Home » Cultura » Citesti:

Premiere la Teatrul “Alexandru Davila” din Pitești

Mircea Morariu noiembrie 28, 2017 Cultura
Deocamdata nu sunt comentarii 434 Vizualizari

1.Miza pe valoarea replicilor

Se știe că, la un moment dat, elvețianul Dürrenmatt a edictat că operele clasicilor, clasicismul însuși nu ar mai prezenta prea mult interes și tocmai de aceea s-a angajat într-o operație în care, mai mult sau mai puțin declarat, a plănuit să le rescrie câteva dintre texte. Așa s-a ajuns la piesa “Play Strindberg” concepută ca un fel de joc amabil împotriva „Dansului morții” al suedezului August Strindberg.
„Play Strindberg” a intrat în repertoriile românești, dacă informația mea este corectă, odată cu spectacolul montat în iarna anului 1971 de marele Liviu Ciulei la Teatrul Bulandra. Ciulei însuși îl juca pe Edgar, Clody Bertola pe soția lui, Alice, în vreme ce mult mai tânărului Victor Rebengiuc îi revenea interpretarea lui Kurt.
Am menționat toate aceste date de istorie teatrală desigur în primul rând pentru valoarea lor intrinsecă, dar și pentru motivul că piesa lui Friedrich Dürrenmatt se joacă la Teatrul Alexandru Davila din Pitești în Studioul (cândva se numea Studio 125) creat și conceput aici de nimeni altul decât de marele Liviu Ciulei.
Meritul de a fi propus introducerea în repertoriu a acestui remarcabil text de relație și de actori îi revine regizorului Matei Varodi. Care și-a asumat deopotrivă scenografia, semnatarul ei construind corect salonul din casa lui Edgar și Alice. Adică locul în care preț de 25 de ani s-a desfășurat meciul dintre cei doi. Măcelul nesfârșit la care fostul autor de literatură militară și fosta actriță fără talent s-au supus deliberat, cuplul urându-se fie și numai pentru motivul că sunt căsătoriți.
Matei Varodi și-a dorit un spectacol tradițional, cu o regie realistă. Spectacol scăldat în ura dintre cei doi combinată cu „Cântecul lui Solveig” și „Marșul boierilor”. Avem de-a face cu un veritabil meci de box în 12 reprize, marcate ca atare de anunțurile făcute cu inflexiuni sarcastice de actrița Ana Mirela Popescu. Meci mustind de răutăți, de lovituri succesive sub centură, de răsturnări continue de situații, de leșinuri, când reale, când simulate, de așteptarea înfrigurată a morții partenerului, de trădări și de sperjururi, de acțiuni adulterine de cel puțin trei feluri- rememorate, petrecute sub ochii noștri și ai celui înșelat care parcă trăiește voluptatea încornorării ori numai inventate.
E foarte adevărat că actorii Petrișor Stan (Edgar), Doina Aida Popescu (Alice) și Cătălin Mirea (Kurt) mizează îndeosebi pe valoarea replicii și mai puțin pe adâncirea relațiilor dintre personaje. Se întâmplă să se recurgă prea apăsat la jocul cu fața la public, chiar și atunci când, în mod vădit, ar fi fost nevoie de concentrarea, încordarea, duelul dintre personajele aflate față în față.

Teatrul Alexandru Davila din Pitești- PLAY STRINDBERG de Friedrich Dürrenmatt; Regia și scenografia: Matei Varodi; Cu- Petrișor Stan, Doina Aida Stan, Cătălin Mirea, Ana Mirela Popescu; Data reprezentației: 8 noiembrie 2017

2.Iubire în amurg

Avem deja câteva indicii că directoratul actorului Nicolae Poghirc la Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești a adus o seamă de schimbări în bine. De care respectiva instituție, de prea multă vreme intrată într-un puternic con de umbră, avea nevoie ca de aer. Astfel, s-au făcut câteva angajări semnificative, au venit la Pitești actori cu mare succes de public (Constantin Cotimanis, Adrian Păduraru, Paula Chirilă), se caută o reîmprospătare generală a trupei (căreia îi trebuie obligatoriu actori tineri), se încearcă o restructurare semnificativă a ofertei repertoriale, o reformulare generală a principiilor care guvernează relația Teatrului cu comunitatea.

Firește, noul director are nevoie de sprijinul puternic și decis al finanțatorului (Consiliul Județean Argeș), de disponibilitate în vederea completării schemei și cu alt gen de personal artistic. Așa cum ar fi un secretar literar, de pildă. Care să nu fie un simplu purtător de hârtii sau un bun făcător de cafele, ci posesor de reale competențe în domeniu. Printre care și aceea de a ști să redacteze caiete de sală profesioniste.
Spun aceasta și fiindcă, din lipsa respectivului adjuvant spectacologic, – nu-i vorbă, el lipsește și de acolo de unde sunt secretari literari cu leafa plătită la zi- am pierdut oarece timp încercând să aflu câte ceva despre scriitorul Norm Foster, autorul piesei „Old Love”. Despre care, grație internetului, am aflat că este un prețuit dar și industrios creator canadian de literatură dramatică.
Născut în anul 1949, Norm Foster se află momentan în plină glorie. Extrem de prețiosul site „Regizor caut piesă” atestă cel puțin 30 de titluri din creația sa, dintre care, până la premiera pe țară a piesei „Old Love”, pare-se că nici una nu a fost jucată încă în România.
Nici despre regizorul Daniel Bucur, cel care a pus în scenă piesa, nu știam mai nimic. Am aflat prin discuții de la om la om sau, mă rog, de la om la critic, că e un român de ceva vreme stabilit în Canada. Carevasăzică, lucrurile se leagă.
Acum, „Old Love” nu este cine știe ce mare capodoperă a literaturii dramatice contemporane. Nu este, spre enervarea de esență segregaționistă, a acelei părți mai feministe și, pesemne, mai înaintată a criticii noastre, o mostră de teatru social sau de teatru politic. Este, în schimb, o mostră a felului în care se manifestă astăzi așa -numita „piesă bine scrisă”. Care, pentru a înregistra succes la public, are nevoie de mari actori sau, cel puțin, de actori stăpâni pe meserie.
Iulia Dumitru (Molly Graham) și Constantin Cotimanis (Bud Mitchell) fac parte din această categorie. Ei dau viața personajelor care își găsesc fericirea și rostul vieții, fiecare după câte un mariaj ratat. Avut cu un bărbat frumos, priceput în afaceri și mare coureur des dames (îl interpretează așa cum trebuie Adrian Păduraru), respectiv cu o femeie aspectuoasă și remarcabil de bine orientată (ce mare bucurie să o regăsesc în foarte bună formă pe Paula Chirilă, cu folos reîntoarsă pe scenă!).
Totul, toate schimbările de vremuri, de ani, toate răsturnările de situații, gândite într-o formulă discretă de teatru în teatru, se petrec în scenografia simplă, semnată de Francesca Cioacă și în acompaniamentul unor minunate sonuri purtând inconfundabila semnătură Nicu Alifantis.
Dacă regizorul Daniel Bucur ar fi accelerat ceva mai hotărât ritmul, ar fi fost de mare folos spectacolului.

Teatrul Alexandru Davila din Pitești- OLD LOVE de Norm Foster; Regia: Daniel Bucur; Scenografia: Francesca Cioancă; Muzica: Nicu Alifantis; Cu: Constantin Cotimanis, Paula Chirilă, Adrian Păduraru, Iulia Dumitru; Data premierei: 9 noiembrie 2017

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , ,





Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mircea Morariu


Mircea Morariu

Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facult... Citeste mai departe


În memoria Regelui Mihai

În memoria Regelui Mihai - Bach: Ricercar a 6 (din Ofranda Muzicală) - Andrei Vieru

Cauta articole

decembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)