Home » Analize »Cultura »Opinie »Societate/Life » Citesti:

… povestea porcului de Fat Frumos (II)

Alin Fumurescu iunie 9, 2017 Analize, Cultura, Opinie, Societate/Life
17 comentarii 4,258 Vizualizari

… pentru ca autopsia unei povesti incepe precum autopsia oricarui cadavru – prin examinarea exteriorului: are vanatai? Rani vizibile? Arsuri? La povesti, astea toate sunt „sociologie”. Sociologic vorbind, ce ne invata, asadar, Povestea Porcului? Ce ne spune „soriciul”? [Nota: Daca tot veni vorba, soriciul proaspat e o delicatesa de care n-am mai avut parte de vreo douzecisicinci de ani, dat fiind ca legile americane il interzic pe motiv de „alterabilitate rapida”. In curand, vom muri cu totii sanatosi. Poate nu fericiti, nici macar multumiti, dar sanatosi.]

Simplu si la obiect, dat fiind ca asta nu e roman politist de Agatha Christie, sa aflam ucigasul la sfarsit, ci un fel de Columbo, unde stim criminalul de la inceput, si-apoi incercam sa „il dovedim”: Aflam ca e bine sa ai copii. De ce? „De când suntem noi, încă nu ne-a zis nime tată şi mamă! Oare nu-i păcat de Dumnezeu că mai trăim noi pe lumea asta?” Nicio societate nu poate exista in absenta procreatiei. Cine nu crede, sa-si faca privirea roata geopolitic. Mai mult, ca e bine ca acesti copii sa-ti poata spuna „mama” si „tata” si ca mamele isi iubesc copiii, oricat de urati sau de obraznici ar fi (“Să-i fi zis toată lumea că-i urât şi obraznic, ea ţinea una şi bună, că băiat ca băiatul ei nu mai este altul! Numai de-un lucru era baba cu inima jignită: că nu putea să le zică tată şi mamă.”) De ce e important sa-ti spuna „mama” si „tata”? De se jigneste inima? Pentru ca asta e semnul ca „porcul” a inteles respectul. Respectul, pentru a fi respect, trebuie sa se manifeste cumva. De aceea ne adresam unul altuia cu „doamna” si „domnule„, cu „dumneata” sau „dumneavoastra„, de aceea in Marea Britanie revolutia modernitatii a inceput cu trecerea de la „thou” la „you„. [„Thou shalt not kill„, etc.] Si tot de accea, in Bibliile vechi englezesti se mai pastreaza inca „thou”. Din respect.

Numai porcul nu poate sa se exprime. Numai porcul nu poate spune „sarutmana pentru masa”.

Partea sociologic esentiala a povestii ramane insa aceea ca Fat Frumos e un porc. Barbatul, in general vorbind, e un porc. In realitate, insa, inlauntrul fiecarui porc se ascunde un Fat Frumos.

Pana aici mesajul e cat se poate de optimist atat pentru femei cat si pentru barbati. Femeile isi vor putea privi barbatii cu alti ochi – ochii printesei, ajunsa in palatul porcului, printesei careia-i place palatul, ii plac si socrii (!), cat despre porc, mai bine sa lasam povestea sa ne spuna: „Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palaturile şi socrii. Iar când a dat cu ochii de mire, pe loc a încremenit, dar mai pe urmă, strângând ea din umeri, a zis în inima sa: „Dacă aşa au vrut cu mine părinţii şi Dumnezeu, apoi aşa să rămâie”. Şi s-a apucat de gospodărie.” Fata (fara nume!) strange din umeri si se apuca de gosopdarie.

Intr-un palat!

In acest moment, femeie de-as fi, fara sa-l fi citit mai inainte pe St Exupery, bunaoara, as fi usurel oripilata. Cum adica? Parintii ma trimit la un porc si, doar pentru ca porcul are palate si ma inteleg bine cu socrii, strang din umeri si „ma apuc de gospodarie”?

Ca norocul, povestea nu se opreste aici. Daca strangi din umeri in fata porcului si te apuci de gospodarie, porcul s-ar putea sa-si lepede pielea si sa devina un Fat Frumos. Pe ascuns. De ce pe ascuns? Pentru ca, sociologic vorbind, babatul doar vrea sa para ca e porc. Doar vrea sa para ca e dur. Ca e masculul feroce. In realitate, insa, e o carpa pe care orice femeie o poate indoi sau innoda pe degete dupa cum are chef.

Sa ne gandim.

Ce se intampla in primele pagini ale Bibliei, in capitolul Facerii? Am aflat asta de la o pionera miscarii feministe din SUA, pre numele ei Elizabth Cady Stanton. Femeia cu pricina era usurel dusa de-acasa, a „patronat”, printre altele, o biblie in care Dumnezeu era femeie – inceputurile miscarilor Gaia/Gaea (pour les conaisseurs) – , s-a pupat, certat si iarasi impacat cu Frederick Douglas, cand a venit vorba despre drepturile negrilor versus drepturile femeilor (alta poveste), dar a surprins un „detaliu” care spune multe din „Facerea”.

Vorbind despre faptul ca femeilor li se interzice dreptul la vot pe motiv de „gandesc cu inima, nu cu creierul„, Elizabeth Cady Stanton readuce in atentie povestea Facerii. ce se intampla acolo? Acolo, o avem pe Eva, la care vine sarpele si-o intreaba (presupus sasiind, precum Kaa, in Cartile Junglei) – urmeaza o parafraza: „Si ce a zis Doamne-Doamne”? „Pai, Doamne-Doamne ne-a zis ca putem face ce vrem, doar sa nu mancam din pomul cunoasterii binelui si-a raului, ca murim.” La care sarpele zice: „Hotarat ca nu veti muri! Doamne-Doamne vrea doar sa nu fiti ca El, cunsocand deosebirea dintre bine si rau.

Si Eva musca. Acum, ce-i drept, Eva face un rationament gresit – si Doamne-Doamne de aceea ii si pedepseste, pentru prostie, nu pentru imoralitate; nu-i pedepseste pentru ca nu stiu raul, ca n-aveau cum sa stie ca fac rau (judecata morala); ii pedepseste pentru ca Eva face un rationament gresit: Daca A atunci NU-B. (Rationament corect: Daca A atunci B. Daca mananci, mori.) Platon era mai radical – “raul e prostie.”Cum ar veni, diavolul e “rau” pentru ca “prost”. Dar, gresit cum ii e rationamentul, Eva rationeaza. Musca. De-acum stie ca face rau. Si ii da lui Adam (care era langa ea, dar Adam nu vede sarpele, nici sarpele pe el; porc de barbat?). Nu ii da explicatii de ce ar trebui sa incalce porunca lui Doamne-Doamne. E mai mult ceva de genul, „Adam, daca ma iubesti, ia de musca!Si Adam musca! Si-atunci – se intreaba Elizabeth Cady Stanton – cine-i rational si cine nu-i? Femeia sau barbatul?

La intrebarea aceasta a incercat sa dea un raspuns, intrucatva convingator, Carl Gustav Jung. Dar pana atunci mai avem de lucrat la soriciul sociologic al Povestii Porcului.

Sociologic vorbind, povestea ne invata ca barbatul e prudent. Conservator. Nu se repede cu capul inainte. Adam nu se repede sa muste din marul interzis. Eva o face. Regele, afland ca inlauntrul porcului sta tupilat un Fat Frumos, realizeaza ca se afla in fata unui fenomen pe care nu-l poate pricepe. Mai mult, intuieste ca fata e ispitita sa “faca” ceva. “  – Draga tatei! Să nu cumva să te împingă păcatul să-i faci vrun neajuns, ca să nu păţeşti vreo nenorocire! Căci, după cum văd eu, omul acesta, sau ce-a fi el, are mare putere. Şi trebuie să fie ceva neînţeles de mintea noastră, de vreme ce a făcut lucruri peste puterea omenească!

Mama, insa, are alte idei. Eva e “revolutionara”. Simplificand, Adam “e de dreapta”, Eva, “de stanga”. Femeia vrea schimbare, nu barbatul. Stiti bancul: Barbatul se casatoreste cu speranta ca femeia nu se va schimba dupa nunta. Si se-nseala. Femeia se casatoreste sperand ca isi va putea schimba barbatul. Si se inseala.

După aceasta au ieşit amândouă împărătesele în grădină ca să se plimbe. Şi aici, mama sfătui pe fată cu totul de alt fel: – Draga mamei, ce fel de viaţă ai să mai duci tu dacă nu poţi ieşi în lume cu bărbatul tău? Eu te sfătuiesc aşa: să potriveşti totdeauna să fie foc zdravăn în sobă şi, când a adormi bărbatu-tău, să iei pielea cea de porc şi s-o dai în foc, ca să ardă, şi atunci ai să te mântui de dânsa!” Cum ar veni, degeaba e Fat Frumos in dormitor, daca-n momentul in care-l scoti in lume arata ca un porc.

Sociologic vorbind, decizia de a-ti vari nasul unde nu-ti fierbe oala se termina prost pentru toata lumea, cam ca si la Revolutia Franceza: “Alei! femeie nepricepută! Ce-ai făcut? De te-a învăţat cineva, rău ţi-a priit, iară de-ai făcut-o din capul tău, rău cap ai avut! … pentru că ai ascultat de sfaturile altora, de ai nenorocit şi căzăturile ieste de bătrâni, m-ai nenorocit şi pe mine şi pe tine deodată!” Sa nu uitam, insa! Poveste se termina cu bine. Stim deja asta. Poate ca, la urma urmei, urma care scapa turma, femeia n-a facut rau. Daca Eva nu musca din mar, noi nu mai eram, pentru ca omenirea asa s-a nascut – cazand din rai in istorie. Dar asta nu mai e sociologie. Sa nu ne grabim.

Sociologic vorbind, povestea ne mai invata ca (a) greselile se cuvin a fi rascumparate, dar si ca (b) nici o greseala nu e de ne-rascumparat, si (c) ca singur nu-ti poti rascumpara greseala. Ai nevoie de prieteni. De ajutoare. Fata de imparat, (a) si (b), dupa multe incercari, isi rascumpara greseala. (Eva naste in chinurile facerii, dar naste.) N-o poate face, insa, singura. E nevoie (c) de ajutorul Sfintelor Miercuri, Vineri si Duminica. E nevoie de un ciocarlan schiop. [Nota: Ciocarlanul e o pasăre de culoare cenușie-gălbuie, cu un moț pe vîrful capului, care-și caută hrana sărind de colo-colo (Galerita cristata).] E nevoie ca Fat Frumos sa aiba un “servitor credincios” care-l anunta ca vrajitoarea il drogheaza si fata ii plange la capatai noapte de noapte. Cum ziceam pe vremuri: PCR = Pile, Cunostinte, Relatii. Cum zic americanii, acum: Ai nevoie de “networking” pentru a reusi in viata. (“Capital social” – Robert Putnam).

Ce mai aflam, sociologic vorbind? Aflam ca raul e usor de prostit – cu placeri materiale (fuior de aur, vartelnita de aur, etc).  Amintiti-va de Platon: “Raul e ignoranta”. Amintiti-va de toate povestile cu Pacala sau Danila Prepeleac, in care diavolul e “prostit” – outmaneuvered, ar zice americanul, de catre taranul roman care se dovedeste mai drac decat dracul; ‘Intunecand intunericul, iata portile luminii!”, scria Nichita Stanescu. “Cu moartea pre moarte calcand”, cantam in Noaptea Invierii.) Mai mult: ca raul, la sfarsit, e pedepsit: “Şi când a început iapa a fugi, unde pica nuca, pica şi din Talpa-iadului bucăţica; şi când a picat sacul, i-a picat şi hârcei capul.” [Nota: Raul e “talpa”, i.e., temelia iadului, si trebuie sa-I iei “capul”, dupa ce-l distrugi bucatica cu bucatica. Raul nu se distruge dintr-o data, la ghilotina.]

Si gata cu nivelul sociologic, desi ar mai fi cateva de adaugat. De-acum incepem sa ne apropiem de miezul placerilor.

Ca de n-ar fi, nu s-ar povesti.

(Va urma)

P.S. Imi cer scuze pentru excesul de “bolds” and “italics”. Cand totul ti se pare important, “ce mai poti sa si faci?”, vorba cuiva.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "17 comments" on this Article:

  1. Sergiu Simion spune:

    Domnul Fumurescu, Ion Creanga si psihopolitica

    Cu ani in urma am citit o butada amuzanta despre un om de stiinta care ar fi scris o carte de 300 de pagini despre modul in care cade un paianjen aflat pe marginea unui borcan pe fundul acestuia.
    In acelasi ton amuzant m-am intrebat care ar fi ratiunile ( si in final, scopul ) pentru care un Assistant Professor at the Department of Political Science at University of Houston ( http://www.uh.edu/class/political-science/faculty-and-staff/professors/fumurescu/) si fost jurnalist in Romania la ziarul “Ziua” ( http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/nasul-srs-lumini-si-umbre-14358.html) , pierde timp pretios pentru cititori si scrie pe o platforma de larga audienta cum este Contributors.ro un articol complicat despre “Povestea porcului” a lui Ion Creanga (http://www.contributors.ro/cultura/povestea-porcului-de-fat-frumos-i/ ) in care despica firul in 4 sau mai exact in 16 ( vorba unui cititor ” Ati scris 40 de paragrafe, 255 de linii, 3996 de cuvinte, 19126 de caractere ( fara spatii ) si 23126 de caractere ( cu spatii) despre …nimic. “) ?
    Intamplator, tot pe Contributors.ro un specialist in Heidegger si Jan Patocka (http://www.contributors.ro/author/mihai-maci/?bio ) ridica mingea la fileu unei profesoare de gimnaziu care a fixat pusca cu luneta drept in fruntea lui Ion Creanga si Eminescu , si extinde apoi fileul la toate marile nume ale literaturii romane :

    “Ce caută fragmentele din Amintiri din copilărie de Creangă? Credeți că sunt potrivite pentru copiii de astăzi? Le citesc cu mare dificultate, nu înțeleg mai nimic din limbajul și expresiile pe care unii dintre noi le savurează. Creangă nu e pentru copii (s.n.).” Niciunul dintre textele lui Creangă pe care le-am citit la clasă nu a stârnit niciun fel de interes. ”
    Cristina Tunegaru
    http://www.contributors.ro/editorial/de-ce-e-nevoie-de-reforma-in-invatamantul-romanesc/

    “Or, cu toată sinceritatea, cred că experienţa majorităţii românilor de astăzi e puţin convergentă cu marile nume ale literaturii nostre.”
    Mihai Maci
    http://www.contributors.ro/sinteze/cristina-tunegaru/

    Situatia devine interesanta. Un profesor de filozofie de la Universitatea Oradea si o profesoara de limba romana de la un gimnaziu vitupereaza impotriva clasicilor literaturii romane ( inclusiv a lui Ion Creanga ). In acelasi timp , un assitant professor din USA ( si fost jurnalist roman) isi exprima regretul ca Jung nu a facut a analiza abisala a operei lui Creanga si propune o analiza abisala a acestui clasic roman pe care noul trend nu il mai recomanda copiilor ( desigur, este vorba de o pura coincidenta ). In versiunea domnului Fumurescu ratiunile pentru care ar fi necesara o asemenea hermeneutica sunt urmatoarele :

    ” La primul nivel de lectura, implineste mai intai de toate o nevoie sociologica ( s.n.).Sa ne gandim.Toate acestea se intamplau pe vremea cand nu existau nici prea multe carti, nici televizune, nici Facebook. Lumea se educa la gura sobei, ascultand povesti pe care nu le diseca nimeni, cum fac eu aci. Iar asta e un alt simptom al societatii contemporane: in ziua de astazi, pana si povestile se cer disecate ( nu ni se spune si de ce – s.n.) , precum cadavrele.”

    O asemenea analiza abisala ne este prezentata in toate detaliile ei , mai putin scopul ei real :

    ” Voi incerca, pe parcursul a catorva episoade, nu stiu cate si nici cand, sa deztelenesc (daca va mai amintiti de fuior si de vartelnita) cateva posibile niveluri de lectura: social, psihanalitic, mistic. Si inca unul, banuit doar, pe care vi-l voi spune doar printre randuri (s.n.).”

    Cu alte cuvinte, suntem informati cu cinism ca aceasta analiza abisala nu are un obiectiv clar si care ar putea fi prezentat la lumina zilei ci unul obscur , mai exact vorbim de o manipulare fatisa.
    In cest caz, cinismul autorului devine sfidator prin afirmatiile gratuite si promovarea fatisa a unei mentalitati care pornind de la orizontul misterului din opera lui Blaga decade intr-una triviala :

    ” Oricat de mult il dispretuiesc (s.n.) pe Lucian Blaga pentru cateva decizii majore pe care le-a luat in timpul vietii, nu-i pot nega aspiratia spre genialitate. Cand scria …
    Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
    şi nu ucid
    cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
    în calea mea
    în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
    Lumina altora
    sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
    în adâncimi de întuneric,
    dar eu,
    eu cu lumina mea sporesc a lumii taină”
    … stia ce spune. De aceea, „disectia” Povestii Porcului, de care ma apropii incet dar sigur, nici nu va merge pana la capat si nici nu va dezvalui toate intelesurile (s.n.).”

    De unde vine cinismul autorului ? Din contradictia dintre valorile afirmate si valorile practicate. Lucian Blaga este executat aici inca odata in maniera proletcultista pentru ca la noi istoria se repeta cu mentiunea ca genocidul cultural al anilor `50 s-a tranformat in comedia bufa a anilor 2000.
    Eminescu interzis de comunisti in 1954 pentru era “reactionar” (http://adevarul.ro/locale/zalau/carti-celebre-interzise-comunisti-mihai-eminescu-s-a-aflat-topul-listei-renegatilor-1_551aa603448e03c0fd15372c/index.html ) devine Eminescu interzis de profesoara Tunegaru in 2017 pentru ca este “plangacios”, iar Lucian Blaga cel interzis in 1954 de comunisti devine Lucian Blaga cel dispretuit de domnul Fumurescu in 2017 asa cum ne explica acesta intr-un comentariu de pe forum-ul articolului :

    ” … nu ma refeream la omul Blaga in ansamblul sau, ci doar la anumite aspecte din viata sa. Mai precis, ( iar aici ma bazez exclusiv pe memorie, nu mai am referintele exacte ) mi-a displacut profund cand a recunoscut, practic fara rusine, ca s-a inscris la seminarul teologic nu din motive de “credinta”, ci doar pentru a scapa de perspectiva conscriptiei intr-un eventual razboi (Primul Razboi Mondial). Scria ceva de genul “eram prea destept pentru a risca sa-mi pierd viata intr-un razboi stupid; omenirea a beneficiat mai mult pentru ca am ramas in viata” (repet, e doar o prafraza, din memorie). Al doilea episod – tot din propriile martusrisiri – in care se lauda cu o afacere (petrecuta la Cluj) cu o femeie maritata. Ce-i drept, nu-i da numele, dar da suficiente detalii pentru a fi limpede despre cine vorbeste oricui familiar cat de cat cu viata Clujului. Or, dupa criteriile mele, asa ceva pur si simplu nu se face! Cred in continuare ca aceste doua episoade din viata lui Blaga sunt demne de dispret. Nu omul per ansamblu, ci aceste doua episoade.”

    In acest context , ce relevanta poate avea o judecata morala arbitrara si un argumentum ad hominem ( ca sa nu spunem o aruncare cu piatra ) asupra unei mari personalitati a culturii romanesti care nu se mai poate apara ? Nu putem sti, dar o posibila explicatie ar fi putea fi dubla masura si ambiguitatea morala practica de autor care cu ceva ani in urma si intr-un alt context se judeca pe sine , dar intr-un mod cu totul diferit fata de grila aplicata lui Lucian Blaga :

    ” De multe ori erau ”ponturi” – unele se verificau, altele nu, important, cred acum, privind retrospectiv, era doar sa se declanseze “ancheta jurnalistica” si omul sa stie. Alteori erau telefoane date din birou, de fata cu “impricinatul”: “Bai, Fumi, uite sunt aici cu dl. X, se vaita ca il acuzati de niste lucruri… E adevarat?” “Adevarat”, spuneam eu, explicandu-i ce si cum, care-s dovezile, etc” pai n-ar fi frumos sa-i luati si lui pozitia?” “Ba da, Nasu’, de-abia astept, de cand incerc sa-l contactez pe X”. “ X ma contacta in genunchi. Daca aveam ceva “beton” impotriva lui, publicam. Daca nu, publicam aluzii. Da, am facut-o si pe asta si mi-e rusine.
    Mi-e rusine.
    Acum n-as mai face-o. Atunci, insa, am facut-o. Mi se parea inca un soi de haiducie chiar daca mie nu-mi “pica” nimic. Si nu mi-a “picat” in viata vietilor mele. Veneau oameni cu plicuri. Veneau. Ma chemau afara din redactie si-mi dadeau plicuri. N-am refuzat nici unul. Luam si plicul si persoana si mergeam (fara sa deschid – nici plicul. , nici persoana:)) la secretariat: “Ica” – Ica ne era secretara pe atunci – “Ica, domnjul X vrea sa faca o donatie redactiei!” Domnului X I se bulbucau ochii, noi beam bere si cafele o vreme pe banii lui, toata lumea era multumita. ”
    Alin Fumurescu – …Nasul (SRS): lumini si umbre… ( 15.11.2009)
    http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/nasul-srs-lumini-si-umbre-14358.html

    Sa rezumam. Un fost jurnalist devenit assistent professor la o facultate de stiinte politice din USA promoveaza o sofisticata interpretare si posibile niveluri de lectura (social, psihanalitic, mistic ) asupra unui clasic al literaturii romane pe care unii profesori universitari si de gimnaziu din tara nu-l mai recomanda elevilor , dar autorul, aparent in contradictie cu primii, il recomanda cu caldura tuturor si in special tinerilor si adultilor :

    “E pacat ca multi tineri din ziua de astazi cresc fara a sti povestea porcului, dupa cum e pacat si ca multi oameni religiosi nu se apleaca mai cu rabdare asupra povestilor. Sau filosofii. Oamenii, in general, pacatuiesc cand vine vorba despre “povestile pentru copii”.

    Mai intai sa observam ca formatorii de opinie ai momentului ne propun o lume intoarsa pe dos. In acesta noua paradigma clasicii literaturii romane si povestile lor sunt interzisi, respectiv interzise copiilor pentru care au fost create , in schimb acestea sunt recomandate adultilor, dar intr-o noua infatisare , respectiv intr-o hermeneutica ezoterica.
    In aceasta interpretare originala si bazata pe relativismul moral , comunismul si capitalismul nu mai sunt realitati politice si istorice ci “povesti” , de aici si importanta acordata unui basm pentru copii, dar citit ( reinterpretat) pentru adulti :

    ” Societatile comuniste au fost, daca va mai amintiti, bazate pe povesti. Povesti despre „omul nou”, „adevarata fericire”, s.a.m.d.. Societatile capitaliste sunt, la randu-le, bazate pe povesti – numai ca stiu sa le spuna mai bine (s.n.). ”

    Ce legatura exista intre politica, societatea moderna si basmul lui Creanga stie numai autorul prin preocuparile sale ( Research Interest : Medieval and modern political theory; American political thought; Transitions to democracy – http://www.uh.edu/class/political-science/faculty-and-staff/professors/fumurescu/ ) , dar dupa cum a afirmat deja , nu vrea sa ne spuna si noua.

    Ceea ce putem afirma cu certitudine este ca psihanaliza in general si cu atat mai mult lectura psihanalitica a unui astfel de text pentru copii est total inadecvata pentru simplul motiv ca aplicarea ei ar trebui cantarita “in raport cu materia data” cum ar fi spus Aristotel.
    Un prim argument este acela ca psihanaliza lui Freud , prin caracterul ei nestiintific , este total demonetizata in Occident (http://www.cartifrumoase.ro/carte/cartea-neagra-a-psihanalizei–i33230 ) . Pe de alta parte, este foarte putin cunoscut de catre marele public faptul regimul sovietic a fost un sustinator puternic al psihanalizei , L.P. Beria fiind cel care a pledat pentru folosirea doctrinei lui Freud inca din anii `30 ( Prelegere tinuta la inaugurarea cursului de psihopolitica, Moscova, 1936 – http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/grosu/spcreier ).
    Conform tezei sustinute de autor toate societatile se bazeaza pe “povesti”, Ronald Reagan a fost “omul povestilor” (!) iar in aceeasi logica americanii au ajuns pe luna nu pentru ca au avut capacitatea tehnica de a indeplini un asemenea obiectiv , ci in primul rand pentru ca John Kennedy le-a spus o “poveste frumoasa” (sic!) .
    Din nefericire pentru autor, faptul ca americanii au ajuns pe luna este o realitate istorica si sociala care nu a fost generata de o “poveste” ci de definirea clara a unui obiectiv si de atingerea lui intr-o societate diferita de cea (post)comunista in care fractura dintre vorbe si fapte este o regula de sistem.
    Tezele sustinute in acest articol ca si cele sustinute in alte articole ale autorului scrise in aceeasi nota ambigua (http://www.contributors.ro/author/alin-fumurescu/ ) pledeaza pentru relativism moral si vechea teza a convergentei sistemelor politice conform careia intre oranduirea capitalista ( respectiv statul de drept si democratie ) si oranduirea (post)comunista ( in care starea formala declarata sau mimata nu se suprapune peste starea reala ) sunt doar doar diferente temporare care vor dispare in mod treptat.
    Din acest punct de vedere , zecile de autori de pe Contributors.ro ne ofera multe exemple de formatori de opinie care , desi au o formatie occidentala si teoretic ar trebui sa pledeze pentru statul de drept si democratie , utilizeaza o scriitura ambigua , cultiva paradoxul si devin intr-o forma subtila avocati ai diavolului.
    Cel mai recent exemplu este Andrei Vieru care nu vede nici o diferenta de sistem si nici o diferenta intre politica romaneasca si cea americana si vorbeste textual despre “Americanizarea Teleormanului și teleormanizarea Americii ” (http://www.contributors.ro/editorial/lectia-corectitudinii-politice/).
    Concluzia ar fi aceea ca multi formatori de opinie din mass-media romaneasca sunt de fapt adepti ai lui Lucian Blaga ( ” eu cu lumina mea sporesc a lumii taina”) uitand ca acelasi clasic roman a mai scris si alte versuri celebre ( “De unde vine lumina raiului ? Il lumineaza iadul cu flacarile lui !”).

  2. Bogdan B. spune:

    O problema minora dar reprezentativa pentru seria asta de articole.

    … in Marea Britanie revolutia modernitatii a inceput cu trecerea de la „thou” la „you„. [„Thou shalt not kill„, etc.] Si tot de accea, in Bibliile vechi englezesti se mai pastreaza inca „thou”. Din respect.

    Wikipedia ne spune ca: The word thou is a second person singular pronoun in English. Adica “thou” se traduce “tu”. “You” a inceput ca persoana a doua plural, deci mai politicos decat “thou”.

    Sau nu pricep eu ce vrea sa zica dl. Fumurescu in pasajul citat, sau dansul incurca forma “you” ca fiind mai putin politicosa decat “thou”. Si daca chestiile astea usor usor si obiectiv verificabile sunt incurcate, ce ne putem astepta la analiza necesar subiectiva a unui basm si incercarile de a stabili intentiile autorului sau autorilor colectivi. E bun si continutul gratis pe internet, dar cateodata e bun si un editor.

  3. mary spune:

    Faina si amuzanta analiza d-le Fumurescu.
    M-ati luminat dupa amiaza.
    Si tema foarte bine aleasa, cine se mai uita azi la “Povestea porcului”. Ati scos-o din anonimat…si chiar merita.
    multumesc

  4. Herodot spune:

    Felicitări pentru comentariu şi, evident, mult mai puţin pentru articol. Da de ce nu DE-MITIZAŢI în mod sistematic multe alte piloane ale culturii române? Ce dezamăgire, dle Fumurescu! Ia încercaţi să fiţi un bun român … E atât de greu?

    • mary spune:

      Ce inseamna un ” bun român” pentru dumneavoastra, Herodot ? Duceti discutia prea departe…just relax and enjoy :)

  5. e1000 spune:

    Keep up the good work! I do await for part III.

  6. Daniel StPaul spune:

    Lumea in care traim ne ingaduie, cel putin lecturind un basm, sa ni-l aducem aproape in ce registru dorim, sa preferam nuante ori tuse diverse in abordare. Chiar de voi fi fiind de acord ca un autor e liber sa opteze pentru notele cromatice pe care le gaseste potrivite (insemnarea de mai sus ne creeaza un orizont de asteptare inca dintru incipitul titlului :sarcastic-ludic-comic) nu chiar orice va fi fiind si valabil. Sa vorbesti despre “autopsia” unui basm? Pai ce dovada de vitalitate (deci ca basmul e viu, nu mort) mai buna decit aceea ca el inca fecundeaza imaginarul hermeneutic al citeunuia?

    Originalitatea unui demers, cit va fi ea de sprintara, nu il scuteste pe emitentul discursului de hirtoapele platitudinilor ori poncifelor (imi vine sa zic: obsolescente…). Sa zici ca a rosti “mama” si/ori “tata” e semn ca porcul a inteles respectul (asezonind argumentatia cu “thou”-ul anglicesc e n’importe quoi. Shakespeare , folosind aceleasi ” argumente” spune contrariul despre respect (poate ne amintim: GERTRUDE : Hamlet, thou hast thy father much offended. HAMLET. Mother, you have my father much offended. )

    Ce e remarcabil in intreprinderea hermeneutica de mai sus e entuziasmul aplecarii peste poveste , dar el nu garanteaza reusita intreprinderii. Cred ca o privire prin ograda unor ascendenti in basmologie (incepind cu ai nostri -hmmm! -Hasdeu, Saineanu, Schullerus si ajungind pina la “generalistul” Propp) ar fi informat benefic originalitatea ce s-a pus pe treaba mai sus, asocierea, interrelationarea ideilor. Ca sa dau un exemplu : in genere, in analiza unui text/discurs, se vorbeste despre forma si continut. Daca te referi, in graba, la intreprinderea lui Propp (Morphologie du conte), ai putea fi tentat sa crezi ca ea face doar un studiu al formei/formelor. Problema e ca, aidoma situatiei din procese fizice -apa inghetata, de exemplu, ia forma vasului- si continutul se pliaza dupa “capriciile” formei (relatia e, oricum, biunivoca, dialectica, ar zice unii). In cazul basmului nostru, dintru inceput ni se dezvaluie “miza” : un continut existential uman intr-o forma/piele suina.

    De circotit as mai putea circoti de istov, dar, revenind la clasici, poate, cu smerenie, ii vom da dreptate junelui mostenitor de la Elsinore: There are more things in fairy tales , (ei da!…) Horatio, / Than are dreamt of in your philosophy…

  7. victor L spune:

    dle Fumurescu,
    marturisesc ca imi plac cele doo episoade din “… povestea porcului de Fat Frumos”.
    E o lectura placuta.
    Singura neplacere: ar trebui sa va dati doo palme pentru iesirea contra lui Blaga.
    Lucian Blaga.

    • Genix spune:

      Iesirea contra lui Lucian Blagaa fost explicata ca raspuns la un comentariu similar in prima parte. Si este justificata. Nu e vorba de derapajele politice, sa zicem, ale poetului, ci de altele, legate de bun-simt…

      • victor L spune:

        Bunul simt? si cine il evalueaza? tu? dl Fumurescu?
        Sinteti siguri ca sinteti indrituiti sa aruncati piatra?
        Mai reflectati :P

  8. hoio spune:

    @ Sergiu Simion

    Ion Creangă fiind unul din scriitorii copilăriei mele (chiar Povestea Porcului a fost prima scriere mai lungă pe care am citit-o singur) am încercat recent să le citesc câteva povestiri copiilor mei (sub 9 ani), însă abundenţa de regionalisme a necesitat repetate pauze explicative astfel că nu am reușit să păstrez atenţia ascultătorilor mei. Cred că o variantă de luat în calcul este rescrierea poveștilor și povestirilor lui Creangă într-un limbaj mai accesibil, așa cum am remarcat că s-a întâmplat cu operele lui Shakespeare de exemplu. Zic și eu…

    • ALL spune:

      Evident,
      chiar daca sunt din zona nici eu nu l-am inteles fiind crescut la bloc fara dictionar. Iata la ce sunt bune dictionarele!
      Limba nu e arhaica! Limba lui Eminescu are destule regionalisme si ea.
      … e limba vorbita la tzara in zona atunci cand a trait Creanga, nu pe vremea lui stefan voda= un soi de capsuLA a tmpului dpv ling.

      • donquijote spune:

        Haideti sa nu exageram. Creanga nu era un taran incult si nici macar unul care nu stie sa se joace cu cuvintele.
        Limbajul povestilor si povestirilor era voit intesat cu arhaisme si regionalisme pentru deliciul junimistilor.
        El le spunea povesti iar ei se distrau. Putem sa ne imaginam ce atmosfera era la acele intalniri. Daca mai era si mancare buna si vin bun…
        Asta era “cool”! Si mergea mai usor la publicare.

        Cred, presupun, … nu stiu! Imi dau si eu cu parerea ca ingineru’ … sa ma ierte inginerul dragnea!

        • victor L spune:

          “Putem sa ne imaginam ce atmosfera era la acele intalniri.”
          Indiscutabil, mai ales ca deviza era “anecdota primeaza”.
          Si un incendiu s-ar fi stins automat cind venea Creanga cu “Povestea povestilor”.
          (Si-apoi, pe vremea aia, limba romana de-abia mergea copacel-copacel. Ca sa putem noi vorbi azi, si a privi “dispretuitor” in urma :P )

  9. ALL spune:

    Tocmai am ascultat la radio Romania Cultural – pe asta e blocat cel din bucatarie, unde tocmai imi preparam o pane fara aditivi prea multi – ca Ion Creanga NU e la fel de bun ca Harry Pottery si ca “Amintirile din copilaria ceausista a uneia, care sa dadea scriitoare – Adina Escu -, deoarece amintirile sale din COPILARIA ceausista, da vedeta scriitoare contimporana, crescuta in blocul gri da parinti adusi da Ceausescu in bucale, fara norme si valori, legi si repere, post tot si toate, e mai importante pt copiii contemporani, cu tableta si smartfon, deoarece sunt da bucale, chiar DA PA strada Lor! si EA a fost facuta pionera la Slanic.
    …fapt ce=care i-a bucurat si pa copiii inferiori dan Slanic Prahova, deoarece erea vorba CHIAR da ei, in ceea ce i s-a intamplat chiar ei in Copilaria despre care e plina da Amintiri!
    Nu v-ati intrebat unde si cum au disparut “care”, cum de “CE” e in tot si toate, iar din CAUZA = be cause”, au disparut din limba romina contemporana CU Copilul Minune, Salam, Gutza si Adina da bucale, mare vedeta “scriitoare, data la radioul national platit din banii tuturor?
    Scuzati regionalismele contimporane, insa Amintirile dan Copchilarie, vreau sa zic,
    sunt PER SO NA LE. Iar da ele ne amintim si cand citim despre Amintirile din Copilarie ale altora – chiar si ale vedetei Adina da bucale -, fara ca acelea sa fie Amintirile noastre dan copilarie.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alin Fumurescu


Alin Fumurescu

om Citeste mai departe


E randul tau

Copilul nu este proprietatea părinților. Niciun om nu poate fi proprietatea altui om. Am explicat ...

de: Cristi Danilet

la "Familia pe înțelesul tuturor – Partea a patra: Părinții nu au drept de viață și de moarte asupra copiilor"

România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

Cauta articole

august 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)