Publicarea documentului despre asasinatele de la granița de vest a României în 1947 (aici: https://goo.gl/r49XYC și aici: https://goo.gl/Xc4141) a generat unele întrebări din partea cititorilor paginii noastre și a platformei Contributors, la care vom încerca să oferim câteva răspunsuri.
Aceste răspunsuri sunt deocamdată provizorii, urmând ca ele să fie completate și revizuite pe măsură ce vom afla și alte informații despre aceste asasinate.
Cine sunt asasinii?
Din documentele identificate rezultă că asasinii sunt atât ofițeri de carieră ai armatei române, cât și soldați în termen. În cazul primilor, nu este exclus ca ei să fie inși rutinizați în astfel de practici, petrecute în timpul celui de-al Doilea Război, inși pentru care astfel de metode deveniseră „normalitate”. Rutinizarea este una dintre condițiile crimelor în masă sau politice, după cum spune Herbert Kelman în studiile sale, alături de autorizare și dezumanizarea victimelor.
Care sunt posibilele explicații pentru ceea ce s-a întâmplat?
În baza documentelor găsite pot fi avansate câteva explicații pentru ceea ce s-a întâmplat la granița de vest a României în lunile august – septembrie 1947. După toate probabilitățile, a existat un ordin în acea perioadă prin care li s-a cerut grănicerilor să intensifice măsurile de pază ale frontierelor României, aceștia fiind autorizați și încurajați să folosească arma împotriva celor care nu s-ar fi supus somațiilor legale. Cu toate acestea, comandantul companiei de grăniceri a reinterpretat ordinele într-un mod propriu. A ordonat subordonaților săi să împuște tot ce mișcă și niciunii dintre cei care încercau să intre sau să iasă din România să nu fie prinși vii, ci numai morți să fie aduși la pichet. În consecință, autorizați de superiorii lor, soldații și subofițerii au comis aceste asasinate. Totodată, colonelul Mârzac a exercitat presiuni asupra subordonaților săi, spunându-le textual că dacă nu vor împușca, vor fi împușcați chiar ei. În aceste condiții, se puteau aceștia împotrivi superiorilor lor fără riscul de a-și pierde viața? A existat un astfel risc, unul real, pentru ei? Erau conștienți de existența lui? Oleg Khlevniuk înclină să creadă că presiunea exercitarea asupra faptașilor reprezintă un posibil factor pentru care executanții nu găsesc puterea să se împotrivească unor astfel de ordine, mai ales dacă există riscul să-și piardă propria viață sau libertatea în eventualitatea neexecutării lor.
Ce anume l-a motivat pe acest colonel Mârzac ?
Momentan nu există declarații semnate de acesta pentru a putea face o analiză a lor, pentru a vedea cum acesta își narează și justifică faptele. Putem presupune ori că a vrut să se remarce în fața superiorilor săi, având în trecutul său anumite fapte care-l făceau șantajabil, ori că pur și simplu devenise un ins rutinizat ca urmare a participări sale în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și implicării în crimele comise de armata română, complet detașat de ceea ce făcea. Excesul de zel pare să-i fie însă caracteristic. Chiar dacă cei mai mulți dintre subordonații săi i-au executat ordinele, aparent cel puțin unul a refuzat să execute un astfel de ordin. L-a considerat ilegal?
Ce s-a întâmplat cu asasinii? Au fost pedepsiți, judecați, condamnați sau pur și simplu au fost mutați într-o altă unitate pentru a li se pierde urma?
Un prim răspuns este următorul: inițial a fost deschisă o anchetă de către jandarmi, din ordinul procurorilor, care au documentat cazurile prezentate în documentele precedente. În același timp, procurorii și medicii din circumscripțiile în care au avut loc crimele și-au declinat competența. Primii au plasat anchetarea asasinatelor în grija organelor de anchetă militare, argumentând că făptuitorii erau militari la data comiterii crimelor, dar și pentru că nu știau dacă aceste asasinate erau din dispoziția conducerii MAI sau erau faptele individuale ale ofițerilor de la graniță. Medicii au argumentat că nu aveau „instrumentarul” necesar pentru autopsii. De altfel, după începerea anchetei, conform documentului pe care îl prezentăm astăzi, colonelul Mârzac a încercat să-și convingă subordonații să-și schimbe declarațiile, cerându-le acestora să declare că arma a fost întrebuințată în mod legal, exercitând inclusiv presiuni asupra lor.
Au existat supraviețuitori?
În urma acestor asasinate, cel puțin o persoană a scăpat cu viață, fiind internată în spitalul Arad, declarând cum au fost prinși și executați cei care au încercat să treacă granița. Mărturia supraviețuitorului poate fi o piesă centrală pentru reconstituirea acestui asasinat în masă.
Cine sunt victimele?
Victimele sunt cetățeni români de naționalitate germană, evreiască, română și chiar maghiară. În cazul primilor, aceștia sunt etnici germani deportați în 1945 în Uniunea Sovietică la așa-numită „muncă de reconstrucție”, eufemism pentru muncă obligatorie. Supraviețuitori ai acestei deportări, au fost trimiși în Germania, de unde au încercat să revină în România, fiind însă capturați la graniță și executați cu sânge rece. În același timp, după toate probabilitățile, victimele sunt civili neînarmați care nu aveau cum să reprezinte o amenințare pentru siguranța grănicerilor, mai ales că erau transportați de către 4-5 grăniceri înarmați spre locul execuției. Totodată, modul de operare – unul clasic pentru execuțiile extrajudiciare din România secolului XX – arată încercarea asasinilor de a-și justifica acțiunile, facându-le să pară ca fiind consecințe ale faptului că victimele încercau să fugă de sub escortă.
Ce spun martorii?
Din nota informativă a Jandarmeriei reiese faptul că populația din localitățile în care au avut loc asasinatele a putut observa modul de execuție al victimelor. Capturate de grăniceri, victimele au fost transportate la frontieră, unde au fost împușcate. Nu este clar dacă martorii au avut și alte atitudini, fiind însă documentat în literatura de specialitate rolul acestora în prevenirea unor astfel de crime. După cum remarca Jan Gross, ororile celui de-al Doilea Război Mondial și familiarizarea cetățenilor cu ororile din acea perioadă au făcut ca „metodele comuniste din perioada următoare să fie multe mai acceptabile decât ar fi fost altfel”.
Care e “rostul” publicării acestor documente?
După cum spuneam în articolul inițial, încercăm să documentăm aceste cazuri, inclusiv pentru identificarea unor posibili supraviețuitori, urmași ai celor uciși, sau locuitori din zonă care au fost martori la aceste asasinate. Un al doilea ar fi pentru a permite continuarea investigațiilor despre acest caz, pentru ca la sfârșitul documentării să publicăm rezultatele cercetării fie online, astfel încât să fie accesibilă tuturor, fie într-un articol sau volum separat și inclusiv să organizăm o conferință. Orice formă de ajutor din partea celor care au informații despre aceste asasinate este binevenită, inclusiv critici din partea celor care vor citi aceste documente.
Inspectoratul Jandarmi TimișoaraIntrare No. 15281947 luna Sept Ziua 19 (Adnotare stânga sus: "Veți lua contact personal cu Regtul de Grăniceri")
„Notă informativă15.IX.1947Suntem informați că Domnul Colonel Mârzac, Comandantul Reg. 10 Grăniceri Oradea a fost zilele trecute în Sectorul Companiei Grăniceri Chișinău Criș unde a exercitat presiuni asupra ostașilor, ofițerilor și subofițerilor implicați în crimele din ziua de 29 și 30 August 1947 de la frontiera comunei Grăniceri, să-și schimbe declarațiile date cu ocazia anchetei și să dea alte declarații din care să reiasă că arma a fost întrebuințată în mod legal.Pe comandantul companiei de grăniceri Chișinău Criș l-a amenințat cu diferite sancțiuni și cu dresare de acte pentru neexecutare de ordin deoarece numitul ofițer nu a dat ordin subalternilor în sensul celui dat de Domnul Colonel Mârzac ca pe frontieră să nu mai fie prinși vii ci numai morți și să fie aduși la pichete.Caută să anuleze pe orice cale rezultatele anchetei din care reese că arma a fost întrebuințată în mod ilegal și criminal la ordinul dat de Domnia Sa. Pe plotonierul Basarab șeful pichetului Grăniceri dela Curtici la dus la Regiment unde îi dresează acte pentru întrebuințarea abuzivă a armei cu toate că D-sa dăduse ordin în acest sens.Faptele dela Curtici așa cum s’au întâmplat sunt cunoscute de opinia publică căci supraviețuitorul care a fost internat rănit în spitalul Arad a spus exact felul cum au fost împușcați de grăniceri ceilalți tovarăși ai săi. La fel sunt cunoscute și crimele dela Grăniceri deoarece populația a văzut cum victimele erau conduse de către ostașii grăniceri către frontieră și pe urmă au fost împușcate.Populația în urma svonurilor lansate de către grăniceri crede că aceste ordine au fost date de către Ministerul de Interne și se întreabă cum pot fi împușcați copii între 2-4 ani și femei fără apărare de către ostași mai ales că aceștia erau prinși și conduși spre frontieră.Am căutat să arătăm că Ministerul de Interne a dat ordin să se tragă numai în acei care nu s-au supus somațiunilor legale și că acei care au nesocotit acest ordin vor trage consecințele, ori populația care cunoaște vinovații se întreabă de ce nu se iau măsuri contra lor și ce caută aceștia la frontieră.Propunem mutarea tuturor acelora care au fost implicați în crimele arătate mai sus la alte unități până ce se vor lua măsurile legale contra lor ca populația să fie liniștită și să știe că Ministerul de Interne nu iartă pe cei care execută în mod ilegal și abuziv ordinele dateInformație sigură”(Sursa document: Arhivele Naționale; Sursa foto: Unsplash)
Text aparut pe pagina CENTRULUI DE CONSULTANȚĂ ISTORICĂ
Citeste prima parte a articolului aici
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Este cu totul remarcabil faptul ca autorul articolului, aparut in cadrul Contributors.ro, nu s-a lansat in (altfel recomandabile) speculatii privind eventualitatea ca Marzac si superiorii sa fi fost comunisti salbatici, psihopati orbiti de razbunari imaginare, ucigasi cu sange rece de copii inocenti etc……
Ca să fie colonel și comandant de regiment în 1947, sigur nu era comunist.
Asta e partea pe care nu vrea să o înțeleagă în prezent stânga radicală: dacă extrema dreaptă pune mâna pe arme, situația devine albastră.
„Asta e partea pe care nu vrea să o înțeleagă în prezent stânga radicală”
Cu stima, ne-ati putea explica ce inseamna „stânga radicală” ?
Citiți comentariile de la articolul Claudiei Postelnicescu. Nu intenționez să le scriu din nou.
executanții nu găsesc puterea să se împotrivească unor astfel de ordine, mai ales dacă există riscul să-și piardă propria viață sau libertatea în eventualitatea neexecutării lor.
Nu e nevoie ca riscul să fie de a-și pierde propria viață sau libertatea. E destul să fie trimis câteva zile la arest dacă refuză să tragă, iar 19 inși din 20 vor prefera să împuște oameni decât să meargă câteva zile la arest.
Dar și invers, e suficientă o justificare cât se poate de măruntă ca să nu tragă și va alege să nu tragă. Din experiență personală: ”Chiar dacă-l vezi că fuge, nu tragi după el în niciun caz. Lasă-l, că vine el înapoi”. Cu soluția asta, nu s-a tras nici măcar un singur foc de armă în tot sectorul, cât am fost acolo. E drept că era frontiera cu URSS, dar localnicii treceau frecvent Tisa chiar prin apă, ca să-și aducă diverse ”de dincolo”. Și e la fel de drept că am mai rămas încă o săptămână în sat după ce am terminat armata, iar oamenii ne spuneau că de 17 ani n-au mai văzut o generație de militari ca a noastră :)
@ Harald,
sa dai multumire cuiva ca nu ai facxut armata pe granita cu fosta Jugoslavie.
Pe Dunare te taiau cu salupele trecind peste tine pina te desfigurau. Iar pe granita terestra se tragea sa nu scape niciun dusman care voia sa fuga la inamic.
Caci, li se spunea militarilor, daca se dovedea ca prin sectorul lor au fugit oameni, puscaria ii pastea pe graniceri.
@Victor L – dacă făceam armata pe granița cu Iugoslavia, aveam eu grijă să ajung foarte repede mutat disciplinar pe granița cu rușii :)
La Oradea nu le-a luat decât trei săptămâni să se convingă că nu se pot baza pe mine :) Așa am ajuns pe Tisa și n-am regretat niciun moment. Acolo era armata mea personală, eram al doilea după nimeni. În timp ce la Oradea mai apăreau chiar și generali prin curtea unității, nu mergea cu figuri ca ale mele :)
@Victor L – li se spunea militarilor, daca se dovedea ca prin sectorul lor au fugit oameni, puscaria ii pastea pe graniceri.
La un moment dat, a fost mutat disciplinar la noi un militar de pe granița cu Ungaria. Din câte spunea el, fugarul trecuse frontiera, dar fusese prins și dat înapoi de unguri și declarase că unul dintre militarii români se uitase direct spre el cu AONp-ul, sub podul unde era ascuns. El fusese militarul cu AONp-ul în acea noapte.
Oricum, după două luni de când fuisese mutat încă nu-i venea să creadă ce armată facem noi, dar nu avusese curajul să se laude la foștii lui colegi, îi era teamă să nu fie mutat înapoi :)
@ harald,
cu scuzele de rigoare: una spuneam eu si alta vrei tu sa ma convingi, ca ai facut ce ai vrut in armata. Ma indoiesc!
Pe granita cu RSF Jugoslavia se tragea cu cartuse de razboi. Si pe linga raniti se lasa si cu morti.
Nu vorbeam de granita cu URSS; chiar erai socotit nebun daca voiai sa fugi la sovieticii :D
@Victor L – îndoiește-te cât vrei. Când ai în fiecare zi armă și 60 de cartușe, nu prea îți suflă nimeni în ciorbă, nici măcar dintre ofițeri.
În ultima lună de armată, într-o seară ne adunaseră pe toți în club, să ne prelucreze în legătură cu un coleg care se împușcase în sectorul imediat adiacent, după ce venise din permisie. Și comandantul de pichet n-a găsit ceva mai bun decât să ne explice că în astfel de cazuri ”nici măcar nu se înregistrează unitatea cu evenimente deosebite”.
Așa că l-am întrebat cât se poate de calm: ”dar dacă îl împușc chiar eu pe sergentul-major X când mai sare peste poartă, se înregistrează unitatea cu evenimente deosebite?”. S-a oprit în mijlocul frazei, l-a sunat în secunda doi pe seful de stat major și l-a rugat să vină la noi, pentru că el nu mai e capabil să mențină ordinea. Șeful de stat major a venit, am discutat vreo două ore cu el și am chemat fiecare militar să spună ce are să-i reproșeze comandantului. Cât a mai durat armata, a fost liniște totală. Dar în seara aceea am mers în oraș cu mașina șefului de stat major, a considerat că e mai bine să nu fiu eu de serviciu :)
Nu prea știam de glumă nici pe vremea aceea, dar comandantul de brigadă de la Oradea mă știa pe nume, deși nu eram decât un militar în termen. La alții fusese nevoit să vină personal cu elicopterul, când se lăsase cu împușcături între militari și APV-iști. La noi n-a fost nevoie să vină pe nepregătite. A venit o singură dată în inspecție, vara, împreună cu o contabilă de la brigadă :) dar în rest mă întreba pe mine la telefon cum a fost una sau alta, dacă nu se putea lămuri cu ofițerii. Pentru că într-un fel de batalion disciplinar pentru cadre, nu prea avea nici el pe cine să se bazeze, decât pe militarii în termen.
@Victor L – și tu trăiai cu impresia că noi aveam capete de creioane în încărcătoarele de la AK-47? :)
60 de cartușe 7,62 scurt ”muniție de război” era dotarea standard la plecarea în pază, nu ieșea nimeni pe poartă fără două încărcătoare pline. Iar când eram în stare de alarmă erau câte 4 încărcătoare pline de fiecare militar, 120 de cartușe.
Însă tocmai ăsta e secretul, când ai așa ceva în dotare non-stop: să știi cum să procedezi ca să nu ajungi să le folosești. Ăsta a fost singurul lucru bun pe care l-am învățat în armată, de la un căpitan alcoolic pe care-l aveam la instrucție. Fusese mutat disciplinar de la Regimentul de Gardă pentru că îl bătuse pe comandantul lui direct, găseai oricând militari în batalionul de instrucție care să povestească despre câteva palme încasate de la el, dar asta chiar o știa cum trebuie: ”când ai armă și muniție de război, trebuie să știi cum să faci ca să nu ajungi să le folosești”.
@ Harald
Povestile astea lacrimogene poti sa le postezi dar vor fi crezute doar cei care n-au facut armata in vremea comunismului.
Eu am facut-o dupa facultate (scola de ofiteri in rezerva nr.1) langa fosta UMEB, doar 6 luni dar a fost de-ajuns sa mi se confirme ceea ce se spunea de APV – isti: E foarte usor sa militarizezi un civil dar imposibil sa civilizezi un militar. In ultimele doua luni faceam numaratoarea AMRZ (Au Mai Ramas xx Zile).
La graniceri – daca-mi aduc bine aminte – se faceau parca 2 ani (termen normal) chiar si pe granita cu URSS.
Fiecare cu experienta lui.
P.S. APV = Armata Pe Viata.
@D.B. – Așa. Și?
Ai impresia că noi ne dădeam în vânt după APV-iști? De-aia am și scris că eram al doilea după nimeni, comandantul era un APV-ist, nu putea fi militar în termen. Dar habar n-avea ce face, abia venise de la batalionul de instrucție, amenda aiurea oamenii de prin sat și pentru toate tâmpeniile ordonate de el trebuiau găsite soluții de oameni normali.
În anii ’80 nu era 2 ani armata la grăniceri, nu-ți mai da cu părerea aiurea. De ce nu scrii despre armata ta? Ăsta e scopul vieții tale pe ziua de azi, să scrii despre armata mea? :)
@ Harald (31/03/2019 la 12:01)
„În anii ’80 nu era 2 ani armata la grăniceri, nu-ți mai da cu părerea aiurea. ”
Am scris PARCA 2 ani, deci probabil/aproximativ.
„La graniceri – daca-mi aduc bine aminte – se faceau parca 2 ani (termen normal) chiar si pe granita cu URSS.”
Sa-ti fac un desen ?
Esti asa cum se spune despre taurul (de la corida): vezi ROSU in fata ochilor cand cineve se atinge the comentariile tale.
Apropo orice comentariu publicat trece devine public.
Ai putea consulta un specialist: tafna ieftina de persoana frustata (ca nu poate cenzura comentariile care-i „ating onoarea”) s-ar spune in limbaj de nespecialist.
@D.B. – meștere, când discuți cu un medic te apuci să-i explici câți ani de medicină a făcut? În acel comentariu mi te-ai adresat în mod expres, nu te-ai referit la articol. Nu ți se pare ridicol să-mi povestești cât era armata la grăniceri chiar în comentariul în care spui că tu ai făcut-o în București, la altă armă?
Mai ții minte că în urmă cu 3-4 ani îmi explicai ce proiecta și ce nu proiecta maică-mea în materie de rețele electrice? Ți-am scris și la vremea aceea despre atittudinea ”lasă că știu eu cine ești”, atunci când ajunsesei la concluzia că aș fi locuit în Tg.Neamț, iar maică-mea n-ar fi avut cum proiecta LEA de 400 kV acolo.
@D.B. – aici poți să găsești mai multe detalii despre armata mea, în comentariul la un articol publicat tot pe Contributors de Dl.Mihai Bădici în octombrie 2016.
http://www.contributors.ro/editorial/masuri-%c8%99i-proceduri/#comment-296256
Stimate domnule Lacatusu, poate gasiti timp si interes (si) pentru urmatorul caz:
in 1956, din sate de la granita de vest (ex. Zerind / Arad), sub motiv ca au simpatizat cu evenimentele din Ungaria din acel an, autoritatile romane au luat de acasa barbati pe care i-au dus la granita cu Ungaria, unde au fost impuscati; motivarea oficiala a fost ca au incercat, de sub escorta, sa treaca granita in Ungaria; din Zerind au fost executati mai mult de 10 barbati
Pentru această problemă, vă sfătuiesc să luați legătura cu d-nul Petrov Gheorghe de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, instituție oficială a Statului, care se ocupă cu astfel de lucruri în toată țara. Domnul respectiv este o persoană foarte apreciată, un excelent profesionist, și a rezolvat de-a lungul anilor multe cazuri similare. Am văzut că domnia sa are chiar și cont pe FB, fiind ușor de contactat.
Bună ziua,
Vă mulțumesc pentru comentariu. Din ceea ce spuneți, cred că este vorba despre execuții demonstrative, comise în scopul de a intimida populația locală. Vă rog să-mi trimiteți un email la adresa [email protected].
Gânduri bune,
Dumitru Lăcătușu
Bine venit acest al doilea articol. Memoria nationala presupune multa barbatie, fiindca abordarea sa, precum si asumarea acestei memorii nu poate fi decat frontala, ca in prima linie, unde riscul e maxim. Respect!
Informatii din volumul “ISTORIA GRĂNICERILOR ŞI A ÎNCEPUTULUI POLIŢIEI DE FRONTIERĂ” , ISBN 973-801512-X, Editura SCAIUL, Bucureşti, 2004, autori : General de brigadă (r) SEVER NEAGOE, General de brigadă (r) dr. GHEORGHE VĂDUVA si General de brigadă (r) ILIE TENDER
http://www.gheorghevaduva.ro/Altevolume/istoriagranicerilor.pdf
– La 26 iunie 1947, colonelul Alexandru Mârzac era comandant al Regimentului 10 Grăniceri Oradea (din Brigada 3 Graniceri Oradea) cu batalioanele de pază la Oradea, Chişineu Criş şi Arad
– din 12 ianuarie 1948, colonelul Alexandru Mârzac devine comandant al Brigazii 1 Grăniceri Bucuresti- Turnu Severin ( cu 2 regimente, Regimentul 1 Grăniceri Bucureşti si Regimentul 9 Grăniceri -comandament la Orşova si apoi la Timişoara)
– din toamna lui ’49, colonelul Alexandru Mârzac devine comandant al Brigazii 4 Grăniceri (din 15 octombrie 1949, Divizia 1 Grăniceri) cu 3 regimente : Regimentul 4 Grăniceri Timişoara, Regimentul 9 Grăniceri Turnu Severin si Regimentul 5 Grăniceri Arad
din 1952, colonelul Alexandru Mârzac schimba “fasia” si devine comandant al Divizia 3 Grăniceri Iaşi
informatii interesante la pagina 313 din aceeasi lucrare:
„La Timişoara a luat fiinţă Brigada 4 Grăniceri (1949), comandată de colonelul Alexandru Mârzac, care a organizat o campanie dură de descoperire şi arestare a contrabandiştilor în localităţile din adâncimea zonei de frontieră, unde aceştia îşi procurau şi pregăteau mărfurile pentru transport în Iugoslavia, de reţinere la frontieră, cu folosirea focului, a infractorilor care încercau să treacă graniţa în mod fraudulos, a călăuzelor şi legăturilor acestora. De asemenea, a scos din subunităţi militarii în termen şi cadrele ce nu prezentau încredere că îşi îndeplinesc corect misiunile, a stabilit măsuri de sancţionare a ofiţerilor şi subofiţerilor care încălcau legile, trecând frontiera în ţara vecină după interese personale. Au fost luate măsuri de întărire a ordinii şi disciplinei în subunităţi, precum şi de îmbunătăţire a condiţiilor de echipare şi hrănire a militarilor, prin eradicarea cazurilor de sustragere a alimentelor, încălţămintei, echipamentului şi materialelor de întreţinere din depozite şi magazii ”
autorul capitolului, General de brigadă (r) ILIE TENDER, lasa si o nota (75) :
„Saracia generata de razboi, seceta ce a urmat, amestecul sovietic si lipsa de control în subunitatile de frontiera ca urmare a desfiintarii unui regiment si a 6 batalioane din sectorul româno-iugoslav au dus la slabirea dispozitivului de paza, cresterea numarului de infractori neprinsi; la slabirea disciplinei, la aparitia cazurilor de coruptie si furt din magazii si depozite, în dauna misiunilor si patrimoniului graniceresc. Masurile ferme instituite de colonelul Alexandru Mârzac au fost astfel justificate, în pofida denigrarii lor de posturile de radio straine”
„
Bună ziua,
Vă mulțumesc pentru informații. Voi verifica informația despre decorarea lui Mârzac după 1989. Mârzac a fost implicat și în reprimarea revoltelor din anul 1949, numele său apărând în documentele vremii. De altel, în reprimarea revoltelor țărănești din iulie – august 1949 au fost implicate și unități de grăniceri.
Gânduri bune,
Dumitru Lăcătușu
În lucrarea “„CHESTIUNEA EVREIASCĂ”ÎN DOCUMENTE MILITARE ROMÂNE 1941-1944”, editor OTTMAR TRAŞCĂ, Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România
„Elie Wiesel”, INSTITUTUL EUROPEAN 2010,
https://www.worldcat.org/title/chestiunea-evreiasca-in-documente-militare-romane-1941-1944/oclc/727126530
la paginile 484-485, apare documentul 227:
“DIVIZIA 9-a CAVALERIE
Stat Major Biroul 2
Nr. 30.525 din 20 Martie 1942(1)
DIVIZIA 9-a CAVALERIE
către
ARMATA 3-a
Secţia II-a
Am onoare a raporta că acest comandament cu Nr. 1556 din 30.XI.1941(2) şi Nr. 1657 din 11.XII.1941(3) către Corpul 2 Armată precum şi în toate rapoartele contrainformative lunare, a arătat starea de spirit şi nemulţumirile create prin menţinerea în Moghilew a circa 7000 evrei.
Până în prezent nu s’a luat nici o măsură, iar evreii se plimbă zilnic prin centrul oraşului făcând contrabandă, şi speculând populaţia locală cu mărfurile din magazinele ce li s’a permis a deschide.
Deşi evreii trebuiesc strânşi în ghetouri, în Moghilew aceştia se plimbă în libertate infectând acest centru, prin care zilnic trec trupe şi se fac masive aprovizionări din ţară pentru armată.
În ultimul timp se semnalează că evreii din comunele învecinate Moghilewului obţin de la diferite unităţi de jandarmi aprobări sub pretextul unor aprovizionări cu materiale sau medicamente – pentru a se deplasa la Moghilew unde rămân definitiv.
Nu există nici un control al evreilor.
Vă rugăm să binevoiţi a se interveni de urgenţă pentru ca toţi evreii din Moghilew să fie îndepărtaţi înainte de începutul primăverii deoarece pe lângă un focar de corupţie morală aceştia constituesc şi un focar de infecţie foarte periculos în acest centru.
COMANDANTUL DIVIZIEI 9-a CAVALERIE General, ss. Cocorăscu
Tr. Cocorăscu
p. Şeful de Stat Major
Maior, ss. Al. Mârzac
Al. Mârzac”
*) Adnotare:
„26/III/942. Se va trimite în copie Guvernământului cu rugămintea de a ne da relaţiuni asupra stării de fapt şi cauzelor. General ss. Arbore”(4).
AMR, fond 25-Armata a 3-a, dosar nr. 1127, f. 4.
(1) Documentul a fost înregistrat de Armata a 3-a, Secţia II-a, cu Nr. 24.306/A din 26.03.1942.
(2) Nu a fost identificat printre documentele cercetate
(3) Nu a fost identificat printre documentele cercetate
(4) La nota Nr. 24.306/A din 27.03.1942 adresată de Armata a 3-a Guvernământului Transnistriei în chestiunea evreilor din Moghilev, Guvernâmântul a răspuns prin nota Nr. 189 din 03.04.1942 arătând că „[…] Avem onoare a vă face cunoscut că s’au luat măsuri pentru evacuarea tuturor evreilor din oraşul Moghilău şi trimiterea lor în lagăre, în nordul Transnistriei. […]”. AMR, fond 25-Armata a 3-a, dosar nr. 1127, f. 2-3
Referitor la colonelul in cauza aflam urmatoarele in nota de la pagina 485 :
https://www.worldcat.org/title/chestiunea-evreiasca-in-documente-militare-romane-1941-1944/oclc/727126530
Alexandru Mârzac (1901-?), militar de carieră român.
Absolvent al Şcolii militare de ofiţeri de infanterie (1921-1923) şi al Şcolii Superioare de Război (1933-1935).
Intră în armată cu gradul de sublocotenent (1923).
Ofiţer în cadrul comandamentului Brigăzii – din 15.03.1942 Diviziei 9 Cavalerie (21.12.1940-10.12.1942); şef de Stat Major al Diviziei 9 Cavalerie (10.12.1942-
20.06.1943);
ofiţer în cadrul comandamentului Corpului 6 Armată (20.06-31.08.1943);
şef al Biroului 1 Organizare-Mobilizare din comandamentul Diviziei 1 Infanterie (31.08.1943- 05.07.1944);
şef de Stat Major al Diviziei 1 Infanterie (05.07-24.11.1944);
ofiţer în comandamentul Diviziei 18 Infanterie (24.11.1944-15.07.1947);
comandant al Regimentului 10 Grăniceri (15.07.1947-31.08.1948);
comandant al Brigăzii 1 Grăniceri (31.08.1948-15.09.1949);
comandant al Comandamentului Grăniceri Caransebeş (12.11.1949-06.05.1950);
comandant al Brigăzii 3 Grăniceri (06.05.1950-30.06.1952);
trecut în rezervă la 30.06.1952.
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/92348
prin DECRET nr. 90 din 22 octombrie 1991 ( M. O. nr. 222 din 4 noiembrie 1991) privind acordarea gradului de general-maior în retragere unor colonei şi de contraamiral unor capitani de rangul I din Ministerul Apararii Naţionale, VETERANI DE RAZBOI
„Preşedintele României decretează:
Articolul 1
Se acorda gradul de general-maior în retragere urmatorilor colonei, veterani de razboi:
[…] colonelului Mirzac Constantin Alexandru
[…]
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
ION ILIESCU
PRIM-MINISTRU THEODOR STOLOJAN
Bucureşti, 22 octombrie 1991
Nr. 90.
nu stim daca e aceeasi persoana
Da, colonelul Alexandru Mârzac era comunist in 1947 !
Vezi paginile 181,185,187 din lucrarea
Nicolae Mihu, Structuri militare româneşti în tranziţie: 1944-1947, Editura Imprimeriei de Vest, 2002
https://www.worldcat.org/title/structuri-militare-romanesti-in-tranzitie-1944-1947/oclc/658076840
Exact genul ăsta de aserțiuni discreditează dreapta. A încadra la comuniști toți dezaxații. Fusese comunist în ilegalitate sub Antonescu, pe vremea când se ocupa de evreii din Transnistria?
Ceea ce ați scris Dvs. la 30/03/2019, la 22:57 : „Ca să fie colonel și comandant de regiment în 1947, sigur nu era comunist ” s-a dovedit a fi inexact.
Ceea ce am scris eu : ” Da, colonelul Alexandru Mârzac era comunist in 1947 !” este un fapt.
Cui și cum daunează aceste lucruri, zău, nu mă interesează.
@Radu T. – OK. Cum a ajuns Mârzac ”comunist”? Ce-l face pe un anumit individ să fie considerat comunist? Unde e linia de demarcație, începând cu ce moment a poate fi considerat Mărzac ”comunist”, în condițiile în care până la acel moment nu fusese?.
Avea 41 de ani în 1942, când se ocupa de evreii din Transnistria. Era ofițer de carieră cu preocupări tipice de extremă dreaptă și fusese promovat ierarhic de către un regim de extremă dreaptă. Evident că regimul comunist a reciclat tocmai astfel de oameni și i-a folosit în propriul beneficiu, pentru a instaura teroarea asupra populației civile. Dar asta nu înseamnă că individul în sine era comunist.
Bine zis.
Prin rezoluţia 385 (V) din 3 noiembrie 1950, Adunarea Generală a ONU condamnă România, Ungaria şi Bulgaria pentru nerespectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi invită membrii Organizaţiei, in special pe semnatarii tratatelor de pace, să comunice Secretarului general toate dovezile aflate în posesia lor in aceasta privinţă. https://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/385(V)&Lang=F
Departamentul de Stat american a prezentat publicația nr. 4376 / noiembrie 1951 “EVIDENCE OF VIOLATIONS OF HUMAN RIGHTS PROVISIONS OF THE TREATIES OF PEACE by Rumania, Bulgaria and Hungary VOLUME I, VIOLATIONS BY THE RUMANIAN GOVERNMENT” în care prezintă probe adunate privind violarea drepturilor omului în România.
https://books.google.com/books?id=JfMvAQAAIAAJ
La paginile 138-143, este declarația dată de fostul comandant al Regimentului de Jandarmi Arad, PETRE MIRCEA CARJEU, din a cărui declarație redau doar parte referitoare la grăniceri: https://babel.hathitrust.org/cgi/pt?id=umn.31951d035776952;view=1up;seq=148
„Pentru a împiedica persoanele care se opun regimului să părăsească țara în mod ilegal, s-au luat măsuri drastice pentru a întări granițele. Trupele de grăniceri au fost dotate cu binocluri, arme automate și câini. Orice persoană găsită în apropierea graniței a fost împușcată de polițiștii de frontieră, fără somaţie regulamentară. Acest lucru se datorează ordinului Comandamentului Trupelor de grăniceri, ordin prin care fiecare grănicer care a împușcat un infractor urma să fie înaintat în grad și să primească 30 de zile de concediu. In nenumărate situații trupa a depășit legea, fără ca ofițerii comandanți să ia masuri. Persoane aflate la mare distantă de linia de demarcație au fost luate de gardieni în zona de frontieră și au fost executate acolo, după ce au fost deposedate de bunuri. Se pare că trupa a primit consimțire tacită pentru a face acest lucru. Au fost cazuri de femei violate; cu alte cuvinte, orice a fost permis în zona de frontieră. Din exces de zel, soldații ar fi pătruns chiar pe teritoriul ungar pentru a urmări persoane; odată capturate, au fost conduse înapoi pe teritoriul românesc și au fost executate. În sectorul județului Arad a fost executat un grup de persoane care a fost inițial dus la postul de grăniceri. În corpul unui singur copil sugar s-au găsit 10-12 gloanțe. Atunci când Inspectoratul General al Jandarmeriei a luat cunoștință de izbucnirea furiei pe care această groaznică execuție a trezit-o, căpitanului Marin Dinescu, comandantul Regimentului de Jandarmerie din Arad, i s-a ordonat să cerceteze cazul, împreună cu ofițerii poliției de frontieră. Rezultatul anchetei sale a fost nefavorabil pentru grăniceri. Atunci locotenent-colonelul
Boicu ( https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Boico) locțiitor politic al Comandamentului Trupelor de Grăniceri, a ordonat să se facă o nouă anchetă. Misiunea a fost încredințată Lt.Col. Ion Damian Inspector Jandarmerie din Timișoara, care trebuia sa acopere grănicerii. Căpitanul Marin Dinescu a fost suspendat.
În luna mai a avut loc o întâlnire a următorilor ofițeri, acasă la chestorul Poliţiei Arad: generalul Vasilescu, comandantul Brigăzii de Grăniceri din Oradea, Locotenent colonel Boicu, locțiitor politic al Comandamentului Trupelor de Grăniceri, Lt.Col. Ion Damian Inspector Jandarmerie din Timișoara, colonel Ambrus de la Siguranţa Timișoara; Căpitanul Pavlov, comandantul regimentului feroviar din Timișoara; chestorul Rafila; chestorul Aciu; maior Iancu, comandantul Batalionului de Grăniceri Arad; Lt.Col. Constantin Florescu, comandantul Batalionului de Grăniceri Chișinău-Cris; colonelul Mârzac, comandantul Regimentului de grăniceri din Timișoara; ofițerul comandant al Regimentului de jandarmerie al județului Timiș-Torontal și subsemnatul, pentru Arad.
Cu această ocazie, locotenent-colonel Boicu a declarat că persoanele care intenționează să treacă granița „vor suferi pedeapsa executării prin împușcare”; aceeași măsură, a spus acest ofițer senior, va fi „aplicată ofițerilor, subofițerilor și soldaților care ar ajuta pe oricine la trecerea graniței.
Pe 14 iunie 1948, mi s-a cerut să semnez un raport fictiv care să ateste că o persoană a avut o tentativă de evadare de sub escortă și că am participat la aplicarea pedepsei de executare prin împușcare a unui grănicer din batalionul locotenent-colonelului Florescu. Se susținea că a ajutat pe cineva să treacă granița și a fost găsit vinovat de un anchetator administrativ, dar nu a fost condamnat de o instanță. Astfel am părăsit comanda unității, Regimentul de Jandarmi Arad, și am trecut granița.
La nevoie, voi fi bucuros să ofer detalii suplimentare cu privire la cazurile expuse
PETRE MIRCEA CARJEU”.
Poate o analiza mai atenta a experimentelor Milgram (https://en.wikipedia.org/wiki/Milgram_experiment) si Zimbardo (https://en.wikipedia.org/wiki/Stanford_prison_experiment) var ajuta sa intelegeti ce usor instinctele criminale pot fi accesate de puterea politica.
Erata: v-ar in loc de var (lapsus calami)