joi, martie 28, 2024

Politică şi Credinţă

  1. Zoon- Politikon.

În Grecia Antică omul era definit ca fiind o fiinţă socială ( politikon). Aristotel arată însă că spre deosebire de alte fiinţe sociale, omul trăieşte sub imperiul conceptelor morale iar, această notă este specifică comportamentului politic.

Aşa dar, spre deosebire de alte definiţii despre om ( sapient- raţional, faber- care lucrează, hommo homini lupus – care se comportă cu semenii la fel de feroce ca lupul, etc ) putem considera că “ Zoon-Politikon” defineşte însuşirea specifică omului de a trăi în societate , respectând norme morale. Acestea au existat încă din perioada omului primitiv, dar au avut o evoluţie şi o diversificare extraordinară în timp. A nu ucide şi afecta pe cei apropiaţi, a respecta căpeteniile, a ajuta copii, a coopera cu alţii în interiorul unui anumit grup, a sancţiona pe cei care încalcă aceste cutume, etc. au reprezentat reguli ale comportamentului politic dar, dealungul mileniilor, modul de a le formula , interpreta şi aplica, a suferit modificări fundamentale.

Se poate deci spune că oamenii au făcut dintotdeauna politică, începând de la omul primitiv şi continuând prin multitudinea de organizări familiare, sociale şi statale care au existat în timp.

Nu avem intenţia şi nici spaţiul disponibil pentru a trece în revistă evoluţia conceptului de politică ci, doar modesta dorinţă de a caracteriza ce este politica azi.

Pentru omul obişnuit, politica înseamnă azi existenţa unor partide care se luptă între ele pentru putere, folosind adesea mijloace necinstite. Pe plan mai larg, politica poate fi considerată ca fiind competiţia economică, socială, culturală sau chiar militară între state sau facţiuni parastatale.

Toate entităţile politice de azi şi nu numai de azi, se bazează pe doctrine, iar doctrinele reprezintă expunerea detailată a unor idei de esenţă morală concretizate în sisteme de valori. Întradevăr, că este vorba de liberalismul clasic, de social-democraţia modernă sau de comunismul de tip marxist, soluţiile care sunt propuse în domeniul economic, social, educaţional, etc pleacă de la dorinţa de a pune în practică norme generale. Iar aceste norme fără excepţie, se pot reduce la dorinţa de a aduce oamenilor fericire. Exact acest lucru afirma Aristotel cu 2300 de ani în urmă ! Ceeace deosebeşte liberalismul de comunism, este faptul că primul, propune ca soluţie pentru binele general libertatea de gândire, cea politică şi cea care priveşte iniţiativa economică, pe când cel de al doilea, consideră că acest bine  se obţine prin conducerea centralizată şi planificată a societăţii şi a economiei. Dar existenţa intenţiei ( reale sau disimulate ) de a obţine fericirea oamenilor, este prezentă în ambele doctrine, doar că mijloacele care sunt propuse diferă. Deschidem o paranteză şi amintim de o afirmaţie a lui. Winston Churchill, care a părut bizară la vremea respectivă. El spunea că scopul nu contează, ci doar mijloacele ! Genialul om politic britanic înţelegea că scopurile nu pot fi prin natura  lor decât dorinţa de fericire.

2. Hommo _Religiosus.

Fără îndoială că nu este o definiţie nouă. Chiar dacă nu sub această formă, ideea că oamenii din toate timpurile au o propensiune spre Divinitate este de mult acceptată de către istorici. Că este aşa, aflăm din lucrările lui Mircea Eliade, Culianu sau Jean Delumeau.

Resorturile psihologice ale nevoii de  Divinitate variază mult dealungul timpurilor, începând cu teama însoţită de dorinţa de a fi protejat faţă de advesităţile naturii la omul primitiv, mergând până la emoţia religioasă a omului modern. Ceeace caracterizează însă toate formele de înclinare  religioasă este dorinţa de obţinere a fericirii spirituale.

Mă voi opri pe scurt , în continuare, la ceeace reprezintă esenţa credinţelor creştine căreia i se consacră marea majoritate a poporului român.

Sfântul Apostol Pavel spune în Epistola către Corinteni următoarele cuvinte emoţionante : “ Ne rămân aceste daruri: credinţa, speranţa şi dragostea, iar mai mare decât acestea, este dragostea “ ( cap. 13 versetul 13 ).

Plecând de la ideea exprimată de Apostol în aceste cuvinte, pe care o consider fundamentală pentru învăţătura creştină, m-am străduit  cu umilinţă să scriu o carte “Creştinismul – Credinţă, Dragoste, Speranţă” apărută recent la Editura Ararat din Bucureşti.

Am prezentat creştinismul plecând de la învăţăturile Noului Testament, insistând asupra celor pe care ni le-a dăruit Iisus Christos însuşi. Apoi am înfăţişat celelalte două mari religii monoteiste : Iudaismul şi Islamul, în final oprindu-mă la marile religii asiatice : Budismul, Daoismul, Hinduismul şi Confucianismul.

Am făcut analiza comparativă a religiilor prezentate cu cea creştină, ajungând la concluzia că superioritatea acesteia rezidă tocmai în preeminenţa dragostei ca modalitate de a atinge fericirea spirituală.

Cerându-mi iertare pentru că în cele de mai sus mă refer la propria mea lucrare, cred că lectura acesteia arată că “Hommo Religiosus” , tinde şi el spre fericire, la fel ca “ Zoon- Politikon”, dar spre o altă fericire, de esenţă superioară- cea spirituală pe care o găsim în dragostea creştină.

  1. Similitudini şi deosebiri.

Între “Zoon-Politikon” şi “Hommo Religiosus”, există incontestabil asemănarea tendinţei spre fericire, către care tind oamenii. Cuvântul “fericire” ar trebui poate nuanţat, arătând că în funcţie de condiţiile istorice, geografice şi culturale, oamenii îşi doresc de regulă sănătate, linişte, libertatea gândirii, dreptul de a se asocia şi a călători, posibilitatea de a se instrui şi a lucra cu folos, pace sufletească şi prosperitate; iar în situaţii extreme, supravieţuire şi securitate alimentară.

Dacă „Zoon-Politikon”, este preocupat în principal de aspectele materiale şi sociale ale elementelor enumerate mai sus, „Hommo-Religiosus” tinde cu precădere spre cele spirituale. Ambele aspecte sunt de importanţă majoră şi ele nu se contrazic, dimpotrivă, ele se pot completa reciproc în mod fericit.

Aşadar, politica şi credinţa nu reprezintă preocupări care n-au elemente comune – cum se susţine căteodată – ci domenii complementare, cu profundă semnificaţie umană.

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Cred ca dihotomia fiintei se regaseste fie in ratiune fie in iubire. Atunci cand omul pierde din incredere incepe sa devina rational. Rationalitate nu exclude iubirea, e ca si cum am spune ca o data ce omul s-a apucat sa gandeasca el a devenit eteric. Rationalitatea rafinata apropie omul de existenta, evaporand prejudecatile si premizele pe care se bazau rationamentele si deciziile. Astfel omul incepe din ce in ce mai mult sa vada. Adica gandirea ajunsa la maturitate nu mai sovaie, nu se mai impiedica ci incepe sa vada. Decizia devine mai asezata, mai ancorata in viata, apare increderea bazata pe experienta. Omul devine parte a existentei atunci cand ratiunea se unifica cu iubirea si se intregesc in fiinta.

  2. Intr-adevar, omul a facut din totdeauna „politica”, datorita specificitatii sale gregare, si a privit mereu cerul, intrebator, increzator, revoltat sau doar mistic, de cele mai multe ori insa, cu umilinta si respect pentru ceea ce nu vedea, nu intelegea, dar era!…si probabil ca inca este…

    Dupa opinia mea, convietuirea pasnica si colaborarea constructiva dintre “Zoon-Politikon” şi “Hommo Religiosus”, aceste doua aspecte ale aceleiasi entitati : omul, sunt conditionate numai de respectul reciproc, garantat in cadrul unei philia (prietenii, afinitati, convietuiri armonioase), nu doar necesare, ci indispensabile existentei insasi, a „cetatii”!
    Ca sa traiasca, omul are nevoie de bunuri materiale SI de valori spirituale. Absenta unora, sau a altora, provoaca dezechilibrul incompatibil vietii normale…

    Gandhi spunea ca „saracia este cea mai grava agresiune facuta umnitatii”, si avea dreptate!
    Astazi lumea sufera, pentru ca saracia materiala a generat un monstru : saracia spirituala, adica fanatismul religios!
    Filosofii greci avertizasera ca, ceea ce face posibila viata comunitatii, este legatura pe care oamenii o creeaza intre ei prin „metaxu”, ca ansamblu al traditiilor, culturii, dar si al bunurilor materiale, pamanesti!, pe care fiecare le poseda, si care sunt esentiale coeziunii sociale!
    In acest context, si cu tot respectul pentru convingerile dvs, nu pot decat sa constat ca afirmatia:
    „Am făcut analiza comparativă a religiilor prezentate cu cea creştină, ajungând la concluzia că superioritatea acesteia rezidă tocmai în preeminenţa dragostei ca modalitate de a atinge fericirea spirituală.”,
    imi pune cateva probleme :
    – Judecata de valori, cred ca, contravine empatiei si indulgentei crestine…
    – Ierarhizarea religiilor, adica a spiritualitatii diferitelor popoare, este exact ceea ce fac fundamentalistii : instigare implicita la ura!!!, prin focalizarea pe diferente (insolubile!), si asta, iar nu are multe in comun cu spiritul crestin…asa cum il inteleg eu
    – In fine, insasi ideea ca fericirea spirituala poate inlocui lipsurile materiale este absurda, in realitate! Dupa opinia mea, este chiar pacat sa predici infometatului…
    Veritabilii crestini dau, daca pot, ceea ce le lipseste altor oameni, crestini ca ei sau nu, care le cer ajutorul, nu promisiuni, nici conditii pentru eternitate, si nici sfaturi!

    Tot filosofii greci ne-au transmis ca, pentru a respecta religia si patria strainului, nu trebuie sa le idolatrizezi pe ale tale, cii sa faci din ele un prag, o punte catre Dumnezeu.

    • Cred ca saracia spirituala a creat saracie materiala. Saracul material poate fi si cel care sute de milioane si proprietati si nu le vede … Saracia materiala are alte conotatii in contextul modernitatii si anume faptul ca resursele intr-o lume suprapopulata se epuizeaza vazand cu ochii …

      • „Cred ca saracia spirituala a creat saracie materiala.” – probabil…doar ca nu aceeasi saraci spiritual au devenit saracii material, aici e problema!
        Nu vorbim acum despre bogatii fara morala care ar saraci, ei personal (teoretic!!!), nici despre dezastrele ecologice create de aviditatea lor si care au condus implicit la mizeria populatiilor indigene, ci despre moralizarea saracilor, ca singura masura de ajutorare propusa de unii, asa-zis crestini, pentru eradicarea saraciei!
        Ma intriga clamarea superioritatii unei religii (oricare ar fi aceasta!), de catre aceia care, pe de o parte, pretind ca le-ar cunoaste pe celelalte (?) doar pentru ca au citit despre ele, si pe de alta, care au o abordare exclusiv spirituala, a problemelor omului real :(

        • Aspectul material tine de capacitatea de a oferi ceva celorlalti fie ca e vorba de un bun material, fie ca e vorba de altceva … Daca nu ai facut-o, in general intervin greutatile … Existenta funcitoneaza foarte matematic la aspectele astea si nu se limiteaza la viata unui om, fiind mult mai vasta … In existenta, nimic nu se pierde, totul se transforma … Nevoile materiale ale omului nu sunt chiar atat de mari … Omul poate trai cu foarte putin …

    • Stimata doamna

      Ideile dumneavoastra sunt corecte si le respect , dar nu pot sa nu observ ca ele sunt scoase cu, sau fara voie din context ( conform unei ideologii binecunoscute..) .Daca nu aveti timp sa va documentati din bogatia de carti pe care le ofera librariile noastre astazi si care ” lipseau cu desavarsire ” pe vremea regretata de unii nostalgici , priviti la ceea ce se intampla in lume , sau mai aproape , in Europa , si daca sunteti de buna-credinta numiti-le religia in numele careia nevinovati sunt ucis i! Ce religie acorda mai multa importanta mortii (vezi camicaze ) decat vietii ? ???Eu sunt curios sa aflu de la dumneavoastra cati teroristi ortodocsi cunoasteti ?
      Cu toata stima

      • Precizez ca raspunsul de mai sus se adreseaza primului comentariu al doamnei ? sau domnului ? ( scuze ) ” ELA ” !!!!
        multumiri

      • „…daca sunteti de buna-credinta numiti-le religia in numele careia nevinovati sunt ucis i!”
        TOTI teroristii actuali ucid cu lasitate, NUMAI oameni nevinovati, in numele Islamului.

        „Ce religie acorda mai multa importanta mortii (vezi camicaze ) decat vietii ? ???”
        Niciuna.

        „Eu sunt curios sa aflu de la dumneavoastra cati teroristi ortodocsi cunoasteti ?”
        Niciunul.

        • Va recomand cu caldura un filmulet … Daca nu aveti rabdare sa va uitati la tot, intrucat e destul de lung puteti sa vedeti ultimele cateva minute unde fiecare vorbitor isi exprima concluziile.

          http://www.agoravox.tv/actualites/religions/article/quelle-place-laisser-aux-religions-49917?fb_action_ids=913052122074268&fb_action_types=og.likes

          In primul rand ca faceti niste generalizari nepermise. Nu toti care se dedau la acte violente impotriva semenilor isi justifica aceste acte prin credintele personale legate de percepte religioase.

          In al doilea rand ca Islamul nu indeamna la razboi. Jihadul inseamna razboiul interior. Cei care asimileaza jihadul cu fundamentalistii extremisti nu inteleg termenul. Faptul ca exista oameni care nu au inteles termenul si l-au asimilat cu manifestari violente nu inseamna ca perceptele religioase ii indeamna spre asa ceva.

          In continuare rationamentul e viciat intrucat trece de la fundamentalistii extremisti la religia ca si cauza generatoare a acestor violente. Fals … Cauza este intelegerea eronata a oamenilor si fondul violent al fiintei umane caruia o serie de oameni i-au dat curs, unii dintre ei, motivand aceaste iesiri prin referinte la percepte religioase pe care nu le-au inteles.

          Prozelitismul crestin s-a facut vinovat la vremea lui de mult sange varsat. Inchizitia cred ca e cel mai cunoscut fenomen. Prozelitismul catolic impus de colonisti in principal in tarile din America de Sud a fost cat se poate de violent.

            • TOTI e o generalizare … Mai sunt si exceptii … si nu o fac din considerente religioase asa cum credeti dumnevoastra … ci din cauza fondului violent si a unei intelegeri precare similare cu cea a inchizitorilor crestini care au torturat oameni nu in numele invataturilor lui Iisus ci din cauza intelegerii precare si viciate a perceptelor religioase. Sigur exemplul de relationare e pur conjunctural pentru a ilustra mai bine ceea ce vreau sa spun. Orice manifestare violenta, de exemplu in numele legii poate intra in acelasi capitol dar si alte manifestari violente impotriva semenilor pot fi incluse tot aici …

            • Aveti aici o definitie a terorismului. Daca e sa va luati dupa definitia asta am putea include si mobilizarea militara din Belgia tot aici …

            • Ela, bienvenue au club ;) !
              Culmea este ca teodor va acuza ca aveti, fix ceea ce Vlad va acuza ca va lipseste…amuzant!

          • Vlad, va asigur ca va inselati de „adversar”, nu pe mine trebuie sa ma convingeti de pericolul amalgamului si al generalizarilor!
            Raspunsul meu la intrebarea, tendentioasa, care mi s-a pus, a fost ca : „TOTI teroristii actuali ucid cu lasitate, NUMAI oameni nevinovati, in numele Islamului.”, putea fi completata de „asa cum TOTI nazistii se declarau crestini”. Sunt fapte!
            Nu ele sunt de combatut, ci concluzii ca : „toti musulmanii sunt criminali” sau „toti crestinii au fost nazisti”, care sunt stupide, dar mai ales periculoase!
            Nu este o generalizare, ci o CONSTATARE. Intr-adevar, pentru ca ne referim la atentate teroriste actuale! impotriva civilizatiei noastre, toate! au fost revendicate de diverse grupuri djihadiste, daesh, al-kaida, akmi, etc., care, fara exceptie!, se declara actionand in numele islamului.
            Atat!
            Restul acuzatiilor pe care mi le faceti, ce va imaginati ca as crede despre terorism, islam sau alte religii, este doar impresia dvs, eu m-am exprimat foarte pe larg in diferite ocazii, chiar si la acest articol.

            • Nu sunteti bine informata.

              Aveti aici raportul europolului din 2015 si puteti vedea o situatie clara pe cifre a terorismului in EU:

              https://www.europol.europa.eu/content/european-union-terrorism-situation-and-trend-report-2015

              Din atacurile din 2014 doar 2 au fost motivate de conditionari religioase, 13 de miscari de extrem stanga, neclasificate 116, miscarile separatiste 67 si cele motivate de alte conditionari 1.

              Nu va acuz cu nimic, daca dumnevoastra va identificati cu ceea ce spuneti si incercati sa sustineti acest punct de vedere eronat este in intregime optiunea dumnevoastra.

  3. O data in plus domnul Profesor Boldur Latescu ne surprinde cu prospetimea ideilor dumnelui si cu pasiunea cu care ni le prezinta.Subtil si documentat Domnul Profesor Boldur ne face o incursiune in timp si ne readuce cu usurinta in zilele noastre prezentandu ne argumente logice
    si sufletesti pentru a ne propune si un alt mod posibil de a face politica, nu ca in schitele lui I .L Caragile ” cu delicatese ” ci cu dragoste si CREDINTA ! Este posibil ? Poate veti gasi raspunsul rasfoind ultima lucrare a dansului ” Crestinismul – Credint , Dragoste, Speranta ” in care lasa deoparte haina omului de stiinta si o imbraca pe cea care ii vine de minune , cea a omului umil si cu dragoste de Dumnezeu . Personal l am gasit si ii multumesc .

    Felicitari redactiei pentru aceasta colaborare de mare calitate

  4. Discutia e mult mai profunda decat incearca autorul sa prezinte.

    Pentru o vreme, omul politic si omul religios erau in concordanta pentru ca biserica era maritata cu statul si de fapt in evul mediu biserica era statul, cel putin in catolicism, unda papa facea si dregea in lung si in lat.

    Dihotonia a pornit in timpurile moderne, de cand statul si biserica au divortat si motivatia statului si a omului politic nu mai poate fi subordonata unei biserici sau alta.

    Sunt o serie de topici fierbinti in agenda publica si politica din ultimele decenii unde biserica si politica au inceput a se bate cap in cap. Nici nu se merita enumerata lista.

  5. @Falstaff

    Nu acuz pe nimeni. Eu spun doar ca multime celor care terorizeaza oameni – multimea celor care ii terorizeaza si au niste conditionati religioase este diferita de multimea vida atat din punct de vedere lingvistic cat si faptic. Ceea ce spun e evident adevarat si cine sustine contrariul in realitatea prezenta are o perceptie eronata asupra realitatii. Daca doamna/domnisoara Ela reuseste sa inteleaga ca rationamentul pe care l-a emis este fals este in beneficiul ei, daca nu reuseste sau nu vrea asta sigur nu schimba caracterul eronat al rationamentului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gheorghe Boldur Latescu
Gheorghe Boldur Latescu
Gheorghe Boldur Latescu s-a nascut in 1929 la Botosani, dintr-o familie cu vechi radacini in istoria Moldovei. A facut studile liceale la Bucuresti, dupa care fiind student la Politehnica in anul 1949 a fost arestat si condamnat la 2 ani inchisoare, pentru participarea la miscarea de rezistenta anticomunista. Dupa eliberare si-a terminat studiile si a devenit inginer constructor, lucrand pe diverse santiere. In anul 1964 devine cercetator stiintific, apoi isi ia doctoratul in economie - in anul 1970. Devine Conferentiar Universitar la Facultatea de Cibernetica Economica in 1972. Dupa revolutie, devine Profesor Universitar la aceeasi facultate. Este autorul a numeroase lucrari stiintifice publicate in tara si/ sau strainatate. Dupa 1990 elaboreaza 4 volume intitulate "Genocidul comunist in Romania" din care doua au fost publicate in limba engleza, la o prestigioasa editura din New York. A elaborat numeroase articole de analiza sistemului comunist in Romania, in presa autohtona. Este membru fondator al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici si al Aliantei Civice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro