Home » Cultura »Global / Europa »Media / Tech »Sinteze »Societate/Life » Citesti:

Progresul ca Eidos

Constantin Cranganu octombrie 15, 2016 Cultura, Global / Europa, Media / Tech, Sinteze, Societate/Life
71 comentarii 2,502 Vizualizari

Tantane vos generis tenuit fiducia vestri?

Virgiliu, Eneida, Cartea I, versul 132

În Grecia antică, termenul eidos desemna tema intelectuală centrală a trei domenii: cultură, societate ori civilizație. Evoluția semnificației lui eidos este ea însăși obiect de studiu filosofic, trecând de la Pitagora (structuri inteligibile numite numere) la Platon (realitatea permanentă care face un lucru să fie ceea ce este) și sublimându-se în gândirea lui Aristotel, care a introdus, pentru prima dată, o distincție între materie (hypokeimenon sau hyle) și formă vizibilă (eidos), înrudită cu morphe (contur) și phainomena (aparențe).

Semnificația termenului eidos, stabilită de filosofii greci, a rămas neschimbată secole la rând.Ceea ce mă intrigă în evoluția și semnificația finală a lui eidos ca structură filosofic-intelectuală a trei piloni fundamentali – cultură, societate, civilizație, este absența noțiunii de progres (economic, tehnologic, științific sau de altă natură). Oare înțelepții greci și urmașii lor romani nu au fost conștienți de posibilitatea unor dezvoltări în timp care să fie calificate drept progres? Se pare că nu.

Nici grecii, nici romanii nu au avut vreo concepție clară despre progresul sistematic de-a lungul istoriei umane. Pentru ei, evoluția omenirii era fie circumscrisă  și predestinată de decăderea dintr-o ipotetică vârstă de aur, fie reprezenta o parte a unui ciclu cosmic ineluctabil (parte a stoicismului lui Zenon din Citium). Chiar dacă romanii au avut o oarecare intuiție despre progresul istoric în arte, ei au trăit profund marcați de sentimentul că epoca lor era una a degenerării morală (vezi Horațiu, finalul Odei a șasea, Către Romani ori  Juvenal, Oamenii nu vor decât pâine și circ).

Este posibil ca ideea de progres să nu-și făcut loc în mentalul roman și pentru că evoluția societății din acea vreme a fost prea lentă  ca oamenii să-și dea seama că ceva se petrece în timpul vieții lor. Astfel, ideea stagnării a devenit cea predominantă (vezi Marcus Aureliu, Meditații).

Dar progresul prin invenții tehnologice? Grecii și romanii au fost notorii pentru disprețul lor față de tehnologie. De exemplu, Aristotel a remarcat că a te ocupa de tehnologie era ceva minor și plictisitor. Iată ce scria Seneca: „În vremea noastră au fost publicate pentru prima dată multe invenții…[dar] acestea sunt, ori pot fi, invenții ale celor mai josnici sclavi.”[1] Iar împăratul Vespasian a respins inovațiile tehnologice de teamă că ar putea produce șomaj.

A fost nevoie ca societățile europene să parcurgă perioada Evului mediu pentru a avea loc inserția ideii de progres ca parte definitorie a evoluției societății umane. Astfel, ideea de progres a devenit o contribuție originală și fundamentală a europenilor.

Dar mai înainte este necesară o definiție de lucru a progresului.

În 1772, Marchizul de Chastellux (care a servit ca maior în Revoluția Americană) definea implicit progresul atunci când scria că „scopul final al tuturor filosofiilor [este] obținerea celei mai mari bunăstări pentru cel mai mare număr de indivizi”.[2] Într-o carte publicată în 1920, J. B. Bury scrie că progresul poate fi considerat drept „ideea… că societatea s-a mișcat, se mișcă și se va mișca într-o direcție dorită”[3]

Sloganuri precum „Civilizație și progres”, „Libertate și progres”, „Democrație și progres”, considerate azi stereotipuri, au fost inventate în Europa. Socialismul, o altă invenție europeană, a adoptat, la începuturi, unele din aceste sloganuri. Iar doctrinarii revoluției care a instaurat teroarea în Rusia în 1917 au pretins că o fac tot în numele progresului. Contribuția României nu putea lipsi din lupta pentru instaurarea progresului ca parte a ethosului național și european. Alte exemple se pot găsi ușor.[4]

Ideea de progres este prea generală și vastă pentru a fi abordată în acest scurt articol ne-specializat. Plecând de la concepțiile grecilor și romanilor despre istorie, trecând prin doctrina divinei providențe, doctrina căderii în păcat, scrierile filosofilor Renașterii, continuând cu opera lui Kant, Saint-Simon, Compte, Hegel, Marx și a multor altora, literatura care tratează ideea sau principiul progresului este enormă. Recomand, totuși, ca pe o bună introducere în temă, cartea lui Bury din 1920 (nota 3). Articolul meu tratează doar un singur aspect al progresului:

Cum au inventat europenii lumea modernă? O scurtă istorie a progresului tehnologic european

Economiile greacă și romană s-au bazat pe sclavagism. Munca gratuită a sutelor de mii de sclavi a oferit puține stimulente pentru dezvoltarea unor surse de putere artificiale sau mecanice. Ocupațiile tehnice, precum cea de fierar, erau asociate cu clasele de jos.

Se poate spune că progresul tehnologic european a început după prăbușirea Imperiului Roman de Apus, în sec. al V-lea, când filosofia și știința din regiunea mediteraneeană (și mai puțin în nordul și vestul Europei) intraseră într-o perioadă nefastă (Evul Mediu Întunecat). Răspândirea lentă a eticii creștine de-a lungul și de-a latul Europei a dus la dispariția treptată a sclavagismului. Pentru că munca gratuită a sclavilor devenise o amintire, europenii nu numai că au îmbrățișat tehnologia, dar au dezvoltat și ideea unei societăți universale bazate pe respectul pentru demnitatea și valoarea ființei umane.

Între secolele VI-IX, europenii au adoptat noi tehnologii agricole, care au mărit dramatic productivitatea: plugul greu, pe roți, hamurile pentru cai și rotația culturilor. O încălzire globală a climei, în perioada 1000 -1300 (așa numitul Medieval Climatic Optimum) a augmentat avansurile tehnologice din agricultură, dublând productivitatea per hectar. Populația a crescut semnificativ, arhitectura și comerțul au înflorit. Vikingii lui Eric cel Roși au traversat Atlanticul de Nord și au colonizat Groenlanda pentru trei secole. Marile catedrale gotice (Notre Dame, Canterbury, Milan, Chartres ș.a.) și primele universități ale Europei de vest (Paris și Oxford, 1170; Cambridge, 1209) au fost ridicate în această perioadă climatică favorabilă, când până și în Anglia creșteau struguri și se producea vin. Europenii au început un program agresiv de cuceriri teritoriale: Sicilia a fost ocupată în 1090 și musulmanii au început să fie scoși din Spania. Prima cruciadă a fost lansată în 1095, iar Ierusalimul a fost capturat de la turcii selgiucizi în 1099, întemeindu-se primul regat creștin din Levant.

În sec. al XIII-lea, puterea apei a fost „domesticită” prin construirea morilor de apă. De la măcinarea grânelor, puterea hidraulică a fost extinsă apoi la joagăre forestiere, tăbăcării, forje artizanale, fabricarea berii și hârtiei, strunguri de lemn, polizoare etc.

Pentru că puterea apei era disponibilă numai de-a lungul cursurilor de apă, europenii au dezvoltat și alte surse de putere mecanică. Mareele au fost folosite în acest scop, cu începere din sec. al XI-lea, în Dover și Veneția. Primele mori de vânt au apărut în Europa în anul 1085. În următoarele secole, tehnologia eoliană s-a răspândit rapid peste câmpiile din nordul Europei. Morile de vânt ofereau putere în timpul iernilor friguroase, când morile de apă nu funcționau din cauza înghețurilor.

Având la dispoziție mai multe forme de putere mecanică, europenii au trebui să dezvolte metode de a transfera și re-direcționa puterea, absolut esențiale pentru triumful Revoluției Industriale de la sfârșitul sec. al XVIII-lea. Fără exagerare, cred că cea mai importantă invenție pentru triumful Revoluției Industriale a fost mecanismul bielă-manivelă, care a permis transformarea mișcării circulare în mișcare liniară și viceversa. Pentru o civilizație tehnologică sau industrială, importanța bielei-manivelei este a doua după invenția roții. Fără sistemul bielă-manivelă, civilizația mașinistă este neconceput.

Să ne gândim doar la un singur aspect: motoarele cu benzină și motorină, inventate în Germania la sfîrșitul sec. al. XIX-a și aflate în plină expansiune până astăzi, nu ar fi putut acționa miliardele de automobile, autocamioane, tancuri, vapoare, locomotive etc., dacă nu ar fi dispus de un sistem bielă-manivelă.

Deși ceasurile cu apă erau cunoscute din antichitate, ele erau foarte imprecise și inconveniente. Către sfîrșitul sec. al XIII-lea, în Europa, un geniu necunoscut a inventat rotița dințată, acel mecanism care a făcut ca noile ceasuri mecanice, folosite până în ziua de azi, să aibă un transfer regulat și precis al puterii unui arc sau greutăți în cădere liberă.

Importanța introducerii ceasurilor mecanice este imensă: pentru prima dată, s-a putut adopta o măsurare standardizată a timpului. Pentru dezvoltarea unei civilizații tehnologice, cunoașterea și păstrarea riguroasă a timpului este primordială în coordonarea complexelor interacțiuni administrative și comerciale.

Știința modernă își are originile în filosofia naturală a vechilor greci, pre-socratici, cca 600 – 400 î.e.n. Grecii au fost primii care au folosit naturalismul pentru respingerea explicațiilor supranaturale. Descriind epilepsia (o boală cu conotații divine în unele religii), Hipocrate a remarcat că maladia „nu era nici mai divină, nici mai sacră decât alte boli, având o cauză naturală care o produce ca pe oricare altă boală”.[5]

Însă nici grecii, nici romanii nu s-au gândit la folosirea metodei experimentale ca parte a investigațiilor științifice. Filosofii greci (apud Aristotel) au preferat logica deductivă și credința în autorități, conform cărora știința este cunoașterea cauzelor necesare. Practic, grecii erau sceptici când era vorba de știință bazată pe observații. De aceea, se poate spune că știința modernă este o altă invenție europeană, începând în sec. al XII-lea, când teologul creștin Christian Grossesteste și studentul său Roger Bacon au demonstrat că logica inductivă singură nu poate explica deplin observațiile din lumea reală. De exemplu, magnetismul este un fenomen care niciodată  nu ar fi putut să fie descoperit doar prin deducție logică. Magnetismul poate fi numai observat empiric. Adică, știința modernă are nevoie de o metodă experimentală sistematică și este meritul altui britanic, Sir Francis Bacon, pentru care știința reprezintă abordarea empirică, bazată pe cunoașterea factuală și folosirea logicii inductive.

Care sunt, totuși, cele mai importante contribuții europene la întemeierea lumii moderne?

Dacă ar trebuie să alcătuiesc un clasament al celor mai importante invenții europene, care au fundamentat progresul tehnologic al lumii moderne, m-aș opri la următoarele trei: tiparul, busola marină și armele. Toate cele trei invenții au stabilit indubitabil  superioritatea tehnologică a lumii moderne asupra celei vechi. Nimic din realizările antichității nu se poate compara cu acestea trei.

Iar pe locul întâi, de departe, aș plasa invenția lui Gutenberg. Aceasta a permis ca un singur om să poată tipări mai multe cărți într-o singură zi decât pot fi scrise de mulți alții într-un an. Iar cărțile, care înainte erau închise în bibliotecile mânăstirilor, au devenit un bun de larg consum, circulând liber, traversând frontiere fizice și politice, răspândind cunoaștere și ideii. Poate că invenția tiparului, din sec. al XV-lea, să aibă ca omolog doar invenția internetului, din sec. al XX-lea.

Busola marină, total necunoscută anticilor, a permis dezvoltarea fără precedent a navigației, promovarea comerțului și unificarea omenirii. Marile descoperiri geografice și cunoașterea comprehensivă a planetei pe care trăim ar fi fost imposibile fără această invenție.

Praful de pușcă a fost inventat în China, dar armele de foc sunt o invenție europeană. Tunurile datează din prima parte a sec. al XIV-lea și au fost utilizate curent cu începere din 1350. Utilizarea artileriei a ajutat în particular la distrugerea feudalismului, pentru că a făcut inutile fortărețele cetăților. Chiar și cele mai puternice structuri s-au dovedi acum vulnerabile în fața obuzelor și proiectilelor de artilerie. Protecția pe care o oferea înainte  un castel de piatră a devenit brusc nesemnificativă.

Un exemplu clasic al superiorității armelor de foc europene este sugestiv prezentat de profesorul Jared Diamond în best-seller-ul său din 1997, Guns, Germs and Steel: A short history of everybody for the last 13,000 years. Marele imperiu aztec, având o armată de peste 300.000 oameni, a fost rapid cucerit  (1519-1521) și decimat de un batalion de mercenari spanioli (1.200 -1.400 soldați). Pe lângă faptul că au adus 100 de cai, care i-au înspăimântat teribil pe azteci, fiind prima oară când vedeau astfel de animale, spaniolii au folosit 6 tunuri și multe arme de foc personale, ceea ce le-a asigurat o victorie rapidă și decisivă. Câțiva ani mai târziu, un alt grup de mercenari a distrus un alt imperiu din America de Sud (incas), folosind același avantaj militare (armele de foc). Războaiele conquistadorilor au reconfirmat o dogmă militară: chiar dacă adversarul este mult mai numeros, armele superioare oferă o superioritate militară imediată.

Posesia armelor de foc personale a dat indivizilor mai multă putere politică și a fost un motor pentru schimbările sociale și politice. Nu întâmplător, al doilea amendament al Constituției SUA (dreptul oamenilor de a păstra și avea arme) este un foarte important topic american de discuții pro și contra (vezi și detaliile din NOTA BENE).

Pe de altă parte, arma de foc a fost primul motor cu ardere internă și a demonstrat enorma putere potențială care se găsește în arderea controlată dintr-un spațiu restrâns.

Concluzii

Dacă pentru antici, eidos însemna doar cultură, societate ori civilizație, europenii moderni au impus considerarea progresului ca parte a fundamentului filosofic umanitar.  Rata progresului nu este niciodată uniformă sau monotonă. Uneori, pot apărea regresii. Dar, pe termen lung, principiul progresului implică existența unei tendințe generale a istorie umane către ameliorarea suferinței și îmbunătățirea condiției umane.

În Europa medievală, liderii dezvoltării tehnologice nu au fost filosofii, ci artizanii, negustorii și oamenii de afaceri. Într-un cuvânt, antreprenorii. Au existat profituri obținute din noile tehnologii. Inventivi, oamenii liberi au căutat noi căi de a-și crește productivitatea. Indivizii au profitat și societatea a prosperat.

Astfel, lumea a fost transformată nu de către filosofi, savanți sau politicieni, ci de către ingineri, artizani și antreprenori. Vorbind studenților săi în 1768, Joseph Priestley a prezis că „oricare a fost începutul acestei lumi, sfârșitul va fi glorios și paradisiac, dincolo de ceea ce imaginația noastră poate concepe astăzi.”[7]

Datorită inventatorilor europeni, predicția lui Priestley a fost îndeplinită.

NOTA BENE

Am împrumutat titlul articolului din ultima carte a mentorului meu de la University of Oklahoma, Profesorul David Deming: Science and Technology in World History, Volume 4: The Origin of Chemistry, the Principle of Progress, the Enlightenment and the Industrial Revolution, 2016. Am împrumutat, de asemenea, unele din ideile expuse în cartea sa „Black & White Politically Incorrect Essays on Politics, Culture, Science, Religion, Energy, and Environment”. Pe lângă inestimabilele cunoștințe, teoretice și practice, pe care mi le-a împărtășit în timpul anilor de pregătire a tezei mele de doctorat și colaborare științifică, înainte și după primirea titlului de doctor al Universității Oklahoma, Dave a fost, pentru mine, și un profesor de istoria Americii. În timpul uneia din primele noastre întâlniri, mi-a spus: Constantin, ține minte: America a fost făcută de oameni care au ținut Biblia într-o mână și pistolul în cealaltă. Dupa care a continuat: Aici, nu am avut și nici nu vom avea vreodată un dictator ca Ceaușescu al vostru. Pentru că noi avem arme.

Un episod pitoresc: Într-o după-amiază, Prof. Deming m-a invitat să tragem câteva sute de cartușe într-un poligon privat. La un moment dat, a scos din portbagajul mașinii o armă pe care a lăudat-o ca fiind un trofeu personal, achiziționat cu mulți $$$$ la o licitație în Tulsa. Mi-a spus că este o armă care a fost folosită intens de rebeli africani și nu a ruginit sau nu s-a blocat niciodată. „Vrei să tragi și tu cu ea?”, m-a întrebat el mândru. Am luat arma în mână și am rămas bouche bée: era un AK-47, fabricat la Cugir!!!. Dave, i-am răspuns, am tras cu o armă ca aceasta 6 luni de zile (când am făcut serviciul militar TR la Batalionul de vânători de munte din Borșa, Maramureș, sub comanda maiorului Dumitru Cioflină, cel care a ajuns mai târziu Șeful Marelui Stat Major al României și apoi „chiriaș” la Penitenciarul Jilava).

Despre unele aspecte importante din activitatea profesorului David Deming se poate citi aici: https://en.wikipedia.org/wiki/David_Deming . De reținut că Profesorul Deming a fost singurul om de știință care l-a confruntat pe Al Gore în 2006 în cadrul unei dezbateri în Congresul Statelor Unite pe tema încălzirii globale antropogenice.

NOTE__________________________


[1] The Epistles of Lucius Annaeus Seneca, vol. II, trad. Thomas Morell, London, 1776, p. 122.

[2] Chastellux, F. J., 1792, Agriculture and Population the Truest  Proofs of the Welfare of the People, J. Cadell, London, vol. 2., p. 124. http://archive.org/download/agricultureandp00chasgoog/agricultureandp00chasgoog.pdf

[3] Bury, J. B., 1920, The Idea of Progress An Inquiry Into Its Origin and Growth, MacMillan and Co. Limited, London, p. 2.

[4] CAȚAVENCU: Ce istorie? Apoi, dacă e vorba de istorie, apoi ce te-nvaţă istoria mai întâi şi-ntâi?…

Mai întâi şi-ntâi istoria ne învață anume că un popor care nu merge înainte stă pe loc, … ba chiar dă înapoi, că legea progresului este așa, că cu cât mergi mai iute, cu atât ajungi mai departe.

Nu voi, stimabile, să știu de Europa d-tale, eu voi să știu de România mea şi numai de România… Progresul, stimabile, progresul!

Domnilor!… Onorabili concetăţeni!… Fraţilor!… Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale… în aceste momente solemne… (de abia se mai stăpâneşte) mă gândesc… la ţărişoara mea… (plânsul l-a biruit de tot) la România… (plânge. Aplauze în grup)… la fericirea ei!… (acelaşi joc de amândouă părţile)… la progresul ei!

Mi s-a făcut imputarea că sunt foarte, că sunt prea, că sunt ultra-progresist… că sunt liber-schimbist… că voi progresul cu orice preţ. … Da, da, da, de trei ori da!

Voi progresul şi nimic alt decât progresul: pe calea politică…Socială… Economică…Administrativă…Şi… şi…

Da, suntem ultra-progresişti, da, suntem liber-schimbişti…

I. L. Caragiale, 1884, O scrisoare pierdută, Act III, Scena III și V

Mai am niște exemple:

Brazilia: Ordem e progresso (sloganul scris pe drapelul național)

Progresul este produsul nostru cel mai important – reclama făcută de actorul Ronald Reagan pentru General Electric între 1953-1962 https://www.youtube.com/watch?v=xeSmNaKCjaw

[5] Hippocrates, cca. 400 î.e.n., On the Sacred Disease, http://classics.mit.edu/Hippocrates/sacred.html

[6] Cranganu, C., 2016, Despre filosofia analizelor științifice cu un exemplu de caz: Ce fel de teorie este darwinismul?

[7] Priestley, J., 1793, Lectures on History, in John Towill Rut (ed.), The Theological and Miscellaneous Works of Joseph Priestley, vol. XXIV, p. 425.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "71 comments" on this Article:

  1. radustroe spune:

    Cea mai importanta a fost Mecanica lui Newton. A creat bazele conceptuale ale fizicii si ingineriei si a facut posibila explozia stiintifica si tehnologica.

  2. Mihai Buzea spune:

    Domnule profesor Constantin Cranganu,

    dumneavoastra imi sunteti tare drag. Si invat neincetat din articolele pe care aveti bunavointa sa le publicati pe aceasta platforma. Dintre toti autorii care se exprima aici in scris, dumneavoastra sunteti aproape cel mai de apreciat, dupa parerea mea (“aproape”, pentru ca cel mai de apreciat sunt eu). :)

    Dar Mediterana n-are nici flux nici reflux. Mai exact, are, dar foarte greu observabile si in niciun caz utilizabile tehnologic, asa cum sugerati in text (“Mareele au fost folosite în acest scop, cu începere din sec. al XI-lea, în Dover și Veneția.”). Evident, nu ma refer la Dover!

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      High water in Venice: frequently asked questions (FAQ)

      Venice and Venetians have always been used to coping with “acqua alta”. These are the City Administration’s measures in case of high tide: if there’s a sea level forecast of +110 cm on the mareographic zero, the population is alerted by acoustic signals and with text messages (for those registered at the free high tide information service of the City Tide Centre – Centro Maree Comunale). At the same time, elevated platforms are set along the main streets to allow passage. Public waterbuses keep on working, although some lines may be subject to changes. In any case access to most of the town is guaranteed. Only when exceptional high waters occur (higher than 120 cm on the mareographic zero) the famous “acqua alta boots” are really needed, but even on these occasions the inconvenience last just as long as it takes for the water to go down again, which usually happens in a few hours.

    • victor L spune:

      “E aproape imposibil pentru un gondolier începător, care nu cunoaște bine laguna, adâncimea unora dintre canale și momentele flux-reflux să se descurce printre „străzile“ din Veneția, mai ales când unele canale de mare adâncime sunt foarte înguste, iar altele care par navigabile azi, pot deveni mâine capcane pline de mâl.”
      http://www.buildersmagazine.ro/constructii/porturi/articol-de-ce-ia-apa-venetia.
      Mic, dar fenomenul exista:
      “În mările închise – Marea Neagră, Marea Baltică, Marea Mediterană, Marea Caspică, nivelul mareei este foarte mic, de ordinul centimetrilor.”

  3. Mitrache spune:

    Interesant articol! Daca e adevarat ca lumea,progresul ei este tributara inginerilor tot atat de adevarat este ca realizarile acestora pot duce lumea in impas daca incap pe mana politicienilor cu tendinte dictatoriale! E interesant ce a spus Profesorul David Deming:”America a fost facuta de oameni cu Biblia intr-o mana si pistolul in cealalta”! Acum cand exista crestere economica anemica in SUA si UE e nevoie de un salt tehnologic,de o adevarata revolutie in domeniul tehnologic!Doar asa se va putea evita “stagnarea seculara” de care vorbea Summer referindu-se la economia SUA!De asemenea imi place idea ca americanii au drept de port-arma in conditiile in care e posibil sa ajunga Trump Presedinte(e mai mult temerea celor din preajma mea si mai putin a mea personal).Sa speram ca Occidentul isi va pastra vitalitatea prin calitate si va castiga competitia cu Estul bazat pe cantiate!Prin Occident inteleg SUA si Europa.

    • Harald spune:

      Saltul tehnologic s-a produs deja, însă nu a avut timp să se generalizeze. Ați văzut ce pot face roboții în construcții? În România încă se folosesc tehnologii demne de 1970, dar restul lumii chiar nu stă pe loc.

    • David FK spune:

      @ Mitrache (15/10/2016 la 13:24)

      Si ce vina au inginerii ca, prin profesia lor, au adus progres in lume ?

      Oare ar trebui sa nu mai existe ingineri pentru ca “realizarile acestora pot duce lumea in impas daca incap pe mana politicienilor cu tendinte dictatoriale! “

  4. man of war spune:

    eheeei, frumos scris, si biela / manivela care transforma miscarea circulara intr una liniara, si “butoiasul” care acumuleaza energie si odata expandata isi mareste fortele (si efectele), reprezinta cu siguranta progres. cei care le au creat au fost intr adevar luminati ! dar cei care le folosesc ?! romanii au disparut, ca o ironie, fauritorii “panem et circenses” ului, nu mai exista, s au diluat pina la extinctie in piine si circ ! asadar, n ar fi rau sa intelegem cine si cum administreaza progresul !

  5. ion adrian spune:

    De retinut fiind semnificativ: “Aici, nu am avut și nici nu vom avea vreodată un dictator ca Ceaușescu al vostru. Pentru că noi avem arme”
    Iar noi nici pe cele putine le avem mai avem, nu suntem in stare sa le pastram distrugand arma esentiala care ne-ar ramane daca nu avem decat Biblia(si nici pe aia) si votul (atat cat este el de relevant), pistolul fiind predat demult de buna voie si cred ca este pentru noi mai bine asa, si ma refer la Scara valorilor corect intocmita, dar cu plagiatul si cu manelizarea generala etnica, spirituala, politica si cum mai doriti, ce sa ne mai ramana? Promiscuitate si vulgaritate(marlanie) :)

  6. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    OFF TOPIC

    Marea Britanie și petrolul din argile

    British Geologic Survey, în colaborare cu Oil and Gas Authority, a publicat joi un studiu care fundamentează resursele de petrol de argilă (shale oil) ale țării. Conform studiului, cantitatea de petrol de argilă în zona studiată (rocile jurasice din zona Wessex) este estimată între 0,2 și 2,8 miliarde barili sau 32 – 378 milioane tone. Cel mai probabil, se estimează o rezervă de 1,1 miliarde barili (149 milioane tone).

    Cu câteva luni în urmă, U.K. Oil & Gas Investments a comandat un studiu care să examineze potențialul producției de petrol de argilă din bazinul Weald. Conform studiului, petrolul de argile din Weald poate adăuga între $10 – $74,6 miliarde economiei britanice.

    Desigur, exploatarea petrolului de argilă necesită folosirea forajului orizontal dirijat și a fracturării hidraulice, tehnologii dezvoltate și folosite intens în Statele Unite. guvernul britanic a menționat:

    Petrolul de argilă are desigur un viitor potențial în economia britanică, dar va necesita expertiză geologică și inginerească și protecție ecologică.

    Jurassic shale of the Wessex area: resource estimation report

    Commercial potential for British shale oil

  7. Ventidius spune:

    Interesant articol, dar cred ca v-au scapat cateva erori. Gered Diamond nu a afirmat ca succesul spaniolilor in America s-ar fi datorat armelor de foc. De fapt tocmai aceasta prejudecata comuna o combate, afirmand ca cele cateva tunuri si archebuze au avut un rol mai degraba nesemnificativ. Superioritate militara s-ar fi datorat de fapt metalurgiei fierului si imblanzirii calului, adica unor progrese vechi de milenii, la care s-au adaugat tacticile specifice cavalariei grele dezvoltate de europeni in evul mediu la care amerindienii nu au putut pe termen mediu sa se adapteze. Pe langa acestea, implantarea europenilor a fost facuta posibila(asa cum nu s-a intamplat in Asia) de virusii europeni care au exterminat populatia bastinasa impiedicand orice viitoare rezistenta la colonizare.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Să vedem exact ce spune Jared (nu Gered) Diamond în cartea sa:

      Why did Pizarro capture Atahuallpa?

      After all, Pizarro had only 62 soldiers mounted on horses, along with 106 foot soldiers, while Atahuallpa commanded an army of about 80,000. Pizarro captured Atahuallpa within a few minutes after the two leaders first set eyes on each other

      Pizarro’s military advantages lay in the Spaniards’ steel swords and other weapons, steel armor, guns[s.m.], and horses. To those weapons, Atahuallpa’s troops, without animals on which to ride into battle, could oppose only stone, bronze, or wooden clubs, maces, and hand axes, plus slingshots and quilted armor. Such imbalances of equipment were decisive in innumerable other confrontations of Europeans with Native Americans and other peoples. (p. 74)

      At the battle of Cajamarca…, 168 Spaniards crushed a Native American army 500 times more numerous, killing thousands of natives while not losing a single Spaniard…
      The novelty of horses, steel weapons, and guns[s.m.] undoubtedly paralyzed the Incas at Cajamarca. (p. 75)

      The booming of the guns[s.m.], the blowing of the trumpets, and the rattles on the horses threw the Indians into panicked confusion. The Spaniards fell upon them and began to cut them to pieces. The Indians were so filled with fear that they climbed on top of one another, formed mounds, and suffocated each other. (p. 72)

      Recomand recitirea întregului capitol 3, Collision at Cajamarca (p. 67-82)

      • Ventidius spune:

        Si totusi in cadrul aceluiasi capitol, nu uita sa precizeze ca rolul armelor de foc a fost unul minor, mai degraba psihologic decat efectiv. In afara de sunetul pe care il scoteau, cu care indienii s-au obisnuit repede, nu aduceau beneficii certe. In europa erau importante pentru ca perforau armurile, in america erau aprope inutile. Suprioritatea europeana datorata armelor de foc va trebui sa astepte tacticile sec. XVII

        • Ventidius spune:

          Archebuzele sec. XV-XVI nu au generat superioritate militara pentru europeni, chiar daca au impresionat contemporanii. Ele au fost adoptate rapid, in cativa ani de civilizatiile cu care au venit in contact. Ienicerii turcii le-au adoptat inainte ca ele sa se generalizeze in armatele europene, japonezii le-au fabricat in masa la cativa ani dupa prima debarcare portugheza, indienii si chinezii la fel, in orice caz mult inainte de a avea confruntari serioase cu europenii. Aceste arme nu ofereau nimic in plus fata de arcuri si arbalete, cu exceptia capacitatii de perfora o cuirasa decat un ritm de tragere mai lent, o lipsa de precizie fenomenala si o bataie mai scurta. Platosa a fost cauza raspandirii archebuzei, in lipsa ei era o arma ineficienta.

        • sile spune:

          Well, e evident pentru oricine ca nu arma de foc in sine a omorat 80.000 adversari. E putin probabil ca la vremea respectiva era fezabil sa cari 80.000 “gloante” pentru o batalie (presupunand o acuratete a tragatorului de 100%).
          Cu toate acestea, logica la care faceti referire e ca si cum as spune eu ca intr-un ipotetic caz de luare de ostatici, succesul interventiei trupelor speciale nu a fost dat de folosirea “flashbang grenade” (scuze, nu-mi vine in cap o traducere decenta), pentru ca grenada in sine nu a omorat atacatorii.
          Cateodata avantajul tehnologic nu se traduce direct in superioritate, ci indirect. Bonus: http://articles.baltimoresun.com/1991-03-02/business/1991061100_1_rpv-aai-drones

          • Ventidius spune:

            Contraargumentul d-voastra e de fapt un argument in favoarea a ceea ce am afirmat eu. Grenada respectiva este o arma speciala creata pentru situatii speciale. Daca o folosesti in situtiile de lupta obisnuite intr-un razboi conventional nu iti aduce cine stie ce avantaje.
            La fel era si situatia archebuzelor din sec. 16. Au fost create cu un scop precis, perforarea armurilor din metal plat, pe care le purtau in perioada respectiva atat cavalerii cat si infanteristii ca protectie impotriva sagetilor cat si a armelor albe. Aceasta performanta era unicul avantaj (unul imens) pe care il aveau archebuzele in fata armelor concurente, arc si arbaleta. Acestea din urma, arcul lung englez si arbaleta, nu puteu perfora armura plata, chiar daca puteau perfora fara nici o problema zalele folosite ca principala protectie pana in sec. 14. In schimb in orce lupta in care nu se folosea platosa, avantajele lor erau coplesitoare. Arcul era mult mai rapid, puteai sa tragi cel putin 7-8 sageti pana tragea archebuza un foc. Sageata trasa de arcul lumg era mortala de la o distanta dubla fata de archebuza. Esential, arcul si arbaleta erau arme de precizie, cea ce archebuza nu era deloc. Intr-o lupta unu contra unul era o arma aproape inutila. Nu aveai nici o sansa sa-ti nimeresti adversarul de la o distanta mai mare de 10 m inainte de 20-30 de incercari. Pana atunci aversarul te impana cu sageti sau te taia bucati cu sabia. Singurul avantaj in fata arcului, pe care il avea dealtfel si arbaleta, era faptul ca nu cerea instructie indelungata pentru a fi folosita, in timp ce arcasii englezi trebuiau sa fie instruiti de copii.
            In concluzie, in orice lupta in care adversarii nu aveau platose din fier(iar aztecii si incasii nu aveau asa ceva) archebuzele erau niste arme mult mai proaste decat arcurile si arbaletele, adica incredibil de lente, imprecise, greoaie si ineficiente. Singurul lor avantaj, si ala trecator, era ca faceau poc, adica aveu rolul de petarda. Dupa primele lupte, cand aversarii nu s-au mai speriat de zgomot, pana si acest lucru a devenit un dezavantaj. Arcul si arbaleta erau silentioase, archebuzele faceau zgomot inutil.

  8. Vlad spune:

    Armele nu stiu in ce masura pot fi calificate ca fiind un progres. Cand omul era intr-um stadiu de evolutie primitiv ele isi justificau intru catva existenta dar din inceputurile perioadei agrare nu se poate vorbi decat de barbarie.

    Progresul in sine vedem ca asigura bunastarea tot mai mare a cat mai putini oameni diminuand valoarea intrinseca a fiintei umane.

    Omul contemporan este folositor in mare masura datorita rolului. Meseria si perfectionarea continua au devenit nu mijloace ci pentru cei mai multi un scop in sine aducand de multe ori rigiditate.

    Omul este asimilat cu capacitatile echivalente ale unei masini care are un ciclu de utilizare si apoi cand apar modelele noi mai performante ele necesita si cunostinte noi, deci de cele mai multe ori oameni noi.

    Automatizarea, devine azi, o necesitate pentru eficientizare si rezultatul este o categorie a asa numitilor “oameni inutili”.

    • Harald spune:

      Armele au adus egalitatea între oameni. În lipsa armelor primează forța fizică brută. Armele au dat mai multe șanse celor inteligenți, dar lipsiți de forță fizică. Orice fel de arme, nu doar cele de foc. Însă la armele de foc rezultatul e cel mai vizibil: au democratizat pur și simplu societatea. O femeie de 60 kg cu o armă în mână nu mai este victimă sigură în fața unui agresor de 120 kg.

      • Vlad spune:

        Violenta ramane tot violenta … Egalitatea in violenta nu poate fi numita decat tot barbarie.

        • Harald spune:

          Violenta exista si fara arme. Iar a folosi violenta in scop de aparare e perfect acceptabil. Mai mult decat atat, definitia violentei in sine este adesea foarte discutabila. Iar apararea impotriva barbarilor folosind forme de violenta pe care acestia sa le poata intelege descurajeaza noi atacuri in viitor, deci contribuie la progresul civilizatiei asediate de barbari. A te lasa omorat de barbari nu e un mod de a promova civilizatia, e un mod de a o distruge.

  9. Ventidius spune:

    Legat de sclavie nu cred ca aceasta se face vinovata de stagnarea economica din antichitatea greco-romana. Mai degraba cred ca sclavia era cauzata de cerc vicios cauzat de lipsa producivitatii muncii si penuria cronica de forta de munca. De fapt, munca fortata este ineficienta economic si este eliminata inevitabil de munca libera sau de cea aservita cand aceste conditii speciale lipsesc.

  10. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    OFF TOPIC

    Marea Barents ar putea avea zăcăminte de petrol nedescoperite de miliarde de barili

    Noile descoperiri, situate în apropierea graniței norvegiano-ruse, sunt rezultatul unei noi tehnologii 3-D utilizate în ultimele prospecțiuni seismice ale zonei.

    Statfjord, cel mai mare câmp petrolifer al Norvegiei, a produs 5 miliarde barili țiței de la descoperirea sa în anii ’70.
     

    Barents Sea could hold ‘billions of barrels’ of undiscovered oil

  11. Ventidius spune:

    Cred ca si rolul busolei esta exagerat. Fenicienii, vikingii si polinezienii s-au descurcat foarte bine fara ea. Problema principala pentru navigatorii din atlantic a constituit-o cunoasterea curentilor si vanturilor. Nordul il puteai afla si observand pozitia astrilor.

    • Harald spune:

      Busola funcționează și când e înnorat :P

    • Harald spune:

      La modul serios, traversarea Atlanticului nu dura 5-6 zile, ca în vremurile noastre. Pe vremea navelor cu pânze dura 40-50 de zile, cantitatea de provizii era foarte limitată fiindcă navele erau mici și riscul de a naviga pe un arc de cerc fără a ajunge nicăieri era foarte mare. Și nici nu puteau chema pe nimeni în ajutor, nu existau nici stații radio și nici sateliții de telecomunicații.

    • sile spune:

      Fara sa fiu expert in navigatie, pot spune ca inainte de inventia busolei, navigatia urmarea cumva liniile de coasta. Odata cu aparitia busolei, a devenit posibila traversarea oceanelor.
      Sigur, polinezienii au traversat si ei Pacificul, dar nu indeajuns de des incat sa poate intocmi harti pentru cei care vor fi venit in urma lor.

      • Ventidius spune:

        @Harald
        Vikingii foloseau un cuart pentru a polariza lumina. Busola te ajuta cat de cat, in orientarea generala, dar nu rezolva problemele cu care s-au confruntat navigatorii in Atlantic. Solutia cea mai simpla pentru un navigator cu vele care pleca din Europa spre America era sa se lase purtat decurentul Canarelor de-a lungul Africii pana cand ajungea la tropice. Aici curentul se despartea in doua oferindu-i doua posibilitati: fie se lasa dus spre vest de curentul Ecuatorial de nord pana in Caraibe(e traseul urmat de Columb), fie continua sa se lase purtat de-a lungul Africii pana la Ecuator de curentul Guineii, unde era preluat de curentul Ecuatorial de sud si dus in Brazilia.Cum vanturile dominante urmau calea acestor curenti, calatoria era sigura si rapida. La intoarcere, daca plecai din Brazilia trebuia sa urmezi curentul Guyanei pana in Caraibe dupa care urmai curentul Golfului din largul Floridei pana in Virginia unde acesta o cotea spre centrul Atlanticului, unde puteai fie sa te lasi purtat in continuare spre Irlanda sau Norvegia, fie sa te folosesti de o bifurcatie a cuentului care ducea spre Spania. In aceasta ecuatie conta sa recunosti curentii si vanturile principale, daca insa te incapatanai sa urmezi directia vest sau est aratata de busola aveai toate sansele sa ajungi in zone de acalmie in afara circuitului vanturilor si curentilor unde dadeai de belea. Au patit-o multi. Singura sansa de scapare de acolo era sa cobori barca si sa tragi la vasle remorcand corabia sute de km daca te tineau puterile.
        @sile
        Navigatia in larg in oceanul indian folosind musonii dateaza din perioada elenistica. Au practicat-o si Vikingii si Polinezienii. Europenii au continuat sa faca cabotaj la cateva secole dupa ce au avut busola. Era mai sigur sa pastrezi linia tarmului cu galera si chiar cu velierul. Navigatia in larg a fost o optiune a navigatorilor din Atlantic, dupa ce in prealabil au solutionat cateva probleme legate de constructia navelor.

        • Harald spune:

          @Ventidius – asta se numește ”a pune carul înaintea boilor”. Se poate face o paralelă cu zborurile transatlantice din zilele noastre, pentru care curenții jet (jet-stream) sunt cea mai eficientă soluție. Însă până să ajungi să cunoști și să folosești curenții jet trebuie să știi unde ești și unde vrei să ajungi. Și să traversezi Atlanticul de destul ori, până să te prinzi pe unde circulă curenții jet și pe unde nu.

          Oricine știe să folosească o hartă în zilele noastre, dar busola a fost necesară înainte de a exista orice fel de hartă, înainte de a cunoaște curenții din Atlantic și înainte de a fonda coloniile care au făcut necesare atât de multe drumuri peste Atlantic încât au dus la cunoașterea curenților. Faptul că tu ai înțeles astăzi ce curenți l-au dus pe Columb ca să ajungă unde a ajuns nu înseamnă că el și-a planificat să folosească acei curenți. Fiindcă nu știa de ei.

          • Ventidius spune:

            Complet fals. Nu aveai nevoie nici de busola nici de harti pentru a traversa oceanele sau pentru a coloniza tarmuri indepartate. Polinezienii au dovedit-o cu varf si indesat colonizand Hawai-ul, insula Pastelui, Noua Zeelanda sau Madagascarul. Poti sa fi sigur ca era mai complicat sa faci acest lucru decat sa ajungi in America. Eu cred ca de fapt busola era mai utila in cabotajul dificil de-a lumgul tarmurilor dantelate ale Europei decat in navigatia oceanica. Probabil din acest motiv a fost si adoptata cu entuziasm. In navigatia oceanica cu vele a fost pastrata din obisnuinta si pentru ca, fara a fi indispensabila nu era inutila.
            Nu, Columb nu a orbecait ghidat de busola in cautarea curentilor si vanturilor favorabile. Nu avea de ce sa faca acest lucru. Sistemul de curenti si vanturi din Atlanticul de nord este simplu si restrictiv. Cu un velier nu aveai decat doua cai de a ajunge in America(calea nordica a vikingilor si cea sudica a lui Columb) si una singura de intors. Daca ar fi fost precum spui tu, Columb ar fi pus cap compas direct catre Azore si abia dupa a zecea incercare nereusita de a inainta pe drumul indicat de busola direct catre vest ar fi ajuns sa ia drumul Canarelor. Ori el a pornit direct spre sud lasandu-se purtat de curentii oceanici care duceau catre America. In mod firesc, pentru ca acasti curenti erau deja cunoscuti. Nu se stia ce se afla la capatul drumului, dar se stia directia lor. In fapt, nu puteai sa te duci in insulele Canare sau in Madeira si sa te intorci de acolo decat folosindu-te de acest sistem. Iar drumul de intoarcere din aceste insule, grealizabil numai printr-un mare ocol prin largul oceanului era cunoscut de un secol. In fapt, nu era nici o mare realizare marinareasca sa ajungi in America odata ce stiai sa te intorci din Canare. De fapt e chiar mai simplu. Ca sa ajungi in America folosesti curentii principali ai sistemului in timp ce la intorcerea din Canare deviai de la acestia pe curenti secundari pentru a scurta drumul, la fel cum face un sofer care paraseste bulevardele cautand scurtaturi prin tot felul de stradute. Pentru oricare din navigatorii portughezi sau spanioli care faceau comert sau explorari pe coasta Africii de vest ar fi fost o sipla formalitate sa ajunga in America daca ar fi avut vreun interes sa ajunga acolo. Dar nu vedeau nici un motiv pentru care sa ajunga acolo. Nici Columb nu s-ar fi dus daca nu ar fi crezut impotriva ratiunii si bunului simt ca Asia s-ar afla acolo si nu la o distanta de patru ori mai mare.

            • Harald spune:

              Nu faci distincție între colonizare și navigația comercială. Una e când o populație se răspândește de la o insulă la alta în decurs de generații și alta e când are de parcurs în mod repetat un drum între două puncte bine definite, chiar dacă traseul nu e clar stabilit.

              Insulele Canare erau cunoscute din antichitate, iar insulele Azore erau cunoscute cu peste 100 de ani înainte Columb, în timp ce ”Indiile” unde pretindea el că vrea să ajungă erau un obiectiv destul de vag și îndepărtat. Explorarea nu e navigație comercială.

            • Harald spune:

              @Ventidius – deci America era pe toate hârțile, o știau toți navigatorii respectabili, numai că n-aveau motive să ajungă acolo. Are you for real? :P

            • Ventidius spune:

              @Harald
              Polinezienii poate ca nu faceau comert ca Europenii, dar acest fapt nu era datorat lipsei busolei sau a capacitatii de a naviga regulat intre teritoriile descoperite, ci primitivismului economiei lor. Insulele Canare erau cunoscute din antichitate, dar uitate ulterior si redescoperite in sec XIV. In mod sigur Columb nu avea cum sa afle detaliile de navigatie spre aceste insule din sursele antice.
              Nu am zis ca Antilele sau Brazilia aparea pe toate hartile ci doar ca, din punctul de vedere al problemelor de navigatie, drumul pana in America nu prezenta dificultati suplimentare fata de o calatorie in Canare. In fapt, problema principala a unui navigator care merge in Canare sau America nu este sa ajunga la destinatia respectiva ci sa se intoarca de acolo. Nu te poti intoarce pe drumul pe care ai venit. Trebuie sa alegi un curent care sa te duca in largul oceanului si te readucea in Europa prin Azore, care in acest mod au fost si descoperite. Ori aceasta cheie a navigatiei la tropice fusese deja rezolvata de primii navigatori care s-au intors din Canare. Daca te foloseai de curentii secundari care se bifurcau din curentul Ecuatorial de nord, te intorceai de acolo scurtand calatoaria la jumatate. Daca te lasai dus de curentul principal fara sa-ti ma bati capul sa cauti scurtaturi te intorceai in Europa dupa un traseu mai lung, dar cu avantajul ca acesta era mai putin dificil si puteai avea sansa sa vizitezi Antilele sau Florida pe traseu. Drumul spre America ar fi fost pana la urma descoperit si daca Columb nu ar fi plecat intr-o calatorie imposibila spre India(aceasta tinta era intr-adevar o incercare dificila nu gasirea Americii aflate la indemana). Daca nu o descopereau cei care se intorceau din Canare ar fi descoperit-o inevitabil portughezii care se indreptau spre India. Dificil a fost sa afli drumul de intoarcere de la tropice, sa gaseti drumul catre Golful Guineii sau catre Capul Bunei Sperante, nu sa navighezi pana in America. Un navigator serios nu se indrepta spre vest ca sa ajunga in India, pentru ca stia ca nu putea facea fata unei calatorii fara escala de aprovizionare de peste 6 luni. Si nici un astfel de navigator era nebun sa creada ca India e la o aruncatura de bat(o luna de navigatie in larg) doar pentru ca lui iar fi placut sa fie asa.

        • Harald spune:

          @Ventidius – erorile de navigație se acumulează pe măsura distanței parcurse. Dacă la un drum de 1.000 km o eroare de 10 – 20 km îți permite totuși să vezi insula unde voiai să ajungi și să-ți corectezi în cele din urmă traiectoria după repere vizuale, la un drum de 5.000 km o eroare de câteva sute de km te duce in the middle of nowhere.

          Nu pretinde nimeni că orice navigație ar fi fost imposibilă în absența busolei. Însă existența busolei a permis cunoașterea destul de precisă a poziției navei și a direcției de deplasare. Mai precisă decât în cazul navigației după soare sau după stele, mai ales pe timp înnorat. Astfel că deplasările în scop comercial au putut fi mai eficiente. Când voiai să convingi un armator (sau chiar un rege) să-ți finanțeze o expediție, conta foarte mult dacă știai clar că 8 expediții din 10 ajungeau în 5 săptămâni datorită busolei sau dacă nu știa nimeni cât timp vor pierde expedițiile căutând provizii prin insule.

          În esență, ideea e că busola a eficientizat navigația, nu că ar fi făcut-o posibilă. Navigația era posibilă și fără busolă.

          • Ventidius spune:

            Argumentele tale se aplica mai degraba navigatiei de la sf. sec XVIII decat navigatiei cu vele din sec. XV-XVI. Busola nu era un instrument chiar atat de precis la sfarsitul evului mediu. In plus, pe mare agitata sau pe furtuna, din cauza balansului exesiv al navei dadea rateuri serioase. O nava cu vele nu se deplaseaza in linie dreapata pe cursul indicat de busola. De fapt descrie o curba(fara a lua in discutie curbura pamantului), deoarece deviaza in continuu din cauza vantului si a curentilor. Asta fara a mai pomeni de furtuni, dupa care se pierdea orice predictibilitate a cursului urmat. Calculul acestei deviatii era cu mult prea complex pentru mijloacele timpului. Pentru a reusi performanta de care vorbesti tu, adica sa nimeresti o insula dupa 1000 de km parcursi cu marja de eroare de numai 10 km trebuia sa ai posibilitatea de a actualiza periodic pozitia exacta pe harta, ori acest lucru a fost posibil in mijlocul oceanului numai dupa ce s-a pus la punct cronometrul marin care a facut posibil calculul longitudinii. In marile europene puteai sa-ti actualizezi pozitia identificand tarmurile si insulelele pe langa care treceai cu ajutorul portulanelor. In largul oceanului ratarea destinatiei cu sute de km nu era ceva extraordinar. De fapt nu puteai decat sa iti alegeai o tinta aproximativa: o parte a tarmului Braziliei, o zona a Antilelor etc, rectificand pozitia astrolabul, grija ta principala fiind sa nu depasesti o anumita latitudine. Trebuia sa tii cont de faptul ca, spre exemplu, puteai ajunge fara probleme de la Bahia la Rio, din Barbados in Venezuala sau din Antile in Virginia, in schimb drumul invers era posibil numai dupa un mare ocol. Daca vroiai sa ajungi la Bahia nu te deranja ca deviai cu 200 de km la nord, in schimb 50 de km mai la sud te puteau costa luni de zile de intarziere. Obstacolul norilor(de fapt al ceturilor dese caci norii nu te impiedica sa vezi soarele cu totul, cel putin nu la rasarit si la apus) era mai important in apele nordice pe care le traversau europenii ca sa ajunga in Canada sau in Noua Anglie. La tropice, zilele noroase si ceturile eru rare. Iar furtunile te faceau oricum sa-ti pierzi orice orientare. Daca scapai de o furtuna trebuia oricum sa-ti calculezi latitudinea, era singurul reper care te putea ajuta cat de cat. Iar daca puteai sa calculezi latitudinea puteai sa afli si directia nordului.

  12. DanT spune:

    Foarte interesant articolul.
    O observaţie de fond: E discutabil dacă sclavia este cauza pentru care nu s-au făcut progrese tehnologice în lumea greco-romană. Cauzele ar putea fi:
    - populaţia numeroasă: Imperiul roman avea 45 milioane de locuitori, dintre care doar 10-15% sclavi (pentru comparaţie, în anul 800 Europa avea 25-30 milioane loc.). S-ar lega de ce spunea Vespasian, că inovaţiile tehnologice ar putea produce şomaj.
    - în zona mediteraneană nu prea existau cursuri puternice de apă, ca în centrul şi nordul Europei, pentru instalarea morilor.
    - dar mai ales cauza pare să fi fost psihologică, la fel ca în China. Lucian Boia (“Occidentul”) zice despre greco-romani: “De ce s-o fi făcut? Ca să schimbe ordinea lumii? Nici nu le trecea prin gând. Suntem obişnuiţi să gândim în termeni occidentali, şi de aceea imobilismul celorlalţi e de natură să ne intrige. Însă din perspectiva lor, cei care gândeau normal erau ei; nu tânjeau după o societate tehnologică, chiar dacă dispuneau de elementele care le-ar fi permis să încerce aventura”) – se leagă şi de ce spuneţi dvs.: “Nici grecii, nici romanii nu au avut vreo concepție clară despre progresul sistematic de-a lungul istoriei umane. Pentru ei, evoluția omenirii era fie circumscrisă și predestinată de decăderea dintr-o ipotetică vârstă de aur, fie reprezenta o parte a unui ciclu cosmic ineluctabil (parte a stoicismului lui Zenon din Citium).” Abia creştinismul a introdus ideea timpului liniar.

    Şi câteva observaţii punctuale:
    - “Ierusalimul a fost capturat de la turcii selgiucizi în 1099″ – turcii selgiucizi au stăpînit Ierusalimul din 1073 până în 1098, când a fost cucerit de Califatul Fatimid (şiit) de la Cairo. Cruciaţii l-au cucerit în 1099 de la Fatimizi.
    - busola a fost inventată de chinezi.
    - Desigur, putem adăuga şi alte invenţii fundamentale (cum ar fi orologiul) pe lista celor fundamentale, alături de tipar, busolă şi arme.
    - armele de foc nu sunt singura explicaţie pentru cucerirea imperiilor aztec şi incaş. În Mexic, alături de spanioli au luptat popoarele supuse aztecilor (zeci – sute de mii de soldaţi), în primul rând tlaxcalanii.
    Iar succesul lui Pizarro (avea doar 168 de soldaţi) se datorează capturării prin surprindere, în timpul tratativelor, a conducătorului incaş Atahualpa, şi dezorganizării imperiului, aflat la sfârşitul unui război civil între Atahualpa şi fratele său Huascar şi rămas fără conducători.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Referitor la sclavagismul grec și roman:

      Strabo a descris piața de sclavi de la Delos ca fiind capabilă să vândă 10,000 sclavi pe zi. Cu o ofertă abundentă de mână de lucru gratuită, nu e de mirare că romanii au avut puține stimulente pentru a dezvolta surse naturale sau artificiale de putere.

      Când Renașterea europeană târzie a început să promoveze ideea progresului, trei factori au jucat un rol important: „absența sclaviei, existența mașinilor și spiritul antreprenorial capitalist” (Zilsel, E., 1945, The Genesis of the Concept of Scientific Progress, J. of the History of Ideas, vol. 6, no. 3, p. 349).

      Busola chinezească vs. busola europeană (marinărească):

      Cea europeană are o serie de îmbunătățiri fundamentale, care au au făcut-o preferată de toți marinarii (inclusiv, chinezi). Dați un search pe Internet. Recomand o carte mai veche, din 1853, găsibilă pe internet: The magnetism of ships, and the mariner’s compass, Jan 1, 1853, by William. Walker (p. 7)

      Am scris în articol despre rotița dințată, care a făcut diferența fundamentală dintre ceasurile cu apă și cele mecanice (Către sfârșitul sec. al XIII-lea, în Europa, un geniu necunoscut a inventat rotița dințată, acel mecanism care a făcut ca noile ceasuri mecanice, folosite până în ziua de azi, să aibă un transfer regulat și precis al puterii unui arc sau greutăți în cădere liberă.)

      • Ventidius spune:

        Sclavia nu lipsea in europa renascentista, avea doar o pondere insignifianta. In conditiile unei oferte abundente de forta de munca ieftina, munca fortata este mult prea ineficienta. A continuat sa fie folosita doar pentru acele munci grele, care implicau o mortalitate ridicata, pentru care nu se gaseau doritori pe piata libera. Spre exemplu, vaslas pe galera sau muncitor pe plantatiile tropicale. Asta e si motivul pentru care a si supravietuit si prosperat in colonii pana tarziu. Lipsa cronica a fortei de munca coroborata cu salariile imense necesare pentru a atrage un muncitor liber fac sclavia eficienta. Disparitia sau diminuarea sclaviei este mai degraba un efect decat o cauza a progresului economic.

        • Ventidius spune:

          Munca sclavului nu a fost niciodata gratuita. Sclavul trebuie procurat, intretinut si suprvegheat. Toate acestea costa si nu putin. Investitia imobilizata de la inceput este mare. Iar munca pe care o presteaza de regula e modesta. Puscariile cu regim de munca silnica nu numai ca nu au reusesc sa se autofinanteze, dar de cele mai multe ori s-a ajums la concluzia ca e mai rentabil sa ii pui pe detinuti sa presteze munci inutile decat sa incerci sa valorifici cumva munca lor.

        • ion adrian spune:

          Corect, sclavia a aparut datorita unui anume nivel al progresului tehnic cand sclavul devine rentabil si deci in razboi invinsul nu mai este omorat sau lasat sa fuga, ci devine sclavul celui care neomorandu-l conform dreptului epocii, il lasa in viata devenind coproprietar pe fiinta acestuia cu tot cu capacitatea sa de munca si dispare sau se reduce semnificativ odata cu continuarea acestui progres tehnic, cand un iobag este mai productiv si mai util decat un sclav, pentru ca tot datorita aceluias progres, munca omului liber sa si-o vanda, deci a omului liber, proprietar al fiintei sale si deci si a muncii pe care o poate executa, devine si mai rentabila pentru proprietarul resurselor materiale si tehnologice(unelte) . Problema pe care o mai are de rezolvat societatea este cea a proprietatii de care depinde evident si cea a repartitiei, comunismul oferind o solutie eronata, o fundatura criminala, care ne-a intors inapoi spre despotismul asiatic aplicat intr-o epoca cu alta dezvoltare tehnologica .Capitalismul este un sistem reformabil si are in el toate elementele necesare rezolvarii si acestor ultime probleme economice fundamentale.

          • Harald spune:

            S-ar putea ca povestea cu sclavii să nu fie așa simplă. Existau într-adevăr sclavi ”de uz tehnologic”, la galere sau în minele de argint, dar existau și sclavi personali, atât în epoci mai vechi, cât și în perioada medievală. Pe vremea războiului troian, dar și pe vremea vikingilor, prezența sclavelor personale este menționată.

            • Ventidius spune:

              @Harald
              Ai dreptate, dar nu cred rolul economic al acestor sclavi este important, iar preferinta pentru sclavi in defavoarea servitorilor liberi nu tine de productivitatea ci de specificul muncii respective. Un servitor salariat, cu dreptul de a-si parasi stapanul si aparat legal de abuzurile acestuia prezinta un risc pentru intimitatea stapanului . Oricand acesta putea sa plece si sa dea din casa. Sclavul era legat pe viata de stapan care putea in mod discretionar sa-i taie limba in caz de indiscretii chiar fara a avea vreo dovada reala ci numai banuieli. Poti sa fii sigur ca si in timpurile moderne multi au regretat libertatea pe care o aveau servitorilor lor. Un alt caz special il reprezinta domeniul prostitutiei in care chiar si azi multi “angajatori” considera ca reducerea prostituatelor la statutul de sclave este mult mai profitabila.

  13. Dedalus spune:

    Reconfortanta si simpatica, o calatorie prin 2000 de ani de istorie.

    Reperele istorice si rationamenul conducator – evolutia lui eidos, ca un fel de umbrella a ptogresului vazut din multe unhghiuri.

    Ce urmeaza?

    As fi incantat sa stiu ce credeti despre viitorul apropiat? Traim oare un fel de “revolutie industrial” si nu ne vine sa credem?

    Avem tanara generatie pregatita pentru ea sau mai bine spuns, avem discrepante intre Europa si SUA in ce priveste pregatirea tinerei generatii pentru o lume fundamental noua?

    • Mitrache spune:

      Si eu sunt curios referitor la modul in care vedeti viitorul in special in SUA si Europa dar si in China,Rusia,Brazilia si India!Care credeti ca va fi impactul Inteligentei articiale,nanotehnologiilor,computerelor cuantice etc asupra modului de viata al oamenilor?Ce tara sau grup de tari il vedeti independent energetic in viitorul apropiat(sa spunem 2030).Va multumesc pt un posibil raspuns

      • Mitrache spune:

        Tot legat de viitorul ceva mai intins(2050) as vrea sa stiu ce tara sau continent ori grup de tari se va afla in varful progresului tehnologic la nivel mondial si cum vom profita si noi, cei mai saraci deocamdata si cu mari probleme ale sistemului de educatie, de acest progres?Va multumesc anticipat pt un posibil raspuns al dumneavoastra domnule Profesor sau al altcuiva ce detine mai multe informatii si are o viziune pe termen lung?

        • Dedalus spune:

          Mergand pe idea autorului, as spune ca progresul va fi cu mult mai mult decat avans tehnologic. Daca “spiritul timpului” (Zeitgeist) va include o re-formare (un fel de Gestalt sui-generis la nivel social), asta si eu as fi curios sa aflu parerea autorului.

          Dupa mine, fara suflet nu exista nimic, asa ca probabil ca va urma si o astfel de evolutie morala. Ma feresc sa spun “revenire” morala.

          Locul Romaniei – eu unul nu m-as plasa asa de egocentric, nu pentru ca nu as fi patriot sau nu as avea sentimente nationale, ci pentru ca mi-ar modifica prea mult perspectiva pe termen mediu, intr-o lume cu schimbari mult mai rapide decat cea de acum 50 de ani.

          (“Cand un doctorand plagiaza in Romania, o racheta balistica esueaza in Coreea de Nord” :-) )

  14. Donny spune:

    Apropo de conexiunea tehnologie-ideologie, de pistolul intr-o mana si Biblia in cealalta mana:
    Daca europenii care au cucerit Americile erau cuprinsi de aceste simboluri contemporane ale “progresului” uman, care sunt corectitudinea politica si multiculturalismul, cred ca pieile rosii ar fi cucerit Europa. Sa ne mai gandim apoi de ce decade puterea Europei?

  15. neamtu tiganu spune:

    ca de obicei, un articol absolut fantastic, simt ca sunt gata sa spun ceva extrem de inteligent, imi sta pe limba, da nu-mi vine, poate miine!

  16. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    George Hakewill, An Apologie or Declaration of the Power and Providence of god in the Government of the World, 1630

    În documentarea articolului am folosit o serie de comentarii pe care le-am găsit în cartea Reverendului Hakewill, celebru pentru lucrarea de mai sus, publicată în trei ediții succesive (1627, 1630, 1635), din ce în ce mai voluminoase.

    Concepția lui Hakewill despre progres nu a fost ideea modernă a unei creșteri unidirecționale. El a propus teoria progresului circular. Artele și științele vor înflori într-o anumită perioadă, vor decade și, în cele din urmă, vor înflori din nou într-o altă perioadă și alt loc.

    Hakewill a fost cel la care am găsit formulată pentru prima dată ideea celor trei invenții moderne, care au stabilit fără dubiu superioritatea tehnologică a modernilor față de antici: „tiparul, armele și busola marinărească…toată antichitatea nu se poate lăuda cu nimic egal cu cele trei [invenții]” (p. 275).

    Tiparul singur poate ușor concura cu toate invențiile anticilor” (p. 275)

    În comparație cu armele de foc, „motoarele anticilor… sunt mai degrabă jucării copilărești decât instrumente de război. Așa de puternică este forța acestor motoare moderne, încât nu numai că distrug oamenii, dar dărâmă și ziduri, diguri de apărare, turnuri, castele și sfărâmă cele mai mari corăbii în bucățele – nimic din ceea ce apare în bătaia lor nu poate rezista” (p. 278)

    Busola marinărească, care „a fost complet necunoscută anticilor… ajută la găsirea drumului pe vastele oceane, în cele mai cumplite furtuni și cele mai întunecate nopți” (p. 281).

    Cu ajutorul ei mărfurile tuturor țărilor sunt descoperite, comercializate și traficate, iar societatea umană este menținută, diferitele forme de guvernare și religii sunt respectate, și întreaga lume devine o singură națiune” (p. 282)

    • UnOarecare spune:

      Poate asa vedea lucrurile reverendul la momentul acela dar sa stiti ca navigatia adevarata a aparut dupa aparitia cronometrului. Acesta a permis atat calcularea punctului precis al navei dar si hartile corecte si de aici totul a fost mai usor. Deci astronomia + tehnologia au fost “de vina”. Bazate pe matematica desigur, nu mai e nevoie sa spun asta, nu?

  17. euNuke spune:

    Un articol excelent, ca de obicei. O singura obiectie am – asupra nivelului atins de tehnologia greco-romana, nivel re-atins de europeni abia in renastere:
    “În sec. al XIII-lea, puterea apei a fost „domesticită” prin construirea morilor de apă. De la măcinarea grânelor, puterea hidraulică a fost extinsă apoi la joagăre forestiere, tăbăcării, forje artizanale, fabricarea berii și hârtiei, strunguri de lemn, polizoare etc.”

    In fapt morile de apa sunt o inventie a lumii greco-romane. Prin sec 3 i.e.n. au fost ‘domesticite’ apele:
    https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_ancient_watermills

    fara inventii precum aceasta:
    https://en.wikipedia.org/wiki/Archimedes%27_screw
    nu ar fi fost posibila civilizatia greco-romana [pentru ca agricultura s'a dezvoltat cu ajutorul lor] , nu s’ar putut ridica atatea monumente fantastice [pentru ca blocurile masive de marmura nu erau taiate de sclavi ci de masini manevrate de artizani] si nu s’ar fi putut intinde imperiul roman pe 3 continente [pentru ca armele necesitau cunostinte avansate de minerit si metalurgie].

    As opina si ca imperiul nu s’a prabusit din cauza sclavagismului ci din cauza imigratiei masive ce a condus la aparitia unei forte de munca in exces, la scaderea profiturilor marilor antreprize romane ce foloseau in principal sclavi, si, in final, la un cost de productie crescut pe seama securitatii [asigurarea pazei atat a marfurilor/utilajelor cat si a sclavilor profesionalizati amenintati de acea forta de munca in exces ce trebuia cumva vanduta de bandele de recrutatori din ce in ce mai agresivi] ce depasea valoarea de piata a bunurilor obtinute prin acest tip de companii. De altfel sclavagismul nici nu dispare odata cu caderea Imperiului in sec 5 [oricum o data conventionala mai ales ca Roma continua sa existe sub numele asta in Rasarit pana la 1453]. Chiar si in secolul 13 se mai gaseau destui negustori venetieni si genovezi care sa se ocupe cu traficul de sclavi prin Crimea. Sa nu mai vorbesc de portughezi, spanioli, olandezi si britanici care continua sa se foloseasca de sclavi, in plina expansiune a crestinismului de moda noua, protestant, pana in sec 19. si ca sa nu mai vorbesc de stapanii de robi autohtoni, buni crestini ortodocsi care, la 1850, nici in ruptu capului nu voiau sa cedeze ‘averea’ bipeda a manastirilor la presiunile progresistilor vremii. Ma intreb cum de n’au dat faliment bisericile rumanesti de sec 19 din moment ce se foloseau intens de robii lor tigani si se dovedeau a fi refractari la orice tip de conventie asupra muncii intemeiata pe legiuirea civila si pe discernamantul liber.

  18. Vlad spune:

    Busola era cunoscuta de chinezi inainte de a fi descoperita de Europeni. Europenii e posibil sa fi fost primii care i-au gasit o utilitate practica.

  19. Ovidiu Deceanu spune:

    Lectura comentariilor la articolele de pe Contributors dar mai ales la cele ale profesorului Crânganu este fascinantă !

    Mă întreb cum poate o asemenea națiune, cu oameni atât de școliți, să o ducă atât de prost.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Sunt absolut de acord cu dumneavoatră că lectura comentariilor de pe Contributors.ro este fascinantă, uneori mai plină de miez și informații decât articolele însele. Faptul că m-ați inclus pe lista autorilor care generează astfel de comentarii mă surprinde plăcut și vă mulțumesc pentru includerea mea. Vă pot spune că mă străduiesc cât pot de mult pentru a păstra, chiar ridica, ștacheta intelectuală a contribuțiilor mele cît mai sus. Este forma mea umilă de respect pentru cititorii și comentatorii mei, mulți, foarte mulți, cel puțin la fel de inteligenți și experți ca și mine.

      Relativ la o doua constare pe care ați făcut-o, mă doare și mă derutează situația descrisă. România este și țara mea, nu numai a lor. Dacă vă amintiți, am încercat să dezmint mitul fracturării hidraulice ca răul răurilor pentru locuitorii din Pungești și români, în general. Cu ocazia lansării cărții mele despre fracturare în mai multe orașe din țară, editorul a încercat din răsputeri să organizeze o dezbatere televizată cu oponenții cei mai vocali ai fracturării. Dar, rând pe rând, Primăria orașului meu natal, Bârlad, Senatul Universității București, Secția de științe geonomice a Academiei române, principalele canale de televiziune, au declinat invitația de a organiza o astfel de dezbatere. Sincer, nu înțeleg (nu vreau să înțeleg) „cum poate o asemenea națiune, cu oameni atât de școliți, să o ducă atât de prost”.

      • Dedalus spune:

        Pai, nu o duce prost. O duce chiar foarte bine. Vorbesc extreme de serios. Problema crizei Romaniei nu atinge generatia actuala decat intr-o foarte mica masura. Nu confundati vaietul cu durerea. Saracia din tara nu va disparea niciodata. Dupa cum pe lumea asta nu a disparut niciodata, nicaieri, oricate progrese tehnologice ar fi. Ne pare rau ca nu traim in Paradis. Da, dar nici nu vad cum s-ar putea intampla asa ceva.

        Ca tema la topic, puteti sa-mi dati un exemplu in care o comunitate a reusit sa devina, in totalitatea membrilor sai, bogata, fericita si sanatoasa? De-a lungul istoriei, macar un timp limitat. Sau un exemplu in care progresul tehnologic a coborat, fie si o clipa, Paradisul pe Pamant (exagerez de dragul exemplului)?

        E o intrebare serioasa, nu una retorica. Un fel de provocare, daca doriti.

        ===

        Generatia urmatoare o va duce intr-adevar extrem de prost, daca nu are loc o asumare a rolului ideologiei in politica.

        Traim intr-un “fascism pufos”, mai vedem daca ne rupem de el sau nu.

  20. profun spune:

    Stiu si eu!? Parca n-ar sta lucrurile intocmai asa cum le prezentati.

    Daca prima parte poate fi luata cu titlu de inventar-inerent-implicit-incomplet data fiind vastitatea problematicii, cand ajungeti la concluzii lucrurile scapa si mai mult de sub minima rigoare.

    Poate ca daca defineati dinainte arealul progresului la care va referiti, [in sensul ca l-ati fi restrans dintr-un motiv cu care oricum n-as fi fost de acord strict la cine a construit diferitele masinarii de-a lungul timpului] erati mai credibil in concluzii.

    Spuneti raspicat si cu siguranta axiomatica: “În Europa medievală, liderii dezvoltării tehnologice nu au fost filosofii, ci artizanii, negustorii și oamenii de afaceri. …
    Astfel, lumea a fost transformată nu de către filosofi, savanți sau politicieni, ci de către ingineri, artizani și antreprenori.”

    Nu, chiar daca au partea lor in continua devenire, artizanii, negustorii, oamenii de afaceri si chiar inginerii sunt doar niste rotite ale angrenajului, catalizatori ai progresului (evolutiei) si instrumente (bune in general – cateodata, rele – in functie de imprejurari).

    Astfel, in opinia mea, lumea a fost – si inca mai este(!) in mod determinant transformata de mai multi “actori” cu adevarat importanti, dpdv al rolului determinant.

    Voi incepe cu cei carora le minimizati din start influenta: religia, filosofia, politica. Aproape ma simt jenat sa enunt truisme despre influenta religiilor (mai ales ca si genaratiile noastre sunt contemporane cu zvarcoliri de amploare). Cum a fost transformata lumea de filosofia marxista, este iarasi la indemana oricui sa judece uitandu-se [numai?] inapoi la ultima suta de ani. In sfarsit politicii, de mana cu religia si curentele filosofice si doctrinele nu-i poate minimiza nimeni influenta in transformarea lumii.

    Chiar daca revenim in paradigma subinteleasa, a transformarii si progresului prin tehnologie, tot nu as pune asa usor in pozitie de primadone artizanii, negustorii si cu voia Dvs., nici inginerii. Acest lucru fiind valabil inca din antichitate si cu atat mai mult in zilele noastre.

    Desi imi dau seama ca pot dilua putin discursul, as face referire macar in treacat la marile realizari din antichitate, care au existat [multe sunt inca vizibile], orice ati spune. Daca luam doar realizarile celor mai mari civilizatii, egipteana, greaca, romana, chineza, araba regasim o multitudine de realizari tehnologice a caror reeditare in timp, este relativ aproape de zilele noastre. Si ele, cu tot meritul inginerilor, s-au bazat in primul rand pe marile descoperiri din matematica, fizica, arhitectura.

    Si… daca pentru vremuri mai indepartate ne-ar fi mai greu sa facem distinctia intre cercetare fundamentala si realizari tehnologice, pentru ultimele 2 sute de ani nu exista niciun dubiu. Cercetarea fundamentala este cea mai importanta fie ca pornim de la agricultura, medicina, trecand prin tehnologia informatiei si pana cercetarea spatiului cosmic si a celui cuantic.

    Din pacate insa, desi auspiciile teoretice si [subsecvent] tehnologice sunt bune, au “grija” liderii religiosi si politici sa nu dam pea mult pe-afara de atata bine.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Poate ca daca defineati dinainte arealul progresului la care va referiti, [in sensul ca l-ati fi restrans dintr-un motiv cu care oricum n-as fi fost de acord strict la cine a construit diferitele masinarii de-a lungul timpului] erati mai credibil in concluzii.

      Se pare că v-a scăpat un paragraf esențial din articol:

      Articolul meu tratează doar un singur aspect al progresului:

      Cum au inventat europenii lumea modernă? O scurtă istorie a progresului tehnologic european

      Cum a fost transformata lumea de filosofia marxista, este iarasi la indemana oricui sa judece uitandu-se [numai?] inapoi la ultima suta de ani. In sfarsit politicii, de mana cu religia si curentele filosofice si doctrinele nu-i poate minimiza nimeni influenta in transformarea lumii.

      Tema articolului nu este cine/ce a transformat lumea (în bine sau în rău). Tema articolului este titlul său: Progresul ca Eidos

      • Dedalus spune:

        “Dacă pentru antici, eidos însemna doar cultură, societate ori civilizație, europenii moderni au impus considerarea progresului ca parte a fundamentului filosofic umanitar. Rata progresului nu este niciodată uniformă sau monotonă. Uneori, pot apărea regresii. Dar, pe termen lung, principiul progresului implică existența unei tendințe generale a istorie umane către ameliorarea suferinței și îmbunătățirea condiției umane.”

        De aici eu deduc (observ? :) ) ca ati reusit mai mult decat v-ati propus.

        Mie imi place ce a iesit, m-a pus pe ganduri, dar nu numai in ce priveste progresul tehnologic in sine.

        Pe mine ma preocupa partea de educatie, asa ca orice analize care pot sprijini o idee prospective imi folosesc foarte mult. Chiar daca probabil nu asta v-ati propus :-) .

  21. Dragoș spune:

    Tema este interesantă, dar abordarea lasă de dorit.

    J. B. Bury este un clasic, dar scrierile sale sunt depășite. Mai bine ați citi Robert Nisbet, History of the Idea of Progress (1980). Pentru Antichitate volumul de referință este cel al lui E. R. Dodds, The Ancient Concept of Progress (1973).

    Anticii înțelegeau atât timpul liniar cât și progresul (articolul reciclează niște mituri care – dacă nu înșel – s-au născut prin sec. 18-19). Probabil cu mult înainte de a avea noi primele mărturii scrise. Nu cunosc bine literatura Mesopotamiei, Egiptului sau a Orientului Îndepărtat, dar în Grecia cea mai timpurie expresie a ideii de progres apare în două versuri ale lui Xenophanes (sec. 6 ante) care spun că zeii nu le-au arătat totul oamenilor de la început, ci, odată cu trecerea timpului, oamenii caută și cercetează din ce în ce mai bine (frg. 18 D-K). Polibiu discută de asemenea despre progresul tehnologic și științific în istoriile sale (10.43-37), remarcând totodată necesitatea scrierii istoriei din această perspectivă. Să cităm și un autor latin, de pildă, remarca lu Pliniu cel Bătrân într-o discuție despre astronomie (NH 2.63) că cercetarea sa se sprijină pe cele anterioare și nimeni să nu își piardă speranța că generațiile succesive aduc progres perpetuu (vă dau și textul în latină, dicton numai bun de citat: ne quis desperet saecula proficere semper).

    Insinuarea că grecii și romanii disprețuiau tehnologia este absurdă, dar ca să nu lungesc prea mult comentariul vă recomand Monty Python “What have the Romans ever done for us?”. Sau încercați ceva de pe Wikipedia (apropo de morile de apă din sec. 13):
    https://en.wikipedia.org/wiki/Hierapolis_sawmill
    cu interesanta observație a cercetătorilor care s-au ocupat de inscripție:
    “With the crank and connecting rod system, all elements for constructing a steam engine (invented in 1712) — Hero’s aeolipile (generating steam power), the cylinder and piston (in metal force pumps), non-return valves (in water pumps), gearing (in water mills and clocks) — were known in Roman times.”

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Faptul că ideea de progres apare în două versuri ale lui Xenophanes nu infirmă constatarea mea generală: Nici grecii, nici romanii, nu au avut o concepție clară a unui progres sistematic în istoria umană. Aș zice că cele două versuri ale lui Xenophanes pot constitui excepția care confirmă regula. (Cred că vă referiți la versurile „La început, zeii nu au dezvăluit oamenilor toate lucrurile, dar, prin oamenii care le-au căutat, aceste lucruri au fost mai bine cunoscute de-a lungul timpului”)

      Aș vrea să aduc în discuție poziția lui Hesiod (circa 700 î.e.n.). În Munci și zile, el a împărțit istoria umanității în cinci vârste.

      Prima, Vârsta de Aur, a fost cea mai bună. Înainte de invenția agriculturii, oamenii au trăit într-o armonie idilică cu natura. Ei nu trebuia să muncească, să inventeze ceva nou tehnologic – pur si simplu, se bucurau de ceea ce natura le oferea gratuit.

      A doua Vârstă, cea de Argint, a fost marcată de decădere – nici un progress tehnologic nu a avut loc.

      A treia Vârstă, cea de Bronz, a cunoscut oameni care erau uriași, sălbatici și cruzi.

      Conform lui Hesiod, situația s-a schimbat în cea de-a patra Vârstă, Eroică, atunci când eroi legendari, ca Ahile, au luptat în războiul Troiei (circa sec. 12 î.e.n.)

      Dar Vârsta Eroică, a fost urmată de cea mai rea dintre toate, Vârsta de Fier, cea mai îndepărtată de fericirea inițială, de temperanță si de armonie. În degenerata Vârstă de Fier (în care a scris Hesiod), oamenii trăiau într-o durere constantă, fără preocupări de a o alina printr-o formă de progres medical sau de altă natură.

      De-abia în Teogonia, Hesiod are un cuvânt de apreciere pentru Prometeu – el este „deștept” pentru că a furat focul zeilor și, dăruindu-l oamenilor, le-a oferit începuturile tehnologiei. Ideea prometeică a fost apoi preluată de Eschil (Prometeu înlănțuit), când zeul i-ar fi învățat pe oameni astronomia și matematica, cum să scrie și să domesticească animale și cum să construiască corăbii. Nu am găsit, cu toate încercările mele, o exprimare clară a ideii de progres în aceste opere antice grecești. Din contra, mitul cutiei Pandorei, descris de același Hesiod, subliniază cu putere starea degenerată a oamenilor din timpul său.

      Despre romani se pot scrie comentarii asemănătoare. Ei erau prea pesimiști pentru a concepe emanciparea umanității prin progres. Filosofia predominantă în Roma, stoicismul, susținea că lumea a fost în mod repetat creată și distrusă în timpul unor cicluri interminabile, iar evenimentele erau predestinate de zei.

      De-abia poetul Titus Lucretius Carus (circa 94 -49 î.e.n.), în lucrarea sa De Rerum Natura recunoaște prezența unor dezvoltări istorice în „artele mecanice”. Dar imediat după aceea, Lucretius conchide pesimist că „lucrurile vor întotdeauna la fel”. Vedeți vreo idee de progres aici? Că eu nu văd.

      Această linie filosofică pesimistă a fost urmată și de alți intelectuali romani, pomeniți în articol – Marcus Aurelius, Juvenal ori Seneca.

      Puse cap la cap, toate aceste constatări mă fac sceptic cu privire la nutrirea și dezvoltarea ideii de progress în rândurile grecilor și romanilor.

    • Dragoș spune:

      [...]

      Unele din sursele pe care le invocați spun altceva. Să ne oprim asupra lui Seneca, un autor care în viziunea dumneavoastră a urmat o linie filosofică pesimistă. Mi se pare uimitor, nu doar pentru că Seneca a fost numit de moderni “apostol al progresului”, ci și pentru că mă așteptam să cunoașteți faimoasele pasaje din Naturales quaestiones: veniet tempus quo ista quae nunc latent in lucem dies extrahat et longioris aeui diligentia (7.25.4) și veniet tempus quo posteri noștri tam aperta nos nescisse mirentur (7.25.5). Ele sunt confirmate și de alte scrieri ale sale, precum Ep. 64.7: multum adhuc restat operis multumque restabit, nec ulli nato post mille saecula praecludetur occasio aliquid adhuc adiciendi. Un timp viitor de mii de generații în care se tot descoperă lucruri noi – ce este pesimist aici? Ar fi trebuit să știți că până și Bury, în cartea pe care ați citat-o, concede că “Seneca believed in a progress of knowledge”. În fine, pentru un studiu ceva mai atent asupra subiectului vedeți http://www.ricercafilosofica.it/epekeina/index.php/epekeina/article/viewFile/89/90
      Nici Lucrețiu nu este autorul pe care îl creionați. În Rerum natura aduce mai multe lămuriri legate de discuția noastră, de exemplu vedeți versurile 5.330-337 unde vorbește despre o lume tânără, unde artele și meșteșugurile sunt într-o continuă dezvoltare, precum în construitul de corăbii (nunc addita nauigiis sunt multa) și în muzică (modo organici melicos peperere sonores). Așadar nici pentru Lucrețiu lucrurile nu sunt și nu vor fi întotdeauna la fel!

      Vă concentrați asupra lui Hesiod și a vârstelor lui. Dacă doriți doar să afirmați că Hesiod era pesimist, foarte bine, dar altfel? Eu i-am amintit deja pe Xenophanes (fr. 18 D-K adică fragmentul 18 din ediția Diels-Kranz, online aici: https://archive.org/stream/diefragmenteder00krangoog#page/n68/mode/2up; traducerea dumneavoastră are mai multe inexactități, bunăoară verbele ζητοῦντες ἐφευρίσκουσιν sunt la prezent și într-o astfel de discuție nu ar trebui traduse prin perfect compus: cu alte cuvinte, progresul în viziunea acestui filozof continuă și în vremea saz!) și Polibiu, dar lista este mult mai mare și cuprinde nume ale unor savanți faimoși precum Arhimede și Hiparh care sperau că teoriile lor vor fi îmbunătățite de alții (pentru mai multe citate traduse din autori antici și medievali vedeți și http://www.biusante.parisdescartes.fr/ishm/vesalius/VESx2002x08x01x034x044.pdf)!

      În fine, convingerea că romanii erau stoici sau pesimiști în privința viitorului este o poziție ideologică, nu una de cunoaștere. Pe de-o parte este absurd să reducem o societate la unul sau doi scriitori pe care îi alegem pentru a demonstra un punct de vedere care ne convine (este o formă de Everest fallacy: http://www.livius.org/articles/theory/everest-fallacy/ ) Doar nu o să credem că întreaga Romă gemea de filosofi ce căinau distrugerea inevitabilă a lumii (această ideologie este mult mai răspândită in Europa creștină, cea de care legați ideea de progres), ce să mai vorbim de întreg cuprinsul imperiului. Sau în fine, bănuiesc că cine crede că romanii disprețuiau tehnologia, poate să creadă și așa ceva! Lucrurile sunt însă ceva mai complicate. Decadența de care vorbesc anticii este, de cele mai multe ori, doar una morală (pâine și circ), nu și una a cunoașterii sau tehnologiei. Apoi este de domeniul evidenței, că în ciuda generalizărilor din textele dumneavoastră, găsim destui stoici care să creadă în progres, fie unul aparent infinit (precum Seneca cu al său viitor post mille saecula), fie unul limitat (precum Poseidonios sau Strabon, care arătau că filozofii i-au învățat pe oameni diversele științe și meșteșuguri și credeau că lumea întreagă converge către o civilizație universală – cea a Romei șamd.) Nici cei care susțineau ciclicitatea cosmosului nu excludeau ideea de progres, precum nici credința modernă că viața pe Pământ sau chiar universul întreg se vor sfârși (și eventual vor re-începe) nu duc la o atitudine pesimistă, anti-progres. Și pentru a completa analogia, și astăzi sunt destule voci care afirmă că deși progresăm tehnologic, moral stăm din ce în ce mai rău, suntem o civilizație decadentă. Deci nici decadența omenirii, nici ciclurile cosmosului nu anulează ideea de progres științific și tehnologic!

  22. eu****** spune:

    Poate sa para, si poate ca chiar asa si este, un punct ingust de vedere.

    Nu trebuie sa ma duc pana la greci si romani ca sa inteleg ce inseamna progresul.

    Lucrurile se deplasaeaza cu o viteza mult mai mare acum si de aceea concentrarea pe ceea ce se intampla acum, daca este indulcita cu o concentrarea interna/refelctie/ asupra conceptului de progres ne ajuta sa ne deplasam spre directia dorita – care pare sa fie prosperitatea mea si nu numai.

    Poate ca sunt multi insetati de istorie, dar care este beneficiul cunoasterii ei pentru aceste vremuri? Imi dezvaluie niste modele sau NU???

    Parerea mea este ca schimbarile tehnologice sunt atat de mari incat raportarea la niste vremuri vechi este total nerelevanta.

    Faptul ca grecii si romanii nu au atins/dezvoltat termenul/notiunea de progres imi arata ca practic se inchide o era mare din istoria umana si ne indreptam spre un altceva. Multe lucruri s-au schimbat in ultimii 100-150 de ani. Lumea se redefineste prin ea insasi, prin ceea ce se intampla cum – bun sau mai putin bun. Dar este altceva!

  23. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Grecii, Romanii și Hidrogeologia

    Unul dintre cele mai mari mistere cu care s-au confruntat savanții antichității a fost natura ciclului hidrologic. Apa curge de pe continente prin râuri în mare, dar cine alimentează râurile? Sursa reprezentată de izvoare nu era cunoscută. Evident, trebuia să existe o formă oarecare de recirculare a apei din oceane înapoi pe continente, dar cum avea loc aceasta era un mister.

    Unele din cele mai timpurii speculații ale mecanismului de reîntoarcere a apei au fost făcute de vechii greci. Astfel, Thales din Milet (cca 650 î.e.n.) a spus că izvoarele și râurile sunt alimentate cu apă oceanică, împinsă în roci de vânturi și apoi ridicată în munți de presiunea din roci.

    Platon (427 – 347 î.e.n.) în dialogul său Phaedon a exprimat opinia că apele care formează lacurile, mările, râurile și izvoarele provin dintr-o peșteră imensă, numită Tartarus, și că apele se întorc în Tartarus pe diferite căi.

    Una din dificultățile în invocarea oceanelor ca sursă de apă de pe continente este că apa oceanelor este sărată. Recircularea către continente necesita, prin urmare, nu numai o sursă de energie, ci și un proces de filtrare sau distilare pentru a îndepărta sarea.

    Aristotel (384 – 322 î.e.n.) a scris un tratat, numit Meteorologica, în care a recunoscut procesele de evaporare și distilare. El a scris că razele soarelui transformă apa în aer și că, atunci când aerul se răcește, devine apă și apoi ploaie.

    Romanii au contribuit puțin la dezvoltările teoretice introduse de greci, dar ei au fost mari ingineri, care au construit sisteme de apeducte pentru a aproviziona Roma cu apă. În total, romanii au construit 11 apeducte, care au rezistat peste 500 ani și au satisfăcut nevoile lor de apă. Primul apeduct a fost construit în 312 î.e.n., ultimul a fost terminat în 226 e.n. Până în anul 97 e.n. (puțin înainte de primul război dacic), nouă apeducte aduceau circa 322 milioane litri apă pe zi în Roma. Excesul de apă din aceste sisteme a fost utilizat pentru fântânile orașului și canalizarea domestică în râul Tibru.

    Romanii au modificat, de asemenea, peisajul apelor naturale prin săparea de canale pentru a drena lacuri și mlaștini. În anul 52 e.n., împăratul Claudiu a construi un canal la lacul Fucinus, pe care a vrut să-l sece și pe fundul fertil al lacului secat să crească recolte. În Damasc, capitala de astăzi a Siriei, inginerii și muncitorii romani au construit 6 canale pentru a devia apa râului Barada către oraș.

    Imperiul roman a construi de asemenea importante sisteme de aprovizionare cu apă în Franța, Italia, Țările de Jos și Marea Britanie. De exemplu, apeductul Pont du Gard din sudul Franței a fost o combinație pod-apeduct, construit în jurul anului 18 î.e.n. pentru a duce apă din râul Gardon în orașul Nîmes. Construcția de 50 km, existentă și astăzi, este impresionantă: cu deschideri de 47 m deasupra apei, ea este făcută din blocuri de calcar de 6 tone fiecare, puse împreună fără utilizarea mortarului.

    În perioada anilor cca. 200 – cca. 1500, a existat foarte puțin progres în orice domeniu științific, și hidrogeologia nu a făcut excepție. Cele mai timpurii semne de resuscitare a interesului intelectual în problemele hidrogeologice se găsesc în scrierile lui Leonardo da Vinci (1452-1519).

    Folosirea forței apei a început în jurul anului 200 î.e.n., o dată cu invenția quern-ului, o moară de cereale primitivă, constând din două pietre de moară rotindu-se în direcții opuse. Romanii au fost conștienți de puterea apei, dar au folosit puțin roțile hidraulice. În schimb, până în sec. al X-lea, europenii au început a conversie globală a civilizației lor, de la puterea musculară și animală la puterea apei.

    • Dragoș spune:

      Mă bucur să citesc că romanii au fost mari ingineri (chiar au fost!), dar printre cele câteva afirmații cu care nu sunt de acord este și cea că au folosit puțin roțile hidraulice.

      Înainte de a trece la prezentarea propriu zisă trebuie spus că bibliografia este foarte importantă în orice cercetare. Există mai multe puncte de plecare excelente pentru subiectul de față, dar fiind vorba de un comentariu voi menționa doar două. Prima recomandare este J. P. Oleson (ed.), The Oxford Handbook of Engineering and Technology in the Classical World (2008) – în Google Books limited preview aici: https://books.google.ro/books?id=tjrRCwAAQBAJ ; pentru discuția noastră fiind relevante capitolele 6 “Sources of Energy and Exploitation of Power” și 13 “Machines and Greek and Roman Technology”. A doua este Ö. Wikander (ed.), Handbook of Ancient Water Technology (Brill, 2000) – din păcate nu am găsit preview gratuit pentru ea; această carte are mai multe capitole de interes, mai ales partea V “Water Power”, ce conține un capitol despre teorii și experimente și altele două numite sugestiv “Water Mills” și “Industrial Applications of Water Power”. În cele ce urmează mă voi limita la morile de măcinat cereale. Deși este aproape sigur că puterea hidraulică era folosită și în alte domenii (metalurgie, de pildă), dovezile sunt indirecte și discutabile.

      Imperiul Roman avea o populație imensă. Marile sale orașe cuprindeau zeci de mii de oameni, iar cele foarte mari (Roma, Alexandria) sute de mii. Aceste aglomerări urbane nu puteau supraviețui fără tehnologie și fără un grad de industrializare. Din câte știm roata hidraulică a fost inventată în epoca elenistică, ca variantă a unor roți folosite pe scară largă în irigații sau minerit. Morile de apă și roțile hidraulice sunt descrise de mai mulți scriitori ai antichități, de Strabon (12.3.30, în regatul lui Mithridates Eupator), de Vitruvius (10.5, cu detalii de construcție), de Antipater din Salonic (9.418.4-6 ca tehnologie ce eliberează femeile de muncă și care, apropo de presupusul pesimism al anticilor, re-aduce o vârstă de aur), de amintitul Lucrețiu (5.516) și de Pliniu cel Bătrân (18.97, într-o discuție despre cereale și măcinarea lor), de Palladius (1.42, care spune că atunci când este apă din belșug, morile trebuie să fie alimentate cu apă reziduală, pentru a nu pune oamenii sau animalele la o muncă inutilă), și alții.

      Există totodată numeroase dovezi arheologice. Morile romane nu erau amplasate doar pe râuri, ci și pe apeducte. Cum este de așteptat, pietrele de moară s-au păstrat cel mai bine, dar avem multe situri unde s-au păstrat și roțile (verticale sau orizontale). Orașul roman Arelate (astăzi Arles în sudul Franței) era alimentat de un apeduct ce aducea apa din munți. Apeductul punea în mișcare 16 roți hidraulice ale unei mori cu o capacitate de câteva tone pe zi, aparent suficient pentru brutăriile din orașul învecinat. Mult mai comune erau morile cu o singură roată, cum erau cele descoperite în agora Atenei: trei roți ce erau puse în mișcare de apa din apeduct, dar la distanțe de câțiva zeci de metri una de alta, așadar probabil nu erau parte a unui singur sistem. Altele erau alimentate de apa reziduală, cum este moara subterană ce primea apa din Termele lui Caracalla din Roma.

      Printre dovezi se numără și inscripțiile din care aflăm de asociații profesionale de morari (numiți în latină molitores, molinarii, molendinarii). Este drept că o parte dintre aceste mori funcționau prin tracțiune animală, dar uneori mai avem păstrate reliefuri sugestive, cât și unii termeni mai specifici. Așa este cazul unui epitaf din Hierapolis (oraș grecesc din Asia Mică, astăzi Pamukkale în Turcia), unde este menționată o asociație de “morari de apă” (συντεχνίᾳ τῶν ὑδραλέτων; ὑδραλέτης are un sens precis, fiind format din ὕδωρ “apă” și ἀλέτης “măcinător”).

      În fine, ar trebui amintit și faimosul Edict de prețuri al lui Dioclețian din 301, de unde aflăm din rubrica pentru mori (de molis, 15.52 sau 15.56 în funcție de ediție) că prețul maxim pentru o moară pe apă (mola aquaria) era de 2000 de denari, în timp ce pentru o moară cu cai (mola caballaria) era de 1500 de denari, pentru una cu măgari (mola asinalis) 1250, iar una “de mână” (mola manualis) doar 250. Înțelegem că aceste molae aquariae erau destul de răspândite, ba chiar și obiectul unor tranzacții, investiția fiind comparabilă cu cea pentru o moară tradițională, cu animale.

      Așadar romanii foloseau roțile hidraulice la scară largă, cel puțin în morărit. Dacă am intra și în alte compartimente ale istoriei, vom avea surpriza să descoperim că progresul modern rămâne uimitor, dar în unele aspecte este mai modest decât ne predică literatura “motivațională”. Gândiți-vă doar că Roma avea mai mulți locuitori în sec. 1 decât în sec. 19, în plină epocă modernă, industrială. :)

  24. Cititor spune:

    Interesant articol si interesante completări, comentarii pornind de la afirmațiile autorului.
    Un pasaj mi se pare extrem de categoric si limitativ. Citez: “Astfel, lumea a fost transformata nu de filosofi, savanți, politicieni, ci de ingineri, artizani si antreprenori.”. Categoric, progresul tehnologic este doar unul dintre multele domenii ce alcătuiesc lumea si da, in acest domeniu inginerii, artizanii si antreprenorii au dus lumea înainte.
    Nu putem limita lumea la domeniul tehnologiei. Spunea si un alt comentator ceva mai sus, ca nu putem uita de științele fundamentale, de savanți. Nu putem uita de domeniul spiritualității in general si, apoi, al celei creștine, nici de arta sau filosofie nu putem uita caci, iată, ați folosit multe citate din opere poetice si filosofice. Progresul a existat in toate aceste domenii, a devenit manifest in fiecare prin produsele sale specifice si abia întrepătrunderea lor a împins lumea înainte, a transformat-o si o transforma mereu.
    P.S. Care este traducerea versului pe care l-ați ales drept motto?

    • Constantin Cranganu Constantin Cranganu spune:

      Tantane vos generis tenuit fiducia vestri?

      O astfel de credință în rasa voastră s-a putut înstăpâni prin ea însăși?

      (nu cunosc vreo traducere în limba română, mă bazez -încă!!- pe latina învățată în clasa a IX-a la liceul Codreanu din Bârlad)

    • Dragoș spune:

      Eneida a fost tradusă în limba română de mai multe ori (de George Coșbuc, de Teodor Naum, de Dumitru Murărașu, de Dan Slușanschi ș.a.) Cu versul “Tantane uos generis tenuit fiducia uestri” începe răbufnirea lui Neptun când cere socoteală vânturilor pentru furtunile ce se abătuseră asupra flotei troienilor. O traducere aproape literală ar fi “așa încredere în originea voastră v-a cuprins?”

      • Cititor spune:

        @ Constantin Cranganu, @ Dragoș
        Va mulțumesc pentru răspuns si pentru context. E o buna întrebare care poate schimba câteva accente in text.

  25. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Recitind comentariile,

    am remarcat două tendințe clare:

    1. Că progresul nu se limitează la cel tehnologic, ci trebuia să discut/includ și alte tipuri de avansuri: științifice, artistice, filosofice, culturale etc. Un comentator scrie Nu putem limita lumea la domeniul tehnologiei. Este perfect adevărat, dar nu despre limitarea lumii la un aspect particular mi-am propus să scriu. Am inserat o frază-cheie pe la mijloc, indicând clar, fără echivoc, că intenția mea a fost aceea de a discuta doar aspectul tehnologic al progresului:

    Ideea de progres este prea generală și prea vastă pentru a fi abordată în acest scurt articol ne-specializat…Articolul meu tratează doar un singur aspect al progresului: Cum au inventat europenii lumea modernă? O scurtă istorie a progresului tehnologic european[s.m.]

    De aceea, o afirmație precum …lumea a fost transformată nu de către filosofi, savanți sau politicieni, ci de către ingineri, artizani și antreprenori trebuie citită în contextul subtitlului indicat mai sus.

    A te apuca să dezbați exhaustiv evoluția principiului progresului european depășește enorm cadrul redus al unui articol. Să ne gândim doar la câte -isme au inventat europenii, -isme care au transformat, în bine sau în rău, lumea: comunism, fascism, iluminism, romantism, renascentism, structuralism etc., etc., etc.

    2. Am dezvoltat ideea aportului european la inventarea/formarea lumii moderne. Știu că în ziua de azi nu prea este politically correct să procedez așa. De aceea, salut comentariile despre contribuțiile progresiste tehnologic ale polinezienilor, aztecilor, incașilor, chinezilor, vikingilor, indienilor și a altor popoare sau naționalități. Dar repet, sub-titlul articolului era foarte clar (pentru mine): Cum au inventat europenii lumea modernă?

    P.S. Apreciez și contribuțiile comentatorilor legate de traducerile mele din greacă și latină (deh, sunt doar un inginer :-) , și limbile respective le-am studiat cu mulți în urmă ) sau corectarea unui lapsus calami referitor la cine erau, în 1099, proaspeții stăpâni ai Ierusalimului. Parcă o văd pe profesoara mea de istorie de la Bârlad, Doamna Oltea Rășcanu-Gramaticu, cum își încruntă sprâncenele citind că i-am „ținut” pe turcii selgiucizi un an în plus în Ierusalimul asediat de cruciați.

  26. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    OFF-TOPIC

    Duke University: Apa de retur din fracturarea hidraulică este predominant saramură naturală, nu fluid de fracturare

    N-am sperat să vină o vreme când voi recomanda cititorilor mei un articol despre fracturarea hidraulică produs de cercetătorii de la Duke University. Reamintesc că, în cele mai intense demonstrații, scrise sau orale, contra fracturării hidraulice, fracktiviștii români – în lipsa unor experți locali – purtau la reverul hainelor, ca pe un blazon de noblețe științifică, studiile cercetătorilor de la Duke University, studii care „spăriau” lumea prin concluziile lor apocaliptice.

    Nu știu ce s-a întâmplat în ultimii ani (cercetări mai bune și mai obiective, sponsorizări mai obiective, falimentul predicțiilor apocaliptice gen Gasland în fața triumfului revoluției argilelor în SUA etc.). Cert este că grupul de geochimiști și hidrogeologi de la Duke University, pe care fracktiviștii români jurau ca pe Sfânta Evanghelie, au început să publice studii care prezintă fracturarea hidraulică într-o lumină nouă, lumină pe care eu am încercat din aprilie 2014, să o revărs și peste fracktiviștii români.

    În ultimul lor articol, echipa Profesorului Avner Vengosh afirmă, fără echivoc, că apa de retur (care se întoarce la suprafață de la talpa sondei), este predominant o saramură naturală, nu fluidul de fracturare hidraulică.

    Într-o declarație de presă publicată ieri, Profesorul Vengosh a spus:

    Much of the public fear about fracking has centered on the chemical-laden fracking fluids — which are injected into wells at the start of production — and the potential harm they could cause if they spill or are disposed of improperly into the environment.

    Our new analysis, however, shows that these fluids only account for between 4 and 8 percent of wastewater being generated over the productive lifetime of fracked wells in the major U.S. unconventional oil and gas basins. Most of the fracking fluids injected into these wells do not return to the surface; they are retained in the shale deep underground.

    This means that the probability of having environmental impacts from the man-made chemicals in fracking fluids is low, unless a direct spill of the chemicals occurs before the actual fracking

    Cercetătorii au utilizat trei tehnici statistice pentru a cuantifica volumele de apă de retur generate de fracturarea hidraulică a argilelor din șase bazine petrolifere și gazifere: formațiunea Bakken din North Dakota; formațiunea Marcellus din Pennsylvania; formațiunile Barnett și eagle Ford din Texas; formațiunea Haynesville din Arkansas, Louisiana și East Texas și câmpul gazo-petrolifer Niobrara din Colorado și Wyoming.

    Știu că nu este prea frumos să te bucuri de înfrângerea adversarilor de idei, aruncându-le mereu în față: I told you so!

    Sper ca demersul meu să fie privit și înțeles ca pe o nouă invitație, făcută aici cam de multe ori: Lăsați specialiștii să vorbească! (Gigantica gafă a lui Darwin sau de ce e bine să ascultăm specialiștii)

    Surse:

    Quantity of Flowback and Produced Waters from Unconventional Oil and Gas Exploration,” Andrew J. Kondash, Elizabeth Albright and Avner Vengosh, Science of the Total Environment, Oct. 14, 2016. DOI: 10.1016/j.scitotenv.2016.09.069

    Fracking Wastewater is Mostly Brines, Not Man-Made Fracking Fluids

  27. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    OFF TOPIC

    Radonul din argila Marcellus nu este o sursă de cancer pulmonar – Carnegie Mellon University

    Unul din miturile folosite din plin de fracktiviștii ignoranți era acela că radioactiviatea naturală a gazelor de argilă (șist) ar contribui la creșterea cazurilor de cancer pulmonar.

    La vremea respectivă, am demontat cu argumente profesionale, nu propagandistice, această gogoriță (Cât de radioactivă este fracturarea hidraulică?). Recent, un grup de cercetători de la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh, Pennsylvania, a publicat o foarte documentată analiză a posibilelor legături dintre radonul conținut de argila Marcellus și incidența cazurilor de cancer pulmonar din nord-stul Statelor Unite.

    Concluzia cercetătorilor poate fi citită mai jos:

    Under current housing stock and gas consumption assumptions, expected levels of residential radon exposure due to unvented combustion of Marcellus Shale natural gas in the Northeast United States do not result in a detectable change in the lung cancer death rates.

    Lung Cancer Risk from Radon in Marcellus Shale Gas in Northeast U.S. Homes



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Constantin Crânganu


Constantin Cranganu

Constantin Crânganu este profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Între 1980 și 1993 a fost asist... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)