joi, martie 28, 2024

Primenirea de toamnă a Institutului Cântarea României

În stilul binecunoscut, USL continuă revoluția culturală. Laboratorul predilect de creare a omului recent rămâne Institutul Cultural Român, proaspăt redenumit Institutul Cântarea României.

Întâi i s-au amputat fondurile și i s-a schimbat misiunea. Din exportator al culturii române, faimoasa ordonanță de urgență îl transforma în goarnă a românității pentru concetățenii noștri de peste hotare – aceiași pe care, o lună mai târziu, USL se străduia să-i elimine de pe listele electorale permanente.

Cu un drum, ICR a fost mutat din subordinea – simbolică – a Administrației Prezidențiale în cea – reală – a Senatului, pentru a fi depolitizat. Nimic mai logic. Doar „băsiștii” răuvoitori ar putea crede că numirea ca președinte ICR a unui membru al Biroului Politic Central al PNL poate echivala cu politizarea ICR. În aceeași logică, domnul Puiu Hașotti și colegii săi liberali, care se arătau indignați că Horia Patapievici nu s-a prezentat în poziție de drepți în fața comisiei de cultură a Senatului la prima strigare, au găsit firesc faptul că domnul Marga n-a catadicsit să-și întrerupă sejurul german pentru a fi audiat în aceeași comisie.

Numit președinte în lipsă, domnul Marga suplinește acum prin binecunoscutul său dinamism acea absență inaugurală. În doar câteva zile, ne-a informat că ICR va deveni o nouă uniune de creație, că va promova știința și „valorile consacrate”, renunțând la „experimente”. Sergiu Nicolaescu, Stela Popescu și Răzvan Theodorescu pot răsufla ușurați. S-a zis cu arta contemporană, cu jazz-ul, cu Ada Milea, cu muzica țigănească, cu Purcărete, Puiu sau Mungiu. Înapoi la clasici, cum mă îndemna într-un platou de televiziune, în spiritul cunoștințelor literare păstrate din liceu, ilustrul Florentin Gust. Marile minți se întâlnesc… în USL.

Această nouă, admirabilă misiune de românizare, de revenire la clasici și de promovare a realizărilor științifice în chimie polimerică nu poate reuși fără „primenirea structurilor”, cum ne anunță un comunicat ICR demn nu doar ideatic, ci și lingvistic, de vremurile în care trăim. Primenirea înseamnă înlocuirea grabnică a tuturor „ofiţerilor acoperiţi şi agenţilor de influență” ai tandemului satanic Băsescu-Patapievici (expresia îi aparține inegalabilului Nistorescu, care, când vorbește despre securiști, bănuiesc că e în temă).

Nu trebuie pierdut niciun moment, tovarăși, agenturili străine trebuie eliminate, sistemul primenit. Din fericire, unele elemente dușmănoase se lichidează și singure, prin demisie, cum e cazul Corinei Șuteu, fosta directoare a ICR New York. În locul ei este numită fără întârziere poetesa Doina Uricariu, remarcabilă în lunile referendumului prin sincronizarea mentală și lexicală cu Antena 3. Avem garanția că acum la New York va bate o inimă românească autentică, iar românii americani se vor putea în sfârșit alinia valorilor de civilizație promovate de Dan Voiculescu și pastorul Gâdea.

La fel de salutară este numirea istoricului literar ieșean, Alexandru Dobrescu, la ICR Paris. Gurile rele spun că l-ar recomanda legăturile cu Securitatea, dar nu trebuie să le dăm crezare. Am convingerea că domnul Dobrescu a fost numit, „spre surprinderea sa”, la Paris fiindcă este autorul unei cărți cu subiect la modă: Corsarii minții. Istoria ilustrată a plagiatului la români. Cum primul volum ajunge abia la 1900, trag nădejde că Alexandru Dobrescu va investiga acest fenomen – nu doar beletristic – până în zilele noastre, indiferent ce vor zice patronii săi politici.

Firește, unele elemente reacționare s-ar putea întreba de ce era urgentă schimbarea peste noapte și fără notificare a Katiei Dănilă, care obținuse pentru România statutul de invitată de onoare la Salonul de Carte de la Paris din 2013 și lucra asiduu la acest proiect? Păi cum, nu e logic? Tocmai pentru „a asigura participarea prestigioasă a României ca invitată de onoare la Salon du Livre de la Paris”, cum ne informează comunicatul ICR. Trebuie să fii idiot sau de rea credință ca să nu înțelegi această logică limpede, cristalină.

Primenirea de toamnă nu se oprește aici, și sper în numele celor 7,4 milioane de români batjocoriți de Băsescu și Curtea Constituțională că va continua la fel de perseverent până va fi nimicit definitiv cuibul de agenți de influență străini de neam și țară pripășit la ICR. Un bun exemplu ne vine de la Varșovia, unde a fost numită ca director ICR doamna Alexandra Nica-Zdaniuk, „personalitate culturală și diplomatică” cunoscută publicului informat ca secretară și translatoare a fostului ambasador în Polonia, domnul Gigi Predescu. Diplomat desăvârșit, acesta și-a părăsit pe neanunțate postul în seara investirii lui Victor Ponta, pentru a deveni consilier diplomatic al marelui om de stat. Pentru reușita comunicării diplomatice a Premierului cu Berlinul și Bruxelles-ul, numirea secretarei consilierului ca director ICR este o răsplată prea mică.

O altă personalitate „consacrată în sfera diplomației culturale” este noua directoare a ICR Budapesta, doamna Gabriela Matei. Din păcate, consacrarea culturală a acestui diplomat care lucrează în Direcția Politici de Securitate din MAE nu pare să fi fost apreciată și de colegii și superiorii săi. Acum câțiva ani doamna Matei a fost rechemată din misiune – tot la Budapesta – pe motive de incompetență și conflicte permanente cu colegii. Ceea ce nu înseamnă că nu va fi un director mult mai bun decât Brândușa Armanca, element dușmănos care scria supărător de des pe Contributors și în Revista 22.

Deși nu îndrăznesc să contest consacrarea culturală a doamnei Matei sau personalitatea culturală și diplomatică a doamnei Nica-Zdaniuk, îmi permit să exprim, în încheiere, o mică nedumerire. Cât vom mai aștepta până vor fi promovate adevăratele valori ale stângii intelectuale românești? Când îi vom vedea pe domnii Iaru, Lefter, Ernu sau Pieleanu în fruntea unor ICR-uri? Când va căpăta și doamna Mungiu-Pippidi recunoașterea pe care o cerșește în fiecare articol în care ne lovește în moalele capului cu larga sa respirație europeană? Vor ajunge să-și dea obștescul sfârșit academicienii Giurescu și Theodorescu înainte de a conduce institutele fondate de Iorga și Pârvan? Acum e nevoie de sânge proaspăt, de energii noi pentru „primenirea sistemului”. Acum. După 9 decembrie s-ar putea să fie prea târziu.

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

    • Da’ Socaciu? Pai se poate? Socaciu nu a binemeritat nimic dupa toate propunerile lui miseleste respinse de mintile manipulate de „fosti”?

      • Cu o astfel de conducere va dati seama ca proiectele culturale ale d-lui Socaciu vor fi extrem de cautate. Totul e sa poata dansul sa se scoboare din inaltul Parlamentului unde gandeste intens in locul nostru…

  1. Noi radem, ne distram, dar specimele astea au distrus munca de ani de zile ale unor oameni exceptionali si milioane de romani ii aplauda. E ca si cum as revedea imaginile cu muncitorii scandand „cinste lor, minerilor” – slogan care mai traieste inca, l-am auzit adaptat pe la meciurile stelei, de exemplu.

  2. uite!de aia nu sintem vazutzi in lume la adevarata noastra valoare.nu sintem unitzi!pai cum vrei mata sa construim acest popor?ruminismul trebuie sa caracterizeze orice actziune a noastra si nu sa ne batem intre noi.
    iar marga se vede ca este un om pregatit:unde era Babes-Bolyai inainte si unde este astazi!!?

    • Ca absolventa a UBB plecata apoi la studii post-universitare in afara tarii as spune ca Marga nu prea are cu ce sa se mandreasca. Putinul realizat acolo nu i se datoreaza. Marga a tolerat daca nu chiar incurajat (si profitat din el, pe cale de consecinta) un sistem corupt si bolnav. Facultati esalon ale UBB sunt conduse de ani buni de personaje mediocre si fara viziune. Progresul se datoreaza cadrelor tinere si studentilor care isi doresc ceva mai bun si au inca elanul specfic tineretii. Aceleasi cadre tinere nu prea au loc insa sa creasca in ierarhie datorita dinozaurilor de tip Marga- el insusi a purtat o lupta acerba impotriva pensionarii obligatorii la 65 de ani pentru a nu-si pierde fotoliul caldut de rector. Sigur, se poate si mai rau, ca dovada ca UBB este una din universitatile de top din tara. Din pacate, pe plan international, este in cel mai bun caz undeva la coada clasamentului in Top 700.

      • multumesc ptr lamuriri!ha,ha
        doar o atentzionare:tinerii de care vorbitzi,cu tot respectul,sint educatzi de aceshti profesori.las la latitudinea fiecaruia sa traga concluzia;partea administrativa vine sa sustzina calitatzili tovarasilor domni ajunshi la virsta senectutzii.sa nu uitam,ei au creat acest popor.
        ubb va fi in frunte,ea este a rruminilor si trebuie sa ramina curata.cei de afara sint invidioshi de aia nu este apreciata.
        calitatzili prof.univ.doctor….marga,sint apreciate unde trebuie

    • D-le dusu, aveti dreptate!
      In ultimii 23 de ani am pierdut enorm. Nu mai suntem uniti ca pe vremuri, cand scoteam usor un 99,9%, indiferent de cauza.
      Cred ca din acest motiv ne-am lasat pe tânjala si cu procesul de rumânizare, inceput de Burebista si continuat cu succes de Neagoe Basarab si N. Ceausescu. Doar dl Tiriac ce mai rumânizeaza cate ceva, dar nici dânsul nu mai are banii pe care ii avea…
      Cat despre Babes-Bolyai (cred ca va ganditi la universitate, nu la domnu’ cu numele acesta…) pot sa va spun destul de sigur ca, datorita eforturilor d-lui Marga si sustinutei sale activitati culturalo-academice, inca se afla in Cluj (Napoca, pentru rumâni…).
      Ungurii ar fi vrut sa o mute in Kolozsvar (vezi si cazul Medicinei din Tg. Mures, care a facut sa pice un guvern) dar dl. Marga s-a zbatut, a rupt, a strigat si a izbandit – UBB e la Cluj!!!

      • ei,aici avetzi dreptate:a ramas in napoca,ca doamne fereshte putea sa se mute in koloszvar.cum marga a fost si ramine un mare rumin,ca de aia era informator ca shi iubea patria si neamul,universitatea lui Bolyai Babes ramine pe teritoriul ruminesc.
        dupa cum bine se shtie,revolutia programata ptr zilele de 21-22dec,89 a fost infaptuita de intregul nostu popor,strins unit in jurul partidului.poporul a intors armele si a ales calea spre progres si civilizatzie.dar cum spune si istoricul Tismaneanu,revolutia a fost furata.asta nu trebuie sa mire.marele popor rumin a luptat de veacuri ptr dreptate si adevar,astfel ca aptitudinea de a fura s a dezvoltat atit,incit azi fura orice.

        • am parcurs presa de romanica;si am ramas cu o intrebare:in cazul in care peste veacuri,ha,ha va apare acolo un partid,altceva decit comunisti si nepotzi,oameni noi,cit timp va trece pina pdl se va uni cu usl,ma rog,ce denumiri ishi vor fi luat intre timp!!?

  3. Il citesc cu multa placere pe dl. Adrian Papahagi, si de fiecare data ma gandesc, la felul in care reuseste prin elevatul simt al umorului si talentuui sau de jurnalist, sa ne retina atentia , sa nu cadem in depresia monotonismului datorita faptelor infatisate si care se repeta la nesfarsit, in functie de cine detine puterea. Numele se schimba desigur. Si nici nu-mi trece prin minte sa-l compar pe Horia Roman Patapievici si pe alti uriasi ganditori ai Romaniei moderne cu nulitatile plagiatoniste cu care au fost inlocuiti….Si stiti ce?. Istoria se repeta…. De ce?! Fiindca nu invatam nimic din trecut.

  4. Domnule Papahagi,
    in esenta tot ce spuneti este corect. 2 lucruri umbresc insa postarile dvs:
    1. sunteti pe fata PDL – ARD etc, militant politic pentru a intra in parlament… Bafta in acest demers…
    2. Sa zicem ca vorbiti cu cineva din clasa „de mijloc”. As vrea sa ne spuneti cam cum cineva care lucreaza intr-o companie privata internationala a beneficiat sau ar fi putut sa beneficieze de aceste binecuvantari insirate de dvs: „arta contemporană, cu jazz-ul, cu Ada Milea, cu muzica țigănească, cu Purcărete, Puiu sau Mungiu.” ca fiind oferite de ICR. Eu personal am participat la evenimente de tipul celor insirate de dvs pe banii mei…

  5. Dar Cristian Teodorescu? La cit dai si lupta, lupta si dai,(!), iroseste, merita si el o sinecurica mica, micuta, mititica, micutea. Ce, numai ITM?

    Dar Dorin Tudoran? Tocmai el, fiul lor, a ramas fara recunoastere, din motive de opozitie a omului fara pupitru prezidential. Tocmai el, fostul admirator al lui Felix.

    Dom´le, s-a dus dracu´respectul!

  6. Se pare că, din greşeală, aţi şters comentariul meu… Îl repostez.

    @ Adrian Papahagi

    Stimate domn,
    Instituţiile se schimbă, şi oamenii se schimbă. Priviţi la domnia voastră, unde aţi fost şi unde aţi ajuns… :D

    Am să vă ajut eu cu ce aţi fost. Vă auto-caracterizaţi:
    „Vicepreședinte al Fundației Creștin-Democrate. Doctorat la Universitatea Paris IV-Sorbonne, stagii post-doctorale la Londra și Oxford. Lector la Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj ”

    Unde aţi ajuns, aici vă puteţi ajuta şi singur recitindu-vă textul de mai sus.

    • @biblio. Deci schimbarile facute de Marga sunt perfecte? Daca da, la ce directie a Secu ati colaborat cu Marga si cu Dobrescu? Vai, ce-ati fost si ce-ati ajuns… nu tu uniforma, nu tu epoleti, nu tu groaza vecinilor.. doar un biet postac rosu. Vai, vai….

      • @ nedumerit

        Mă faceţi să vă răspund deşi mă aştept la încă o „pierdere” a comentariului şi… tot aşa.

        Vorbiţi prostii (în sensul de cuvinte necontrolate), sunt prea tânăr pentru a putea fi prin Securitate, nu am făcut nici măcar armata, deci nu sunt în situaţia domnul Boc să fi purtat uniformă de securist… :D Aveau şi ei mândria lor, nu le plăceau iubitorii de rock, cu plete şi barbă… le plăceau cei ca domnul Boc.

        Dacă domnia voastră sunteţi nedumerit, vă daţi seama ce nedumerit sunt eu că pomeniţi despre Marga şi Dobrescu (Pe domnul Marga l-am identificat uşor, pe domnul Dobrescu mai greu, că sunt mai mulţi… şi îl puneţi şi în context de securitate… se pare că aţi studiat îndeaproape Securitatea de sunteţi aşa de bine informat. Eu nu.). Am spus eu ceva despre „schimbările lui Marga”? Recunosc că nici nu ştiu care sunt aceste schimbări, bănuiesc că Institutul Cântarea României este o exagerare… Sper că este aşa… Nu am habar de „schimbările lui Marga”, poate că într-adevăr ele există şi sunt tragice… Oricum, eu nu am spus absolut nimic despre ele. Deci cine face acuzaţii securistice? :D

        Numai că, în măsura în care nu sunteţi Adrian Papahagi, nu am să vă răspund la nimic din ceea ce aş putea să-i transmit domniei sale. Bănuiesc că nu sunteţi domnia sa, căci dacă fiul unui om atât de valoros pentru „literele” româneşti, precum a fost „Marian Papahagi”, ar începe cu „Deci schimbarile facute…”, cum să spun?, aş fi mai deprimat decât la auzul abuzurilor, reale sau bănuite, ale domnului Marga la ICR.

        Apropo, domnule „nedumerit”… Când eu luam apărarea domnului Patapievici şi ICR în toiul scandalului ICR NY… nu prea v-am observat activ în blogosferă. Eram singur împotriva tuturor . ;) E mai uşor la spartul târgului.

  7. Calitatea unui stat se masoara in modul cum isi respecta artistii!
    Sub varii forme, aceasta idee este reluata adesea in dizertatii si expuneri la tema. Intr-o abordare de dreapta, asa cum i-ar place autorului articolului, desigur ca acest respect ar putea fi tradus prin bugetul alocat culturii. De altfel, asta pare sa fie oful de start al domnului Papahagi, el reamintindu-l in alocutiunea domniei sale ca pe un element definitoriu al existentei ICR ca exportator al culturii romane.
    Lasand la o parte ca bugetul respectiv il depasea prin generozitate pe cel al ministerului de resort, am putea filozofa asupra calitatii de exportator a respectivului institut. Inca din definitie ar rezulta ca el nu fabrica actul de cultura, ci doar il promoveaza peste hotare, artistii desemnati pentru a o face fiind deja, intr-o viziune specifica de dreapta a ARD sau PDL, consacrati in interiorul vetrei mume. Adica, mai in clar, ar fi vorba de acei artisti care, manageriindu-si singuri activitatea creatoare, au reusit a adauga esteticiului si atributul lucrativ artei lor.
    Dar sa revin la „respectul” datorat de stat artistilor sai. In ce limite putem intelege acest respect? Ca artistului i se cuvine, sine qua non, o sponsorizare generoasa, in vreme ce austeritatea bantuie prin buzunarele contribuabilului? Sau doar ca repectul fata de artist ne da masura acelei calitati a statului prin puterea sa de a o face, dar limitandu-se la posibilitatile rezultate din colectarile fiscale?! Poate fi o optiune de prioritati, dar daca clasa mijlocie isi poate cu greu permite a savura tocmai produsele actului artistic, atunci un buget generos parca transforma ICR intr-un club exclusivist, dar vulgar (=comun) finantat. Si la Scornicesti se obtineau 7 tone la hectar, urmare a privilegiilor obtinute si pentru care suferea o tara intreaga.
    E usor sa fii de dreapta si bun manager, cand sursele financiare sunt alocate

    PS. Domnule Papahagi, nu USL dorea scoaterea romanilor din afara granitelor de pe listele electorale permanente, ci insasi legea referendumului, care stipula exact baza de calcul a cvorumului. E si nefiresc pana la urma sa iei in calcul o grupa de cetateni cu drept de vot dincare voteaza cel mult 5%.

    • datzi dovada de o logica trasnet!
      deci e nefiresc sa aiba drept de vot tot ruminu!si io m am gindit la asta!dreptul de vot trebuie dat numai a lor nostri!

    • bugetul tottal al ICR 10 mil. euro anual: si plata cladirilor/chiriei si a intretinerii (la NY nu e doar un leu pe luna) si a consumabilelor si a inchirierii salilor de concert (la Paris nu e trei lei), etc etc. Abia ce mai ramane sunt salarii. In comparatie cu care minister e prea mare???? Cifre nu insulte si calomnii, Hantzy……

    • @ Hantzy
      Despre arta, artisti si ICR vorbiti in dodii politico-ideologice… Din pacate nu sunteti singura persoana care combate ferm, in totala necunostiinta de cauza, dar stapanind vag cateva concepte lemnoase si informatii de canal (de comunicare, la ce va gandeati?!?)
      In rest aveti dreptate. Firesc este sa aiba drept de vot numai cei care fac dovada ca au votat la ultimele trei scrutinuri cu PSD-ul sau cu oricare din asociatii sai. Restul sunt liberi sa faca ce vor, ca doar e democratie. Europeana.
      Asa se evita si acuzatiile nedrepte de frauda electorala, problemele de morala si etica politica si, in plus, se calculeaza mult mai usor bugetul tarii… (de ce, va las pe dvs sa ghiciti…)

  8. o sa se supere unii dar trebuie recunoscut ca numai in ultimii ani s a vorbit in sfirsit despre Rominia ca despre o tara interesanta si ca filme si nu numai genul coproductii caii nostri, artistii lor, si expozitii, si Cartarescu… numai ca un numar extrem de mic il citeste pe Cartarescu , si filme rominesti in Rominia le traiesti , vezi ,,Moartea domnului Lazarescu ” asa ca e absurd sa crezi ca avem o masa de oameni ce o sa i ia apararea lui H.R.Patapievici , si nu lui Marga… incercati sa il imaginati pe Vanghelie sau Mazare zicind numele numai , fostului director si actualului director…la urma urmei…oamenii de importanta pentru o natiune , pina in prezent , au fost rar apreciati in timpul vietii…zic rar , fiind eu o optimista…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adrian Papahagi
Adrian Papahagi
Conferențiar la Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Doctorat la Universitatea Paris IV-Sorbonne, stagii doctorale și post-doctorale la Londra, Oxford, New Europe College-București. Membru al asociației M10.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro