Home » Cultura »Media / Tech »Opinie »Societate/Life » Citesti:

Profeți și vrăjitori: Între eco-apocalips și tehno-optimism

Constantin Crânganu martie 14, 2018 Cultura, Media / Tech, Opinie, Societate/Life
111 comentarii 5,261 Vizualizari

Băgați la cap o dată cum vine socoteala

Oricum o-ntoarceţi şi o răsuciţi

E-ntâi păpica, şi apoi morala.

Bertolt Brecht – Opera de trei parale

Al doilea final, Act 2, Scena 2 (trad. anon.)

Pe finalul unei reclame Volvo pentru un nou SUV se aude o afirmație interesantă:

În lume există două tipuri de oameni: cei care se tem de viitor și cei care îl îmbrățișează.

Viitorul cu care ne vom confrunta peste câteva decenii va avea sigur elemente pe care nu le putem neglija. Conform estimărilor demografice ale ONU, în 2050 omenirea va număra aproape 10 miliarde de suflete, cu peste 2 miliarde mai multe decât în prezent. Asta înseamnă încă 2 miliarde de locuitori care vor avea nevoie de hrană și apă potabilă, de locuințe și joburi, de electricitate și diverse aparate electronice, de automobile și călătorii etc. Iar pe deasupra mai trebuie adăugate și schimbările climatice, cu cele 1,5 – 2°C încălzire globală la care ne dă voie Acordul climatic de la Paris.

Chiar dacă, istoric privind lucrurile, putem anticipa că marea majoritate a celor 2 extra miliarde de pământeni își vor găsi drumul dorit spre statutul de middle class, nu este greu să ne imaginăm dificultățile extraordinare cu care se vor confrunta copiii noștri.

Va fi posibil ca în următorii 32 ani societatea umană să fie cea pe care o dorim și o anticipăm acum? Dacă da, care va fi prețul și ce va trebui să facem?

Posibile răspunsuri la aceste întrebări au fost sugerate de Charles C. Mann într-o carte recent publicată (The Wizard and The Prophet: Two Remarkable Scientists and Their Dueling Visions to Shape Tomorrow’s World).

Conform lui Mann, oamenii care se tem de viitor sunt cei pentru care bunăstarea nu este cea mai mare realizare a omenirii, ci cea mai mare problemă. Pentru că prosperitatea noastră este temporară întrucât se bazează pe faptul că luăm mai mult din pământ decât ne poate el da. Și dacă vom continua, rezultatul inevitabil va fi devastarea pe scară globală, incluzând probabil și extincția noastră.

Mantra acestor oameni este: Reduceți consumul! Reduceți consumul! Altfel, fiecare va pierde! Precum profeții biblici, ei propovăduiesc eco-apocalipsa.

Din perspectiva viitorului, al doilea tip de oameni sunt vrăjitorii. Aceștia consideră că știința și tehnologia, aplicate corespunzător, sunt căile prin care omenirea poate rezolva situații dificile. Pentru cei care îmbrățișează viitorul cu optimism, bunăstarea nu este cea mai mare problemă, ci soluția problemelor. Numai atunci când devenim mai bogați, mai inteligenți, mai educați, vom putea inventa mai mult, vom putea rezolva eco-dilemele și câștiga meciurile eco-viitorului.

Mantra vrăjitorilor este Inovați! Inovați! Numai astfel fiecare poate câștiga! Îmbrățișarea entuziastă a viitorului este simbolul tehno-optimismului.

Numai că optimismul este privit de regulă cu suspiciune și, de multe ori, este considerat chiar ridicol. Un filosof optimist, John Stuart Mill, scria în 1828:  Am observat că nu omul care speră când alții disperă, ci omul care disperă când alții speră, este admirat de o mare mulțime de persoane ca fiind un înțelept. Cu alte cuvinte, vrăjitorii tehno-optimiști au șanse mai puține de a fi considerați posesorii unor calități mintale deosebite, precum înțelepciunea. Încă mai persistă ideea că profeții, chiar mincinoși dovediți fiind, sunt cei care trebuie respectați intelectual.

Într-o carte recentă, psihologul Steven Pinker (Harvard University) întărește această idee atunci când atrage atenția că avem de-a face cu un bias de negativism: Cei care seamănă frica legată de o profeție apocaliptică sunt considerați mai serioși și mai responsabili, pe când cei care sunt echilibrați sunt considerați ca fiind naivi și mulțumiți de sine.

Ne mai aducem aminte de isteria mondială de la sfârșitul anilor 1990 creată de presupusul Y2K bug? Atunci, însuși Președintele Clinton a intrat în panică și a desemnat un țar care se pregătească țara (și lumea) pentru catastrofele prezumate a avea loc pe 1 ianuarie 2000. Ce a fost până la urmă? Mult zgomot pentru nimic…

Profeții văd lumea ca pe un întreg finit în care oamenii sunt constrânși de mediul care-i înconjoară. Pentru ei, stabilitatea și prezervarea acelui mediu sunt garanțiile viitorului nostru și scopul ce trebuie urmărit. Profeții mai cred că lumea naturală  întruchipează o ordine mai înaltă care nu trebuie perturbată de acțiunile ordinare ale oamenilor.

Vrăjitorii văd posibilități nelimitate și inepuizabile de activitate, iar pe oameni îi privesc ca pe manageri competenți ai planetei. Pentru ei, creșterea și dezvoltarea reprezintă norocul și binecuvântarea speciei noastre. De aceea, planeta este ca o trusă de scule pe care fiecare le poate folosi în mod gratuit.

Conflictul dintre aceste viziuni opuse este centrat mai puțin pe fapte și mai mult pe valori. Argumentele aduse în dezbatere pleacă de la poziții morale și spirituale implicite: concepțiile despre lume și locul omenirii în aceasta. Nu e vorba de dihotomia dintre bine și rău, ci de divergența ideilor care definesc o viață bună, sau de ordinele etice prin care se acordă prioritate libertății personale ori unei  conexiuni intrinseci cu societatea.

Pentru tehno-optimiștii de la sfârșitul secolului al XX-lea și începutul celui actual, capitalismul piețelor globale dominate de marile corporații era/este un peisaj acceptabil moral, chiar dacă uneori în căutare de soluții reparatorii. Drepturile individuale, autonomia personală, mobilitatea fizică și socială au fost/sunt elemente rezonante majore.

Pe partea eco-apocaliptică, se consideră că aprioric societățile capitaliste dominate de consumarism suferă de un rău imanent pentru că ceva este fundamental greșit cu ele. Oamenii ar trebui să trăiască în comunități mai mici, mai aproape de glie, și să controleze nebunia exploatatoare generată de globalizare, corporații multinaționale și piețe dominante. Drepturile și libertățile individuale (precum mobilitatea, flexibilitatea) cu care se laudă societățile de consum nu sunt decât iluzii.

Argumentele de tip profeți vs. vrăjitori își au rădăcinile în dezbateri polemice purtate  cu mulți ani în urmă: Voltaire vs. Rousseau; Thomas Jefferson vs. Alexander Hamilton; Robert Malthus vs. William Godwin and Nicolas de Condorcet; T. H. Huxley vs. Bishop Samuel Wilberforce of Oxford, și alții. Pentru actualizare, plecând de la fascinanta carte a lui Mann, voi apela la doi reprezentați tipici, mai puțin cunoscuți astăzi: ambii au fost americani, au trăit aproximativ în același timp și au fost eroii unor dezbateri incendiare, începute în anii 1940, despre modul în care populația lumii, mereu crescătoare, va reuși să-și producă hrana necesară unui trai îndestulat[1]. Mai mult, contribuțiile intelectuale ale celor doi au marcat indelebil a doua jumătate a secolului trecut, iar rezonanțele persistă și în prezent.

William Vogt – Profetul eco-apocaliptic și Părintele ecologismului modern

Născut în 1902 și mort (prin sinucidere) în 1968, William Vogt (Figura 1) a fost un absolvent de franceză al unui colegiu rural din statul New York și un ornitolog amator. Fără a avea o pregătire formală  de specialitate, Vogt a pus bazele ecologismului modern odată cu publicarea în 1948 a unei cărți,  Road to Survival, devenite ulterior un best-seller mondial.

Cartea lui Vogt conținea două elemente majore inedite:

1. O nouă definiție a conceptului de mediu înconjurător (environment). Vechea definiție, datând de pe vremea Greciei antice, desemna factorii externi – climă, apă, aer, vegetație, sol – care afectau viețile și caracterele individuale[2]. În acest context, mediul înconjurător  se referea la un singur tip de loc – păduri, mlaștini, câmpii, țărmuri etc. – care acționa asupra individului. Vogt a întors noțiunea de environment cu 180 grade: mediul înconjurător nu mai însemna factorii externi naturali care afectau indivizii, ci factorii externi care erau afectați de oameni. În locul Naturii modelând oamenii, el își imagina oamenii modelând Natura. Și prin mediu înconjurător el nu mai înțelegea un loc specific, ci întreaga planetă. Schimbarea definiției unui cuvânt poate fi un act pur academic și abstract, dar consecințele nu sunt de același tip. Fără noul „environment” n-ar mai exista astăzi mișcarea ecologistă (environmental movement).

2. Vogt a folosit un termen marinăresc – capacitate portantă – pentru a rezuma patetic relațiile dintre umanitate și mediul înconjurător. În cazul unui vapor este vorba de mărimea cargoului (în tone sau metri cubi) care poate fi transportat. În cazul ecologismului introdus de Vogt, se referă la faptul că nicio specie nu poate depăși capacitatea portantă a mediului înconjurător. Trebuie să recunosc că a fost un concept cheie, cu un impact psihologic greu de neglijat, prin care Vogt a stârnit și sensibilizat emoțiile multor oameni. Aș putea spune că, peste mai multe decenii, Josh Fox a folosit într-o manieră similară secvența-șoc a apei de la robinet care se aprinde din cauza presupusei contaminării cu gaze de argilă, determinând succesul temporar al mișcărilor fracktiviste[3].

Prin folosirea capacității portante a mediului înconjurător, Vogt l-a reactivat pe Malthus. Dar așa cum Malthus n-a oferit nicio dovadă că producția agricolă poate crește numai aritmetic, în timp ce populația crește doar geometric, nici Vogt nu și-a întemeiat conceptul său pe baze de date ferme. Nici o unitate de măsură nu a fost propusă de el.

Intuitiv și emoțional, argumentul capacității portante este puternic, dar intelectual este speculativ și iluzional.

Figura 1. „Vrăjitorul” Norman Borlaug (stânga) și „profetul” William Vogt (dreapta) Sursa

Astăzi, conceptul capacității portante globale a fost rebotezat limite planetare de un nou grup de eco-cercetători apocaliptici. O discuție detaliată a celor 9 limite planetare am făcut-o aici.

Soluția principală propusă de Vogt pentru rezolvarea tuturor problemelor ecologiste a fost controlul populației care consumă prea mult: Mâncați mai puțin! Nu mai mâncați carne, lapte și brânzeturi[4]! Nu vă mai înmulțiți!

În celebra sa carte, Vogt îmbrățișează eugenia ca răspuns la suprapopularea planetei, îndemnând guvernele să ofere bani săracilor și debililor mintali pentru a se lăsa sterilizați. Astfel, își imagina el, va avea loc o „influențare selectivă favorabilă” asupra speciei umane. O astfel de idee, care astăzi este sacrilegiu și ar oripila pe oricine, a fost susținută de fondatorul ecologismului modern și prin aderarea sa la mișcarea eugenistă din America: în 1956, Vogt era director al American Eugenics Society, la recomandarea sponsorului sale, Margaret Sanger, co-fondatoarea lui Planned Parenthood Federation of America.

Deși ideile lui Vogt au devenit mobila intelectuală a majorității minților liberale vestice, moartea sa prin sinucidere nu a fost remarcată și nu a declanșat elogieri– poate că asta este soarta profeților, să moară fără onoare. În acest context, mi se pare sugestiv că necrologul publicat de influentul ziar liberal, The New York Times, subliniază în titlu doar rolul lui Vogt ca director al Planned Parenthood. Nimic despre ecologismul modern pe care l-a inventat.

Eco-apocalipsul post-Vogt

Lumea ideală preconizată de Vogt – o rețea de cetățeni ghidați de principii ecologiste și producători auto-suficienți  – seamănă cu cea visată de Thomas Jefferson, pentru care virtutea poate înflori doar în așezările agricole, departe de orașe și piețe (rural vs. urban). Dar, confirmând opiniile opuse ale lui Alexander Hamilton, mulți oameni au concluzionat că cel mai bun mod de a conviețui cu natura este concentrarea în marile orașe (pentru că se utilizează mai puține resurse decât în puzderiile de mici comunități răspândite peste tot), creșterea productivității (pentru că, dacă mai puțini oameni vor lucra pământul, se va maximiza producția) și creșterea prosperității (pentru că bunăstarea permite societăților să devină mai capabile în corectarea unor posibile greșeli ecologice). Vogt însuși a putut experimenta această situație atunci când părinții săi s-au strămutat dintr-o bucolică așezare (Mineola) din Long Island în urbanizatul și larg populatul Brooklyn.

Ideile lui Vogt nu au eșuat în totalitate.

În 1967, cartea „Famine 1975! America’s Decision: Who Will Survive? avertiza: Până în 1975 un dezastru de o magnitudine fără precedent va afecta lumea…foametea va face ravagii în națiunile subdezvoltate…aceasta este cea mai mare problemă cu care se confruntă omenirea. Reputata revistă Science a publicat o recenzie a cărții în care caracteriza predicția unor înfometări în masă drept auto-evidentă, argumentând că soluțiile tehnologice erau „nerealiste” și concluzionând că o catastrofă este inevitabilă: Toți cercetătorii responsabili sunt de acord că tragedia va avea loc.

Cu două luni înaintea sinuciderii lui Vogt și sub puternica lui influență, Paul Ehrlich a publicat The Population Bomb - The Population Control or Race To Oblivion, care începe cu infama propoziție: Bătălia pentru a hrăni omenirea s-a terminat. După care, autorul eco-apocaliptic ne avertizează: În anii 1970… sute de milioane de oameni vor muri de foame. Ne trebuie un control al populației pentru că este singura soluție.

Confirmând încă o dată cele scrise de Mill în 1828, și această carte apocaliptică s-a bucurat de un succes nebun. Ehrlich a reluat ideile lui Vogt, afirmând că niciun efort de a extinde capacitatea portantă a Pământului nu poate ține pasul cu creșterea necontrolată a populației.

În 1970, cu ocazia Zilei Pământului, Ehrlich a lansat un nou slogan: Oamenii poluează. Sugestia sloganului era clară: mai mulți oameni = mai multă poluare. Conducătoarea Indiei de atunci, Indira Gandhi, a replicat în 1972: Sărăcia este cel mai mare poluator. Ecologistul Garret Hardin a plusat, sugerând a 11-a poruncă: Să nu depășești capacitatea portantă.

În 1972, ideile lui Vogt s-au regăsit cu mult lustru academic în Limits to Growth, un studiu elaborat de un grup de cercetători de la MIT care, utilizând modele computerizate, au prezis că o creștere a populație cuplată cu una a consumului vor conduce la catastrofă. Cartea s-a vândut în 12 milioane exemplare traduse în 37 limbi.

Ca și Gasland mai târziu, Limits to Growth a declanșat o isterie planetară: Va exploda bomba populației și va veni sfârșitul lumii!!! Purtate de valul fricii populare, organizații  precum International Planned Parenthood Federation, the Population Council of the World Bank, the United Nations Fund for Population Activities, ori Association for Voluntary Sterilization au inițiat programe și campanii publicitare de reducere a fertilității în țările din lumea a treia.

Rezultatele au fost înfricoșătoare. Milioane de femei au fost sterilizate, adeseori forțat, uneori ilegal și în condiții nesigure, în Bangladesh, Mexic, Bolivia, Peru, Indonezia, și, mai ales, în India.  Acolo, numai în 1975, sterilizarea a fost aplicată la peste 8 milioane de femei și bărbați. Programele de control al populație, stipulate de profetul Vogt, s-au derulat cu vigoare și în Egipt, Tunisia, Pakistan, Coreea de Sud și Taiwan.

Inspirați de Limit to Growth, chinezii au ajuns la concluzia că singura modalitate de a evita catastrofa populației este o lege prin care un cuplu are dreptul doar la un singur copil. Adoptată în 1980, legea a produs zeci de milioane -poate chiar 100 milioane – de avorturi forțate, adeseori în condiții precare care au condus la infecții, sterilitate sau chiar decese. Alte milioane de femei au fost obligate să-și introducă sterilete sau să fie sterilizate. După aproape patruzeci de ani, China încă mai resimte dezastrul demografic de pe urma politicii doar-un-singur copil[5].

Ideea lui Vogt – reducerea populației prin metode controlate – a fost îmbrățișată cu entuziasm de Paul Ehrlich în The Population Bomb: Lanțul cauzal al degradării [mediului natural] este ușor de trasat până la sursa sa inițială. Prea multe mașini, prea multe fabrici, prea mulți detergenți, prea multe pesticide…, prea puțină apă, prea mult dioxid de carbon – toate acestea au o singură sursă: prea mulți oameni.[6]

Atâta ură a umanității este greu de conceptualizat și înțeles.

Ehrlich și-a continuat rolul de profet eco-apocaliptic în 1969, cu eseul „Eco-Catastrophe!” în care a prezis că Revoluția Verde va eșua și că „ignoranța” tehno-optimiștilor cornucopieni va fi dată în vileag. Până în 1980, degradarea mediului va duce la extincția întregii vieți animale importante din oceanele lumii, sute de mii de oamenii vor muri sufocați din cauza poluării aerului și speranța de viață în Statele Unite va scădea la 42 ani. Societatea vestică, a proclamat ritos profesorul de Stanford, este pe pragul completării violului și uciderii planetei pentru câștiguri economice.

Nu încape nicio îndoială că ecologismul – singura ideologie din secolul al XX-lea care a supraviețuit cu succes sub forma unei religii negative – este fundamental anti-umană. Scopul majorității profeților nu este obținerea unei balanțe între natură și umanitate, ci eliminarea fizică a oamenilor (cu excepția lor înșiși, prietenilor și fanilor). Numai așa îmi pot explica legătura dintre ecologism și controlul populației folosind eugenia fascistă și alte metode similare.

Norman Borlaug – Vrăjitorul tehno-optimist și Părintele Revoluției Verzi

Născut în 1914 într-un sătuc din Iowa, Borlaug (Figura 1) a muncit din greu pentru a-și plăti studiile universitare. A absolvit silvicultura la University of Michigan, după care a continuat cu masteratul și doctoratul în agronomie (patologia plantelor) la aceeași universitate. În 1970 a primit Premiul Nobel pentru Pace (primul agronom astfel onorat) datorită succesului fulminant al Revoluției Verzi pe care a inițiat-o și a câștigat-o triumfal. În 2007, când Borlaug avea 93 ani, The Wall Street Journal a publicat un editorial afirmând că el a salvat probabil mai multe vieți decât oricine în istorie. Poate un miliard. Iar necrologul lui din The New York Times subliniază din titlu că Borlaug a fost omul de știință agronom care a luptat cu foametea, dezamorsând bomba populației.

Cu o bursă minusculă din partea Fundației Rockefeller din New York, Borlaug s-a mutat în Mexic la începutul lunii septembrie 1944. În următorii 19 ani, cercetările sale se vor concentra pe două direcții importante:

a. Crearea unor plante de grâu rezistente la o boală contagioasă veche de mii de ani, care decimează regulat producțiile din întreaga lume, inclusiv România: rugina neagră a tulpinii (Puccinia graminis)

b. Crearea unor plante de grâu cu tulpini scurte și viguroase, capabile să nu se îndoaie până la pământ în cazul furtunilor sau ploilor puternice.

Munca pe câmp a fost extrem de solicitantă fizic: polenizarea manuală încrucișată a peste 8.000 de plante pentru a obține urmași care să răspundă celor două cerințe, înhămatul la plug când lipseau tractoarele, lucrări masive de îmbunătățire a calității solurilor, zile și nopți petrecute pe câmp într-o colibă ș.a.m.d. După prima recoltă, selectarea semințelor a continuat prin încrucișări cu grâu din Kenia, Japonia și alte țări. În total, 8.600 varietăți au fost urmărite cu atenție, catalogate, înregistrate, replantate și ciclurile s-au repetat până în 1963.

Borlaug a mai adăugat irigații, îngrășăminte naturale și/sau artificiale. Când a ajuns în Mexic, Borlaug a notat că doi din trei locuitori nu aveau suficientă mâncare din cauza recoltelor slabe. Când a părăsit Mexicul, după 19 ani de muncă pe brânci, producția de grâu la hectar se triplase.

Tehnologiile dezvoltate de Borlaug în Mexic au fost replicate cu succes și în cazul orezului, cea mai cultivată cereală din lume. Borlaug este responsabil pentru transformarea agriculturii în multe țări ale lumii a treia: dintr-o activitate de subzistență, la cheremul dezastrelor naturale, cu milioane de oameni care mureau de malnutriție sau foamete, s-a ajuns la o agricultură auto-suficientă. Miriade de locuitori din India, Pakistan, Filipine, Afghanistan, Sri Lanka, China, Indonezia, Iran, Kenya, Malaiezia, Maroc, Thailanda, Tunisia și Turcia au putut să se hrănească pe ei și familiile lor. Economiștii au estimat că între 1960 și 2000, recoltele de grâu s-au triplat în țările în curs de dezvoltare. Recoltele de porumb au crescut mai mult decât dublu. Cele de orez s-au dublat. Cantitățile suplimentare de hrană au permis creșterea populației, în timp ce proporția celor flămânzi a scăzut.

Aceasta este Revoluția Verde, consacrată ca atare în 1968 și încununată cu Premiul Nobel pentru Pace doi ani mai târziu.

Tehnologiile lui Borlaug sunt epitomul și emblema unei viziuni care arată clar că drumul printre dificultățile ecologice ale umanității străbate dumbrăvile productivității stimulate de știință. Viitorul alimentar al celor 10 miliarde de locuitori este departe de a necesita controlul populației recomandat de profeții eco-apocaliptici.

Tehno-optimismul post-Borlaug

Am descris deja o componentă excepțională a producției de hrană ajutată de tehnologie:

La începutul secolului al XX-lea, chimiștii germani Fritz Haber și Carl Bosch au descoperit secretul magic al producerii industriale a amoniacului, prin care au transformat aerul în pâine. Astăzi, jumătate din hrana celor 7,2 miliarde de locuitori ai planetei este datorată îngrășămintelor produse folosind procedeul Haber-Bosch.

Plantele au nevoie de azot pentru a produce o substanță numită rubisco, o enzimă catalizatoare în procesul de fotosinteză. Dar, pentru că reacțiile rubisco  nu pot fi modificate ca să devină mai productive, oamenii de știință lucrează în prezent la ceea ce se numește fotosinteza C4. Plantele care posedă acest tip de reacție cresc mai repede, necesită mai puțină apă și îngrășăminte, rezistă la temperaturi mai ridicate și produc mai multe boabe. Finanțat în principal de Fundația Bill & Melinda Gates, Consorțiul Orez C4 este cel mai mare proiect de inginerie genetică din lume. Există în prezent și alte proiecte de îmbunătățire a procesului de fotosinteză.

Lista organizațiilor care suportă organismele modificate genetic (OMG) este lungă și cuprinde nume prestigioase:  American Association for the Advancement of Science board of directors (2012); World Health Organization (2005); Academia Germană de Științe (2006), Uniunea Europeană (2010), guvernele britanic (2003), australian și din Noua Zeelandă (2005) etc.

Domesticirea unor ierburi perene pentru a produce cereale (iarba grâului) ori dezvoltarea culturilor de rădăcinoase, precum cassava (manioc sau yuca) vor putea suplini resursele alimentare. De exemplu, în condiții favorabile, cassava poate produce circa 180 tone/ha, de 50 ori mai mult decât grâul.

Criticilor săi, care l-au acuzat de folosirea intensă a îngrășămintelor artificiale sau irigațiilor, Borlaug le-a răspuns cu o contră: Unde ar fi lumea azi dacă am fi avut aceeași creștere a populației și bunăstării dar fără niciuna din creșterile recoltelor obținute prin Revoluția Verde? Înainte de a rezolva dileme morale, trebuie să hrănim toată lumea, prezentă și viitoare. Bertolt Brecht a spus-o mai bine decât mine[7].

Vogt și Borlaug

Cei doi eroii ai dezbaterii globale de la mijlocul secolului trecut – Avem sau nu avem suficientă mâncare pentru toți locuitorii de pe Pământ? – s-au întâlnit numai o singură dată. Vogt a vizitat lotul de cercetări agricole a lui Borlaug dintr-0 zonă aridă a Mexicului. În cartea sa, Mann raportează că Vogt a fost „îngrozit” de faptul că Borlaug încerca să obțină recolte dintr-un sol care era, după părerea lui, deja erodat și secătuit. Imediat, Vogt a expediat o scrisoare Fundației Rockefeller, cerând să fie anulată bursa lui Borlaug.

Acolo unde profetul Vogt nu a văzut decât un pământ fără valoare, pârjolit și neproductiv, vrăjitorul Borlaug a întrevăzut oportunitățile pe care semințele mai bune și tehnicile agricole mai eficiente le pot oferi oamenilor recoltele de care aveau nevoie pentru a scăpa de foamete.

Concluzii

Oamenii poluează, se plâng profeții eco-apocaliptici. Mai mulți oameni înseamnă distrugerea mediului înconjurător. Oare?

Cu două secole în urmă, pădurile din partea inferioară a fluviului Hudson din New York au fost decimate pentru a produce mangal (necesar încălzirii), tanini și sare (s-au ars lemne pentru evaporarea apei de mare). Albany, capitala statului, era cel mai nordic port cu apă adâncă de pe fluviu și cel mai mare centru de cherestea din țară și probabil din lume.

Când primii europeni s-au așezat în New York, dealurile erau acoperite aproape în totalitate cu păduri. Un recensământ forestier din 1875 a găsit că cele șase comitate din valea inferioară a Hudsonului conțineau 231.886 ha pădure, reprezentând circa 21% din suprafața totală a comitatelor. Dispariția micilor ferme de pe coasta de est a permis ca zone imense să se întoarcă la starea lor naturală. În 1975, copacii acopereau aproape 730.000 ha, adică de trei ori mai mult decât cu o sută de ani în urmă.

În 1875 cele șase comitate aveau o populație totală de 345.679 locuitori. În 2010, au fost numărați 1.360.510 locuitori. Cu alte cuvinte, populația a crescut de patru ori, concomitent cu triplarea suprafeței pădurilor. În general, pădurile Statelor Unite sunt mai mari și mai sănătoase acum decât erau în 1900, când țara număra mai puțin de 100 milioane. Situația această nu se întâmplă doar în America: resursele forestiere ale Europei au crescut cu circa 40% între 1970 și 2015, o perioadă în care populația continentului a crescut de la 462 milioane la 743 milioane.

Și exemplele pot continua: focile, delfinii și balenele s-au întors pe Tamisa,  căprioara cu coada albă, aproape dispărută în 1900, face ravagii în New England (și prin grădina mea din Pennsylvania). Curcanii sălbatici hălăduiesc pe areale mai largi decât atunci când au fost observați de primii europeni.

Căile navigabile urbane, abandonate multă vreme –Puget Sound, Chesapeake Bay, portul Boston, lacul Erie, râurile Hudson, Potomac, Chicago, Charles, Sena, Rin și Tamisa au fost repopulate cu pești, păsări, mamifere marine și, uneori, înotători. Locuitorii din suburbii pot vedea acum lupi, vulpi, coioți, urși, lincși, bursuci, vulturi ș.a. pe străzi și prin grădini.

O cale optimă pentru accelerarea conservării mediului este decuplarea productivității de resurse: mai multe beneficii pentru oameni cu mai puțină energie și materii prime. Pentru asta, va trebui crescută densitatea populației, idee sugerată inițial de Alexander Hamilton. Pe măsură ce „vrăjitorii” produc mai multe proteine, calorii și fibre folosind mai puțin teren, apă și  îngrășăminte, terenurile economiste se pot reîntoarce la starea lor naturală. Pe măsură ce forța de muncă folosită în agricultură scade și oamenii se mută în orașe, ei nu doar eliberează suprafețe agricole, ci reduc și consumul resurselor necesare pentru navete, construcții și încălzire.

Progresul omenirii în protecția mediului poate fi urmărit prin evoluția unui Environmental Performance Index (EPI), care este un indicator compus al calității aerului, apei, pădurilor, zonelor piscicole, terenurilor agricole și habitatelor naturale. Din cele 180 țări care au fost monitorizate de-a lungul unui deceniu sau mai mult, toate (cu două excepții) au înregistrat o îmbunătățire a gradului de protecția mediului. Plecând de la date solide, nu speculații apocaliptice, ecocidul nu există decât în mințile învolburate ale profeților apocalipsului ecologic.

O concluzie simplă și clară transpare din analiza indexului EPI: cu cât o țară este mai bogată, în general, cu atât mai curat este mediul ei înconjurător. Primele 5 locuri în clasamentul EPI pe 2018 sunt ocupate, în ordine, de Elveția, Franța, Danemarca, Malta și Suedia. Pentru comparație, Romania ocupă locul 45 pe ansamblu, dar locuri codașe la categorii importante: calitatea aerului (locul 136) și calitatea apei (70).

Exemplele de mai sus demonstrează contrariul profețiilor eco-apocaliptice: mai mulți oameni ≠ mai multă poluare sau distrugere a mediului.

Dacă modelarea pe computer ar fi fost disponibilă în 1890 ar fi prezis că, datorită creșterii populației și a necesităților de transport, noi nu am fi fost capabili să producem suficienți cai, iar bălegarul ar fi inundat străzile, creând probleme de sănătate. Apariția automobilelor – miraculoasă invenție tehnologică – a rezolvat o potențială dilemă eco-apocaliptică de la finele secolului al XIX-lea.

Ideea că dezvoltarea capitalistă este dușmanul mediului înconjurător pierde din vedere faptul că ecologismul este un lux pe care puține țări sărace și-l permit. Dacă aveți dubii, comparați calitatea aerului și apei din New York City sau Tokyo cu cele din oricare oraș similar ca mărime din lumea a treia[8]. Sărăcia, nu capitalismul, este cel mai mare poluator (apud Indira Gandhi). Oare capitaliștii nu vor ca ai lor copii lor să respire un aer curat? The Russians love their children too…(Sting).

Un lux pe care nu și-l pot permite toate miliardele de locuitori ai planetei este și agricultura ecologică sau bio, organică, fără pesticide, fără insecticide, fără îngrășăminte industriale, fără OMG. A cere omenirii să se hrănească ecologic, doar cu astfel de produse agricole, ale căror prețuri depășesc majoritatea bugetelor familiale și ale căror producții sunt insuficiente din mai multe motive, este o crasă manifestare de cinism și dispreț la adresa omenirii. Nu mai mâncați pâine (industrială), mâncați cozonac (bio)! Știm cu toții cum a reacționat populația înfometată a Parisului în 1789 la acest îndemn și care a fost soarta ultimă a Mariei Antoaneta.

Acuzațiile eco-activiștilor că civilizația noastră este prima care se va autodistruge sunt cel puțin nefondate. Prezentând dispariția unor civilizații anterioare, istoria convențională blamează o serie de evenimente externe: cutremure, molime, climă, cuceriri. Dar acele civilizații ar fi putut evita loviturile fatale dacă ar fi beneficiat de cunoștințe agricole, medicale sau militare mai bune. Înainte ca strămoșii noștri să aprindă primul foc (și, din păcate, de multe ori și după aceea), oamenii au murit literalmente de frig zăcând peste mijloacele de a face focul și care i-ar fi salvat de la îngheț dacă ar fi avut cunoștințele necesare.

Analizând dezbaterile dintre Vogtieni și Borlaugieni, nu mă pot opri să nu remarc că tot mai mulți oameni se îndepărtează de alarmismul ecologist ori jihadul verde. Și asta nu din cauza unor articole precum acesta. Ci din cauza multiplelor alarme trase în trecut de profeții eco-apocaliptici și care s-au dovedit a fi false. Often wrong, never in doubt = Eco-isterie. Precum în fabula cu băiatul care strigă aiurea „Lupul!” până nu-l mai crede nimeni, oamenii își pierd încrederea după ce au fost mințiți în mod repetat.

Chiar dacă agențiile de știri livrează non-stop știri intenționat alarmiste, țintind centrele emoționale ale publicului – niciodată nu se spune că un avion a decolat cu succes, dar întotdeauna prăbușirea unui avion este breaking news – oamenii au devenit tot mai încrezători în „vrăjitoria” tehnologică a viitorului, capabilă, după cum a dovedit, sute de ani la rând, să confrunte provocări și să depășească obstacole existențiale. Homo sapiens este o specie prometeică.

Profetul spune: Avem multe probleme nerezolvate!

Vrăjitorul spune: Nerezolvate nu înseamnă nerezolvabile.

Dacă ar fi să aleg vreodată între Casandra și Pollyanna, votul meu ar merge către cea din urmă. Până atunci, prefer să ascult finalul reclamei Volvo[9]:

The future is for the unafraid.

NOTE______________________________


[1] La vremea aceea, necesitatea hranei suficiente era problema mondială #1. După triumful Revoluției Verzi, care a rezolvat decisiv problema, au intrat în arena publică schimbările climatice, despre care am tot scris și poate voi mai scrie până când și acestea vor deveni istorie.

Pariez că după ce isteria schimbărilor climatice antropogene se va termina, o nouă alarmă va îngrozi planeta: schimbarea polarității câmpului magnetic al planetei! :-)

Ca geofizician, voi scrie și despre această noua calamitate, cu condiția să mai fiu pe aici. :-)

[2] Ideologia schimbărilor climatice

[3] Gasland sau puterea manipularii

[4] Printr-o ciudățenie a evoluției, Homo sapiens este singura specia animală ai cărei membri beau lapte și după înțărcare (cu foarte puține excepții). De vină este o enzimă, lactaza, care transforma lactoza în glucoză și galactoză. Vă puteți ușor imagina cât de „vinovați” sunt oamenii pentru această „deviație” evoluționistă: miliardele de vaci, oi, capre, cămile și alte rumegătoare sunt sursa unică de lapte și brânzeturi, iar pe de altă parte, creșterea lor are serioase consecințe ecologice: aceste animale produc semnificative cantități de metan, un puternic gaz cu efect de seră. Anual, animalele erbivore, crescute pentru lapte și carne, generează între 14.5% și 18% din totalul gazelor antropogene cu efect de seră.

[5] China: Un uriaș cu picioare (geopolitice) de lut

[6] Paul Ehrlich s-a mai compromis o dată ca profet atunci când a pus un pariu cu Julian Simon, autorul unei cărți de referință, The Ultimate Resource, 1981 și 1996. Plecând de la fantezia sa că bomba populației va exploda curând, Ehrlich a prezis că resursele naturale vor fi epuizate la fel de curând. Simon a fost sceptic și a pariat cu Ehrlich că după 10 ani prețurile a cinci metale importante vor fi mai mari, nu mai mici. În 1990, Ehrlich a plătit lui Simon un cec ca recunoaștere că a pierdut pariul. Am descris mai detaliat această situație aici.

[7] Dacă mai există foamete recentă în țări precum Venezuela ori Coreea de Nord, cauzele sunt politice, nu ecologice.

[8] Stephens, B., Apocalypse Not, The New York Times, February 8, 2018.

[9] Nu cred că reclama Volvo a avut un așa mare ecou printre cumpărătorii de SUV-uri, dar nici nu pot trece cu vederea un articol recent din The New York Times:

The World Is Embracing S.U.V.s. That’s Bad News for the Climate.

Pentru prima dată anul trecut, SUV-urile au reprezentat mai mult de o treime din totalul mașinilor vândute, pe măsură ce cumpărătorii din China, Australia și Europa au renunțat la sedanuri.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "111 comments" on this Article:

  1. Leo spune:

    Mi-as permite sa va sugerez un text care, dupa mine, e mai realist decat punctele de vedere mentionate. E vorba de Homo Deus a lui Harari.

    Vorbind de ecologie si modificare ecosistemului, nici cartea lui precedenta – Sapiens – nu e lipsita de valoare.

    • Pop spune:

      Nici “Le Fanatisme de l’apocalypse. Sauver la Terre, punir l’Homme” a lui Bruckner nu este o carte de ignorat. Cărțile lui Harari au meritul de a nu prezenta maniheist lucrurile. Viitorul nu va fi sărbătorirea victoriei binelui asupra răului (sau invers) așa cum se văd ele azi.
      Pe de altă parte, William Vogt mi se pare un personaj secundar în dezbatere, cel puțin în Europa. E mult mai puțin important decât Barry Commoner, să zicem.

    • Cinicul spune:

      In Homo Deus Harari vine cu o proiecție mai puțin optimistă, el prezice ca avansurile tenhologice viitoare vor duce nu la un underclass, ci la un useless class, grupuri largi de oameni care nu vor fi capabili sa presteze nici o muncă utila. Autorul spune că societatea elitusts a viitorului nu va avea nici un interrs sa-i educe pentru a fi cat de cat folositori. Ce se va întâmpla cu acești useless class ne trimite spre SF.

  2. Josef Svejk spune:

    Ca de obicei domnul profesor Cranganu dezvolta succint o tema intriganta intr-un mod atractiv si fundamentat. Felicitari!

  3. Josef Svejk spune:

    Mi-as permite o completare: La chestia cu “Strangeti cureaua!” atat de draga ecologistilor in particular si “progresistilor” in general, merita amintit ca ea a fost un loc comun al tuturor tiraniilor. Totusi e ceva ce-i face pana la urma mai poutin inumani pe alde Stalin, Hitler, Mao, Ceausescu, Kim Ir-sen , Mobutu, etc. ca pe “progresistii” zilelor noastre: Astia macar justifdicau strangerea curelei pentru zidirea unui viitor luminos si prosper. Imbecilii zilelor noastre propovaduiesc strangerea prosteasca a curelei pentru nimic. Pentru ca tot ei ne asigura ca maine va fi oricum mai rau ca azi. Si iata ca se gasesc totusi haite de zgubilitici cu creierasul cat aluna care sa-i urmze cu fanatism…

    O a doua caracteristica definitorie a acelorasi creaturi e aceea ca practic nimeni dintre propovaduitorii de vaza nu-si urmeaza propriile comandamente. Asa cum in comunism sau nazism capeteniile regimului se infruptau dupa pofta inimii (si inca ceva pe deasupra) din tot le iesea in cale in timp ce raguseau caraind refrenul cu “Strangeti cureaua!”, tot asa si bunii ecologisti refuza cu indarjire sa se mute in sanul naturii si sa traiasca eco si bio fara mai otravi biata planeta. De ce oare?

    Omul e o fiinta inteligenta. Sigur ca o buna parter din resurse sunt epuizabile. Ele se vor epuiza oricum indiferent ca economisim sau nu. Ideea nu e sa strangem cureaua ca sa prelungim agonia, ci sa gasim alte resurse si modalitati de a ne imbunatati calitatea vietii. Cei ce nu au cutezat sa doreasca mai mult decat aveau antecesorii lor au disparut. Ei sunt cei ce nu au avut curajul sa paraseasca pestera in care li se parea ca traiesc in siguranta (pana venea ursu’ cu capsa pusa) si ca mai bine de atat nu se poate. Dawinismul are totusi partile sale functionale: Cei ce vad varsta de aur in trecut sunt condamnati la extinctie. Varsta de aur e intotdeauna undeva in viitor. Depinde doar de noi sa o aducem cat mai aproape.

  4. gigel spune:

    Sunt de acord cu un optimism moderat si ma lasa rece alarmistii de Facebook. Pe la 1850 am inceput sa emitem dioxid de carbon si am ajuns sa triplam valorile pana azi. Chiar daca puterea stiintei este nelimitata si cred ca va rezolva problema pana la urma ( am mai discutat de aparate solare care sa ia carbonul din atmosfera si sa il stocheze, un fel de fotosinteza pe fast-forward ), chiar daca se preconizeaza energice aproape verde din fuziune nucleara, tot nu suntem siguri ca la schimbari de asemenea anvergura si intr-un timp atat de scurt, efectele asupra ecosistemului nu pot lua turnuri catastrofale, fiindca, nu-i asa, tot ce sa intamplat pe Pamant s-a intamplat intr-un ritm foarte rapid, cam de la 1850 incoace.

    Problema e asadar cine va invinge, inadaptare a Terrei la schimbarile rapide impuse de civilizatia umana sau puterea stiintei de a gasi solutii in interesul comun al planetei si speciei umane. Nici una, nici alta, nu trebuie subestimate. Nu putem arunca la gunoi produse ale evolutiei gen ursii polari dintr-o vanitate prosteasca, de oameni de stiinta care cred orbeste ca le vor rezolva pe toate pana la urma, fiindca este posibil ca la un moment dat sa nu mai avem pur si simplu timp pentru stiinta.

    Inca mai putem face cercetare daca temperaturile cresc cu cateva grade si pierdem niste orase de pe coasta. Insa daca intram in criza de apa dulce si oxigen, toti oamenii de stiinta vor lasa pixul si vor trece la arme, fiindca in acel moment scapa cine poate.

    • Harald spune:

      Nivelul de CO2 este o manifestare a încălzirii, o măsură a ei, nu o cauză. Iar componenta antropogenă a încălzirii este nesemnificativă. În următorii 30 de ani ai să ai ocazia să te convingi: temperaturile vor scădea sesizabil, clima în Europa va fi din ce în ce mai rece, însă nivelul de CO2 nu va scădea, pentru că decalajul de timp cu care el urmează variațiile de temperatură este cuprins între câteva zeci și câteva sute de ani.

      Într-o analogie simplă, nivelul de CO2 este nivelul mercurului din termometru. Tu te uiți la termometru, în felul ăsta îți dai seama că s-a încălzit încăperea. Dar dacă extragi o parte din mercur, astfel încât să-i scadă nivelul, asta nu va duce la răcirea încăperii. În schimb, dacă pe ușa întredeschisă începe să intre aer mai rece, va dura un timp semnificativ până când va scădea și nivelul mercurului din termometru.

    • Harald spune:

      Ca precizare la comentariul de mai sus: epoca de încâlzire recent încheiată a început pe la 1720 – 1750, mult înainte de epoca industrială bazată pe cărbune, deci compnenta antropogenă se exclude.

      După 1740, Tamisa a mai înghețat doar în 6 ierni, penultima dată în 1795 și ultima dată în 1814. Dacă poți corela anii ăștia cu arderea industrială de cărbune, be my guest! :)

      • Vercix spune:

        Cand omul emite CO2 in atmosfera (prin arderea combustibilor fosili de ex) crescand concentratia de CO2 nu o face din cazua cresterii caldurii, ci din contra, din cauza scaderii ei si vrea sa se incalzeaza. Si sa se deplaseze. Si altele. Care nu au de a face cu cresterea temperaturii.

        • Harald spune:

          N-am inventat eu lupta împotriva încălzirii globale, ecologiștii au inventat-o. Eu știu că nu e suficientă căldură nici acum și nu era nici la 1720.

          Dar încăzirea climei începută atunci dovedește că nu arderea industrială de cărbune a fost cauza.

          • Vercix spune:

            Aratam ca concentratia CO2 care poate sa creasca nu ca urmare a cresterii temperaturii, ci ca urmare a activitatii umane – ceea ce e cazul acum.

            Indiferent cand a inceput actualul ciclul de incazlrie, e clar ca el a fost accelerat de activitatea umana. Si asta e problema – accelerarea. Schimbari care in mod normal s-ar fi intamplat in mii de ani, se intampla acum intr-o generatie.

            • Harald spune:

              Care “mii de ani”? De la 1720 până la 1850, pe seama cui pui tu creșterea de temperatură?

              În ”mii de ani” se întâmplă lucruri mult mai adevărate: jumătatea de nord a Germaniei nu mai e acoperită de calota glaciară, Marea Britanie nu mai e legată de continent, ghețarii nu mai aduc în Olanda bolovani din Norvegia etc.

            • Vercix spune:

              Problema pe care am ridicat-o e viteza schimbarilor, nu cresterea in sine (asta e o alta problema).

              Cand pamantul iesea dintr-o era glaciara, temperatura crestea cam cu 5 grade in 5000 de ani (pt ultima era glaciara am gasit info de 4 grade in 10000 de ani). Acum am crescut cu 1 grad in 30 de ani! Iar in ultimii ani cresterea s-a accelerat!

            • Harald spune:

              @Vercix – și nivelul optim stabilit de tine care e? :) Fără să-ți dai seama, tu pornești de la axioma că există un nivel optim, iar clima planetei se îndepărtează accelerat de acel nivel optim. Scrie tu care e acel nivel optim, măcar să avem o bază de discuție :)

            • Vercix spune:

              @Harald – nivelul optim e cel la care adaptabilitatea oamenilor e cea mai usoara.

              Cu siguranta ca cresterea rapida (cateva zeci de ani) a frecventei si intensitatii uraganelor sau cresterea rapida a nivelului marii nu se incadreaza la optim. Nici defazarea ciclurilor naturale – plantele ies mai repede, insectele polenizatoare mai tarziu, pasarile se intorc mai repede din migratii, dar nu au insecte de mancat, etc nu se incadreaza la un ritm optim.

            • Harald spune:

              @Vercix – asta mai rămăsese nerezolvat, să înveți păsările când să migreze! :) Fii tu liniștit, că de vreo 65 de milioane de ani încoace, de la extincția dinozaurilor, se descurcă ele foarte bine. Și chiar și mai devreme, se pare că unele specii de dinozauri migrau, deci păsările au învățat asta chiar de la strămoșii lor, nu au așteptat să apară oamenii.

              Cât despre nivelul mărilor, s-a mai discutat despre peșterile din Mediterana locuite cândva de oameni, dar a căror intrare se află azi sub nivelul mării. Nivelul mărilor a crescut mult peste tot ce ți-ai putea imagina tu, iar asta în epoci foarte recente. Ai efectiv o colecție de mituri ecologiste în repertoriu și nici acelea prea bine structurate.

            • Vercix spune:

              Pasarile au invatat cand 5 grade cresteau in 5000 de ani. La fel si oamenii din pesteri.

            • Harald spune:

              @Vercix – când ai 10 grade diferența obișnuită de temperatură de la zi la noapte, crezi că păsările migratoare sunt afectate de o medie calculată de tine sau de NASA după metode fanteziste, astfel încât să-ți dea creștere chiar și atunci când în realitate e scădere?

              Păsările își reglează singure migrația, în anumiți ani vin cu câteva zile mai devreme, în alți ani cu câteva zile mai târziu. Se fac chiar predicții meteo în funcție de migrația lor, pentru că oamenii încă nu au modele climatice destul de bune, păsările au.

              Pur și simplu e o aberație totală ce susții tu, ai impresia că păsările, insectele și plantele sunt un fel de roboți cu ore fixe și depind de tine ca să-și poată continua existența? În realitate e exact invers, omul are cel mai artificial mod de viață și e cea mai recentă specie, iar toate celelalte (păsări, plante, insecte) vor continua să existe pe planetă mult după ce specia umană va fi dispărut.

            • Vercix spune:

              @Harald – nu de o medie calculata, ci de temperatura in crestere, fenomen cat se poate de real

              E un truism ca pasarile isi regleaza singure migratia – ca nu se astepta nimeni sa le fluture un stegulet in fata cand e sa porneasca pe ruta de migratie.

              Cat despre influenta cresterii temperaturii si pornirea in migratie, sa citam din acest studiu al Universitatii din Edinburg:

              We confirm earlier findings that on average birds have significantly advanced their spring migration time by 2·1 days per decade and 1·2 days °C−1. We find that over time and in response to warmer spring conditions, short‐distance migrants have advanced spring migratory phenology by more than long‐distance migrants.

              https://besjournals.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1111/1365-2656.12612

              Riscurile sunt explicate bine in frazele urmatoare (din alt articol, google daca vrei sursa)

              Reaching their summer breeding grounds at the wrong time – even by a few days – may cause birds to miss out on maximum availability of vital resources such as food and nesting places.

              Late arrival to breeding grounds may, in turn, affect the timing of offspring hatching and their chances of survival.

              Ciclurile naturale nu se modifica simultan la toate speciile – pasarile cu rute de migratie mai lungi sunt mai putin sensibile decat cele cu rute mai scurte, astfel ca cele din urma pornesc mai repede odata cu cresterea temperaturilor, iar pe cand migratoarele de cursa lunga ajung la destinatie spatiul de cuibarit e deja ocupat de cei sostiti inainte astfel ca riscul pt migratoarele de cursa lunga e mult mai mare.

              Si nu mai vorbesc de plante, insecte, alte vietuitoare, fiecare cu raspunsul propriu la modificarile de temperatura (si alte modificari climatice).

              Aberatie totala e sa ignori datele stiintifice.

            • Harald spune:

              @Vercix – nu e treaba ta, ca reprezentatnt al speciei umane, să arbitrezi competiția între diverse specii de păsări migratoare sau între diverse specii de plante și păsări. Competiția asta a existat tot timpul, iar în afară de Mao nu s-a apucat nimeni să intervină.

              Nu există niciun target, nicio valoare clară și niciun optimum. Pur și simplu totul e variabil, în trecutul planetei au existat atât perioade mult mai calde, cât și perioade mult mai reci, iar speciile care există de zeci de milioane de ani s-au descurcat destul de bine, altfel nu le-am întâlni astăzi.

              Ce citezi tu acolo nu e știință, e pseudo-știință. Cercetarea adevărată se abține de la judecăți de valoare și nu are target, se rezumă la observații. În momentul când are target și emite judecăți de valoare, aceea devine ideologie, nu mai e știință. În rezumat, asta propovăduiești tu pe-aici, o ideologie.

            • Vercix spune:

              @Harald – ba e treaba mea/a nostra cand noi suntem cei care cauzam modificarile

              Banuiesc ca ai pierdut pe drum ideea de care spuneam: optimul e dat de adaptabilitatea omului. Deci omul era in centrul atentiei mele – partea etica, ce tine de distrugerea celorlalte specii nu am inclus-o in discutie si e clar ca oricum asta te doare la basca, deci n-are rost sa-mi pierd vremea cu aspectul asta.

              O alta idee pe care ai pierdut-o pe drum e cea legata de acceleratia schimbarilor – in trecut schimbarile astea se intamplau intr-un anumit interval de timp, acum in altul – modificare cauzata de om.

              Evident ca ce am citat eu e stiinta (seriile de date NASA, studiul universitatii din Edinburg, chiar si citatul din articolul de pe BBC) – ce faci tu e negarea evidentei. Imediat o sa-mi spui ca 1+1 fac 3 pt ca cei care zic ca 1+1 = 2 sunt niste oameni pseudostiintifici. Nu vad ce “judecati de valoare” ai gasit in citatele respective.

              Revenind la adaptabilitatea umana – problemele diverselor specii ne pot afecta si pe noi. Disparitia mancatorilor de insecte poate duce la o invazie de insecte – ne afecteaza. Disparitia insectelor poate duce la o scadere a polenizarii plantelor utile omului – ne afecteaza. Si tot asa. Dar banuiesc ca ideea asta e prea subtila pt tine.

            • Harald spune:

              @Vercix – nu am pierdut nimic pe drum, sunt mituri ecologiste și atât . Peste 50 – 60 de ani, nepoțiii tăi or să fie conștienți cât de puțin știm despre ecosistemul planetar, iar toate încercările tale actuale de a-l administra or să apară exact atât de ridicole pe cât sunt în realitate.

              Încearcă să-ți recitești postările, vezi că s-au transformat într-o predică bazată pe self-righteousness, la fel ca a unui evanghelirst la colț de stradă. O colecție de de dogme și o religie, asta e ecologismul pe care-l predici. Iar dacă repeți un lucru de 5 ori, asta nu-l face cu nimic mai valabil.

      • Vercix spune:

        Ce epoca de incalzire recent incheiata? Incalzirea continua.

        Ai aici datele, coloana a doua e temperatura medie globala
        https://climate.nasa.gov/system/internal_resources/details/original/647_Global_Temperature_Data_File.txt

        • Josef Svejk spune:

          Or fi crescând domnule, că prea o zieceți cu foc…

          Mă întreb totuși cum naiba de pe 16 Martie 2018 eu mai am aproape jumătate de metru de zăpadă de o parte și alta a driveway-ului (e drept că în curte începe deja să se vadă iarba maro) iar afară sunt acum devreme dimineața -5 C (e drept că spre prânz urcă peste 0C) ?!

          Miercuri ziceau ăștia la radio că în urmă cu 10 ani aveam pe 14 Martie prima tornadă a sezonlui. Azi copiii habar nu au ce e tornada (nu că ne-ar lipsi) … O tempora…

          • Vercix spune:

            O analiza nu se face pe un fenomen local. Asa ma uit la Bucuresti – o iarna mai calda ca asta n-am mai intalnit, si am cateva zeci de ierni la activ.

        • Harald spune:

          @Vercix – încălzirea continuă doar în propaganda ecologistă. Tendința s-a inversat clar după 2010. Este greu de trasat o linie clară de demarcație, pentru că ea diferă de la regiune la regiune, nu există una singură valabilă pentru toată planeta. Însă a continua în prezent circul cu încălzirea globală îi plasează pe protagoniști în aceeași categorie cu adepții Pămânutului plat sau ai modelului geocentric.

          • Vercix spune:

            Daca nici cu datele in fata nu ne lamurim…
            Nu s-a inversat nimic fata de 2010 – oricum o analiza nu se face alegand aleator un an.

            Temperatura medie globala in 2017 e mai mare cu 28% fata de 2010 si cu 57% fata de 2011!
            Cresterea e si mai mare daca luam ca referinta 2016 – cel mai cald an de cand au inceput masuratorile!

            Important e trendul care e clar (vezi graficul):
            https://climate.nasa.gov/vital-signs/global-temperature/

            • Harald spune:

              Acel “57%” e tocmai dovada propagandei ecologiste ridicole. Ce nivel de referință folosești tu pentru temperatură, la ce te raportezi ca să obții ”57%” ? Puțin simț al ridicolului nu strică nimănui.

              Chiar așa, cu ”57%”, ți se pare cumva că e cald? Ai semănat porumbul în februarie, dacă tot a fost “57%” ? :)

            • Vercix spune:

              Nu are cum sa fie propaganda din moment ce procentul l-am calculat eu. Realizez acum ca am gresit, scala Celsius nepermitand astfel de rapoarte, poate daca utilizam Kelvin.

              Dar asta nu schimba esentialul. Temperatura globala a crescut de la 0.57 grade Celsius in 2011 la 0.9 grade in 2017, dupa ce prin anii 70 era negativa.

              Si da, mi se pare ca am avut o iarna cu 57% mai calda decat cele de acum 15-20 de ani :-)

            • Harald spune:

              @Vercix – apreciez sinceritatea, dar soluția ar fi să iei un manual de Fizică de clasa a X-a și să încerci să înțelegi ce este temperatura. Dacă măsori temperatura din două zile consecutive, la aceeași oră, valorile obținute îți permit să stabilești în care zi a fost mai cald la acea oră , însă asta nu spune absolut nimic despre care dintre cele două zile a fost mai caldă, pe ansamblu.

              Este de apreciat că de la o postare la alta ai reușit să înțelegi că gradele Celsius nu sunt mere, astfel încât dacă azi au fost 12 grade la ora X și ieri au fost 8 grade la aceeași oră X să poți susține că azi e cu 50% mai cald decât ieri. Încearcă să faci un pas mai departe și să înțelegi că nici gradele Kelvin nu sunt mere, nu poți susține că azi a fost cu 1,5% mai cald decât ieri.

              Niciun fel de procente nu sunt aplicabile la ce încerci tu să compari. Dar ca să înțelegi asta, trebuie mai întâi să înțelegi ce este temperatura. Și, din păcate, lecții de termodinamică pe forum nu facem.

            • Vercix spune:

              Temperaturile respective sunt medii globale, adica deja toate ajustarile sunt facute pt ca cifrele sa fie relevante in discutia asta.

              Am spus “poate” legat Kelvin pt ca nu tineam sa insist pe calcul. Dar daca ma fortezi, o temperatura de 2 Kelvin e de doua ori mai mare decat una de 1 Kelvin. Adica +100%.

              In rest ramane esentialiul: crestere temperaturii globale continua, ba chiar s-a accelerat, nici vorba de incetare a epocii de incalzire.

            • Mihail Dumache spune:

              Da, şi mai alarmist este planiglobul de pe site care, de la 1884 în 2017, pare că se încinge. Între -4 şi +4 Farenheit, albastrul aproape că dispare pe fondul galben-portocaliu!

            • Vercix spune:

              Intr-adevar. Dar uite ca unii si cu cifrele/graficele in fata refuza sa admita incalzirea. Ca ei e destepti si NASA pe dinafara…

          • Harald spune:

            @Vercix – dacă ”o temperatura de 2 Kelvin e de doua ori mai mare decat una de 1 Kelvin. Adica +100%”, tu n-ar fi trebuit să treci de clasa a X-a. Ești într-adevăr comparabil cu cei care consideră Pământul plat.

            Iar dacă Temperaturile respective sunt medii globale, adica deja toate ajustarile sunt facute pt ca cifrele sa fie relevante in discutia asta, ar fi două posibilități: ori propagandă ecologistă lipsită de orice urmă de probitate, ori lipsa unor cunoștințe elementare de statistică, la nivel de liceu.

            Rezumatul rezumatului e următorul: când NASA ajunge în conflict cu termodinamica și tu promovezi punctul de vedere al NASA, asta spune totul și despre tine, nu doar despre NASA.

  5. Gamma spune:

    @4 – specia umana e departe de a fi unitara in acest aspect , la fel ca nenumarate alte specii inclusiv cainii din care o perte sunt cat se poate de toleranti la lactoza

    Somewhat less than 40% of people in the world retain the ability to digest lactose after childhood. The numbers are often given as close to 0% of Native Americans, 5% of Asians, 25% of African and Caribbean peoples, 50% of Mediterranean peoples and 90% of northern Europeans. Sweden has one of the world’s highest percentages of lactase tolerant people.

    @Y2K , The total cost of the work done in preparation for Y2K is estimated at over US$300 billion ($426 billion today, once inflation is taken into account).[57][58] IDC calculated that the US spent an estimated $134 billion ($190 billion) preparing for Y2K, and another $13 billion ($18 billion) fixing problems in 2000 and 2001. Worldwide, $308 billion ($438 billion) was estimated to have been spent on Y2K remediation

    Toata munca aia nu a fost degeaba , degeaba a fost galagia in preajma evenimentului cand era clar ca sistemele critice erau pregatite (genul de sisteme specifice big business -ului si nu P2-uri stand alone ca al meu ) .

    • Harald spune:

      Aveam un Pentium I la 166 Mhz la momentul Y2K și tot ce-a fost el capabil să facă la acel moment a fost să se întoarcă la 1 ianurie 1980, că atunci începea calendarul din BIOS-ul lui :)
      N-a muirt nimeni, am setat data curentă și asta a fost tot.

      • WD spune:

        @ Harald (15/03/2018 la 1:37)

        Interesanta opinie !

        E comparatia inttre un elefant si un soricel: un computer pentru “uz personal/casnic” cu sisteme nationale de computere cu “imense database”.

        Asta-i ca-n bancul cu militianu care nu stia decat romaneste intr-o conversatie cu un turist poliglot: la ce i-a folosit (nu stia romaneste …..sau n-avea Pentium…)

  6. profesoru spune:

    Aveţi dreptate, evident.
    Dar exemplul final nu e bine ales: “tot mai mulți oameni se îndepărtează de alarmismul ecologist ori jihadul verde. Și asta nu din cauza unor articole precum acesta. Ci din cauza multiplelor alarme trase în trecut de profeții eco-apocaliptici și care s-au dovedit a fi false. Often wrong, never in doubt = Eco-isterie. Precum în fabula cu băiatul care strigă aiurea „Lupul!” până nu-l mai crede nimeni, oamenii își pierd încrederea după ce au fost mințiți în mod repetat.”

    Ideea fabulei cu lupul e că, în final, lupul (catastrofa ecologică) A VENIT, şi a mâncat oile (şi pe băiat)! :)

    • Josef Svejk spune:

      E o mică mare diferență. Puștiul din fabulă cauza panică invocând un pericol real și credibil.

      Ecologiștii din lumea oastră mint de înghață apele pentru bani mulți. E o diferență semnificativă. În orice caz, dacă lupul a venit cum procedați? Să înțeleg că ăsta e ultimul dumneavoastră mesaj înainte de a vă retrage în sânul naturii unde o să trăiți 100% eco & bio?!

      • profesoru spune:

        Măi omule, n-ai înţeles. Citeşte prima parte a postării mele: “Aveţi dreptate, evident.”
        Articolul e bun, e corect, dar paralela de la sfârşit cu fabula cu lupul e eronată, deoarece morala fabulei susţine de fapt ce spun ecologiştii: lupul (catastrofa ecologica) a venit în final şi a mâncat oile.

  7. Munteanu spune:

    Despre Maria Antoneta. Cand a venit la Paris de la Viena Maria Antoneta avea 16 ani era blonda si foarte frumoasa. Ludovic al 16-lea avea cam tot atat era tanar frumos dar impotent. Anii trec si Maria Antoneta era inca virgina. Casatoria putea fi anulata de papa caci nu producea nici un copil. Disperata Maria Antoneta se imbraca foarte luxos sperand astfel sa il seduca pe rege fara succes insa. Poporul evident nu stia asta si o ura pentru luxul afishat. In sfarshit vine la Paris Iosif al 2-lea fratele Mariei si cu el un medic Vienez competent care diagnosticheaza corect boala lui Ludovic si aplica un tratament chirurgical care rezolva problema. Poporul evident nu stie asta si Maria contina sa fie urata de Francezi fara nici-o vina. Ludovic al 14-lea a incercat sa introduca cartofii din America in dieta Francezilor. Bucatarul i-a gatit o mancare de cartofi dar regelui nu i-a placut. Se pare ca bucatarul uitase sa curete cartofii de coaja. In Germania si Austrie se mancau deja cartofi si asta ajuta Germanii cand recolta de grau eshua. Ludovic a al 15-lea incearca si el sa convinga Francezii sa manance cartofi. Bucatarul primeste iar ordin sa gateasca regelui cartofi dar nu ii spala si regele moare caci erau infectati cu smalpox. Ludovic al 16-lea si Maria incearca si ei sa convinga Francezii sa manance cartofi. Ludovic al 16-lea se vaccineaza impotriva smalpox-ului in public si recomanda tuturor Francezilor sa faca la fel. Recomanda dar nu obliga deci putini Francezi se vaccineaza si si mai putini mananca cartofi caci stiau ce patise Ludovic al 15-lea. Eshueaza recolta de gru se pare datorita eruptiei unui vulcan prin Indonezia. Ar fi cartofi dar nimeni nu-i mananca. Poporul vine la Versailles si spune: N-are lumea paine ! Sa manance brioshe din cartofi cum fac deja Austriecii si sunt delicioase spune Maria dar poporul nu intelege si ii taie capul.

    • Campeanu spune:

      Ar asculta elevii cu gurile cascate daca li s-ar povesti istoria asa cum a fost ea.

      1. O mica inadvertenta, cred: nu vad cum “Ludovic al 16-lea se vaccineaza impotriva smalpox-ului in public” cind el e ghilotinat in 1793, iar primul vaccin pentru smallpox (acesta fiind si primul vaccin din istorie – zice internetul) a fost produs la patru ani dupa moartea lui, in 1797.

      2. Despre Ludovic al XV-lea… o comparatie senzationala (intre Madame de Pompadour si “the amateur lady strategists in the White House”) facuta de Eric Margolis in articolul “PENTAGON AND CIA AT WAR IN SYRIA”, 3 Sept 2016. O las in engleza pentru savoarea speciala:

      What a mess! In the crazy Syrian war, US-backed and armed groups are fighting other US-backed rebel groups. How can this be?

      It is so because the Obama White House had stirred up war in Syria but then lost control of the process. When the US has a strong president, he can usually keep the military and intelligence agencies on a tight leash.

      But the Obama administration has had a weak secretary of defense and a bunch of lady strategists who are the worst military commanders since Louis XV, who put his mistress, Madame de Pompadour, in charge of French military forces during the Seven Year’s War. The French were routed by the Prussians. France’s foe, Frederick the Great of Prussia, named one of his dogs, ‘la Pompadour.’

      Pentru cei nefamiliarizati cu aberatiile politico-ideologice progressiste americane, grupul acestor “lady strategists” includea pe vremea lui Obama cel putin urmatoarele catastrofe umane: Valerie Jarrett, Susan Rice, Samantha Power, Hillary Clinton, Victoria Nuland, Jen Psaki, Marie Harf… carora li se adauga multe alte absolvente de Harvard (nombriliste si cam atit) care INCA se calca pe picioare in Departamentul de Stat (peste 30.000 de salariati!), in ciuda epurarilor masive din ultimul an.

      3. A propos de Germania si cartofi, putina lume stie de intentia guvernului american de a transforma Germania intr-un urias cimp de cartofi (a giant potato patch) dupa al II-lea RM, aducerea si mentinerea poporului german – urmasii criminalilor Bach, Beethoven, Kant, Hegel, Max Planck… – in comuna primitiva, ca sclavi agricoli pentru eternitate. Nu am citit nimic mai diabolic decit Planul Morgenthau, “a proposal to eliminate Germany’s ability to wage war by eliminating its arms industry, and the removal or destruction of other key industries basic to military strength. This included the removal or destruction of all industrial plants and equipment in the Ruhr. It was first proposed by United States Secretary of the Treasury Henry Morgenthau, Jr. in a memorandum entitled Suggested Post-Surrender Program for Germany”.

      4. A propos de glume regale, nu Ludovic al XIV-lea era cel care le-a zis curtenilor incaltati in cizmele lor bine lustruite: “ne dam cu o mie de parfumuri, dar picioarele ne fumega”?

      • ventidius spune:

        Va referiti la vaccinul lui Jenner care folosea virusi de variola bovina si care s-a impus pana la urma deoarece era mult mai putin periculos, varioala bovina nefiind mortala la om. Anterior s-a incercat vaccinarea cu virusi de variola umana, cu riscuri mult mai mari, de unde si rezistenta la vaccinare.

        • ventidius spune:

          Vaccinarea cu virusi preluati de la persoane bolnave se practica cu secole inainte in orient si a fost promovata intens la inceputul sec. XVIII in special de medicii englezi. Ludovic al XV, spre deosebire de fiul sau a refuzat acest tip de vaccinare. Fapt care probabil ca a schimbat istoria. Daca ar mai fi trait cativa ani, reformele sale tarzii ar fi putut evita revolutia franceza.
          Mortalitatea in cazul celor vaccinati cu virus uman era insa inca ridicata, pana la 2% din persoanele vaccinate. Chiar comparata cu mortalitatea variolei care era de pana la 30%, tot era o procedura deosebit de riscanta.

      • bt spune:

        Most British troops were immune to Variola, giving them an enormous advantage against the vulnerable colonists. (Fenn 2001, 131)Weighing the risks, on February 5th of 1777, Washington finally committed to the unpopular policy of mass inoculation.
        https://www.loc.gov/rr/scitech/GW&smallpoxinoculation.html

        Planul Morgenthau
        https://www.loc.gov/resource/mss35634.00312/?sp=42

    • Munteanu spune:

      In legatura cu vaccinul ti-a raspuns excelent unul mai jos. Cardinalul de Richelieu era un aristocrat Francez care dorea sa devina muschetar nu popa dar in urma unei relatii cu o prostituata Frantuzoaica a luat gonoreea. Parintii lui aristocrati si ei au aflat asta si stiind ca boala e contagioasa i-au inpus cariera preoteasca care ii impunea sa nu se casatoreasca deci sa nu poata transmite boala de care totushi el s-a tratat si probabil vindecat dar cine s-a fript cu supa sufla si-n iaurt. Ajuns cardinal si prim ministru a fost foarte intelegator cu Ludovic al 13-lea si el afectat sexual. ( Se pare ca era homosexual dar evident asta era un secret de stat. Cel care il afla trebuia ucis. ) Stiind asta amandoi au fost de acord ca sanatosul d’Artagnan sa fie tatal viitorului rege al Frantei.

    • Quebecoisfier spune:

      @ Munteanu : ati postat o colectie de chestii senzationale luate de pe site-uri de cancan .
      - Marie-Antoinette avea 14.5 ani si nu 16 cand s-a casatorit cu Louis XVI. ( disperata ?..se imbraca luxos ca sa ..??) de unde le scoateti ??
      - Louis VI suferea probabil de fimoza congenitala http://www.historyofcircumcision.net/index.php?option=content&task=view&id=78 . A fost operat de Lasonne care era francez 100% ( competent medic Austriac ?
      - Ludovic XV & bucatarul sau ? Cartofi nespalati si infectati cu smallpox ? …Doamne , de unde le scoateti ?

      Despre restul nici macar nu mai vorbesc. [...]

  8. Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

    O soluție inedită pentru reducerea populației sugerată de ateistul Richard Dawkins în 2018 – CANIBALISMUL!

    Luând la cunoștință că un laborator britanic pregătește lansarea cărnii crescute în laborator – „o carne curată”, fără toxine, faimosul ateist Richard Dawkins a sugerat pe contul său de Tweeter că s-ar putea încerca și consumul de carne umană. Astfel, canibalismul – un taboo vechi de milenii, adânc înrădăcinat în cultura iudeo-creștină – ar fi desființat.

    Consecințele ar fi nesperate pentru profeții eco-apocaliptici: prin canibalism rezolvăm simultan două probleme majore ale mediului înconjurător: mai puțini oameni vor polua planeta, economisindu-i resursele, iar animalele producătoare de carne naturală și gaze cu efect de seră vor fi cruțate.

    @RichardDawkins

    Tissue culture “clean meat” already in 2018? I’ve long been looking forward to this.
    https://ind.pn/2F9xAwS

    What if human meat is grown? Could we overcome our taboo against cannibalism? An interesting test case for consequentialist morality versus “yuck reaction” absolutism.
    10:15 AM – Mar 3, 2018

    ‘Soylent’ Dawkins? Atheist mulls ‘taboo against cannibalism’ ending as lab-grown meat improves

    Eco-profetul Vogt și-a găsit urmași pe măsură și asupra de măsură. Și vorbesc de oameni care încă se plimbă liberi pe stradă…

    • Munteanu spune:

      Eschimos inseamna cel care mananca carne cruda evident pentru ca nu are foc sa o poata praji. Eschimos este un cuvant jignitor; ei se autodenumesc Inuiti. Nu doar ca mancau carne cruda dar mancau si cadavrele Inuitilor morti deja cand n-aveu altceva de mancat. De aceea ei exista inca in Groenlanda pe cand Vikingii au disparut de mult de acolo. Danezii ii acuza azi pe Inuiti ca i-au mancat pe Vikingi. Inuitii neaga dar admit ca Vikingii erau mofturoshi la mancare si nu mancau din mare ci doar ce producea agricultura pe atunci nimic. Knut Rasmunsen pe jumatate Inuit a murit dupa ce a mancat o mancare traditional Inuita pe care el si majoritatea Inuitilor de azi se dez-obishnuise sa o digere. Sunt sanse mici sa re-vina canibalismul cu toate ca explozia demografica ne poate aduce si aceasta surpriza. Australienii insa au lansat o campanie de a manca lacuste ca sa nu pateasca si ei ce-au patit Vikingii din Groenlanda.

    • Josef Svejk spune:

      Hmmm,.. Cine știe? Poate că jupăn Dawkins se oferă pe sine însuși hrană altor „progresiști” liberi schimbiști și alți Cațavenci ai zilelor noastre, făcând astfel pentru prima oară în vaița sa un serviciu speciei umane…

      Nu știu de ce, dar tare mă tem că se va limita la a-i îndemna pe alții să se ofere prânz porcesc omenirii înfometate. De ce oare?!

    • Leo spune:

      Domnule Cranganu,

      Faceti-va un bine si intai cititi textele lui Dawkins referitoare la etica – nu sunt nici putine, si nici banale.

      Dupa aceea, ramane doar de raspuns la intrebarea tehnica: ce conditii trebuie sa indeplineasca carnea de laborator ca s-o consideram umana…

      • Josef Svejk spune:

        Haideți nu ne mai țineți în suspans! Mărturisiți-ne de-a dreptu? Sunteți sau nu comestibil după preceptele înțeleptului Dawkins?!

        • Leo spune:

          V-ati ales numele gresit – trebuia sa fie Bretschneider :)

          Evident ca suntem comestibili – dupa toate definitiile posibile si imposibile. Aspectul discutat este etica, nu fiziologia canibalismului. Profesorul Cranganu vine c-un titlu de tabloid: ateul Dawkins promoveaza canibalismul. Lasand la o parte ca nu asta zice Dawkins in tweet-ul respectiv, exista un lung istoric de texte etice scrise de Dawkins care arunca acuzatia in ridicol. E ca si cum l-am acuza pe David Ben-Gurion de antisemitism.

          • Josef Svejk spune:

            Haieți domnu’ știm cum merge treaba: Hitler, Mao &Co. erau cu toții băieți buni și umaniști până=n fundul sufleului, numai că sunt citți încomplet și în afara contextului de amatorii de senazționalism iefin. Nu-i așa?

            Bine că mpcr ați stabilit că snteți cometibil. La vremuri de restriște puteți hrăni niscai proigresiști înfometați spre a salvgarda auza umanismului mondial. Să nu vă imaginați nicio clipă că va funcționa mecheria lui Bulă din bancul cu canibalii „Băieți, azi mâncați lactate”

            • Leo spune:

              Credeti ce doriti, fireste – e gratis chiar, uneori.

              Pentru dezbatere insa, intai mana pe carte. Sau, inapoi sub pod :)

    • Stefan Babutiu spune:

      Consumarea cărnii de om a fost o glumă! Dl Dawkins își poate permite să glumească pe Twitter dar e serios în cărțile sale. Scriitorul Jonathan Swift a propus-o în 1729, dar și în cazul dumnealui probabil a fost o glumă, deși dumnealui era un mizantrop înrăit.
      Totuși o sursă de proteină animală de nerefuzat ar putea-o reprezenta insectele: lăcustele, gărgărițele, etc. Unele din ele au fost și sunt încă în meniurile unor popoare.

      • Campeanu spune:

        Da’ carnea de sobolan (ca in restaurantele din Vietnam) ce are? Sau cea de ciine sau de sarpe, ca in restaurantele din China? E bine sa ne obisnuim cu gindul. Cei care vor supravietui razboiului atomic vor avea nevoie de o mare deschidere de spirit ca sa nu moara de foame. Radacinile de copaci vor fi trufandale, gindacii prajiti echivalentul rib eye stake-ului, iar producerea si intretinerea focului va fi o arta, ca in timpul razboiului din jungla Vietnamului.

        Consumarea cărnii de om a fost o glumă!

        Tribul HUTU nu a glumit deloc pe tema asta acum citeva decenii, pe vremea lui Bill Clinton la Casa Alba, cind a macelarit vreo 800.000 de TUTSI in citeva luni, din care “recoltau” pulpele (mai ales din domnisoare, dupa ce le violau citeva zile) ca sa faca fripturi inainte sa ii arunce in riul care trebuia sa ii duca in locurile din care venisera cu peste o suta de ani in urma, adusi de belgieni ca sa le fie stapini.

  9. Lucian spune:

    „Înainte de a rezolva dileme morale, trebuie să hrănim toată lumea, prezentă și viitoare.”
    Cu siguranță nu este de preferat să se moară de foame, ci de boala cardiacă ischemică, atac cerebral vascular sau diabet, pentru a numi doar câteva. Mai ales că toate aceste afecțiuni fac să se învârtă sute de miliarde de dolari în economie și fac disponibile zeci sau sute de mii de locuri de muncă. Cred că toată lumea știe că numărul persoanelor supraponderale a depășit numărul celor care se culcă flămânde iar cel al obezilor este mai mare decât al celor care mor de foame.

    Fără a încadra vrăjitoriile tehno-optimiste într-un cadru moral darwinian și nu unul legat strict de costuri, nu există control asupra riscurilor. Ca să aduc în discuție doar un mic exemplu, Prima centrală de tip CHP (cogenerare) a fost construită în Pearl Street New York City de Thomas Edison în 1882. Eficiența unei astfel de centrale este de cca. 90% astăzi. Însă această tehnologie a dispărut de pe piață tocmai datorită cărbunelui foarte ieftin în prima jumătate a secolului trecut care a făcut posibilă aparița unor centrale electrice gigant. Ideal ar fi ca toate aceste vrăjitorii să fie benefice astăzi, mâine, anul și deceniul viitor și chiar peste sute de ani, atât mie, familiei mele, comunității și omenirii. Acesta este cadrul moral în care știința nu este doar un nurofen ci un leac.

    • ion adrian spune:

      Sa vedem daca dl Elon Musk va rezolva problema cu adevarat cruciala, cea a acumularii si onservarii energiei care nu se poate consuma sau care se produce indiferent fata de noi(cea solara) . Faptul ca compania lui care face automobile cu acumulatori se numeste Tesla imi arata ca asta urmareste. Eu care spunem anterior ca aceasta este problema absolut fundamentala tehnologic, chiar mai importanta decat stapanirea energiei termonucleara, sper sa reuseasca.

      • Harald spune:

        Compania Tesla nu a fost fondată de Elon Musk, deci numele companiei nu a fost ales de el, indiferent ce urmărește. Elon Musk a făcut parte dintre primii investitori și a ”confiscat” practic compania, cei doi fondatori fiind forțați să plece, după ce Elon Musk a preluat controlul. Mai ușor cu adoptarea de idoli ca Elon Musk.

        • ion adrian spune:

          Ce ma faceam eu fara tine? Stiam ce spui si aveam totusi o mica emotie ca unul ca tine nu se va grabi sa ma corecteze dar ai facut-o si iti multumsc cu recunostinta. Asa este, graba strica treaba. :)

      • Josef Svejk spune:

        Să dea Dumnezeu să o rezolve!

        Însă dacă nu o rezolvă, cum procedați?! Călătoriți călare pe măgar și folosiți curent electric numai în zilele cu spare când îl produc fotovoltaicele?!

  10. ion spune:

    Eu nu as merge chiar pe urbanizare, mai degraba imi place modelul sa fie mai uniform repartizati oamenii pe suprafata pamantului. Daca inainte era mai greu de supravietuit izolat si cel mai important era greu de avut distractii, avut acces la servicii, acum nu cred ca exista probleme, chiar serviciul medical se poate organiza, si avut conditii ca la oras. Atunci de ce mai avem nevoie de aglomeratii?

    Nu e rau nici sa se faca economie daca se poate, e stupid sa nu o faci daca se poate. Uite acum in belgia discuta ca cam putin polueaza de fapt motorul termic, adica el polueaza din ce in ce mai putin, ce facem cu taxele? Pai simplu, de fapt polueaza mult franele si pneurile mai ales in oras, asa ca taxele vor trebui mentinute pentru orice tip de vehicul. Dar si aici imediat s-au gasit solutii diferite pentru sistem de franare nepoluant si chiar alt fel de pneuri. Si taxele, indicatoarele nu mai sunt legate de CO2, dar de “nuisance” – deranj, pana la urma e si zgomot, gunoi, etc.

    Mie imi place fiindca e progres, altfel ne balacim in fotbal, artisti … plictiseala.

  11. Stefan spune:

    Mulțumesc, e o reclama excelenta, se potrivește articolului dumneavoastră!
    “Vrajitorii” au dus lumea înainte dar “profeții” au ajutat (și probabil ajuta) la “saltul intelectual/filosofic”.
    (Sunteți un comunicator desăvârșit, dar sigur știți deja asta).

  12. Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

    Optimismul complezent și optimismul condițional

    Când discut cu studenții mei despre profeții și vrăjitorii schimbărilor climatice (subiectul unui viitor articol), aud adeseori întrebarea (în diverse variante): Vor reuși oare oamenii să confrunte cu succes viitorul climatic sau vor sta cuminți, așteptând ca dezastrele să apară de la sine?

    După cum am scris și în articol, alegerea mea va fi Pollyanna (pentru studenții americani, personajul Pollyanna este la fel de popular precum Neghiniță pentru copiii români din trecut sau Harry Potter din prezent. Pentru studenții internaționali, fac un rezumat al cărții publicate în 1913 de Eleanor H. Porter).

    Cred că omenirea – singura specie inteligentă, care gândește la timpul viitor – va confrunta cu succes incertitudinile viitorului climatic planetar. Dar este foarte important ca natura acestui optimism să fie bine înțeleasă. Și atunci, apelez la economistul Paul Romer și distincția sa între optimismul complezent – sentimentul copilului care aşteaptă daruri în dimineaţa Crăciunului, și optimismul condițional – sentimentul copilului care vrea să construiască o căsuță într-un copac și îşi dă seama că dacă găsește scânduri și cuie și alţi copii care să-l ajute, va putea construi una.

    Dacă cineva crede că o căsuță într-un copac este o imposibilitate sau presupune că altcineva/altceva va apărea instantaneu și o va doborî, acela nu se va apuca probabil niciodată de meșterit căsuța.

    Romer, P., 2016. Conditional Optimism about Progress and Climate

  13. FG spune:

    Ieri a trecut la cele veșnice Stephen Hawking – părerile lui sunt cunoscute. Am citit “The Vanishing Face of Gaia: A Final Warning: Enjoy It While You Can” a lui Lovelock (deși nu trebuia fiindcă titlul spune tot). Și ăștia nu sunt ornitologi obscuri (cu răutate fiind spuse lucrurile!). Nu știu dacă trebuie să optăm pentru prooroc sau pentru vrăjitor. Mai bine să ne întristăm că facem parte dintre ultimele generații care vor cunoaște moartea (așa spun transumaniștii). Și chiar dacă nu-i așa, ne vom întâlni (nu știu dacă o vom cunoaște) cu ea, fiecare.
    Ca și-n viețile noastre de indivizi sociali: să nu fim porci. Cu emergențele din sistemele complexe și tranzițiile de fază e greu de manipulat – ăsta e și farmecul lor.

  14. bozo spune:

    [...]

    Nu poti avea o analiza corecta marsand pe comparatia disporportionata a lui Mann, punand in antiteza fundamentalismul ecologic reprezentat de un personaj minor in aceasta ecuatie cu un om de stiinta din domeniul geneticii/agriculturii si cu tehnnologia in general.
    Apropo, ca sa cultivi cereale ai nevoie de pastrarea unor conditii de mediu favorabile, conditii care se cam deterioreaza daca clima se schimba.

    Protectia mediului se bazeaza pe noile tehnologii mai mult decat orice.
    Automobilul electric, tehnologiile de exploatare a surselor regenerabile de energie, tehnologiile de utilizare eficienta a energiei sunt numai cateva exemple de utilizare a tehnologiei pentru protectia mediului. Desigur ca lista e mult mai lunga.

    Vogt o fi fost un propavaduitor american care o fi citit teoria malthusiana, altfel adaptarea ei la dinamica populatiei a fost fundamentata de belgianul Verhulst in secolul 19. Si asta poate fi discutabil dar nu este nicidecum fundamentalism si nici macar o eroare de gandire. Este un model, oricum ar fi, modelele actuale de dinamica a populatiei au evoluat la abordari mult mai sofisticate.

    Ecologia este o stiinta si nu e nicidecum anti-umana ci studiaza interactia intre comunitati umane, animale, geosistem.
    A nega faptul ca activitatea umana interactioneaza cu mediul este profund anti-stiintific si ilogic.
    A spune ca e anti-umana protectia mediului inclusiv pentru a putea prezerva conditii de viata decente pentru umanitate este la fel de ilogica.

    Sincer nu inteleg de ce sunteti asa de inversunat impotriva a orice presupune mediu.
    [...]

    Sunt prea multe de comentat in legatura cu acest articol dar ma opresc aici citand din acelasi loc de unde ati luat si Dvs mottoul acestui articol, respectiv raspunsul corului la spusele interlopului Mackie Șiș. E fantastic cum am putut gasi in acelasi loc citate relevante pentru acest articol, fiecare reprezentand insa puncte de vedere diferite. O seara frumoasa tuturor.

    “Lasati deci domnilor si cer si stele:
    Omul traieste exclusiv din rele.”

    Bertolt Brecht: Opera de trei parale, Al doilea final, Act 2, Scena 2

    • Faceți o confuzie (intenționată sau ignorantă?) între ecologie ca știință și ecologism ca ideologie, religie, mișcare politică etc. Vă informez că articolul meu este despre ecologism și vă invit să recitiți paragraful despre cum a inversat Vogt definiția termenului environment, deturnându-l către ideologia politică actuală.

      Atacurile ad hominem au fost șterse de mine.

      • Bozo spune:

        Dle Cranganu, multumesc pentru raspuns si imi cer scuze daca am atacat persoana si nu ideea.
        Pent mine nu are niciun sens antagonismul intre ecologism ca ideologie radicala cu stiinta in general. Similar, e ca si cum ai dezbate diferentele intre nazism si comunism pe de o parte si stiinta si tehnologia pe alta. Nu se exclud, pot fi perfect compatibile, sunt mere si pere.

        De aici probabil si ceea ce ati interpretat ca fiind atacuri ad hominem.
        Pentru ca eu spre deosebire de Dvs nu mi-am permis sa va suspectez de ignoranta.
        Si De aceea cred ca stiti ca prin acest antagonism imposibil nu faceti decat sa discreditati actiunile firesti si necesare de armonie intre oameni si mediul in care traiesc. Actiuni ce nu pot avea succes fara evolutia tehnologica fara de care nu avem nicio sansa.

        Iar Vogt repet, e minor din orice punct de vedere. Comparatia cu Borlaug este precum comparatia intre sa zicem Mironov si Titeica.
        La fel de nesemnificativ este si Mann dpdv jurnalistic (ca altfel nu e om de stiinta) din moment ce poate face o asemenea comparatie ilogica in scrierile sale. Si nu il atac personal, doar constat fracturi logice (sau reaua intentie) din scrierea lui.

        O zi frumoasa si senina.

    • Munteanu spune:

      Malthus nu a dat nimanui sfaturi cati copii sa faca. A spus doar ca daca faceti prea multi populatia se va regla oricum prin razboaie. Teoria lui e valabila si azi dar razboaiele au evoluat. Azi sunt disponibile si armele nucleare care “regleaza populatia” mult mai eficient decat puteau focul si sabia. Vreti multi copii ? Faceti-i linishtiti caci populatia oricum nu va creste datorita razboaielor. Cea mai pshnica natiune a fost Sparta. Spartanii nu permiteau populatiei Spartei sa creasca peste 10 000 caci stiau ca altfel razboiul devine inevitabil. Mormonii, Musulmanii si Evreii spun clar copiilor inca de la gradinita ca scopul vietii lor este sa cotropeasca lumea si sa extermine alte natiuni deci de aceea sunt multi pentru ca armata lor va avea si ea pierderi exterminand restul lumii.

      • Ventidius spune:

        Asta inseamna ca fost in grava eroare. Populatia s-a autoreglat prin boli favorizate de carentele alimentare. Uneori si prin mijloace contraceptive aplicate instinciv de populatie, cum ar fi cresterea varstei de casatorie la fete. Razboaoele nu au redus populatia decat pe termen scurt. Pe termen lung au dus mai mereu la cresterea populatiei, uneori chiar declansand adevarate explozii demografice.

    • Harald spune:

      Vogt era o persoană cu traume psihologice nerezolvate din copilărie, părinții îl făcuseră să se simtă vinovat pentru că există. Toată activitatea lui conduce spre concluzia asta. Și ăsta a fost mecanismul de apărare dezvoltat de mintea lui chinuită: nu era doar vina lui pentru că el există, toată omenirea era și ea vinovată pentru că ea există.

      Astfel de oameni se întâlnesc mult mai des decât ne-ar plăcea nouă să credem. Oameni cărora li s-a reproșat permanent în copilărie ”dacă nu trebuia să avem grijă de tine, am fi putut face alte lucruri în viață”. Ajunși adulți, ei devin oameni care au nevoie de tratament de specialitate, dar chiar și așa, unii tot ajung la sinucidere.

      • Vogt era o persoană cu traume psihologice nerezolvate din copilărie, părinții îl făcuseră să se simtă vinovat pentru că există.

        Există, din păcate, mulți urmași contemporani ai lui Vogt, care, din motive diverse, se simt vinovați că s-au născut. Ei se găsesc grupați în așa-numita mișcare anti-natalitate, călăuzită de o ideologie eco-progresistă, al cărei scop principal este, precum cel al lui Vogt din anii 1940, reducerea drastică a numărului oamenilor de pe planetă prin măsuri voluntare de auto-sterilizare, abstinență sexuală totală, avorturi etc.

        Pentru cei interesați de subiect, se pot urmări publicațiile unor Peter Wessel Zapffe (oamenii sunt un paradox biologic și, prin urmare, ar trebui să se abțină de la procreare), Julio Cabrera (Pentru că te iubesc, nu vei naște), David Benatar (Better Never to Have Been: The Harm of Coming into Existence), Karim Akerma și alții.

        Există apoi o mișcare care caută să înroleze voluntari pentru extincția omenirii (Volunteers of the Voluntary Human Extinction Movement). Argumentul lor este că activitățile umane sunt cauza principală a degradării mediului și de aceea oamenii nu mai trebuie să se reproducă, adică să prezervăm Natura, cu ai săi urși polari, balene, țânțari și alte specii amenințate de dispariție în defavoarea speciei umane. Foarte frumos este ambalajul ideologic: alternativa umană la dezastrele umane.!?!

  15. Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

    Karl Marx despre Robert Malthus

    În mod repetat, în diverse scrieri, Marx l-a acuzat pe Malthus că este un „maestru al plagiatului” (master of plagiarism).

    În Capitalul, Marx a scris următoarele:

    Mr. John Stuart Mill the first propounder of a theory which was first published by James Anderson in A. Smith’s days, and was repeated in various works down to the beginning of the 19th century; a theory which Malthus, that master in plagiarism[s.m.] (the whole of his population theory is a shameless plagiarism), appropriated to himself in 1815.

    https://www.marxists.org/archive/marx/works/download/pdf/Capital-Volume-I.pdf, p. 357

    • Harald spune:

      Indiferent dacă Malthus a plagiat sau nu, Ester Boserup i-a demontat magistral teoria. Sincer, Ester Boserup ar merita mult mai multă celebritate și recunoaștere, în rândul publicului larg. Că de malthusianiști e oricum plină lumea.

  16. Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

    Unul dintre primii „vrăjitori” moderni a fost chimistul german Justus von Liebig (1803 – 1873). Eș a elaborat așa-numita „lege a minimului” – plantele au nevoie de mule elemente nutritive, dar rata lor de creștere este limitată de elementul cel mai puțin prezent în sol. Această lege a condus la descoperirea azotului, elementul nutritiv cel mai important pentru plante.

    von Liebig este considerat astăzi părintele chimiei agricole și „vrăjitorul” care a făcut primii pași către agricultura industriala de astăzi, bazată pe îngrăşămintele artificiale. De aceea, nu mi se pare întâmplător că tehnologia de fabricare a amoniacului prin extragerea azotului din aer a fost inventată la începutul secolului al XX-lea de chimiștii germani Fritz Haber și Carl Bosch.

    Unul dintre cei mai atenți cititori ai lucrărilor publicate de von Liebig a fost Karl Marx, care s-a arătat intrigat de transporturile de nutrienți naturali (bălegar) de la sat la oraș. Marx a spus că în acest mod se creează un rift între oameni și glie, forțându-i pe orășeni să trăiască într-o putoare pestilențială în timp ce fertilitatea ogoarelor suferă. Orașul și satul trebuie să devină unul singur loc, a mai decretat Marx. El a blamat capitalismul pentru existența riftului în loc să observe că era vorba de un efect secundar al industrializării.

    Dar ideea marxistă n-a murit cu totul și a fost îmbrățișată de activistul William Morris, de geograful anarhist Peter Kropotkin și scriitorul SF socialist Edward Bellamy. Ei au transmis ștafeta unui tânăr funcționar britanic, Ebenezer Howard.

    În 1898 Howard a publicat To-Morrow: A Peaceful Path to Real Reform, iar în 1902, o versiune cu titlul schimbat în Garden Cities of To-Morrow.

    Aceste cărți au fost Biblia planificării urbane din secolul al XX-lea, tot așa cum Road to Survival a fost pentru nașterea ecologismului.

    • ion spune:

      In ziua de azi se poate trai la fel de calitativ la oras, sat sau izolat. Diferentele sunt minime si la confort si la cost. Chiar si izolat poti lucra de acasa, poti comunica cu altii, privi filme, muzica, etc. Cea ce nu era posibil acu 100 de ani.

      Mai avem nevoie de orase furnicar? Probabil avem nevoie, sunt multi amatori. Dar eu nu as face orase gen bucuresti cu blocuri lipite unul de altul, as merge pe densitate mai mica, pe oras mai plat, cred ca ar fi mai bine o repartizare mai uniforma a populatiei pe pamant din mai multe motive.

      • Harald spune:

        În jurul anului 1900, pe vremea când în Londra se extindea masiv rețeaua de metrou, în satele de pe lângă Nottingham se instalau rețelele de canalizare. În orașele mici existau deja de zeci de ani, în orașele mari existau de sute de ani.

        În România anului 2018, probabil jumătate din sate nu au nici astăzi rețele de canalizare, sunt situații când până și școala sau primăria au latrină în curte. Dar dacă credeți că în zilele noastre se poate trăi la fel de bine la sat ca și la oraș, puteți să credeți și pe mai departe tot așa, nicio problemă.

  17. Munteanu spune:

    Sunt nevoit sa il critic din nou pe domnul Cranganu. Traiesc in SUA si beau apa de la robinet e drept filtrata dar am baut si apa de izvor ne-filtrata. [...] Nu stiu ce a produs mai multe venituri: Petrolul si gazele obtinute prin fracking sau poluarea apei sau doar zvonul ca apa ar fi poluata care a obligat milioane de Americani sa bea doar apa inbuteliata sau Coca-Cola ? Peste tot prin SUA sunt munti de sticle de polietilena folosite pentru apa inbuteliata. Doar acea polietilena polueaza oceanele suficient chiar daca procedeul fracking ar fi curat dar nu e caci companiile care il practica refuza sa spuna ce chimicale folosesc pentru fracking. Daca ele nu sunt toxice ce rost are secretul ?

    • Când ați fost ultima dată în România, unde nu s-a efectuat nicio a fracturare? Eu am fost anul trecut în luna iunie și (aproape) toată lumea pe care am vizitat-o în București și Cluj bea apă la pet, adică din recipiente de plastic. Oare de ce?

      „Munții de polietilenă de peste tot prin SUA” sunt o exagerare grosolană, care nu vă face cinste. Cunoașteți programele de reciclare a peturilor de plastic și a cutiilor de bere din multe state americane, unde plătești 5 sau 10 cenți la cumpărare după care recuperezi banii dacă returnezi ambalajele de unde le-ai cumpărat? Chiar trăiți în SUA?!

      • ion spune:

        Fiindca in romania nu poti bea apa de la robinet. Odata fiindca calitatea apei in sine e proasta, mergeti sa vedeti cum filtreaza ei apa. Doi, instalatiile sunt vechi si proaste. Practic daca stai la bloc mai bine sa nu bei apa de la robinet. E o problema care ar trebui rezolvata, dar nu vad sa se grabeasca cineva, costa scump.

        In alte tari europene, Italia, Franta, Elvetia, Belgia poti bea apa de la robinet, multi chiar spun ca e mai buna decat din sticle de plastic, fiindca nu se stie ce e cu acel plastic si cat a stat in el la ce temperaturi, etc. Acu vreo 2 saptamani, EU a dat directiva ca tarile sa-si puna la punct retelele de apa, si restaurantele si alte institutii sa ofere gratis apa, ca in america sau franta. Poate ceva se mai imbunatati si in romania, ar fi foarte bine.

        Dar, repet, ca sa ai apa curata la robinet, trebuie sa ai tevile si in casa calitative.

        • Stefan Babutiu spune:

          Dragă Ion, vorbești despre lucruri pe care nu le cunoști.
          Calitatea apei furnizate de sistemele centralizate mari (peste 100.000 locuitori) de alimentare cu apă din România este bună, poți să o bei fără grijă. Că uneori, pot apărea sincope, e adevărat, dar poți bea fără grijă. Spune-mi despre un caz de boli hidrice apărut în ultimii 20 de ani într-un oraș mare (de peste 100.000 locuitori). Poate pe la țară, sau micile orășele să apară unele probleme, e normal dat fiind lipsa muncitorilor calificați și a responsablilității caracteristice nouă.
          Cât despre folosirea apei îmbuteliate, deși o consider un obicei costisitor, uneori îmi cumpăr și eu apă îmbuteliată carbogazoasă pentru gustul ei pișcant pe limbă și pentru calciul și magneziul din unele sortimente, bune contra rahitismului (nu e cazul meu) și osteoporozei (e cazul meu).
          O zi bună îți doresc, dacă o să ajungi să–mi citești comentariul.
          Ștefan

          • ion spune:

            Deschide robinetul in bucuresti, si gusta. Inainte sa faci o inspectie a instalatiilor din bloc. Ce inseamna ca uneori pot aparea sincope? Ca sa fie curata trebuie instalatiile din casa, bloc sa fie bune, sa fie filtre suplimentare. Sa nu aiba gust de rugina.

      • Munteanu spune:

        Traiesc in SUA. Sunt shomer si home-less. Locuiesc in cort tot anul. Am totushi o sticla speciala de apa care se atasheaza si la bicicleta cu care ma deplasez si care filtreaza apa. Ca sa mananc reciclez recipentii din plasic pe care ii iau din gunoi si ii duc cu bicicleta la centrul de reciclare. Banii obtinuti imi ajung doar pentru supa Japoneza Ramen care costa doar $0.22 bucata. Chiar si asa au fost si 3 zile in care n-am mancat nimic. Ca mine sunt milioane de alti Americani cu care ma intalnesc la centrul de reciclare sau ii am vecini in satul de corturi dar voi bogatii nu ii vedeti asa cum nu vedeti nici muntii de desheuri. Mi-am facut un carut cum au si alti home-less-i care se atasheaza la bicicleta si imi permite sa transport obiecte mai mari: cortul, muntii de recipiente reciclabile, etc. Multi biciclisti la centrul de reciclare vorbesc limba Romana aviz amatorilor de emigrare.

        • Campeanu spune:

          Ce meserie ai? Ce stii sa faci? Pe unde ai mai lucrat? Unde esti? La ce biserica te duci? Ai cazierul curat?

          Vrei sa muncesti? Scrie aici, poate vreun roman iti ofera un job.

          Ai un cont unde putem sa-ti trimitem niste bani? O cutie postala macar?

          Ce ti-ar trebui ca sa iesi din situatia asta nenorocita?

          Eu as vrea sa te ajut, dar am nevoie de informatii. As putea sa iti dau o adresa de email, dar mai bine sa scrii aici fiindca afla mai multa lume si… cine stie…

        • victor L spune:

          @ Munteanu,
          esti o comoara de om ramasa din vremile Iepocii de Aur, cu care s-a pricopsit America.
          Dar nu ne mai minti ca presa comunista cu munti de “sticle de polietilena” si milioane de oameni ca tine “milioane de alti Americani cu care ma intalnesc la centrul de reciclare sau ii am vecini in satul de corturi”. Citi locitori are satul tau de corturi? milioane :P
          Daca ar fi munti de “sticle de polietilena” ar trebui sa fii bogat, nu sa maninci o supa de 22 de centi ori sa faci foamea.
          Dece nu te-ai dus in China, Rusia? dece in prapadita de America?

    • Josef Svejk spune:

      E ceva ciudat în cele ce le spuneți. Mai toate casele pe care le-am văzut în SUA au instalații individulae de dedurizare a apei („water softener”) și de filtrare pentru a o face și potabilă. Șigur că există instalații municipale de purificar dr asta dor în mariel aglomerări urbane care sunt apoape excluiv ghetto-uri. Șigur că omul își cumpărp apă și la sticlă când merge undeva sau când consumă în mod cronc apă minerală așa cum fac eu. Dar altfel cam fiecar știe ce-și filtrează în casă. În plus frigierul mai are un filtru suplimentar la dispersorul de apă sau apă cu gheață. Cam toată lumea pe aici bea apă de la robinetu din ușa frigiderului.

      • ion spune:

        Nu sunt expert in SUA, eu am cumparat apa acolo si nu am atras atentia daca poti returna sticla. Pot spune doar ca in europa nu o returnezi peste tot, si o sticla de unde o comperi cam acolo trebuie sa o si returnezi. Depinde daca zona stie sa le prelucreze si cum le prelucreaza. Banuiesc ca e la fel si acolo.

    • victor L spune:

      @ Munteanu,
      nu te lăsa, critica-l pe domnul Cranganu; doar tu locuiesti in SUA, iar el pe Luna. De unde nu are cum sa vada “munti de sticle de polietilena”.
      (Intre noi fie vorba, nici nu exista “sticle de polietilena”. Butelii/recipiente, da.)
      Ne bazam pe tine sa ne spui adevarul despre America; altii vor sa ne pacaleasca, ridicind-o in slăvi :P

  18. Ela spune:

    “… putem anticipa că marea majoritate a celor 2 extra miliarde de pământeni își vor găsi drumul dorit spre statutul de middle class” – ???
    Wow! Asta, da proiectie optimista!
    Ma intreb cum de nu pricepe toata lumea ca doar progresul tehnologic si stiintific garanteaza bunastarea? Doar e clar ca determinismul cu accente maniheiste este filosofia viitorului, chit ca n-a mers niciodata in istoria umanitatii…merge acum!
    Niste ignoranti retrograzi, stangistii astia care pretind ca banii nu pot cumpara totul, si nici inlocui esentialul :)

    • ion spune:

      Trebuie sa lucrezi la produse ca sa intelegi. Exista prima faza cand inventezi ceva, dupa ani intregi imbunatatesti produsul, il vinzi la tot mai multi. Omul nu e o fiinta simpla, de exemplu in anumite domenii prefera inovatii in alte domenii prefera solutii verificate sau chiar vechi. Mai rau, i se schimba preferintele. Ce ai zice daca vii la dentist si el te bucura ca acus va experimenta ceva pe tine? Asa ca noi avem nevoie mare de determinism, fara determinism nu se poate face inovare, tu doar nu iti imaginezi cum ar fi sa se intrerupa curentul la fiecare 15 min, sau internetul, vrei curent si conexiune stabila. Banuiesc ca te enervezi si cand iti crapa vreun program, ca sa-l stabilizezi corectezi toate bug-urile e nevoie de timp si multa munca, si asa e peste tot.

      Noi suntem in anumite domenii de stanga in alte de dreapta, si e individual, si se schimba pe masura ce avansam in timp sau functie de contextul in care ne aflam. Eu sunt ignorant in medicina, si o gramada de domenii, dar s-ar putea sa fiu mai bun in domeniul meu. Poti fi comunist in famile si capitalist in afara ei.

      Ca sa afirmi: “doar progresul tehnologic si stiintific garanteaza bunastarea” ar trebui sa spui intai ce inseamna bunastarea. E destul de complicat de spus ce e bunastarea, s-ar putea sa fie un concept individual. Toate astea trebuie disecate si discutate foarte mult, vazut care sunt optiunile intai. De exemplu bunastare inseamna sa deschizi robinetul si sa bei apa curata, ok, hai sa vedem cum se poate face, ne construim niste metrici pe care le tot imbunatatim, si urmarim unde suntem si cum evaluam. Dupa luam calitatea aerului, alimentatiei, wc, gunoi, lumina, spatiu, transport, si tot asa. Altii ar putea spune ca intai le trebuie facebook, cum e apa nu conteaza … Ce numim noi acum middle class maine va fi saracie, orice sarac de azi traieste mai bine ca un bogat de acu 50 de ani.

    • Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

      @Ela

      Profetul dixit:

      În 2017, au crescut riscurile unui război nuclear cu Coreea de Nord. Războaiele au continuat în Siria și Yemen. Atrocități s-au comis în Myanmar. Președintele Trump este considerat de unii bun pentru impeachment, conform Amendamentului 25 al Constituției SUA. Nu-i așa că vă vine să credeți că 2017 a fost cel mai prost an din istoria recentă?

      Vrăjitorul dixit:

      Vă înșelați. În realitate, 2017 a fost probabil cel mai bun an din lunga istorie a umanității.

      Numărul celor înfometați, sărăciți sau analfabeți a fost mai mic ca niciodată.

      Mortalitatea infantilă a fost mai mică ca niciodată.

      A scăzut numărul celor desfigurați de lepră, orbiți de boli precum trahoma sau suferinzi de alte boli.

      În fiecare zi din 2017, numărul oamenilor din întreaga lume care trăiesc în sărăcie extremă (mai puțin de $2/zi) a scăzut cu 217.000. (http://ourworldindata.org).

      În fiecare zi din 2017, alți 325.000 oameni au avut acces la electricitate.

      În fiecare zi din 2017, alți 300.000 oameni au avut acces la apă potabilă curată.

      Nu mai departe de 1960, majoritate oamenilor de pe planetă erau analfabeți și trăiseră întotdeauna în sărăcie extremă. În 2017, erau mai puțin de 15% analfabeți și mai puțin de 10% trăiesc în extremă sărăcie. În următorii 15 ani, analfabetismul și sărăcia extremă vor fi practic eliminate. După mii de generații, ele vor dispărea în timpul vieții noastre.

      Doar după 1990, viețile a peste 100 milioane de copii au fost salvate prin vaccinări, tratamentul diareii, promovarea alăptatului la sân și alte măsuri simple.

      În 1950, în Statele Unite existau segregație rasială, poliomielită, interdicția căsătoriilor între persoane de același sex și dreptul la avort sau anticoncepționale. Majoritatea omenirii trăia sub dictaturi, două treimi din părinți aveau un copil mort înainte de 5 ani, existau confruntări nucleare, smogul era gros ca fumul, războaiele făceau ravagii, femeile erau discriminate, iar cea mai catastrofică foamete din istorie a devastat China între 1958 – 1962, după ce Mao a lansat „Marele Salt Înainte”.

      Progresul a avut loc în multe domenii, dar vrăjitorii nu sunt recunoscuți pentru toate beneficiile aduse omenirii. După cum scris și în articol, tot soiul de cobe, Casandre și profeți apocaliptici au trecere maximă în mass-media și, din păcate, mulți oameni mușcă inconștienți o momeală ieftină.

      Nici un ziar, blog, post de televiziune, platformă de discuții etc. nu va afișa un titlu precum „Revoluția Industrială se desfășoară acum și întreaga omenire beneficiază de rezultatele ei”. În schimb, orice drăcovenie, mai mult sau mai puțin aberantă, este expusă la loc de frunte pe prima pagină cu litere de-o șchioapă (Într-un limbaj neacademic, acest exemplu se numește „copita recunoștinței”).

      Exclamația dumneavoastră „Wow! Asta da proiecție optimistă!” o consider pe deplin justificată.

      Pentru detalii, Why 2017 Was the Best Year in Human History

      • Ela spune:

        Conform ideii kantiene ca “nu vedem lumea asa cum e, ci asa cum suntem”, toate opiniile isi gasesc sustinere in viata, datorita complexitatii realitatii si a multitudinii interpretarilor…una mai plauzibila decat alta!
        In opinia mea, progresul tehnologic, indiscutabil si cat se poate de concret, obliga omenirea la prudenta, moderatie si un surplus de compasiune activa. Nu e vorba de pesimism si nici macar de scepticism, ci de exigenta, aceea de a construi durabil, curat si in respectul tuturora. Nu-i caut noduri, stiintifice, in papura, Acordului climatic de la Paris, ci apreciez solidaritatea statelor semnatare in jurul unui obiectiv nobil : respectul vietii pe Pamant.
        Fac parte dintre idealistii optimisti care stiu ca prosperitatea este posibila fara concesii ireversibile cu natura, ca idealuri ca «Social business for a world of three zeros: zero poverty, zero unemployment and zero net carbon emissions» produc ironia unora, speranta altora, ceea ce e absolut normal.
        Admir visatori “inconstienti” ca M.Yunius, B.Piccard, Albert de Monaco, Pierre Rabhi sau Bill Gates care s-au dovedit adevarati pionieri in aplicarea inteligenta si inovatoare a noilor tehnologii.
        In fine, cred ca omul nu pierde nimic, nici macar bani, in a fi mai tandru cu mediul inconjurator..Cineva spunea “oamenii te iarta uneori, Dumnezeu intotdeauna, natura niciodata”…
        A bon entendeur, salut!

    • ventidius spune:

      Si se zice ca epoca domnisoarelor de pension a apus!

  19. ion adrian spune:

    Speram sa aud si ceva despre un fenomen destul de ciudat si interesant despre care multi se feresc sa vorbeasca si cei care nu sufera de tabuuri (las deoparte adevaratii propagatori ai teoriilor conspirationiste) sunt si ei acuzati ca ar fi adeptii unor astfel de teorii. Mie nu-mi este teama in plan intelectual de nimic asa ca: ce este cu pietrele alea scrise cu litere frumos imprimate si in vre-o 12 limbi pe asa numitele Pietre din Georgia(Georgia Guidestones). Rosacruce si Cristin Rosenkreutz redivivus cu ale sale nunti? .

  20. George Petrineanu spune:

    Inca un articol marca profesor Cranganu: curajos, obiectiv, echilibrat, inteligent, competent.

  21. Constantin Crânganu Constantin Crânganu spune:

    Alarmiștii ecologiști, Machiavelli și propaganda ecologistă

    Da. Manipulăm, insultăm, mințim, deturnăm resurse de la alte scopuri poate mai urgente, distrugem cariere si vieți ce ne stau în cale, abuzăm ideea de știință, abuzam banul public, șantajăm corporații, distorsionăm dezbaterea publică, etc. etc. Dar facem toate acestea pentru o cauză nobilă: Salvarea Planetei. Chiar daca toate cele de mai sus ar fi adevărate, oare nu justifica scopul nostru nobil aceste mijloace?
    ————————————————————————————————–
    Ce se pretinde ecologismul alarmist? In indignarea sa ipocrita, el îmbracă fraudulos mantia științei. Or, in ceea ce mă privește, acceptând că pot fi subiectiv și în eroare, nu pot totuși accepta fără reacție aceasta manevră:

    a. Știința nu se face cu liste, apeluri, adeziuni si grupuri de presiune. Nu am văzut in nici o alta disciplina științifică–alta decât în cea a încălzirii globale – oamenii de știință aliniindu-se în grupuri și detașamente pentru a se număra capete și sparge capete. Ideea de a afirma adevărul „incontestabil” al unei ipoteze la… ONU si de a publica un apel in ziare, cu „sute de semnături”, pentru a-l decreta, mi se pare ridicolă si detestabilă.

    b. Poate că nu mă pricep la știință la fel de bine ca tinerii cu pregătiri si profesii incerte ce alcătuiesc peste tot in lume masa de manevra a alarmismului ecologist. Poate ca sunt idiosincratic. Dar când Al Gore sau vedete semi-analfabete de la Hollywood decid să vorbească în numele științei, binelui public și „salvării planetei”, nu pot să nu am o reacție.

    Cred că in linii mari „poziția” mea e una de bun simt, împărtășita de majoritatea cititorilor mei. Interesant însă este că de cate ori exprim acest punct de vedere, îmi atrag invariabil trei tipuri de reacții negative:

    1. Că as avea ceva personal împotriva bunăstării mediului, aerului curat, căprioarelor, buburuzelor, apelor, izvoarelor, munților, luncilor, pinguinilor si „viitorului copiilor noştri”.

    2. Că nu am căderea să mă pronunț asupra temelor de mai sus pentru ca nu am un doctorat in: fizică, geofizică, astrofizică, climatologie, biologie, zoologie, pedologie, hidrologie etc. etc.

    3. Ca sunt un propagandist plătit (de miliardari americani feroce, cu interese in industria petrolului) pentru a discredita mișcarea ecologista în fața cititorilor Hotnews si Revistei 22.

    ====================================================
    Am extras citatele de mai sus dintr-un articol publicat în 2010 de dl. Dragoș Paul Aligică pe platforma Contributors. Deși au trecut 8 ani atunci și s-au scurs tone de cerneală tipografică pro-ecologistă, perspectivele sale sunt la fel de reale și percutante și în prezent.

    Despre alarmismul încălzirii globale si nu numai (update)

  22. Munteanu spune:

    Indiferent daca vouo va convine asta sau nu lupta de clasa exista. Nu au inventat-o comunistii nici Karl Marx ei doar au constatat ca ea exista de mult si va exista pana cand vom evolua la societatea comunista. In lupta de clasa nu se iau prizonieri; se lupta pana la moarte deci este doar un lucru mai rau decat lupta de clasa si ala e sa fi invins si foarte probabil ucis in lupta de clasa. Daca bogatul accepta sa-si schimbe mashina Bugatti cu una Tesla mult mai ieftina va avea si saracul bani de o bicicleta. Oamenii mor deja de foame inclusiv in SUA, Romania dar mai ales in Africa si America Latina. Recent li s-a dat voie Chinezilor sa aiba 2 si apoi 3 copii dar nashterile nu au crescut caci majoritatea Chinezilor sunt atat de saraci incat nu-si permit decat unul. Chinezii au spus: Multumim partidului ca ne-a obligat sa avem doar un copil caci altfel am fi murit de foame toti. Japonezilor, Coreenilor si Romanilor li se spune sa munceasca mai mult si vor avea tot ce-si doresc. Si ei muncesc: O Romanca a murit dupa ce muncise 72 de ore neintrerupt. Si in Japonia au fost cazuri de deces prin supra-munca numita acolo Karoshi. Evident cand munceshti pana la Karoshi esti fericit daca poti dormi; copiii sa-i faca imparatul ca el are timp liber si bani sa-i creasca. O situatie trista e si in SUA. Jumatate de Americani sunt shomeri si cealalta jumatate munceshte 16-18 ore pe zi. Cei care au servici ar fi bucuroshi sa primeasca un concediu fie el si ne-platit dar patronul nu accepta asta si le impune munca 16-18 ore pe zi 7 zile pe saptamana tot anul.

    • Campeanu spune:

      Munteanule, ti-am acordat oleaca de atentie ceva mai la deal presupunind ca esti vreun glumet subtil cu ceva lecturi particulare (nu un cazut in cap, asa cum pareai la prima vedere), care, pentru mai mult amuzament, simuleaza agramatismul.

      E clar ca m-am inselat.

      In locul asta esti fix ca nuca in perete. Iti pierzi vremea predicind lupta de clasa si comunismul, viitorul de aur tra-la-la.

      Pe site-ul vreunui kibutz ai incercat?

      Saracu’ de tine…

  23. Cap de locuitor spune:

    Ca de obicei, un articol interesant, dar o noutate, exagerat de optimist.

    Desigur, pentru un sistem inchis cum e Pamintul, exista limite:
    - tehnologia ajuta, dar nu putem crea mai multa energie decit primim de la Soare – numar limitat de recolte.
    - pentru o limita de populatie se poate asigura o viata buna.

    Din nou, planeta e un sistem inchis si regenerarea are o limita.

    Daca intr-un sistem inchis inchidem mincare si bacterii, in cele din urma, acestea vor muri dupa ce vor fi epuizat resursele.

    Asa ca, poate mai tirziu, dar tot se va ajunge la dezastru daca bomba ecologica nu va fi dezamorsata.

    • Harald spune:

      Cea mai mare parte a energiei care poate fi ”creată” pe Pământ exista dinainte de a fi primită de la Soare. În trecutul geologic al planetei au existat până și reactori nucleari naturali, care sigur nu erau trimiși de pe Soare.

      Există un număr limitat de recolte, dar limita asta e mult mai departe decât ceea ce puteți concepe dvs., așa cum rezultă din comentariu.

      Există o limită de populație pentru care se poate asiguira o viață bună, dar limita asta e pe la 200 de miliarde de oameni, în raport cu cunoștințele tehnice actuale. În câteva sute de ani, nivelul cunoștințelor tehnice va extinde limita asta cu încă 1-2 ordine de mărime.

      Credeți că Ștefan cel Mare își imagina că se pot obține 8.500 kg de grâu la hectar? În 1930, în Maramureș încă se obțineau 600 kg la hectar. Credeți că Ștefan cel Mare își imagina că se poate zbura în 3-4 ore de la un capăt la altul al Europei, la 11.000 de metri altitudine, iar asta pentru o sumă echivalentă cu plata unui lucrător pe o zi?

      Nici măcar metrul nu exista, ca unitate de măsură, pe vremea lui Ștefan cel Mare, iar asta spune totul despre evoluția tehnologică din ultimele sute de ani.

      • Există un număr limitat de recolte

        Numărul de recolte este, desigur, limitat, în primul rând de anotimpuri și suprafața arabilă. Dar ceea ce trebuie menționat ca „vrăjitorie” extraordinară este faptul că Haber și Bosch au permis speciei noastre să extragă mâncare pentru un supliment de 3 miliarde de oameni din același pământ limitat ca suprafață. Iar cuadruplarea fotosintezei (C4 photosynthesis), descrisă pe scurt în articol, este următorul miracol „vrăjitoresc” din domeniul agriculturii, capabil să hrănească un surplus de 2 miliarde oameni în viitorul apropiat.

        • ion adrian spune:

          Mereu si mereu sunt confirmat in teoria mea privind importanta resursei naturale(vezi Calea a treia) si mai ales a celei care proceseaza energia solara prin care se creaza primul nivel al plusvalorii (plusprodusului) fara de care un altul nici nu ar putea exista.

  24. Mihail Dumache spune:

    Domnule Crânganu, sunteţi mereu provocator prin subiectele abordate şi stârniţi ca intotdeauna un tsunami de comentarii în care ideile, ideologiile, manierele, lecţiile de viaţă, viaţa însăşi palpită cu putere, clocoteşte, capătă corporalitate, arată că există.
    Descoperirea contramotto-ului în aceeaşi Operă de trei parale,
    aducerea în discuţie a lui Harari care, într-adevăr, susţine ca soluţie eugenia ca upgradare a lui Homo sapiens prin metode biologice,
    cartofii-cozonac ai Mariei-Antoaneta şi vaccinarea,
    canibalismul propus de Richard Dawkins, probabil, eronat interpretat de Washington Post,
    lupta de clasă invocată de un home-less şomer,
    Malthuss socotit un simplu imitator de Marx,
    discutarea cauzelor pentru care apa trebuie sau nu trebuie băută de la robinet sau din pet, negarea comparaţiei autorului care a stat la baza articolului,
    discutarea în contradictoriu a concentrării populaţiei pe glob în aglomerări urbane sau a dispunerii pe o suprafaţă din ce în ce mai mare (prima e tendinţa paradoxală observată de Harari odată cu Revoluţia agricolă),
    alarma trasă de NASA (https://climate.nasa.gov/vital-signs/global-temperature/) prin planiglobul în care albastrul aproape că dispare pe fondul galben-portocaliu în decurs de 130 de ani.
    E un întreg univers pe care îl deschideţi domnule profesor şi pentru asta vă mulţumesc!

  25. JB spune:

    O mostră de neo-marxism deșănțat și eco-apocalism bizar si manipulator. Nu?!?

    http://adevarul.ro/locale/focsani/viitorul-climatic-sinistru-romania-indrepta-ireversibil-ani-lungi-seceta-zone-uriase-desertificate-specii-plante-animale-vor-disparea-1_5aae5715df52022f75b7f32c/index.html

    Niște minciuni teribile ptr.a ne strica bunătate de liniște.
    Probabil că se urmărește atragerea autorităților într-o spirală a cheltuielilor bugetare fără sens și ,din rațiuni ideologice neo-marxiste, să diminueze/limiteze/oprească despăduririle care oricum nu au nici o relevanță în discuție. Eco-apocalism!!!
    Of ! Ce bine că nu avem nicio problemă, nici o responsabilitate…..!?!!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Constantin Crânganu


Constantin Crânganu

Constantin Crânganu este profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: int... Citeste mai departe


Conferinta “Ce vrea Putin? Agenda liderului de la Kremlin pentru un nou mandat.”

"Ce vrea Putin? Agenda liderului de la Kremlin pentru noul mandat."

Duminica, 27 mai, la ora 11 00, sunteti invitati la conferinta sustinuta de Armand Gosu la Sala Mica a teatrului National. Detalii, aici.

E randul tau

Mare parte a conflictului palestiniano-israilian (si nu ma refer la prezent, ci la o perioada de zec...

de: eu

la "Ierusalim, calul troian al politicii externe "

Camp Kennedy

Ambasada Statelor Unite în România, alături de American Councils for International Education invită liceenii cu vârsta cuprinsă între 15-17 ani să candideze la Şcoala de Vară pentru Educație Civică, Participare Activă și Leadership, denumită „Camp Kennedy”, ce va avea loc la București în perioada 19-26 august. Informații complete despre program sunt disponibile și online pe site, iar aplicatiile pot fi depuse pana pe 10 iunie 2018.

România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018

Cauta articole

mai 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Apr    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)