vineri, martie 29, 2024

Premiul Nobel ca părere

Ce este mai important: autorul, alcătuit din mii de filamente invizibile, personalitatea cu care se îmbracă ori opera lăsată la intrare? E plin iadul decepției de autori neinteresanți, de opere mediocre și de păreri eronate. Pot fi aceste elemente ale creației discutate separat? Nu, desigur. Ar fi o rătăcire. Opera subînțelege existența unui autor, brodat pe canavaua unui caracter. Fără operă, autorul nu este autor, chiar dacă personalitatea îl poate face să fie receptat ca unul (cazul eminentului ștrengar Winston Churchill, care a primit Premiul Nobel pentru o operă pe care ar fi putut s-o scrie). Potrivit teoriei, orice înșiruire ordonată de cuvinte poate să treacă drept literatură. Personalitatea este produsul lumii în care se desfășoară și ține loc de operă (“rezultat al unei activități creatoare”, conform DEX), care nu trebuie să fie neapărat scrisă. Literatura nescrisă. Interesant concept.

Cu inerentele sincope pe care le-a străbătut de-a lungul unei perioade întinse mai bine de un secol, a fost universal acceptată impresia că Premiul Nobel pentru Literatură încununează creația propriu-zisă, și nu cea derivată din personalitatea unei nebuloase, indiferent cît de carismatică, complexă și populară ar fi. Am auzit critici care susțineau că versurile lui Hank Williams pot fi puse pe același raft cu sonetele bardului din Sratford-upon-Avon. Din sute de mii de cîntece, vreo cîteva zeci se ridică la acel nivel. Dar Shakespeare n-a primit Premiul Nobel (și este foarte posibil să nu-l fi primit nici dacă ar fi fost inventat la vremea lui).

Opera lui Bob Dylan este vastă, profundă, insistentă și… convențională. Poetic vorbind, mesajul său este un colaj de bun-simț al operei celor care l-au precedat. Dacă ai un mesaj revoluționar pe care-l repeți cu fiecare album înregistrat, scos în evidență de linii melodice care nu frizează geniul, dar nici prostia, dacă trăiești suficient de mult într-un context al loteriei savante, există un raționament matematic potrivit căruia, odată și-odată, îți va veni rîndul la distribuirea laurilor, mai cu seamă într-un mediu în care arbitrarul convenției celui mai important premiu literar a ajuns o metaforă politică.

O întrebare adresată fiecărui cititor în parte, dar în primul rînd celor care scriu: cum vi se pare adevărul că Tolstoi, Cehov, Céline, Joyce, Borges, Nabokov, Henry James, Maugham, Updike, Auden, Greene, Frost, Dylan Thomas, Tournier n-au primit Premiul Nobel? Un adevăr nedrept, veți spune, dacă țineți la reperele fixe în haosul înconjurător. Suprarealist, ținînd cont de grandoarea aberației. Diluant la modul general.

Să ți se întîmple să fii talentat, să te învîrți în mediul marilor figuri literare, să ai acces la zvonurile zeilor, să fi cunoscut subterfugiile artei în care tocmai ai fost considerat un exces, să știi că DeLillo, McCarthy și Pynchon hoinăresc pe malurile acelorași fluvii ca și tine, contemplă aceleași stoluri de păsări ciudate (ca toate păsările), sînt iritați de trivialități identice (cum ar fi ignorarea recunoașterii artistice), este semn că te găsești în ingrata postură de-a nu-ți permite să ignori realitatea din imediata vecinătate. Este proba unui respect al astrelor, care ține de tine să fie acordat sau trecut cu vederea. În locul lui Bob Dylan, dacă Bob Dylan s-ar ridica la înțelegerea proporțiilor, dacă umorul lui ar continua să funcționeze ca și pînă acum, dacă neobosita foame a “vînării de vînt” l-ar opri pentru o clipă în loc, aș refuza cu demnitate onoarea. Abia atunci ar merita ovațiile unei lumi dezorientate pentru luminarea căreia a militat durata unei vieți de rebel care s-a străduit să nu-și permită luxul concediului și al îmbătrînirii. Corect spus, Bob Dylan a strălucit ca poet printre muzicieni mediocri ca poeți. În Evul Mediu al menestrelilor ambulanți ar fi meritat cu prisosință acest premiu.

Ce se întîmplă este o eroare repetată. Prestigiul atît de șlefuit cîndva se erodează neîncetat. Lucrurile decad și este imposibil de întrezărit o îmbunătățire în condițiile pe care le cunoaștem. Premiul Nobel trebuie tranșat de un comitet format din scriitori, nu din academicieni în pragul senilității avansate care au de plătit polițe într-o lume care nu mai există. Ar fi atunci împlinirea justiției literare asigurată? Nici vorbă! Oamenii vor genera întotdeauna imperfecțiuni, prin definiție, dar măcar scriitorii înțeleg mai bine ce se întîmplă în focarul, pe scena și în spatele imageriei literare. E un cerc aparent vicios, dar, dacă adevărul cunoașterii sfîrșește întotdeauna prin a trezi conștiința, cei care se află în tranșeele creativității literare vor fi avut oportunitatea de a-și fi descoperit discernămîntul, într-o măsură mult mai credibilă decît o mînă de savanți rupți de retorica valorii, a căror singură legătură cu realitatea este eminamente emoțională și a căror judecată este atinsă de patologia criteriilor paralele.

Un premiu major acordat în strîmbătate nu ajută nimănui. Nici măcar celor care-l conferă. Nu e decît o recompensă a decepției, care multiplică și deformează lumea și așa mizerabilă în care trăim.

Distribuie acest articol

34 COMENTARII

  1. BD a primit un premiu dupa care nu a alergat, in timp ce toti „premiabilii” mainstrem nu se gindesc decit la asta. In sfirsit comitetul Nobel a facut o algere ne-politica si non „politically correct”. Au ales asa cum le-a dictat constiina! Jos palaria!!

    • Aiurea!În senilitatea lor au confundat merele cu perele.Poate la anu’ vor da premiul Nobel pentru literatură unui fotbalist,de ex.Messi…

    • Cum adica? Pai asta e o culme a corectitudinii politice. Dylan e rasfatatul stangii. Ce ar fi fost stanga in ultimii 50 de ani fara Dylan si Joan Baez? Pana si televiziunea comunista ii iubea.
      Si Nobelul pentru pace a fost dat unuia care vrea sa dea premiu de buna purtare la gherilele marxiste din Columbia.
      Nobelul a ajuns arma corectitudinii poolitice. Din fericire isi pierde relevanta pe zi ce trece.

      • Politic corect era sa dea premiul unui autor musulman de preferinta contestatar al lui Erdogan.
        In rest premiul Nobel este dat de fundatia Nobel si, cum este o fundatie privata, poate sa il dea cui doreste si nu trebuie sa dea socoteala nimanui. In nici un caz frustratilor care asteapta cu limba scoasa sa il primesca.

        • dumneata chiar nu citesti presa; Obama vrea sa-l trimita pe batranul musulman moderata acasa la radicalul msulman. Deci politic corect este sa spui ca radicalul musulman e de fapt neradical, in timp ce adevaratul moderat e de fapt radical.

        • Asta erea! Americanii e de vina! Ne baga pe gat corectitudinea politica!.Vor sa ne faca sa credem ca micul Baiazid de la Ankara e baiat rau. Dar el nu e rau, e bun si drept (ca acum e prieten cu Putin). Mosul ala de Gullen e rau ca e in SUA si trage sforile. CIA a vrut sa ii dea lui Premiul Nobel. Bine ca si-au dat seama aia de la comitetul Nobel si au dejucat conspiratiile canibalilor de americani.

  2. Premiul Nobel trebuie tranșat de un comitet format din scriitori, nu din academicieni în pragul senilității avansate care au de plătit polițe într-o lume care nu mai există.
    ******************
    Citez Nobel’s last will specified that his fortune be used to create a series of prizes for those who confer the „greatest benefit on mankind”.

    Deci e vorba de „benefit of mankind”, nu de „încununarea creației propriu-zisă”.

    Sunteti sigur ca ati inteles spiritul acestui premiu?
    *****************************
    Pe ce baza aveti pretentii privind modul in care se acorda si de cine acest premiu? Aveti actiuni in aceasta actiune? Platiti cotizatie, este o organizatie ONU sau Europeana? Si de ce ma rog ar trebui sa aleaga scriitorii, credeti ca acestia nu au polite de platit. De ce sa nu aleaga cititorii, sau doar cititoarele sau purtatorii de torte inflacarate?

    Desigur e trist ca cel din Sratford-upon-Avon, presupun ca-i vorba de Stratford-upon-Avon, nu a primit acel premiu si nici macar Stefan cel Mare premiul pt. pace.

  3. Impresia mea este că o mare parte din indignarea generală care a apărut după acordarea premiului Nobel pentru literatură 2016 se bazează pe faptul că Bob Dylan nu este un poet (sau scriitor) „autentic”, fapt care este, cel puţin în parte, adevărat. Pentru scriitorii consacraţi, Bob Dylan este un diletant, ceea ce este iarăşi, cel puţin în parte, adevărat. Genul literar „songwriter” (denumire, de fapt, improprie) este considerat mai degrabă subcultură, ceea ce este însă, după părerea mea, o judecată prea aspră.
    În acest context, aş avea de adăugat două lucruri.
    În primul rând, ar trebui să facem şi o comparaţie între Bob Dylan şi alţi laureaţi ai premiului Nobel, care nu au meritat această distincţie. Nu vreau să dau nume, dar sunt sigur că aceasă comparaţie n-ar fi în detrimentul lui Dylan. Sigur că asta nu constituie o scuză, dar mă intrigă faptul că în alte cazuri, mult mai strigătoare la cer, indignarea generală nu s-a făcut auzită.
    În al doilea rând, aş recomanda autorului să nu cadă şi el în capcana diletantismului prin afirmaţii de genul, citez: „scos în evidență de linii melodice care nu frizează geniul, dar nici prostia”. Sunt sigur că în privinţa muzicii lui Dylan există şi alte păreri, mult mai autorizate.

  4. Corect.Asistăm cu mirare la modul în care valorile sunt înlocuite unele cu altele astfel că în final se relativizează încât nici nu mai ştii care este valoare sau non-valoare.Ceea ce se întâmplă este aproape un sacrilegiu.

  5. io cred domnule autor ca dvs aveti propria definitie ptr Premiul Nobel ,care se pare ca nu se potriveste cu ceea ce intelg cei care au bani si decerneaza de fapt premiile
    faceti domnule un nobel ro si decernati si dvs nobeluri rominesti ca Maduro !

  6. Foarte frumos articolul, frumoasa pledoarie pentru literatura si premiati.

    Cred ca secretarul Academiei, a declarat intr-un interviu ceva de genul ” daca nu va place, sinteti nemultumiti de cum acordam Premiul pentru literatura, sinteti liberi sa infiintati un Premiu si sa il acordati cui vreti”.
    Ceva adevar exista si in formularea „academicieni în pragul senilității avansate care au de plătit polițe într-o lume care nu mai există.”

  7. Oare aceleasi nedumeriri apar si in celelate domenii pentru care se acorda Nobelul? Si chimistii, fizicienii etc au aceleasi resentimente fata de castigatori?

  8. Ca sa fie clar in primul rand trebuie sa vedem ce a declarat Comitetul Premiul Nobel pentru literatura atunci cand l-a anuntat ca si castigator pe Bob Dylan:

    „The Nobel Prize in Literature for 2016 is awarded to Bob Dylan

    „for having created new poetic expressions within the great American song tradition”.”

    deci motivatia pare extrem de concisa si o sa vedem si de ce.

    Si pentru comparatie se poate vedeai si comunicatul comitetului atunci cand persoana aleasa a fost Herta Muller

    „The Nobel Prize in Literature for 2009 is awarded to the German author Herta Müller

    „who, with the concentration of poetry and the frankness of prose, depicts the landscape of the dispossessed”.”

    Criteriile pentru atribuirea acestui premiu sunt:

    1. one was intended for the person who, in the literary field, had produced „the most outstanding work in an ideal direction”.

    2. literature is as „not only belles-lettres, but also other writings which, by virtue of their form and style, possess literary value”.

    3. restricted to works presented „during the preceding year” was softened: „older works” could be considered „if their significance has not become apparent until recently”.

    Daca este sa analizam la rece opera lui Dylan in raport cu aceste criterii cred ca singurul care nu se incadreaza este cel de al treilea… Si intrebarea care ramane este: de ce acum Dylan este recompensat pentru opera sa??? Nu stiu.

    Nu este numai „suflare in vant” – poate ca este un anume moment si acum a fost considerat oportun sa celebram Dylan asa cum in 2009 am celebrat Herta Muller.

    Probabil ca vom avea reactiile lui Dylan la ceea ce se intampla acum, asa cum am avut in 2009 reactiile Hertei Muller si a presei, in general, la drama celor care au fost impinsi sa plece pentru ca nu se regaseau intr-o anume situatie/tara…

    Pentru a intelege mai bine la ce ma refer un extras dintr-un interviu al HM:

    „reporter: Unde este acasă?

    H.M.: Acasă a fost odată acolo, în România, dar ce înseamnă să fii acasă, dacă nu eşti sigur de viaţa ta? Acasă înseamnă şi asta. Acasă nu este întotdeauna ceva pozitiv, uneori se poate transforma în contrariu: să nu mai suporţi să fii acolo. Aşa a fost şi gata, cum cântă Ada Milea: „Mi-aş băga graniţa-n raniţă, ţara-n raniţă şi… gata”. Am băgat-o şi eu în raniţă, dar înainte de asta m-au obligat ani de zile să ajung să fac asta şi, dacă sunt în România, la Timişoara, în zeci de locuri sunt aceleaşi persoane despre care ştiu prea mult şi nu ar fi plăcut. Şi de asta pot să mă feresc.”

    De aceea a luat HM Premiul Nobel pentru literatura.

    Explicatia pentru care Bob Dylan a fost rasplatit tocmai acum cu acest premiu acum este suflare in vant. O acceptam sau nu o acceptam?

  9. Draga domnule Cangiopol,

    Goana dupa notorietate cu orice pret este un pacat al lumii conteporane, un substitut de slaba calitate al valorii. Premiul Nobel pentru literatura este o mare trambulina pentru notorietate , dar nu intotdeauna si pentru valoare. Exista nu numai mari scriitori care nu au luat acest premiu, dar si fizicieni, chimisti. Un singur exemplu: Albert Einstein care nu a luat premiul Nobel pentru teoria relativitatii cea fara de care astazi cunostiintele noastre despre univers ar fi ramas la nivelul sec. XVIII. Premiul Nobel pentru literatura se da pe criterii politice, geografice, si in ultimul rand pe valoarea literara. Asa se face ca in biblioteca mea am un rand intreg de carti ale lui Tournier si altul a lui Borges si nici o carte de Herta Muller, Mo Yan sau Svetlana Alexievici. Ma gandesc ca in multe bibioteci primeaza scriitorii care nu au luat niciodata premiul Nobel, si aici e cel mai mare premiu, mult mai mare decat Nobelul- valoarea care dainuie in timp. Va mai fi citata peste 50 de ani Herta Muller? Cred ca nu, in timp ce Mircea Eliade, Borges sau Marcel Proust vor fi cititi si de geratiile ce vin. Se intampla cateodata ca, comitetul Nobel “ sa gresesca bine” ca in cazul Llosa, dar se intampla din ce in ce mai rar si nu numai in literatura. Aveti dreptate, cei care dau premiul Nobel sunt depasiti din ce in ce mai des de complexitatea si frumusetea lumii in care traiesc.

  10. Eu nu inteleg agitatia… Sunt banii vikingilor. Treaba lor ce fac cu ei. In fond, premiile Nobel, ca toate celelalte premii de pe Pamant nu se acorda pe baza unei grile ci reprezinta doar un punct de vedere.

  11. Eu ma gândeam ca, dimpotrivă, din mormanele de moloz, mizerie, gunoaie si disperare printre care trăim si ne mișcam cu destula dezinvoltura (inca), se poate culege si admira o bijuterie prețioasă rătăcita din întâmplare, din neglijenta pe acolo.
    Acordarea oricărei distincții e contextualizata mai mult sau mai puțin. Am înțeles ca Nobel însuși nu intenționa recompensarea valorii ci a relevantei. Poate, cum spuneți, cel mai bun poet dintre cei mediocri, Bob Dylan a fost in anii 60 ai secolului trecut si este de atunci autorul unor texte relevante pentru viziunea si sensibilitatea postmoderna. E o prejudecata ideea ca un asemenea premiu trebuie acordat numai valorii consacrate, aceleia omologate de specialiști, scriitori sau critici literari.
    Da, anul asta s-a dat un premiu neașteptat dar nu nemeritat. Cultura populara și-a primit dreptul la recompensa si recunoaștere.
    Sa aștepți premii e „vânare de vânt”. Dar acest premiu ” was /is blowing in the wind”, ceea ce poate însemna altceva: plutea in aer. Probabil ca artistul nu va primi premiul (cum deja se zvonește) din prea multa umilitate si decenta răspunzând astfel si celor care deja s-au exprimat / au „votat” împotriva. Păcat. Ma aflu de partea celor ce votează pentru.

  12. Sunt multe raspunsuri inteligente care au fost spuse, la care subscriu. In aceasi nota adaug; premiul Nobel nu este o distinctie absoluta pentru un domeniu ci este o recunoastere a influentei unui autor in plan global pe o anumita tematica. Suna sec si nu spune prea mult. Dar pot adauga cea ce a spus Joan Baez cu ocazia evenimentului (din memorie) „darul lui pentru cuvinte este fascinant”.

  13. Lumea se schimba si valorile se schimba. Romania si mentalitatea din Ro pare ca a ramas anchilozata la mentalitatea anilor ’80 pentru ca nimic nu s-a schimbat in educatie sau in sociologie. Avem aceiasi „monstri sacri” de acum 30 de ani ce nu permit nimic altceva. In tot acest timp, alte tari au acceptat si s-au adaptat schimbarii. Ca exemplu, Shakespeare nu se mai studiaza de mult in forma clasica (nu in invatamantul de masa) ci este mereu reinterpretat pentru a fi mereu „proaspat” si „consumat”, dar nu uitat.
    BD nu este despre „monstri sacri” ci despre tineri, despre noua generatie (chiar si ei il considera putin „depasit”, dar e inca „acolo”). Ma bucura aceasta „rupere de cutuma” intr-un domeniu care are si el nevoie de inovatie/reinventare.
    Toate domeniile au evoluat si evolueaza. Poate ca e si timpul literaturii.

  14. VA MULTUMESC!
    E cel putin discutabil faptul ca BD a primit un Nobel pt literatura! Cineva mai sus evidentia ca „Deci e vorba de “benefit of mankind”, nu de “încununarea creației propriu-zisă” ; ar fi putut atunci sa ii acorde Nobelul pt pace sau pt medicina. Ce anume a facut sa fie tirit in derizoriu premiul pt literatura?
    Pina la urma Nobelul pt PACE din ’94 ar fi trebuit sa ne puna in garda si sa ii determine pe toti cei nominalizati ulterior sa renunte la premiu indicind exact motivul.

    https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/peace/laureates/

    Deja foarte multe din concursurile / premiile / galele internationale isi aleg premiantii din motive Politically correct! Nu conteaza ca e Oscar, Miss Univers, Olimpiada, Eurovizion, etc. Intotdeauna „anumite” subiecte si persoane vor avea cistig de cauza. Iar cazurile flagrante ne sar in ochi, asa cum e si situatia de fata.
    Personal nu sint fan BD, am ascultat dar…..
    Consider chiar foarte inspirata traducerea „vinare de vint” , in original e mult mai prozaic…
    Asa cum spuneti, e longeviv si macar la apelul bocancilor a primit si el o acadea tragind in derizoriu ce mai ramasese din prestigiosul premiu. Faptul ca alt „premiati” cu Nobel nu au nici o reactie arata ca odata intrat intr-o asemenea „secta” trebuie sa joci asa cum se cinta.
    Am sa dau aici un citat din JP Sartre, el a refuzat premiul in ’64

    „This attitude is based on my conception of the writer’s enterprise. A writer who adopts political, social, or literary positions must act only with the means that are his own—that is, the written word. All the honors he may receive expose his readers to a pressure I do not consider desirable. If I sign myself Jean-Paul Sartre it is not the same thing as if I sign myself Jean-Paul Sartre, Nobel Prizewinner.”
    http://www.nybooks.com/articles/1964/12/17/sartre-on-the-nobel-prize/

    El explica aici motivul pt care a declinat premiul. Daca ar fi avut cu adevarat ceva de spus, dac ar fi fost cu adevarat „rebel” BD ar fi trebuit sa refuze la rindu-i – ar fi fost felicitat de toata lumea pt luciditatea sa, luciditate care pare sa lipseasca comitetului de premiere; comitet care pare sa caute „curiozitati” in fiecare an, doar ,doar ne lasa cu gura casacata.
    Inainte de decernarea premiilor Oscar obisnuim sa pariem pe subiectele / actorii cei mai „politically correct” sau „care lupta impotriva discriminarii” – de obicei aste vor lua premiul; priviti va rog ce repede dispar din constiinta si de pe piata filmele premiate Oscar, inca mai are valoare Oscarul pt efecte speciale…. Cam asa si cu Nobel…… in curind va fi demonetizat complet

    • De unde știți ca nu va refuza premiul? Mai e pana in decembrie când se vor înmâna premiile. Atunci poate accepta sau refuza. Pana atunci n-ar avea niciun rost.

  15. Cu tot respectul, vad ca unii traiesc cu nazuinta de-a mesteri conceptele democratiei dupa bunul plac. Un argument adus cu recurenta: cei din Comitetul Nobel au banii lor, fac ce vor cu ei. „Fiind o fundatie privata, poate sa il dea cui doreste si nu trebuie sa dea socoteala nimanui.” Cu oarece regret, atitudinea este plina de aroganta si ingustime. Daca fundatia este atit de privata, de ce trebuie sa le suportam noi, publicul larg, aberantele decizii? Prestigiul de care s-a bucurat pina de mult respectiva fundatie s-a datorat, in buna masura, perceptiei publice, si nu private. Nu banii ii intereseaza pe mihnitii care vad cum se duc pe apa simbetei ratiunea si arta (bani lasati posteritatii in virtutea unui complex de vinovatie). Or, acestea doua tin, vai, de domeniul public. Nici un om sau comitet cu mintea intreaga nu va conferi premii de poezie unor pictori, si nici invers. Tendinta este spre haos, anomie, infern. Privat sau nu.

    • Cine va obliga sa suportati deciziile comitetului Nobel? Cu ce va afecteaza? Vorba lui Dabija „Ce te……”
      PS Ce stiti despre si cum comentati Premiile Fundaţiei „Nişte ţărani”? Sau altele similare autohtone? Sau premiile Oscar? Etc….

  16. Dle Cangeopol,

    E greu de facut distinctie intre calitatea unui romancier sau poet si a altuia. Nu e un concurs de alergari si e mai curind ca si cum ai compara atleti la probe diferite. Poti face o distinctie intre bun si rau dar intre bun si bun e ceva mai greu.

    Cred ca premiul e un omagiu influentei culturii pop in literatura si cinstit vorbind semnificatia culturala a lui Dylan si influenta lui asupra literaturii actuale e mult mai pregnanta decit cea a multor laureati de premiu Nobel pt literatura.

    Nu cred ca poezia lui Dylan se poate disocia de muzica sa insa fie ca e vorba de dragoste, de credinta, de critica sociala, Dylan a creat poezie de calitate si asta timp de mai bine de jumatate de secol.

    Ascultati urmatoarea poezie si mai meditati:

    Restless Farewell
    WRITTEN BY: BOB DYLAN
    Oh all the money that in my whole life I did spend
    Be it mine right or wrongfully
    I let it slip gladly past the hands of my friends
    To tie up the time most forcefully
    But the bottles are done
    We’ve killed each one
    And the table’s full and overflowed
    And the corner sign
    Says it’s closing time
    So I’ll bid farewell and be down the road

    Oh ev’ry girl that ever I’ve touched
    I did not do it harmfully
    And ev’ry girl that ever I’ve hurt
    I did not do it knowin’ly
    But to remain as friends
    And make amends
    You need the time and stay behind
    And since my feet are now fast
    And point away from the past
    I’ll bid farewell and be down the line

    Oh ev’ry foe that ever I faced
    The cause was there before we came
    And ev’ry cause that ever I fought
    I fought it full without regret or shame
    But the dark does die
    As the curtain is drawn and somebody’s eyes
    Must meet the dawn
    And if I see the day
    I’d only have to stay
    So I’ll bid farewell in the night and be gone

    Oh, ev’ry thought that’s strung a knot in my mind
    I might go insane if it couldn’t be sprung
    But it’s not to stand naked under unknowin’ eyes
    It’s for myself and my friends my stories are sung
    But the time ain’t tall, yet on time you depend
    And no word is possessed by no special friend
    And though the line is cut
    It ain’t quite the end
    I’ll just bid farewell till we meet again

    Oh a false clock tries to tick out my time
    To disgrace, distract, and bother me
    And the dirt of gossip blows into my face
    And the dust of rumors covers me
    But if the arrow is straight
    And the point is slick
    It can pierce through dust no matter how thick
    So I’ll make my stand
    And remain as I am
    And bid farewell and not give a damn

    • Multumesc. Foarte util exemplu. Pe bune ca nu e de Nobel.
      In discutia asta nu e vorba de literatura, ci de credinta. Secolul XX a fost distrus de religii politice, cu zeii, cartile sacre si ritualurile lor, intra care erau si osanalele pt pace. War is peace freedom is slavery ignorance is strength. E ca si cum ai incerca sa ii explici unuia care si-a petrecut tineretea la cenaclul Flacara si stie pe de rost toate poeziile lui Paunescu ca tineretea lui a fost manipulata. Nu te crede pt ca nu vrea sa accepte asa ceva, nu pt ca nu exista dovezi.

  17. @ Luminor (17/10/2016 la 17:03)

    „Daca fundatia este atit de privata, de ce trebuie sa le suportam noi, publicul larg, aberantele decizii? ”

    Dvs. aveti vreun mandati sa vorbiti in „numele publicului larg” ?
    Eu cred ca nu aveti asemenea mandat insa puteti sa ne explicati cum suportati DVS. (persoana fizica) „aberantele decizii”.

    • Asta e pierdere de vreme („vinare de vint”): ce mandat are oricine pentru a se ridica impotriva nedreptatilor, a aberatiilor, a oricarui abuz practicat la adresa bunului simt, a ierarhiei valorilor, a armoniei universale? Numai securistii veneau cu necesitatea unor astfel de „mandate”. Cine te-a mandata sa te ridici impotriva regimului comunist? Nimeni, taica! E nevoie? Dle David FK, uite, poate nu stiai, dar ai dreptul sa te ridici impotriva crimelor din Tibet. Nu te-a pus nimeni, e adevarat, dar ai aceasta posibilitate. Daca nu, inapoi la comunism, unde nu aveai nici un drept.

      • @ Luminor (18/10/2016 la 15:52)

        Ati foarte bine ce am vrut sa spun. O spuneti chiar in prima fraza: „oricinie” (deci o persoana) se poate ” ridica impotriva nedreptatilor, a aberatiilor, a oricarui abuz practicat la adresa bunului simt, a ierarhiei valorilor, ………..”

        Da, stiu ca am dreptul sa ma ridic „impotriva crimelor din Tibet” dar dvs. nu aveti nici un drept s-o faceti in numele meu sau in “numele publicului larg”: asta-i tot.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Liviu Cangeopol
Liviu Cangeopolhttp://contributors
Nascut la 28 martie 1954 in Iasi. Studii filologice neterminate la Universitatea “Al. I. Cuza”. In 1989, la trei luni inainte de evenimentele care au zguduit aparentele patriei, emigreaza in Statele Unite. Studii de contabilitate si administrarea afacerilor la New York si Atlanta. Timp de doua decenii activeaza ca analist politic la saptaminalele exilate Lumea Libera, Romanian Times si Micromagazin. Carti tiparite: Ce-ar mai fi de spus, in colaborare cu Dan Petrescu, jurnal anticomunist sub forma unui dialog scris pe timpul groazei si publicat in revista Agora, in 1989, apoi la Editura Albatros, in 1990, si Editura Nemira, 2000, romanele Zambetul, Editura Humanitas, 2007, Calmul prelevat in furtuna, Cartea romaneasca, 2013, si Virtutea aparentelor, in curs de aparitie la Editura Institutul European, 2016. Interese majore: literatura, filozofia, muzica. Interese minore: literatura, filozofia, muzica.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro