Home » Analize »Cultura »Opinie »Societate/Life » Citesti:

… povestea porcului de Fat Frumos (I)

Alin Fumurescu iunie 5, 2017 Analize, Cultura, Opinie, Societate/Life
20 comentarii 3,221 Vizualizari

… pentru ca e pacat ca Jung n-a apucat sa-l citeasca pe Creanga. Din cate stiu, Carl Gustav Jung se cunostea cu Mircea Eliade, corespondau, dar cat acces a avut Jung la basmele romanesti e greu de spus. Ar fi fost fascinant, totusi, sa fi vazut cum interpreteaza Jung, in registru psihanalitic, “Tinerete fare de batranete, si viata fara de moarte”, bunaoara (“culeasa” din popor de catre Petre Ispirescu). Sau “Povestea porcului” (“culeasa” din popor de catre Ion Creanga). Dar asta nu e decat doar un exemplu de pacat. E pacat ca multi tineri din ziua de astazi cresc fara a sti poveste porcului, dupa cum e pacat si ca multi oameni religiosi nu se apleaca mai cu rabdare asupra povestilor. Sau filosofii. Oamenii, in general, pacatuiesc cand vine vorba despre “povestile pentru copii”.

Si totusi, dupa cum zice Socrate in Republica lui Platon, incepem educatia copiilor prin a le spune povesti, false per ansamblu, dar care contin in ele unul sau mai multe adevaruri ascunse. Pentru ca uneori adevarurile mai au si aceasta tendinta – in loc de a se insira precum margelele pe o ata, se ascund unele-ntr-altele, precum papuselile rusesti. Dupa cum si copiii se ascund in adulti.

Sa recapitulam, pentru cunoscatori, Povestea porcului. Pentru necunoscatori, un rezumat, cu toate scuzele de rigoare pentru ciopartirea unui text care, altminteri, se cuvine a fi citit de la cap la coada, rand cu rand, si cuvant cu cuvant.

  • Un mos de o suta de ani, si-o baba de nouazeci sunt “albi ca iarna şi posomorâţi ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii”. Nu ca n-au vrut, ci ca n-au putut. Si-atunci baba ii zice mosului – atentie! Baba ii zice mosului, nu invers – “ – Doamne, moşnege, Doamne! De când suntem noi, încă nu ne-a zis nime tată şi mamă! Oare nu-i păcat de Dumnezeu că mai trăim noi pe lumea asta? Căci la casa fără de copii nu cred că mai este vrun Doamne-ajută!” [Nota: Observati, rogu-va, cum baba se adreseaza deopotriva mosneagului si lui Dumnezeu, mosneagul fiind strecurat retoric inlauntrul lui Doamne-Doamne, precum o falie de parizer intr-un sandwich. Ar mai fi cateva de discutat si la restul randurilor, dar n-am inca o viata de cheltuit pe Povestea Porcului.]
  • Avem o problema, baba (nu mosul!) vrea s-o rezolve. Cum? Prin adoptie. Gandirea populara a secolului al nouasprezecelea ar trebui sa-I rusineze, prin toleranta, pe activistii secolului douazecisiunu: “Ia, mâine dimineaţă, cum s-a miji de ziuă, să te scoli şi să apuci încotro-i vedea cu ochii; şi ce ţi-a ieşi înainte întâi şi-ntâi, dar a fi om, da’ şarpe, da’, în sfârşit, orice altă jivină a fi, pune-o în traistă şi o adă acasă; vom creşte-o şi noi cum vom putea, şi acela să fie copilul nostru.” Om sau – atentie! – sarpe, sau orice alta “jivina” (animal, bestie, pentru ai de-s precum copiii mei si nu mai stiu cuvantul).
  • Zis si facut. Mosneagul, ascultator, pleaca dis-de-dimineata, “până ce dă peste un bulhac (mlastina/mocirla). Şi numai iaca că vede în bulhac o scroafă cu doisprezece purcei, care şedeau tologiţi în glod (tolaniti in noroi) şi se păleau la soare. Scroafa, cum vede pe moşneag că vine asupra ei, îndată începe a grohăi, o rupe de fugă, şi purceii după dânsa. Numai unul, care era mai ogârjit, mai răpănos şi mai răpciugos, neputând ieşi din glod, rămase pe loc. Moşneagul degrabă îl prinde, îl bagă în traistă, aşa plin de glod şi de alte podoabe cum era, şi porneşte cu dânsul spre casă. Pes curt, mosneagul sperie scroafa, scroafa fuge, cu purceii dupa ea. Toti, mai putin unul. Sa retinem: scroafa se sperie de mosneag. Mosneagul o cauta, ca sa zicem asa, cu lumanarea. Dar ia ce poate. Ce poate? Poate doar ce nu poate fugi de el. Poate doar ce mai ramane. A’ mai proasta solutie, cum ar veni. Alta n-a mai ramas.
  • Cand il vede, baba de nouazeci de ani, devine “sprintenă ca o copilă”, il spala, ii da de mancare, pe scurt il “ia de copil pe bune”. Desi e porc. “Să-i fi zis toată lumea că-i urât şi obraznic, ea ţinea una şi bună, că băiat ca băiatul ei nu mai este altul! Numai de-un lucru era baba cu inima jignită: că nu putea să le zică tată şi mamă.” Porcul nu putea vorbi. Porcul nu putea sa se exprime.
  • Intr-o zi – o “buna zi”, nu orice zi!, c-am uitat si intelesul acestei vorbe – baba il trimite pe mos la targ sa cumpere una, alta, sa faca shopping, cum s-ar spune, si ceva “roscove pentru ala micu’”. Batranul se revolta, are impresia ca “ala micu’” e rasfatat, bombane, dar merge si face ce-I zice baba. La targ afla ca imparatul vrea sa-si marite fata. Si ca i-o va da celui care-I va construi “un pod de aur pardosit cu pietre scumpe şi fel de fel de copaci, pe de-o parte şi de alta, şi în copaci să cânte tot felul de păsări, care nu se mai află pe lumea asta, aceluia îi dă fata; ba cică-i mai dă şi jumătate din împărăţia lui. Iară cine s-a bizui să vină ca s-o ceară de nevastă şi n-a izbuti să facă podul, aşa cum ţi-am spus, aceluia pe loc îi şi taie capul. Şi cică până acum o mulţime de feciori de crai şi de împăraţi, cine mai ştie de pe unde au venit, şi nici unul din ei n-a făcut nici o ispravă; şi împăratul, după cum s-a hotărât, pe toţi i-a tăiat, fără cruţare, de le plânge lumea de milă. Apoi, măi babă, ce zici? bune veşti sunt aceste? Ba şi împăratul cică s-a bolnăvit de supărare!” Pe scurt, toata lumea e nefericita, pentru ca toata lumea vrea binele, dar binele refuza sa se intrupeze, pentru ca, printre altele, podul ar trebui sa fie “cu pasari care nu se mai afla pe lumea asta”. Si-atunci unii mor, altii se imbolnavesc cautand binele pe lumea asta cu pasari care nu-s de pe lumea asta. Da-n ce consta binele? In buna casatorie a fiicei imparatului. El, imparatul, nu ea, printesa, ar vrea s-o casatoreasca, dar nu cu oricine. Cu cineva care merita. Cum merita? Facand un pod de aur intre cele doua familii.
  • Rezumat: Toti printii de pe lume nu pot. Porcul poate, dar doar dupa ce ii adorm parintii. Face podul, pasarelele nu de pe lumea asta, tacamul complet. Imparatul ramane cu gura cascata (bouche bee, ar zice francezul). Sa nu ardem insa etapele, ca riscam sa pierdem esentialul. Inteleptul a spus sa te apropii incet de miezul placerilor. Mai intai porcul il convinge pe mosneag sa mearga la imparat, sa-i spuna ca el va face podul. Pus in fata provocarii, porcul incepe sa vorbeasca. Mosul, reticent, face, cum ar zice Kierkegaard, “a leap of faith”, un salt in orb, bazat pe credinta in copilul-porc-adoptat (ceva de genul Indiana Jones). Merge la imparat si-I zice ce si cum. “Atunci împăratul, văzând aşa mare obrăznicie, pe de-o parte i-a venit a râde, iară pe de alta se tulbură grozav”. Normal. Poate ceea ce ti se pare imposibil – un porc sa reuseasca unde au esuat toti printii – se va implini. Asta te “tulbura grozav”. Pe buna dreptate, pentru ca porcul face podul, uneste familiile, iar imparatul n-are incotro. E om de cuvant. Ii trimite porcului fata.
  • In continuare, povestea curge asa: “Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o facă? Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palaturile şi socrii. Iar când a dat cu ochii de mire, pe loc a încremenit, dar mai pe urmă, strângând ea din umeri, a zis în inima sa: „Dacă aşa au vrut cu mine părinţii şi Dumnezeu, apoi aşa să rămâie”. Şi s-a apucat de gospodărie.” Surprizele nu se opresc aici. Resemnarea fetei se dovedeste de bun augur, pentru ca-n fiece noapte porcul isi leapada pielea si se trasforma intr-un Fat Frumos. Toate bune si frumoase? Nu inca.
  • La doar vreo doua saptamani dupa ce fata imparatului, se intelege, doarme (si nu doar) cu porcul-Fat-Frumos, cu care nu e casatorita, merge sa-si viziteze parintii si le spune ce si cum. Reactia parintilor e de la sine graitoare. Tatal (imparatul, adica), isi stie fata. Banuieste ca nu e inca multumita si ca va incerca sa schimbe lucrurile. Conservator, o sfatuieste sa se abtina. Are de-a face cu cineva sau ceva ce depaseste puterea de intelegere: “  – Draga tatei! Să nu cumva să te împingă păcatul să-i faci vrun neajuns, ca să nu păţeşti vreo nenorocire! Căci, după cum văd eu, omul acesta, sau ce-a fi el, are mare putere. Şi trebuie să fie ceva neînţeles de mintea noastră, de vreme ce a făcut lucruri peste puterea omenească!” Mama, insa, are alte idei: “După aceasta au ieşit amândouă împărătesele în grădină ca să se plimbe. Şi aici, mama sfătui pe fată cu totul de alt fel: – Draga mamei, ce fel de viaţă ai să mai duci tu dacă nu poţi ieşi în lume cu bărbatul tău? Eu te sfătuiesc aşa: să potriveşti totdeauna să fie foc zdravăn în sobă şi, când a adormi bărbatu-tău, să iei pielea cea de porc şi s-o dai în foc, ca să ardă, şi atunci ai să te mântui de dânsa!” Cum ar veni, degeaba e Fat Frumos in dormitor, daca-n momentul in care-l scoti in lume arata ca un porc.
  • Zis si facut. Cand pielea de porc arde in soba, Fat Frumos se trezeste de la duhoare si spune printre lacrimi: “Alei! femeie nepricepută! Ce-ai făcut? De te-a învăţat cineva, rău ţi-a priit, iară de-ai făcut-o din capul tău, rău cap ai avut!” De aici incolo, lucrurile ii scapa de sub control. Exista un blestem care e pus in miscare, automat. Pentru ca blestemele nu tin de credinta, ci de magie. Or, magia e automata. Apesi butonul si se porneste televizorul. Dansezi “Paparudele” si vine ploaia. Faci “A” si se intampla “B”. In jurul pantecului fetei se strange un cer de fier, iar fat Frmos ii explica ce se va intampla in continuare: “Când voi pune eu mâna mea cea dreaptă pe mijlocul tău, atunci să plesnească cercul acesta, şi numai atunci să se nască pruncul din tine, pentru că ai ascultat de sfaturile altora, de ai nenorocit şi căzăturile ieste de bătrâni, m-ai nenorocit şi pe mine şi pe tine deodată! Şi dacă vei avea cândva nevoie de mine, atunci să ştii că mă cheamă Făt-Frumos şi să mă cauţi la Mănăstirea-de-Tămâie.”
  • Pentru gandirea din ziua de astazi, lucrurile au luat-o deja razna, dat fiind ca nimic nu l-ar impiedica pe Fat Frumos sa-si puna chiar atunci mana dreapta (nu stanga!) pe pantecele fetei, scapand-o de cercul de fier. Pentru gandirea de-atunci, e normal. Fata (fara nume!) nu si-a rascumparat inca greseala. E deja insarcinata. Insarcinata si pedepsita pentru ca a gandit cu capul altora. Facand asta, a nenorocit pe toata lumea. Pentru a-si repara greseala va trebui sa realizeze ca are nevoie de Fat Frumos, sa-l caute si sa-l gaseasca. Pana acum porcul facuse totul. De acum, fata va trebui sa faca. Dar, pentru a-l gasi, are nevoie de un nume, pe care, pana atunci, nu-l stiuse (Fat Frumos) si de un loc (Manastirea-de-Tamaie; o dubla sfintenie).
  • Si totusi, fata nu realizeaza din primul moment nevoia de Fat Frumos. Socrii, de-acum din nou saraci, ii sugereaza ca de-acum nu mai au cu ce s-o tina, asa ca fata incepe sa se gandeasca: “Ea, văzându-se acum aşa de nenorocită şi oropsită, ce să facă şi încotro s-apuce? Să se ducă la părinţi? Se temea de asprimea tată-său şi de şugubaţa defăimare a oamenilor! Să rămână pe loc? Nu avea cele trebuitoare şi-i era lehamete de mustrările socrilor.” Si-abia, datorita altor nevoi, fata realizeaza nevoia de Fat Frumos, asa ca se hotareste sa-l caute.
  • Calatoria, normal am putea spune, se petrece prin pustiuri, vreme de un an, cand ajunge la casa celei ce se va dovedi a fi Sfanta Miercuri (pentru cei mai putin dusi la biserica, miercurea e prima zi de post din saptamana, in “conditii normale”). Cand o vede, Sfanta se minuneaza cum de-a ajuns pana acolo? Ce a adus-o? “M-au adus pacatele”, raspunde fata, semn c-a inceput sa inteleaga ce (i) se intampla. Pe scurt, Sfanta Miercuri n-o poate ajuta direct, nimeni nu stie unde-ar fi Manastirea-de-Tamaie. Ii da, totusi, un corn de prescura si un paharel de vin. Bate saua sa priceapa iapa. Si-o furca de toarce singura fire de aur, sa fie acolo, pour la bonne bouche.
  • Si inca ceva: Sfanta Miercuri o primeste pentru ca se identifica drept “om bun” (om, nu barbat sau femeie, om), iar fata ii spune: “De nume am auzit, măicuţă, dar că te afli în lumea asta, nici prin cap nu mi-a trecut vreodată.” Stim de unele, dar nu chiar le credem posibile in aceasta lume. De ce? Pentru ca aceasta lume nu e una a povestilor si a sfintelor. Asta nu ne trece prin cap.
  • Calatoria de la Sfanta Miercuri la Sfanta Vineri mai dureaza inca un an. De la Sfanta Vineri la Sfanta Duminica, altul. De fiece data, fata primeste un corn de prescura, un paharel de vin, si-un cadou (o vartelnita de aur care depana singura si, respectiv, o tipise de aur, c-o closca cu puii de aur), dar numai Sfanta Duminica gaseste o vietate care o poate ajuta sa gaseasca Manastire-deTamaie: un ciocarlan schiop si ca vai de lume. [Nota: Nici una dintre Sfinte nu “stapaneste” peste oameni, doar peste jivine.] Ciocarlanul stie, pentru ca pana la Manastire-deTamaie il “purtase dorul” si tot acolo isi fransese si piciorul, de ramasese schiop. Sfanta Duminica ii porunceste ciocarlanului s-o conduca pe fata pana acolo, iar biata pasare schioapa se supune, desi nu e foarte entuziasmata.
  • Din nou, drumul ii poarta prin tot felul de locuri primejdioase, nemaivazute si nemaiuzite, ciocarlanul o mai duce la rastimpuri pe aripile sale pe fata, pana ce ajung la o pestera. Manastirea-de-Tamaie nu e pe ceva culme maiestuoasa de munte, e intr-o pestera. Inlauntru insa, ne spune povestea, “era un rai, şi nu altăceva!” Acolo era si podul de aur si palatal in care fata traise cu fat Frumos doua saptamani sau ceva-pe-acolo. Si tot acolo, ii spune ciocarlanul, e si Fat Frumos. Dar mai intai, ii arata o fantana, unde va trebui sa stea trei zile, “că încă eşti nemernică pe aceste locuri şi tot n-ai scăpat de primejdii”. Si-I spune ce si cum sa faca. E o lume intro alta lume, cam ca-n Jules Verne, O calatorie spre centrul pamantului, numai ca nu ni se spune de unde vine lumina (si nimeni nu intreaba).
  • Fata merge la fantana, scoate furca de aur care-ncepe sa toarca singura. O slujinca o vede si da fuga la stapana, sa-i spuna. Si-acum povestea incepe sa devina cu adevarat interesanta: “Stăpâna acestei slujnice era viespea care înălbise pe dracul, îngrijitoarea de la palatul lui Făt-Frumos, o vrăjitoare straşnică, care închega apa şi care ştia toate drăcăriile de pe lume. Dar numai un lucru nu ştia hârca: gândul omului.” Incep negocierile. Fata vrea sa fie lasata peste noapte in odaia imparatului. Vrajitoarea se invoieste, pentru ca-i da seara o cana cu lapte adormitor, asa ca doua nopti la rand, fata zadarnic incearca sa-I vorbeasca lui fat Frmos. Abia in a treia noapte, dupa ce un (alt) servitor credincios ii spune ce si cum, iar Fat Frmos nu-si mai bea laptele, apuca si ei sa vorbeasca.
  • Si de-aici incolo, sa lasam si noi povestea sa vorbeasca singura: “Făt-Frumos! Făt-Frumos! Fie-ţi milă de două suflete nevinovate, care se chinuiesc de patru ani, cu osânda cea mai cumplită! Şi întinde mâna ta cea dreaptă peste mijlocul meu, să plesnească cercul şi să se nască pruncul tău, că nu mai pot duce această nefericită sarcină!
  • Şi când a sfârşit de zis aceste, Făt-Frumos a întins mâna, ca prin somn, şi când s-a atins de mijlocul ei, dang! a plesnit cercul, şi ea îndată a născut pruncul, fără a simţi câtuşi de puţin durerile facerii. După aceasta împărăteasa povesteşte soţului său câte a pătimit ea de când s-a făcut el nevăzut.
  • Atunci împăratul, chiar în puterea nopţii, se scoală, ridică toată curtea în picioare şi porunceşte să-i aducă pe hârca de babă înaintea sa, dimpreună cu toate odoarele luate cu vicleşug de la împărăteasa lui. Apoi mai porunceşte să-i aducă o iapă stearpă şi un sac plin cu nuci, şi să lege şi sacul cu nucile şi pe hârcă de coada iepei, şi să-i dea drumul. Şi aşa s-a făcut. Şi când a început iapa a fugi, unde pica nuca, pica şi din Talpa-iadului bucăţica; şi când a picat sacul, i-a picat şi hârcei capul.
  • Hârca aceasta de babă era scroafa cu purceii din bulhacul peste care v-am spus că dăduse moşneagul, crescătorul lui FătFrumos. Ea, prin drăcăriile ei, prefăcuse atunci pe stăpânusău, Făt-Frumos, în purcelul cel răpciugos şi răpănos, cu chip să-l poată face mai pe urmă ca să ia vreo fată de-a ei, din cele unsprezece ce avea şi care fugiseră după dânsa din bulhac. Iaca dar pentru ce Făt-Frumos a pedepsit-o aşa de grozav. Iară pe credincios cu mari daruri l-au dăruit împăratul şi împărăteasa, şi pe lângă dânşii l-au ţinut până la sfârşitul vieţii lui.
  • Acum, aduceţi-vă aminte, oameni buni, că Făt-Frumos nu făcuse nuntă când s-a însurat. Dar acum a făcut şi nunta şi cumătria totodată, cum nu s-a mai pomenit şi nici nu cred că s-a mai pomeni una ca aceasta undeva. Şi numai cât a gândit Făt-Frumos, şi îndată au şi fost de faţă părinţii împărătesei lui şi crescătorii săi, baba şi moşneagul, îmbrăcaţi iarăşi în porfiră împărătească, pe care i-au pus în capul mesei. Şi s-a adunat lumea de pe lume la această mare şi bogată nuntă, şi a ţinut veselia trei zile şi trei nopţi, şi mai ţine şi astăzi, dacă nu cumva s-a sfârşit.

Gata. Gata? De-abia acum incepe. Voi incerca, pe parcursul a catorva episoade, nu stiu cate si nici cand, sa deztelenesc (daca va mai amintiti de fuior si de vartelnita) cateva posibile niveluri de lectura: social, psihanalitic, mistic. Si inca unul, banuit doar, pe care vi-l voi spune doar printre randuri.

******************************

… incepem, cum ar fi zis Aristotel, sa ne apropiem de adevar in cercuri concentrice, din ce in ce mai stranse. Pornim de la ceea ce-i evident si incercam sa ajungem la adevarul ascuns, ca un sambure, in mijlocul fructului. Cu grija, totusi, sa nu se spargem dintii.

Incepem, asadar, cu vreo doua intrebari retorice, de incalzire: De ce, in majoritatea povestilor romanesti, „el” (Fat Frumos, Praslea, etc) se naste sarac, vai de mamaliga lui, si trebuie sa treaca prin felurite incercari pentru a cuceri printesa (care-i nascuta gata printesa, frumoasa si bogata)? [Chiar daca e nascut fecior de rege, e al treilea, adicatelea fara nici o sansa la tron.] Si de ce, pe de alta parte, in majoritatea povestilor occidentale (vezi, bunaoara, Fratii Grimm), situatia sta invers? „Ea” (Cenusareasa, Rapunzel, etc) e nascuta intr-o situatie dezavantajoasa [chiar daca e nascuta printesa are o „mastera”/mama-vitrega ce-o persecuta, vezi Alba ca Zapada], si e nevoita sa treaca prin incercari pentru a fi, intr-un sfarsit, salvata de un print [inalt, frumos, destept si bogat] calare pe un cal de obicei alb?

La primul nivel de lectura – cel sociologic – explicatia pare limpede: cata vreme in societatea taraneasca din Romania, ascensiunea pe scara sociala a taranului sarac se facea prin casatoria „in sus”, c-o femeie „in-zestrata” („cu zestre„), in societatile traditionale occidentale, femeia era „pretioasa” (i.e., virginitatea), iar urcusul spre „lumea buna” incepea c-o casatorie cu un „print”.

Primul nivel de lectura, cel mai evident, n-are prea mult haz, dar implineste o functie sociologica demna de respect. Nicio societate nu poate functiona in absenta unor norme sociale general acceptate: Ana are mere, Xenia are pix, asa merg lucrurile, nu cerceta aceste legi, caci esti nebun de le-ntelegi. Pour les connoisseurs, a se vedea Al Farabi discutand „actualitatile” care distrug „potentialitatile” aristoteliene. De ce, in Coran sau in Vechiul Testament, Dumnezeu cere unele lucruri sau impune unele legi pe care nu le putem intelege rational? Toata lumea poate intelege de ce nu e bine sa ucizi, sa furi, etc, dar de ce sa sacrifici, sa zicem, sapte pui de capra, nu opt sau sase? Intrebarea e, literal, innebunitoare, caci paralizanta.

Sa ne gandim. De fiece data cand „actualizam” ceva, „ucidem” o infinitate de „potentialitati”. Cand, dis de dimineata, decid sa-mi pun camasa asta, pantalonii, astia, cravata asta, „ucid” posibilitatea de a face alte combinatii de panataloni, camasa si cravata. Iar daca asta vi se pare infantil, sa ridicam stacheta: Cand iti alegi meseria, facultatea, orasul in care sa traiesti sau partenerul de viata, „ucizi” o infinitate de alte posbilitati. Mai mult: daca faci un copil astazi, acum, nu va fi la fel cu un alt „potential” copil, facut maine, chiar si cu acelasi partener. Cand „actualizezi”, in limbaj aristotelian, „ucizi potentialitati”. Dar, vorba lui Al Farabi, la lucrurile astea nu trebuie sa te gandesti prea mult, caci risti sa innebunesti. Poti muri de foame, precum magarul lui Buridan, plasat la o distanta egala de doua capite de fan, egale si ele, incapabil sa ia o decizie.

Societatea, orice societate, asta face (printre altele): decide in locul tau.Te scapa de angoasa de a-ti decide culoarea pantalonilor pe ziua de azi.

Or povestile indeplinesc un rol esential in orice societate. Nu, nu e nicio greseala: am scris „indeplinesc”, nu „indeplineau”, pentru ca orice societate e bazata – acum si odinioara – pe povesti. Societatile comuniste au fost, daca va mai amintiti, bazate pe povesti. Povesti despre „omul nou”, „adevarata fericire”, s.a.m.d.. Societatile capitaliste sunt, la randu-le, bazate pe povesti – numai ca stiu sa le spuna mai bine. Razboiul rece s-a incheiat cand Ronald Reagan – omul povestilor „by excellence” – a spus o poveste care l-a naucit pe Gorbaciov. „Mister Gorbachev, tear down this wall!” („Domnule – atentie! domnule, nu „tovarase” – Gorbaciov, darama acest zid!„). Iar zidul a fost daramat, precum zidurile Ierihonului (necunoscatorii vor trebui sa mai puna mana pe Biblie).

Nu e o intamplare ca americanii au succes si au stiut sa atraga, de-a lungul timpului, cele mai luminate minti spre ei (cum, la vremea lor, au stiut egiptenii, atenienii, italienii, francezii, nemtii, sau turcii; chinezii, mai putin – si se vede). Americanii stiu sa spuna povesti. Hollywoodul nu e o intamplare. De buna seama, portavioanele sau bombele atomice nu strica. Dar pentru a avea portavioane si bombe atomice ai, mai intai de toate, nevoie de povesti despre portavione si bombe atomice. Americanii au ajuns pe luna de-abia dupa ce Kennedy le-a spus o poveste frumoasa despre cum vor ajunge pe luna.

Povestea porcului intra, si ea, in aceeasi categorie.

La primul nivel de lectura, implineste mai intai de toate o nevoie sociologica.

Sa ne gandim.

Toate acestea se intamplau pe vremea cand nu existau nici prea multe carti, nici televizune, nici Facebook. Lumea se educa la gura sobei, ascultand povesti pe care nu le diseca nimeni, cum fac eu aci. Iar asta e un alt simptom al societatii contemporane: in ziua de astazi, pana si povestile se cer disecate, precum cadavrele. Oricat de mult il dispretuiesc pe Lucian Blaga pentru cateva decizii majore pe care le-a luat in timpul vietii, nu-i pot nega aspiratia spre genialitate. Cand scria …

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină

… stia ce spune. De aceea, „disectia” Povestii Porcului, de care ma apropii incet dar sigur, nici nu va merge pana la capat si nici nu va dezvalui toate intelesurile. Dupa cum disectia unui cadavru, oricat de amanuntita, nu iti va spune niciodata cine a fost omul acela, ce e omul, sau de ce a trait el (sau ea) pe acest pamant, dar te va invata cate ceva despre corpul omenesc, asa si autopsia ce va urma operata asupra Povestii Porcului.

(Va urma)

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "20 comments" on this Article:

  1. Consonant spune:

    A propos de “actualitatea distruge potentialitatea”, cea mai frumoasa metafora a acestui gand am gasit-o la Borges iar, in plan stiintific, in teoria universurilor paralele din fizica moderna. La Borges,
    lumea este o plasa (retea, network pentru cei care nu mai stiu limba romana) iar fiecare nod corespunde alegerilor noastre si de unde mergem mai departe pe o anumita latura in functie de alegerea pe care am facut-o.

    Revenind la subiect, multumesc pentru acest articol. Pentru zece minute m-a scos din negurile
    geometriei in spatii cu metrica indefinita si m-a dus in lumea copilariei. Cred ca am citit sute de povesti, au fost un an sau poate mai mult, in care citeam numai povesti, Ispirescu si alti clasici, dupa care, crescand, am trecut la carti de calatorie pe mare.

  2. Ioan spune:

    Draga domnule Fumurescu, fericiti cei carora le sinteti dascal

  3. MIHAI 2 spune:

    Ion Creangă ? E vorba cumva despre scriitorul acela odios care nu poate fi citit de micii pui de IT isti ? Mai bine ati fi analizat un film gem Transformers pe Planeta Maimutzelor.

    • Liviu Petre spune:

      Atantie la topica: deci, nu ”film gen Transformers pe Planeta Maimutzelor.” ci, corect ”film Transformers pe Planeta Maimutzelor gen.” :)

  4. Dan Nicolescu spune:

    Stimate Dle Fumurescu,

    Sint un cititor fervent al Dvs in acest portal si m-a interesat intodeauna ceea ce scrieti. Imi place ce scrieti si cum scrieti.
    Din acest motiv, va scriu si eu acuma, altfel as fi lasat sa curga , fara sa ma atimga , afirmatia Dvs despre Lucian Blaga

    Pot sa aflu si eu care sint, in opinia Dvs., cele ” cateva decizii majore pe care le-a luat in timpul vietii, ” Lucian Blaga cel pe care il DISPRETUITI MULT ( vai, ce cuvinte grele ! ) , desi nu-l puteti ” nega ASPIRATIA spre genialitate. ”

    Daca veti gasi timpul sa-mi raspundeti , v-as ramine recunoscator,

    Al Dvs, cu sinceritate si respect, Dan Nicolescu / Boston USA

    PS. Citisem acum peste 20 de ani interpretarile ( nu stiu cum sa le numesc, Guenon-iste, Jung-iste ) ale lui Vasile Lovinescu depre basmele romanesti si mi s-au parut, atunci, fortate, cautate.

    • Alin Fumurescu Alin Fumurescu spune:

      Stimate Domnule Nicolescu -
      Nu sunteti primul care ma dojeneste pentru formula folosita in cazul lui Blaga, asa ca voi repeta “apararea” dintr-un email personal: “Poate expresia “dispretuiesc” a fost prea dura, dar nu ma refeream la omul Blaga in ansamblul sau, ci doar la anumite aspecte din viata sa. Mai precis, (iar aici ma bazez exclusiv pe memorie, nu mai am referintele exacte) mi-a displacut profund cand a recunoscut, practic fara rusine, ca s-a inscris la seminarul teologic nu din motive de “credinta”, ci doar pentru a scapa de perspectiva conscriptiei intr-un eventual razboi (Primul Razboi Mondial). Scria ceva de genul “eram prea destept pentru a risca sa-mi pierd viata intr-un razboi stupid; omenirea a beneficiat mai mult pentru ca am ramas in viata” (repet, e doar o prafraza, din memorie). Al doilea episod – tot din propriile martusrisiri – in care se lauda cu o afacere (petrecuta la Cluj) cu o femeie maritata. Ce-i drept, nu-i da numele, dar da suficiente detalii pentru a fi limpede despre cine vorbeste oricui familiar cat de cat cu viata Clujului. Or, dupa criteriile mele, asa ceva pur si simplu nu se face! Cred in continuare ca aceste doua episoade din viata lui Blaga sunt demne de dispret. Nu omul per ansamblu, ci aceste doua episoade.”
      PS Si da, nu cred ca Lucian Blaga a fost genial. Folosesc acest termen extrem de rar. Au fost si sunt foarte multi oameni extrem de inteligenti si de talentati, dar extrem de putini cred ca merita apelativul “genial”.

    • Alin Fumurescu Alin Fumurescu spune:

      PPS Creanga si Creanga de Aur? Imi iesise complet din minte. Mii de multumiri pentru re-aducerea a-minte :)

      • Dan Nicolescu spune:

        Stimate Dle Fumurescu,

        Va multumesc mult de tot pentru raspunsul Dvs.

        Am crescut in Sibiul postbelic, in cultul ( clandestin in acele vremuri ) personalitatii litetrare , filozofice si umane a lui Blaga, cultivat de profesoara mea de lb romana ( eleva si prietena a lui Dimitrie Popovici ) , a urmasilor credinciosi al cercului dela Sibiu ( printre care il amintesc numai pe Radu Stanca, in preajma caruia am fost admis prin anii 50 ca tinar licean ) si a nenumaratilor intelectuali fosti studenti la Cluj , indiferent de specialitate ( de exemplu Dr. Gheorghe Telea si multi altii, toti cu vederi de dreapta si participanti la celbra greva studenteasca dela Cluj din 1946 ). Cum spuneam, am citit clandestin in liceu poezia si dramaturgia lui Blaga , precum si Trilogia Culturii ( ajutat sa o inteleg de mentorii mei ). Ma gaindsc si la imaginea lui Blaga din corespondenta si jurnalul lui I. D. Sarbu. Ma mai gindesc si nimicnicia lui Beniuc ( la propriu si la figurat ) fata de fostul sau mentor si binefecator.

        Fata de cele mentionate de Dvs. referitor la cele doua episoade ” condamnabile ” din viata lui Blaga, va rog sa va ginditi ca:

        ( 1 ) Chemarea la oaste in timpul primuli razboi s-ar fi facut in armata austro-ungara , cu sanse mari de a lupta impotriva Romaniei ( lucru greu de acceptat in famila preotului Blaga din Lancram ), iar exprimarea bombastica ( “… eram prea destept …” ) este o umflatura de adolescent .
        ( 2 ) Cine n-a pacatuit niciodata, sa arunce primul cu piatra. Cine stie ce frustare l-o fi determinat sa faca publica aventura sa sentimentala

        In speranta ca imi intelegeti deci nedumerirea fata de afirmatiile Dvs., ramin recunoscator pentru raspuns si voi continua sa fiu un fervent cititor al Dvs, admirindu-va scrisul si ideile,

        Dan Nicolescu

  5. zheng he spune:

    Sunt curios, de ce spuneti ca chinezii nu au reusit sa adune cele mai luminate minti ale perioadelor in care au dominat ? Dincolo de contraexemplul pseudonimului meu, navigatorul musulman ajuns mana dreapta a imparatului Ming, se stie ca in perioada Dinastiei Tang (in jurul anilor 700-900 AD) China era o societate extrem de deschisa influentelor straine, de la budism la zoroastrianism, parte din ele integrandu-le cu succes in ethosul confucianist dominant. Cand nu aduceau geniile in China, se duceau ei in afara sa studieze, vezi pelegrinajul in India a calugarului care a reusit sa recupereze si sa traduca o mare parte din textele budiste. Examenele imperiale incepute inca din sec. I chiar asta faceau – asigurau ca cele mai luminate minti de sex masculin de pe teritoriul Chinei, indiferent de statut social, ajungeau sa participe la conducerea tarii. Unde aveau mai putine cunostinte (ex. astronomie), nu s-au dat in laturi de la a angaja experti persani, de exemplu. Pe la mijlocul celui de-al doilea mileniu, i-au lasat pe clericii iezuiti sa stea la curte si au invatat de la ei parte din practicile si tehnologiile occidentale (desi e adevarat ca in evul mediu sensul inovatiei a mers mai degraba dinspre China inspre Europa, nu invers).

    Ma intreb cati budisti sau confucianisti erau la curtea Papei sau chiar a vreunui rege sau print european, singurii est-asiatici care erau tolerati erau cei convertiti de iezuiti la crestinism, si aproape toti dintre acestia au sfarsit prost. E adevarat ca dupa sec. XVI s-au inchis destul de mult ca societate si nu au mai dorit sa aiba de a face cu strainii, pana cand au fost fortati sa accepte “globalizarea”. Iar daca va uitati acum la ce face China si treceti peste stereotipurile cu copy/paste si Adibas (de parca europenii nu produceau in trecut portelan sau matase de mana a paispea ca nu erau in stare sa faca ceva mai bun) o sa vedeti ca exista puternice investitii in R&D si in aducerea mintilor luminate in universitatile chinezesti. Sigur ca exista deficitul de democratie care franeaza intr-o oarece masura inovatia, dar sunt semne ca China nu mai doreste sa-si renege trecutul ca pe vremea lui Mao si poate o noua dinastie Tang va ajunge intr-un fel la putere.

    Altfel, interesant articolul, ideea ca povestile si nu resursele sunt la baza dezvoltarii sociale, actionand ca profetii care se autorealizeaza am mai gasit-o recent la Noah Yuval Harari in cartea Sapiens (doar ca el le spune “fictiuni”), nu stiu daca sunt de acord cu perspectiva (tind sa cred ca geografia a avut o influenta mult mai mare asupra sociologiei decat i se da credit dupa ce Weber a publicat celebra sa analiza asupra radacinilor capitalismului), dar e bine argumentata aici.

  6. Ela spune:

    Aceasta poveste m-a traumatizat, copila fiind, si nici acum nu mi se pare o lectura prea inspiranta. Desigur, frumusetea se afla in ochii celui care priveste (citeste!), deci va respect aprecierile si nu, nu va voi psihanaliza alegerea acestui thriller psihedelic, cu toate ca tentatia e mare ;) si este stiut ca putem rezista orice, nu si la tentatii (O.Wilde).
    Passons!
    Intr-adevar, povestile fac parte integranta din educatie, alaturi de cei 7 ani de acasa. Nu intamplator folclorul romanesc traditional a influentat atat de palpabil mentalitatea romanului modern. Totusi, fatalitate nu exista decat daca vrem, deci putem sa mai schimbam din sursele de inspiratie care s-au dovedit…dramatice! Nu?
    Mi se pare deci important ca adultii care initiaza copiii, sa aleaga “bine” ceea ce vor sa le transmita, pentru ca la o varsta frageda, omul se comporta exact ca un burete!
    Bunica imi povestea despre zane frumoase si a-tot-puternice, mama mi-a oferit renumitele Povesti Nemuritoare, fara “comentarii” suplimentare, iar fata care ma ingrijea imi povestea istorii de dragoste neimplinita cu soldati, in limba slovena!!! Cum era previzibil cu asemenea background, astazi sunt poliglota :) , plang cam la toate filmele si cred in dragoste fara de moarte! Pentru ca ma plictisesc repede, imposibil sa ma proiectez in viata printesei inactive care…asteapta, iar Fetilor frumosi le-am preferat mereu bad boys!
    Deci da, povestile conteaza si formeaza, bine ar fi daca adultii ar alege pentru copiii de care sunr responsabili (!) numai povesti frumoase, macar pentru ca, adormind in calm si visand frumos, copiii sa se trezeasca zambitori… :)

  7. c.florea spune:

    Bine ca mai exista si oameni care nu se tem de ridicol. Sunteti unul dintre acestia, d-le Fumurescu, si ne-ati transportat in lumea plina de vechi adevaruri a povestilor, drept pentru care nu va putem multumi indeajuns. povestile lui Creanga sunt capodopere ale literaturii universale, din care putem invata lucruri esentiae despre lume si despre noi insine. ce pacat ca a devenit o moda sa depreciezi scriitori ca acestia! caci in mediul scolar sunt considerati prafuiti, plictisitori… limba in car au fost scrise aceste texte nu mai este inteleasa (poate ar trebui predata ca pe o limba straina…)

  8. Quebecoisfier spune:

    @ AlinFUmurescu :
    Ati scris 40 de paragrafe, 255 de linii, 3996 de cuvinte, 19126 de caractere ( fara spatii ) si 23126 de caractere ( cu spatii) despre …nimic.
    /

    Mai ontopic :
    Quote :” Americanii au ajuns pe luna de-abia dupa ce Kennedy le-a spus o poveste frumoasa despre cum vor ajunge pe luna”… really ? atat ati inteles despre ….mersul pe Luna ?
    Sa fim bine intelesi, Americanii nu au ajuns pe Luna din cauza acestui motiv :https://www.nasa.gov/topics/history/features/john_f_kennedy.html …
    Nu , ei au ajuns din cauza acestuia :
    http://www.nytimes.com/2011/05/24/science/space/24space.html , da, tot despre JFK e vorba, dar in alta perspectiva, nu a povestii frumos tesute ci a recunoasterii unei munci titanice..care oricum se facea cu sau fara JFK.
    Ah si BTW inclin sa cred ca a fost vorba despre Johnson nu despre JFK, dar asta-i alta istorie.

    Poveste -nepoveste, americanii au ajuns pe luna din cauza asta :
    http://www.nytimes.com/2011/05/24/science/space/24space.html

  9. Daniel StPaul spune:

    Nu de putine ori mi s-a -ntimplat a ma minuna de infinita crestere a metatextului pe substantsa, totusi, finita a textului. For once, era cit pe ce sa ma cutremur ca o analiza exhaustiva va pune punct si metatextului; am rasuflat usurat aflind ca in cazul de fatsa ‘ “disectia” Povestii Porcului, de care ma apropii incet dar sigur, nici nu va merge pana la capat si nici nu va dezvalui toate intelesurile ‘ …Pfeeewww, it was close… Si parca mai voiam sa zic ceva…Ah, da, voici venir le temps, JLG, AM, Le mepris, le temps du mepris…

  10. cetateanul turmentat spune:

    Deja ma doare capul! Tineretul ar intelege mai bine tot daca i s-ar vorbi pe intelesul lui, adica era odata un smecher care facuse banu’ gros din tot felul de invirteli, furaciuni si contracte cu statul, fiindca era un porc. Acum mergea low-profile ca sa nu-l dibuiasca gaborii, dar fiindca smecheria din el dadea pe-afara si nu se putea abtine, reuseste sa o cocleasca pe fata unui barosan si sa o ia de nevasta. Aia pune mina pe un carnetelul cu banii pititi in care erau numere de cont si carduri, se duce ca proasta la shopping, baga un card si potera ia urma banilor furati. Porcu’ de barbat-su bungheste cum sta treaba si dispare ca Sebi Ghita (Ghita parca ar fi predestinat ca nume de purcel), nu inainte de a-i spune “fa, ne-ai nenorocit pe toti!”. Inainte de a se tira ii da totusi niste indicii despre cum l-ar putea gasi, dupa care se da la fund intr-o minastire care zice el ca-i de tamiie, dar noi stim ca-i Minastirea Secu’. Nevasta-sa intra in foame si incepe sa umble din om in om, pina ii da de urma. Pentru ca tovarasii nu l-au lasat la greu si s-au folosit de televiziunile si presa care statea in banii fat-frumosului, prostimea este convinsa ca el este chiar Fat Frumos si e lumea rea ca vrea sa-l infunde pe degeaba. Dupa ce i-a prostit pe toti, smecherul se intoarce pe cai mari, curat ca lacrima si cu o aura de sfint victimizat si se apuca iar de politica fiindca nu reusise sa fure tot si nu e bine sa lasi treaba neterminata. Talpa iadului de Kovesi care il prigonise pe bietul om e bagata la puscarie, PIB-ul creste, se maresc salariile si toata lumea este fericita.
    Asa zic eu ca trebuie spusa o poveste, ca sa inteleaga si copiii astia ceva, pe limba lor si la obiect, ca daca o dai in metafore i-ai pierdut, isi pun castile, pleaca la club si vorbesti singur despre Blaga, Jung si alti fraieri care au fost niste saraci la viata lor si d-aia nu prezinta niciun interes.

    • Klopo_Tare spune:

      Supertare! Mi-a plăcut la nebunie prelucrarea făcută de dumneavoastră pe înțelesul smarfonilor și smardoilor moderni… Mdea, basmele politice conțin adevăruri crude care se înghit cu noduri și se digeră greu…. Așteptăm urmarea…

  11. Sergiu Simion spune:

    Domnul Fumurescu, Ion Creanga si psihopolitica

    Cu ani in urma am citit o butada amuzanta despre un om de stiinta care ar fi scris o carte de 300 de pagini despre modul in care cade un paianjen aflat pe marginea unui borcan pe fundul acestuia.
    In acelasi ton amuzant m-am intrebat care ar fi ratiunile ( si in final, scopul ) pentru care un Assistant Professor at the Department of Political Science at University of Houston ( http://www.uh.edu/class/political-science/faculty-and-staff/professors/fumurescu/) si fost jurnalist in Romania la ziarul “Ziua” ( http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/nasul-srs-lumini-si-umbre-14358.html) , pierde timp pretios pentru cititori si scrie pe o platforma de larga audienta cum este Contributors.ro un articol complicat despre “Povestea porcului” a lui Ion Creanga (http://www.contributors.ro/cultura/povestea-porcului-de-fat-frumos-i/ ) in care despica firul in 4 sau mai exact in 16 ( vorba unui cititor ” Ati scris 40 de paragrafe, 255 de linii, 3996 de cuvinte, 19126 de caractere ( fara spatii ) si 23126 de caractere ( cu spatii) despre …nimic. “) ?
    Intamplator, tot pe Contributors.ro un specialist in Heidegger si Jan Patocka (http://www.contributors.ro/author/mihai-maci/?bio ) ridica mingea la fileu unei profesoare de gimnaziu care a fixat pusca cu luneta drept in fruntea lui Ion Creanga si Eminescu , si extinde apoi fileul la toate marile nume ale literaturii romane :

    “Ce caută fragmentele din Amintiri din copilărie de Creangă? Credeți că sunt potrivite pentru copiii de astăzi? Le citesc cu mare dificultate, nu înțeleg mai nimic din limbajul și expresiile pe care unii dintre noi le savurează. Creangă nu e pentru copii (s.n.).” Niciunul dintre textele lui Creangă pe care le-am citit la clasă nu a stârnit niciun fel de interes. ”
    Cristina Tunegaru
    http://www.contributors.ro/editorial/de-ce-e-nevoie-de-reforma-in-invatamantul-romanesc/

    “Or, cu toată sinceritatea, cred că experienţa majorităţii românilor de astăzi e puţin convergentă cu marile nume ale literaturii nostre.”
    Mihai Maci
    http://www.contributors.ro/sinteze/cristina-tunegaru/

    Situatia devine interesanta. Un profesor de filozofie de la Universitatea Oradea si o profesoara de limba romana de la un gimnaziu vitupereaza impotriva clasicilor literaturii romane ( inclusiv a lui Ion Creanga ). In acelasi timp , un assitant professor din USA ( si fost jurnalist roman) isi exprima regretul ca Jung nu a facut a analiza abisala a operei lui Creanga si propune o analiza abisala a acestui clasic roman pe care noul trend nu il mai recomanda copiilor ( desigur, este vorba de o pura coincidenta ). In versiunea domnului Fumurescu ratiunile pentru care ar fi necesara o asemenea hermeneutica sunt urmatoarele :

    ” La primul nivel de lectura, implineste mai intai de toate o nevoie sociologica ( s.n.).Sa ne gandim.Toate acestea se intamplau pe vremea cand nu existau nici prea multe carti, nici televizune, nici Facebook. Lumea se educa la gura sobei, ascultand povesti pe care nu le diseca nimeni, cum fac eu aci. Iar asta e un alt simptom al societatii contemporane: in ziua de astazi, pana si povestile se cer disecate ( nu ni se spune si de ce – s.n.) , precum cadavrele.”

    O asemenea analiza abisala ne este prezentata in toate detaliile ei , mai putin scopul ei real :

    ” Voi incerca, pe parcursul a catorva episoade, nu stiu cate si nici cand, sa deztelenesc (daca va mai amintiti de fuior si de vartelnita) cateva posibile niveluri de lectura: social, psihanalitic, mistic. Si inca unul, banuit doar, pe care vi-l voi spune doar printre randuri (s.n.).”

    Cu alte cuvinte, suntem informati cu cinism ca aceasta analiza abisala nu are un obiectiv clar si care ar putea fi prezentat la lumina zilei ci unul obscur , mai exact vorbim de o manipulare fatisa.
    In cest caz, cinismul autorului devine sfidator prin afirmatiile gratuite si promovarea fatisa a unei mentalitati care pornind de la orizontul misterului din opera lui Blaga decade intr-una triviala :

    ” Oricat de mult il dispretuiesc (s.n.) pe Lucian Blaga pentru cateva decizii majore pe care le-a luat in timpul vietii, nu-i pot nega aspiratia spre genialitate. Cand scria …
    Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
    şi nu ucid
    cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
    în calea mea
    în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
    Lumina altora
    sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
    în adâncimi de întuneric,
    dar eu,
    eu cu lumina mea sporesc a lumii taină”
    … stia ce spune. De aceea, „disectia” Povestii Porcului, de care ma apropii incet dar sigur, nici nu va merge pana la capat si nici nu va dezvalui toate intelesurile (s.n.).”

    De unde vine cinismul autorului ? Din contradictia dintre valorile afirmate si valorile practicate. Lucian Blaga este executat aici inca odata in maniera proletcultista pentru ca la noi istoria se repeta cu mentiunea ca genocidul cultural al anilor `50 s-a tranformat in comedia bufa a anilor 2000.
    Eminescu interzis de comunisti in 1954 pentru era “reactionar” (http://adevarul.ro/locale/zalau/carti-celebre-interzise-comunisti-mihai-eminescu-s-a-aflat-topul-listei-renegatilor-1_551aa603448e03c0fd15372c/index.html ) devine Eminescu interzis de profesoara Tunegaru in 2017 pentru ca este “plangacios”, iar Lucian Blaga cel interzis in 1954 de comunisti devine Lucian Blaga cel dispretuit de domnul Fumurescu in 2017 asa cum ne explica acesta intr-un comentariu de pe forum-ul articolului :

    ” … nu ma refeream la omul Blaga in ansamblul sau, ci doar la anumite aspecte din viata sa. Mai precis, ( iar aici ma bazez exclusiv pe memorie, nu mai am referintele exacte ) mi-a displacut profund cand a recunoscut, practic fara rusine, ca s-a inscris la seminarul teologic nu din motive de “credinta”, ci doar pentru a scapa de perspectiva conscriptiei intr-un eventual razboi (Primul Razboi Mondial). Scria ceva de genul “eram prea destept pentru a risca sa-mi pierd viata intr-un razboi stupid; omenirea a beneficiat mai mult pentru ca am ramas in viata” (repet, e doar o prafraza, din memorie). Al doilea episod – tot din propriile martusrisiri – in care se lauda cu o afacere (petrecuta la Cluj) cu o femeie maritata. Ce-i drept, nu-i da numele, dar da suficiente detalii pentru a fi limpede despre cine vorbeste oricui familiar cat de cat cu viata Clujului. Or, dupa criteriile mele, asa ceva pur si simplu nu se face! Cred in continuare ca aceste doua episoade din viata lui Blaga sunt demne de dispret. Nu omul per ansamblu, ci aceste doua episoade.”

    In acest context , ce relevanta poate avea o judecata morala arbitrara si un argumentum ad hominem ( ca sa nu spunem o aruncare cu piatra ) asupra unei mari personalitati a culturii romanesti care nu se mai poate apara ? Nu putem sti, dar o posibila explicatie ar fi putea fi dubla masura si ambiguitatea morala practica de autor care cu ceva ani in urma si intr-un alt context se judeca pe sine , dar intr-un mod cu totul diferit fata de grila aplicata lui Lucian Blaga :

    ” De multe ori erau ”ponturi” – unele se verificau, altele nu, important, cred acum, privind retrospectiv, era doar sa se declanseze “ancheta jurnalistica” si omul sa stie. Alteori erau telefoane date din birou, de fata cu “impricinatul”: “Bai, Fumi, uite sunt aici cu dl. X, se vaita ca il acuzati de niste lucruri… E adevarat?” “Adevarat”, spuneam eu, explicandu-i ce si cum, care-s dovezile, etc” pai n-ar fi frumos sa-i luati si lui pozitia?” “Ba da, Nasu’, de-abia astept, de cand incerc sa-l contactez pe X”. “ X ma contacta in genunchi. Daca aveam ceva “beton” impotriva lui, publicam. Daca nu, publicam aluzii. Da, am facut-o si pe asta si mi-e rusine.
    Mi-e rusine.
    Acum n-as mai face-o. Atunci, insa, am facut-o. Mi se parea inca un soi de haiducie chiar daca mie nu-mi “pica” nimic. Si nu mi-a “picat” in viata vietilor mele. Veneau oameni cu plicuri. Veneau. Ma chemau afara din redactie si-mi dadeau plicuri. N-am refuzat nici unul. Luam si plicul si persoana si mergeam (fara sa deschid – nici plicul. , nici persoana:)) la secretariat: “Ica” – Ica ne era secretara pe atunci – “Ica, domnjul X vrea sa faca o donatie redactiei!” Domnului X I se bulbucau ochii, noi beam bere si cafele o vreme pe banii lui, toata lumea era multumita. ”
    Alin Fumurescu – …Nasul (SRS): lumini si umbre… ( 15.11.2009)
    http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/nasul-srs-lumini-si-umbre-14358.html

    Sa rezumam. Un fost jurnalist devenit assistent professor la o facultate de stiinte politice din USA promoveaza o sofisticata interpretare si posibile niveluri de lectura (social, psihanalitic, mistic ) asupra unui clasic al literaturii romane pe care unii profesori universitari si de gimnaziu din tara nu-l mai recomanda elevilor , dar autorul, aparent in contradictie cu primii, il recomanda cu caldura tuturor si in special tinerilor si adultilor :

    “E pacat ca multi tineri din ziua de astazi cresc fara a sti povestea porcului, dupa cum e pacat si ca multi oameni religiosi nu se apleaca mai cu rabdare asupra povestilor. Sau filosofii. Oamenii, in general, pacatuiesc cand vine vorba despre “povestile pentru copii”.

    Mai intai sa observam ca formatorii de opinie ai momentului ne propun o lume intoarsa pe dos. In acesta noua paradigma clasicii literaturii romane si povestile lor sunt interzisi, respectiv interzise copiilor pentru care au fost create , in schimb acestea sunt recomandate adultilor, dar intr-o noua infatisare , respectiv intr-o hermeneutica ezoterica.
    In aceasta interpretare originala si bazata pe relativismul moral , comunismul si capitalismul nu mai sunt realitati politice si istorice ci “povesti” , de aici si importanta acordata unui basm pentru copii, dar citit ( reinterpretat) pentru adulti :

    ” Societatile comuniste au fost, daca va mai amintiti, bazate pe povesti. Povesti despre „omul nou”, „adevarata fericire”, s.a.m.d.. Societatile capitaliste sunt, la randu-le, bazate pe povesti – numai ca stiu sa le spuna mai bine (s.n.). ”

    Ce legatura exista intre politica, societatea moderna si basmul lui Creanga stie numai autorul prin preocuparile sale ( Research Interest : Medieval and modern political theory; American political thought; Transitions to democracy – http://www.uh.edu/class/political-science/faculty-and-staff/professors/fumurescu/ ) , dar dupa cum a afirmat deja , nu vrea sa ne spuna si noua.

    Ceea ce putem afirma cu certitudine este ca psihanaliza in general si cu atat mai mult lectura psihanalitica a unui astfel de text pentru copii est total inadecvata pentru simplul motiv ca aplicarea ei ar trebui cantarita “in raport cu materia data” cum ar fi spus Aristotel.
    Un prim argument este acela ca psihanaliza lui Freud , prin caracterul ei nestiintific , este total demonetizata in Occident (http://www.cartifrumoase.ro/carte/cartea-neagra-a-psihanalizei–i33230 ) . Pe de alta parte, este foarte putin cunoscut de catre marele public faptul regimul sovietic a fost un sustinator puternic al psihanalizei , L.P. Beria fiind cel care a pledat pentru folosirea doctrinei lui Freud inca din anii `30 ( Prelegere tinuta la inaugurarea cursului de psihopolitica, Moscova, 1936 – http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/grosu/spcreier ).
    Conform tezei sustinute de autor toate societatile se bazeaza pe “povesti”, Ronald Reagan a fost “omul povestilor” (!) iar in aceeasi logica americanii au ajuns pe luna nu pentru ca au avut capacitatea tehnica de a indeplini un asemenea obiectiv , ci in primul rand pentru ca John Kennedy le-a spus o “poveste frumoasa” (sic!) .
    Din nefericire pentru autor, faptul ca americanii au ajuns pe luna este o realitate istorica si sociala care nu a fost generata de o “poveste” ci de definirea clara a unui obiectiv si de atingerea lui intr-o societate diferita de cea (post)comunista in care fractura dintre vorbe si fapte este o regula de sistem.
    Tezele sustinute in acest articol ca si cele sustinute in alte articole ale autorului scrise in aceeasi nota ambigua (http://www.contributors.ro/author/alin-fumurescu/ ) pledeaza pentru relativism moral si vechea teza a convergentei sistemelor politice conform careia intre oranduirea capitalista ( respectiv statul de drept si democratie ) si oranduirea (post)comunista ( in care starea formala declarata sau mimata nu se suprapune peste starea reala ) sunt doar doar diferente temporare care vor dispare in mod treptat.
    Din acest punct de vedere , zecile de autori de pe Contributors.ro ne ofera multe exemple de formatori de opinie care , desi au o formatie occidentala si teoretic ar trebui sa pledeze pentru statul de drept si democratie , utilizeaza o scriitura ambigua , cultiva paradoxul si devin intr-o forma subtila avocati ai diavolului.
    Cel mai recent exemplu este Andrei Vieru care nu vede nici o diferenta de sistem si nici o diferenta intre politica romaneasca si cea americana si vorbeste textual despre “Americanizarea Teleormanului și teleormanizarea Americii ” (http://www.contributors.ro/editorial/lectia-corectitudinii-politice/).
    Concluzia ar fi aceea ca multi formatori de opinie din mass-media romaneasca sunt de fapt adepti ai lui Lucian Blaga ( ” eu cu lumina mea sporesc a lumii taina”) uitand ca acelasi clasic roman a mai scris si alte versuri celebre ( “De unde vine lumina raiului ? Il lumineaza iadul cu flacarile lui !”).

  12. Cinicul spune:

    Ma surprinde ca domnul Dan Alexa nu v-a spus pana acum ca toate aceste basme frumoase au fost copiate de romani din Afghanistan, Caucazul de N sau Albania.
    PS
    Ma intreb daca nu va irositi viata la Houston. Nu ctred ca gasiti foarte multi localnici cu care sa discutati despre Platon.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alin Fumurescu


Alin Fumurescu

om Citeste mai departe


România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

E randul tau

Nu ma asteptam sa ajungeti sa dati citate din Basescu... va discreditati, nu-mi amintesc ca exul in ...

de: neamtu tiganu

la "NATO iese din joc. Se încălzește, pe margine, încălzirea globală (Actualizat 2)"

Cauta articole

iunie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)