a scris, in noiembrie 1933, o epigrama despre Stalin (de fapt una dintre cele mai importante poezii politice compuse vreodata). Desi poemul nu era menit sa circule, fiind invatat pe dinafara de Nadejda, sotia lui Mandelstam, si de prietena familiei si a Annei Ahmatova, Emma Gerstein, Osip nu s-a putut retine si l-a recitat in mai multe locuri. A fost o imprudenta fatala.

Osip Mandelstam in 1914

Delatiunea nu a intarziat. In anii urmatori, pana la deportarea finala, Stalin s-a jucat cu Mandelstam precum pisica cu soarecele (a se citi rascolitoarele memorii ale vaduvei poetului aparute la Polirom in traducerea lui Nicolae Iliescu). Fusese candva protejat de Nikolai Buharin, ceea ce, in conditiile Marii Terori, era o circumstanta agravanta. Nici macar o penibila “Oda lui Stalin” nu mai avea cum sa rascumpere “culpa” de a-l fi sfidat pe tiran. Aureolat de toti ditirambii imaginabili, temut si detestat de acolitii sai, dictatorul sociopat stia ca de fapt adevarul despre el fusese rostit de poet. In ultimii ani de viata a dezvoltat o suspiciune paranoica in raport cu doctorii Kremlinlui, excrescenta a antisemitismului sau obsesiv. Cand a suferit hemoragia cerebrala la inceputul lunii martie 1953, valetii din Biroul Politic, diversii Beria, Malenkov, Kaganovici, Hrusciov, Bulganin, Molotov si Mikoian, terorizati de ideea aducerii unor doctori (“asasini in halate albe”) l-au lasat sa zaca vreme de 12 ore intr-o balta de urina. Au chemat in fine doctorii, era de-acum prea tarziu. Asa a sfarsit genialissimul generalissim. Are dreptate istoricul Simon Sebag Montefiore in articolul aparut in “New York Times”din 27 octombrie 2011 intitulat “Dictators Get The Deaths They Deserve”: “He was not murdered, like Colonel Qaddafi, he was the author of his own destruction”.

Mandelstam a fost oficial reabilitat in 1956, dar poeziile sale au intalnit in continuare obstacole pe drumul catre publicare. Bonzii Uniunii Scriitorilor l-au tratat in continuare drept un poet subversiv. In anii urmatori, Anna Ahmatova si Nadejda Mandelstam si-au facut o datorie de onoare din recuperarea publica a operei poetului. La fel, au cultivat memoria sa poetii din anturajul leningradean al Ahmatovei in anii 60, intre care Anatoli Neiman si Iosif Brodsky. Din pacate, multe texte au disparut in negura cumplitilor ani stalinisti. Cand scria cuvintele “O, de stiam de la-nceput ca versul scris cu sange-omoara” (citez din memorie traducerea lui Marin Sorescu), poate ca Boris Pasternak se gandea la destinul poetului acmeist, admiratorul lui Dante, pierit in malaxorul terorii pentru ca a refuzat sa renunte la “ispravile cu-n dedesubt primejdios”. Cel la care se gandea poate Marina Tvetaieva cand isi amintea de “adolescentul cu sange cald, iudeu”.

Iata, in traducerea lui Emil Iordache, cel numit de Radu Vancu un fel de Mircea Ivănescu al traducerilor din rusă, poemul incendiar al lui Mandelstam, un text “scris cu sange” care avea sa-l coste viata:

Vieţuim, dar sub noi ţara tace mormânt.
Când vorbim, nu se-aude măcar un cuvânt.
Iar când vorbele par să se-nchege puţin,
Pomenesc de plăieşul urcat în Kremlin.
Are degete groase şi grele,
Sunt cuvintele lui de ghiulele.
Râd gândacii mustăţilor strâmbe
Şi-i lucesc a năpastă carâmbii.

Are-o turmă de sfetnici cu gâturi subţiri -
Semioameni slujindu-l umili -
Care şuieră, miaună, latră câineşte,
Numai el, fulgerând, hăcuieşte.
Potcovar de ucazuri, forjează porunci:

Glonţ în ochi, glonţ în frunte şi glonţ în rărunchi.
Orice moarte-i desfată deplin
Pieptu-i larg de cumplit osetin.

http://ocarteofraza.unspe.com/2009/07/poemul-de-sambata-asta-13.html

Мы живем, под собою не чуя страны,
Наши речи за десять шагов не слышны,
А где хватит на полразговорца,
Там припомнят кремлевского горца.
Его толстые пальцы, как черви, жирны,
И слова, как пудовые гири, верны,
Тараканьи смеются глазища
И сияют его голенища.

А вокруг него сброд тонкошеих вождей,
Он играет услугами полулюдей.
Кто свистит, кто мяучит, кто хнычет,
Он один лишь бабачит и тычет.
Как подкову, дарит за указом указ –

Кому в пах, кому в лоб, кому в бровь, кому в глаз.
Что ни казнь у него – то малина
И широкая грудь осетина.

Ноябрь 1933


And all around him, a gaggle of spineless leaders,
Half-humans, serve as his toys
One whinnies, one purrs, one whines
Only he shouts and points
Throwing decrees like horseshoes

Hitting a groin, a head, an eye–
Every death sentence tastes sweet
For the broad-chested Ossete

(Anne Applebaum, “Gulag: A History”, New York, Doubleday, 2003, p. 125).

“Then he read the whole poem again, closing with enormous fervor:’Hurling one decree and another like horseshoes -/In the eye, in the face, the brow or the groin!’ ‘The Komsomol will sing that on the streets! (he was swept up by his own exultant mood) ‘in the Bolshoi … at congresses … from every tier and balcony…’ And he marched around the room. Searing me with a direct fiery gaze, he halted: ‘Watch out. Not a word. If they find out, I could be SHOT!’” (Emma Gerstein,”Moscow Memoirs: Memories of Anna Akhmatova, Osip Mandelstam, and Literary Russia under Stalin”, New York, The Overlook Press, 2004, pp. 60-61).

Despre persecutarea Annei Ahmatova in perioada delirului jdanovist am scris pe blogul meu:

http://tismaneanu.wordpress.com/2009/03/02/durerea-secolului-ahmatova-isaiah-berlin-jdanov/

Sunt multi ani de cand, prin 1966, am citit prima oara versuri de Ahmatova. Le-am descoperit in revista “Secolul XX” in inspirata, superba traducere a Madeleinei Fortunescu. Imi revin acum in memorie, resuscitate de acest exercitiu istoric, moral si metafizic:

“Slava durere nebuna, de-o zi
Mort este printul cu ochi cenusii
Rosie-i seara scaldata-n apus
Omul imi vine si-mi spune, ‘S-a dus’”.

Acestea vor fi fost simtamintele Nadiei cand a primit stirea ca Osea nu mai este. Peste ani, Nadia avea sa scrie:

Ce noroc ca memoria nu ne restituie trecutul pentru a-l modifica, ci doar pentru a-l interpreta, a-l deplinge si a-l intelege. Noi suntem raspunzatori pentru tot: pentru fiecare fapta si fiecare cuvint, iar memoria ne propune sa chibzuim si sa ne intrebam de ce am trait, ce am facut cu viata noastra, daca am avut vreo menire si daca ne-am indeplinit-o, daca viata noastra are un sens coerent sau ea nu este decit o acumulare de intimplari si absurditati.

http://www.youtube.com/watch?v=ReCO7I92Mh8

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "10 comments" on this Article:

  1. Eneas spune:

    am citit ,in anii 70 *Rusia scaldata in sange * de ARTIOM VESIOLII ,si el ucis de oamenii lui Stalin! poate ,cand aveti timp comentati si aceasta carte pentru generatia actuala!

    • Va multumesc pentru sugestie. Recomand aici cartea Cristinei Vatulescu “Police Aesthetics” aparuta la Stanford University Press in 2010. Articolul meu este nemijlocit legat de aparitia in romaneste a lucrarii “Gulagul” O istorie” de Anne Applebaum. Voi scrie curand despre cartea Cristinei Vatulescu. Da, mi-ar place ca, in masura timpului, sa scriu despre Ahmatova, Vesiolii, Tvetaieva, Olesa, Babel, Pilniak, Bulgakov, Meyerhold, Zoscenko, Pasternak, Peretz Markish, poeti, romancieri, regizori, artisti prigoniti in vremurile lui Stalin. Ganduri bune.

  2. Daniel StPaul spune:

    Cu citeva luni in urma, am postat in alta parte un link spre un remarcabil comentariu/articol al lui José Manuel Prieto (scriitor cubanez stabilit, pare-se, in State, maiestru traducator din limba rusa in spatiul hispano american) publicat in nyrb. Pentru cei care au timp si sint realmente interesati, o investitie culturala meritorie si necesara.

    http://www.nybooks.com/articles/archives/2010/jun/10/reading-mandelstam-stalin/

    • Excelenta sugestie. Am citit anul trecut pe nerasuflate acest articol. Comentariile la fiecare imagine din poemul lui Mandelstam sunt formidabile. Imaginea gandacului cu ale sale conotatii greu de descifrat daca nu stii metaforele epocii, degetele unsuroase ale despotului care lasa urme de grasime pe carti imprumutate, toate sunt luminos examinate. Nu stiu daca fiul cel mic lui Kamenev a scapat cu viata si a ajuns profesor de “materialism dialectic”. Emma Gerstein sustine ca ambii fii au fost ucisi, ca si mama lor, Olga Davidovna Kameneva, nascuta Bronstein, sora lui Trotki…

      • Daniel StPaul spune:

        Comentariul scriitorului cubanez e un instrument de referinta atit dpv al creatiei cit si celui al istoriei literare ((e.g.: apar semne de mirare in ce-i priveste pe Bulgakov si Pasternak) si aduce lumina contextuala si pentru niste vremuri tenebroase , adesea intenebrate metodic. Ati pomenit de moartea generalissimului si de “nedemna” atitudine a slehtei de palat. Azi ni se da drept incontestabila data de 5 martie 1953 ca zi a decesului ori, la vremea evenimentului, lucrurile erau mult mai putin limpezi. Tatal meu mi-a povestit ca o vreme (24?-36? ore) nu s-a suflat un cuvint despre moarte, din moment ce BBC-ul a apucat sa transmita un mesaj al lui Churchill -el insusi nu prea teafar dupa o suita de atacuri cerebrale- cu, dupa cum spunea Tata ca auzise,personal, la radio, “urari de insanatosire grabnica” din partea Primului Ministru si a Guvernului Maiestatii Sale… In aceeasi zi (5 martie) murea, neinspirat…, si Prokofiev. Pina la urma, intreg “lagarul socialist” exceptie facind, poate, Iugoslavia lui Tito, a organizat o mare, universala jale ce nu a fost fara ecou si in lumea “libera”.

  3. а spune:

    Мы живем, под собою не чуя страны,
    Наши речи за десять шагов не слышны,
    А где хватит на полразговорца,
    Там припомнят кремлёвского горца.
    Его толстые пальцы, как черви, жирны,
    А слова, как пудовые гири, верны,
    Тараканьи смеются усища,
    И сияют его голенища.

    А вокруг него сброд тонкошеих вождей,
    Он играет услугами полулюдей.
    Кто свистит, кто мяучит, кто хнычет,
    Он один лишь бабачит и тычет,
    Как подкову, кует за указом указ:

    Кому в пах, кому в лоб, кому в бровь, кому в глаз.
    Что ни казнь у него – то малина
    И широкая грудь осетина.

  4. Radu Vancu Radu Vancu spune:

    Printre altele, Mandelştam a spus un lucru esenţial despre teribila putere a poeziei, un lucru care ar merita, cum se spune în Halima, cusut cu acul pe dinăuntrul ochiului, ca să-l ai în vedere toată viaţa. Iată-l:

    “‘Poezia înseamnă putere’, i-a spus Osip Mandelştam Annei Andreevna [Ahmatova], şi ea şi-a înclinat gâtul lung. Exilaţi, bolnavi, săraci, hăituiţi, ei nu voiau să renunţe la puterea lor… O.M. se ţinea ca un potentat, şi asta nu făcea decât să-i aţâţe pe cei care l-au dus la pieire. Fiindcă ei înţelegeau că puterea înseamnă tunuri, instituţii de represiune, posibilitatea de a distribui pe cartelă totul, inclusiv gloria, şi de a comanda pictorilor să-ţi facă portretul. Dar O.M. o ţinea una şi bună: dacă pentru poezie oamenii sunt omorâţi, înseamnă că e preţuită şi stimată, prin urmare – de ea se tem, prin urmare – ea înseamnă putere…”
    (Nadejda Mandelştam, “Fără speranţă”, trad. de Nicolae Iliescu, Polirom, 2003, p. 229)

  5. Klopo_tare spune:

    Minunate articole! Felicitari, d-le Tismaneanu! Memoria societatii romanesti are nevoie de astfel de reimprospatari!

  6. Pro Hac Vice spune:

    Si un alt epilog, cel punctat de moartea ficei lui Stalin, a carei viata a fost pustiita iremediabil

    http://www.nytimes.com/2011/11/29/world/europe/stalins-daughter-dies-at-85.html?_r=3

    Ca si exceptionalul articolul al lui J.M Prieto sau sfasietoarea carte a Nadejdei Maldestam, vedem ca oricine/orice a fost atins de mina sau, doar si numai umbra, lui Stalin, a fost mistuit de urgie.

    • Indeed. Stanislav Redens si Aliosa Svanidze, cumnatii dictatorului, Polina Jemciujina (sotia lui Molotov), fratele lui Kaganovici, sefii NKVD/OGPU Iagoda si Ejov etc etc, nimeni nu era crutat de patima sa vindicativa, de suspiciunile sale patologice. Cartea lui Simon Sebag Montefiore despre “cercul intim” lumineaza aceasta dimensiune caligulara a stalinismului. Cartea lui Montefiore porneste cu momentul sinuciderii Nadejdei Allilueva in noimebrie 1932. Svetlana avea doar sase ani, i s-a spus ca mama ei a murit de apendicita. Abia dupa zece ani avea sa afle adevarul.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)