Home » Cultura »Societate/Life » Citesti:

Proiectul de țară al Revoluției române din 1989

Alexandru Purcarus decembrie 21, 2019 Cultura, Societate/Life
15 comentarii 1,263 Vizualizari

Cât de dificil este să închegi un proiect de țară se vede din eșecul președintelui Klaus Iohannis, care – deși și-a asumat public acest demers și a convocat o comisie specială la Cotroceni – nu a reușit să îl ducă până la capăt în primul mandat, adică în cinci ani de zile.

Iată că, la un an de la Centenarul Marii Uniri, încă nu știm ce parcurs ne menesc marii bărbați de stat ai patriei. Până când ne vom dumiri, poate ar fi util să ne uităm peste umăr și să ne întrebăm: Revoluția din 1989 a oferit un proiect de țară? Care a fost acesta? În ce măsură s-a împlinit? De ce nu s-a împlinit? Altminteri, efortul prezidențial riscă (dacă va fi vreodată finalizat) să devină un pur exercițiu de imaginație, fără relevanță și impact în societate.

O asemenea examinare retrospectivă prezintă interes și din punct de vedere istoric. După cum observa, Constantin Hlihor, „fără o analiză a tranziției în strânsă legătură cu idealurile și obiectivele revoluției din Decembrie 1989 nu se va putea înțelege nici esența revoluției”[i].

De altfel, însuși primul articol al legii fundamentale face trimitere la acest eveniment inaugural: „România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate” (subl.n.).

Dar care sunt, concret, aceste idealuri?

Din perspectiva specialiștilor în drept, ele sunt de căutat în acte precum Comunicatul către țară din 22 decembrie 1989 sau preambulul Decretului lege nr. 2/1989 care ar reprezenta „expresia formală juridică” a idealurilor Revoluției, reflectând un șir de principii: pluripartidism, alegeri libere, separația puterilor, libera inițiativă economică, drepturile omului etc.[ii] Dar, dacă ne raportăm la acest tip de documente, trebuie să recunoaștem și ambiguitatea lor, după cum relevă experții: „Mai mult, unul dintre principiile revoluției este în opoziție manifestă cu dispozițiile constituționale actuale – avem în vedere obligația asumată revoluționar de a respecta Tratatul de la Varșovia (din punct de vedere juridic, este imposibil de calificat Revoluția română din decembrie 1989 drept «revoluție anticomunistă», cât timp unul dintre principiile sale fundamentale era respectarea cu scrupulozitate a apartenenței statului român la blocul militar comunist); or, în anul 2003, revizuirea constituțională s-a realizat, între altele, și pentru a permite aderarea României la NATO (noul art. 149 se intitulează «Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord»), dar, în același timp, prin aceeași revizuire constituțională, s-au re-constituționalizat idealurile revoluționare, inclusiv, deci, atașamentul față de Tratatul de la Varșovia (este drept că, între timp, Tratatul de la Varșovia încetase să mai existe, iar România urmărea să adere la NATO, dar ea și-a păstrat ca ideal Tratatul de la Varșovia…)”[iii]. Dar nu este singurul exemplu de acest fel. De pildă, un alt principiu devenit caduc în mod evident este interzicerea exporturilor de produse agro-alimentare[iv].

Iată opinia unui alt jurist: „În ceea ce privește «idealurile Revoluției din 1989», se observă că lucrurile sunt, în același timp, mai complicate și mai simple. Dificultățile provin din faptul că evenimentul este foarte controversat și tratat, de foarte multe ori, mai degrabă emoțional decât rațional. Însăși denumirea de «Revoluție» este discutabilă, fără a mai considera momentele sale inițial și final. În multitudinea, diversitatea și rapiditatea manifestărilor, e greu de identificat o «ideație revoluționară»[v].

Am prezentat citatele de mai sus, pentru a sublinia că identificarea idealurilor Revoluției din 1989 nu este o sarcină așa de facilă, cum poate părea la prima vedere. Desigur, putem încerca să studiem toate documentele programatice din decembrie 1989, și indiferent (apreciem noi) dacă au apărut sau nu în „Monitorul Oficial”. Dar, nici în aceste condiții, nu este sigur că vom putea extrage esența. Recitite astăzi, cu o privire detașată, ele își vădesc mai degrabă limitele, netrecând mai departe de orizontul „revoluției gorbacioviste” – dar acest subiect poate fi dezbătut pe larg cu altă ocazie.

Un alt tip de investigație ar putea porni de la compararea lozincilor și chemărilor exprimate de revoluționari cu felul în care au fost reflectate în programele oficiale ale Revoluției. De exemplu, strigătul general „Fără comuniști!” și „Jos comunismul!” nu a fost transcris în vreun act revoluționar. După cum nici Partidul Comunist nu a devenit ilegal. Astfel, la 17 ianuarie 1989, Consiliul Frontului Salvării Naționale a hotărât să își anuleze un decret anterior în acest sens și să nu dea curs solicitărilor, întrucât o asemenea măsură ar fi avut un „caracter nedemocratic”, dar a constatat solomonic că PCR „și-a încetat de fapt existența”, ceea ce a permis „trecerea întregului său patrimoniu în patrimoniul statului, ca bun al întregului popor”[vi].

Prin urmare, ce și mai ales unde trebuie iscodit pentru a afla și a defini idealurile din 1989? Am evocat părerea profesioniștilor dreptului. La rândul său, istoricul Constantin Hlihor consideră că idealul lui ’89 se traduce, succint, printr-un singur cuvânt – modernizarea României[vii]. Dar revoluționarii n-au clamat niciodată, pe urmele canonicului Eugen Lovinescu: „ex occidente lux!” („lumina vine din Apus”).

În opinia noastră, substanța Revoluției nu trebuie urmărită neapărat în documente și în lozinci, nici în legătura ei cu perioada ante-comunistă, ci în „spiritul” străzii și al baricadei, oricât de imprecisă și de vagă ar putea părea această noțiune. Iar acest spirit a fost caracterizat de sacrificiu de sine, solidaritate și dragoste, puse în slujba semenilor și în speranța unui viitor mai bun și mai demn pentru toți, sub semnul libertății. Sau, ca să-l cităm pe Sfântul Apostol Pavel – „Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea”. Este ceea ce Petre Țuțea, pe urmele lui Papini, numea „sfânta nebunie a idealului”, imposibil de codificat în banale texte de legi. Un astfel de spirit nu rezistă mult, el vădindu-se mai ales în situații de criză maximă, fie că vorbim de războaie, revoluții sau de cataclisme naturale, care scot la iveală deopotrivă ce e mai bun și mai rău în om (apropo, și Revoluția din 1989 a avut o latură întunecată, dacă nu uităm, de exemplu, scandarea „Ceaușescu, de Crăciun, este porcul cel mai bun!” sau modul în care s-a desfășurat procesul dictatorului).

Mai trebuie subliniat un fapt, niciun proiect de țară nu există și nu rezistă dacă nu este asumat intim de veritabili oameni de stat, capabili să constituie ei înșiși modele autentice. Iată frumoasa exprimare a lui Thomas Carlyle: „Omul de inteligență în vârful treburilor: aceasta este ținta tuturor constituțiilor și revoluțiilor, dacă au vreo țintă (subl.n). Căci omul cu adevărată inteligență, cum afirm și cred pururea, este și omul cu inimă nobilă, omul adevărat drept, omenos și viteaz. Căpătați-l pe el drept Cârmuitor, ați căpătat totul; nu ați izbutit să-l căpătați, chiar de ați avea Constituții din belșug ca murele și un Parlament în fiecare sat, nimic nu ați căpătat încă”[viii].

O variantă a acestui text a apărut în „Caietele Revoluției”, nr. 1-2 (71-72)/2018.

NOTE______________

i – Constantin Hlihor, Revoluție și tranziție la români într-un secol scurt (1918-1989), București, Editura Tritonic, 2017.

ii – Corneliu-Liviu Popescu, Uzurparea de putere comisă de Curtea Constituțională în cazul cenzurii dispozițiilor legale privind deconspirarea poliției politice comuniste, în „Noua Revistă de Drepturile Omului”, nr. 1, 2008, p. 4. Același punct de vedere este exprimat și de către George Gîrleșteanu: „Cât despre idealurile Revoluției, subliniem necesitatea ca ele să fie precizate prin raportare la activitatea puterii constituante din 1989, concretizată în actele cu caracter programator adoptate, ținând mereu pasul cu atmosfera politică reală din acea vreme”. George Gîrleșteanu (coordonator), Tradițiile democratice ale poporului român și idealurile Revoluției din decembrie 1989, București, Universul Juridic, 2015, p. 10.

iii – Corneliu-Liviu Popescu, op. cit., pp. 4-5.

iv – Ibidem, p. 4.

v – George Gîrleșteanu, op. cit., p. 11.

vi – Consiliul Frontului Salvării Naționale, Comunicatul privind întrunirea Consiliului Frontului Salvării Naționale și discutarea reintroducerii pedepsei cu moartea și scoaterea în afara legii a Partidului Comunist Român, reînființarea unor comune și sate desființate în 1989, precum și informarea cu privire la principiile proiectului noii legi electorale din 17.01.1990, „Monitorul Oficial” nr. 12 din 19 ianuarie 1990.

vii – Constantin Hlihor, op. cit., passim.

viii – Thomas Carlyle, On Heroes, Hero-Worship, and the Heroic in History, London, Yale University Press, 2013, p. 143. „The man of intellect at the top of affairs: this is the aim of all constitutions and revolutions, if they have any aim. For the man of true intellect, as I assert and believe always, is the noblehearted man withal, the true, just, humane and valiant man. Get him for governor, all is got; fail to get him, though you had Constitutions plentiful as blackberries, and a Parliament in every village, there is nothing yet got!”

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "15 comments" on this Article:

  1. neamtu tiganu spune:

    sincer sa fiu nu prea pricep ce vrea autorul… spune multe vorbe frumoase, dar!? Cica “proiect de tara?”. Singurul proiect adevarat de tara e al lui Trump, America first.

    O revolutie nu e un proiect care sa aiba obiective, termene de realizare si plan. O revolutie, si eu sunt sigur ca ce s-a intimplat in dec 89 a fost revolutie, e urmare unei nemultumiri majore si vrea o schimbare categorica. Deci revolutia si-a indeplinit scopul, s-a realizat o schimbare masiva. Ca unii sunt multumiti, sau nu, ca unii si-au imaginat ceva sau altceva, nu conteaza, schimbarea s-a produs.

    cea mai mare realizare e ca romanii sunt liberi, chiar daca unii nu stiu ce sa faca cu aceasta libertate.

    • Dedalus spune:

      O revolutie (sau lovitura de stat- ca sa ii multumesc pe toti :-) ) darama, dar nu reformeaza.

      Daramatul si claditul sunt operatiuni diferite :-)

      • neamtu tiganu spune:

        O revolutie [...] darama… hai nu zau!?
        Cuvintul revolutie e legat de notiunea de schimbare, transformare.. eixsta multe feluri, industriale, culturale etc.

        • Dedalus spune:

          Da. O miscare populara de proportii darama, dar nu construieste. Puteti sa-mi spuneti cum Popescu care flutura steagul putea schimba Romania?

          Constructia este un efort ulterior de durata. Ca dovada ca noi am trasat doar conturul casei, nici vorba de temelie, ce sa mai vorbim de pereti sau acoperis. Acum ne zbatem intre reconstructia comunista (dupa model actual) si un fel de capitalism mimat.

          Mai avem 10-15 ani pana sa incepem temelia capitalismului.

      • Ursul Bruno spune:

        Fara sa darami nu poti recladi nimic, reforma pe parcurs, cumva trebuie inceput si cum bine spune neamtu, suntem liberi, asta conteaza si este in puterea fiecaruia sa-si folosesca libertatea primita chiar unii n-au ce face cu ea, e problema lor.
        De 30 de ani Romania se tot reformeaza, de reforma reformelor s-a cam saturat lumea. Este nevoie de stabilitate si nu reforma la nesfarsit.

        • Dedalus spune:

          Tocmai ca nu am reformat decat foarte putin. Deocamdata am creat doar un inceput de libertate, dar o putem pierde destul de usor.

          Daca ar fi altfel, daca am avea speranta, de ar mai pleca oamenii din Romania?

          De ce tinerii cei mai buni vor sa studieze in strainatate?

          Intuitiv macar, nimeni nu spera in apropierea de Occident mai devreme de 20 de ani, iar doua decenii inseamna mult pentru o viata de om. Eu sunt optimist cand spun 10-15 ani.

          Eu am observat ca am reusit sa consolidam mentalitatea comunista in generatia tinerilor de astazi – impartita in 3:
          a) Cei care “se descurca” in Romania
          b) Cei care se realizeaza in alte tari
          c) Cei care se resemneaza.

          Nu avem o categorie suficient de numeroasa care sa se opuna, cea care ar fi fost de asteptat sa schimbe. Lipsind forta sociala de schimbare (care prefera sa plece) iar organizarea societatii recompensand foarte tare pe cei care se conformeaza, este greu de crezut ca se va schimba ceva in Romania in urmatorii 10-15 ani. Evident, daca nu vom avea evenimente externe cu forta de schimbare in interior (crize etc.).

          Un “proiect de tara” nu va schimba aceasta situatie a fortelor sociale. Sunt oricum multe prea putini cei care privesc asa ceva fara sa ii bufneasca rasul. Ce poate face un proiect de tara? Sa scrie frumos o colectie de dorinte, Minunat! Si?

          +++

          Si, la limita, daca un proiect de tara ar fi suficient, nu ar fi mai simplu sa desfiintam partidele politice?

          Sau daca toate partidele politice ar fi de acord cu acelasi “proiect de tara”, de ce am avea nevoie de mai multe partide toate la fel?!

          • Ursul Bruno spune:

            Cu plecatul romanilor si al tinerilor la studiu in strainatate nu am nici o problema, o privesc ca ceva firesc si normal pentru cei care cauta provocari noi si care doresc sa-si largeasca orizontul, indiferent care o fi el, orice intalnire cu oameni si culturi diferite poate fi numai ceva benefic.
            De proiecte de tara, sincer m-am saturat, povesti ! Important, ce faci acum cu prezentul ? fara schimbari ale prezentului, toate proictele de viitor raman maculatura.
            Schimbari se petrec deja sub noul guvern si este nevoie de timp pana ele isi vor face efectele.
            Acum este nevoie de investitii in infrastructura si mai ales reorganizarea functionarii statului, vezi debirocratizare, restul pasilor care vor urma neputand avea succes fara aceste masuri, acum, in prezent.
            Este nevoie sa ne adaptam situatiei date, nu mai avem destui oameni care sa munceasca, cred ca mai exista destul potential in interior care se poate mobiliza prin masuri inteligente si nu cu pomeni iar daca personalul nu este suficient, il importam, Moldova, Serbia, Ucraina fiind primele optiuni, daca nu ajunge, Asia e mare.
            De partide politice este nevoie cu exceptia PSD-lui, Partid care ar trebuie declarat ilegal si scos de pe scena, complet, alternative fiind destule respectiv sustinerea masiva a USR/Plus si PNL-lui singurele variante in care ne putem pune sperantele.
            Dar, care este foarte mare, sunt romanii dispusi la sacrificii ? si schimbari radicale ? vom vedea la alegerile care vor urma, alegeri la care diaspora nu mai are mult de spus.

            • David FK spune:

              “De partide politice este nevoie cu exceptia PSD-lui, Partid care ar trebuie declarat ilegal si scos de pe scena, complet, alternative fiind destule respectiv sustinerea masiva a USR/Plus si PNL-lui singurele variante in care ne putem pune sperantele.”

              Presupun ca involuntar ati indicat cum sa fie organizata viata politica din Romania; daca n-ar fi asa ar fi exact ca inainte….cu indicatii pretioase !

            • David FK spune:

              @ David FK (26/12/2019 la 14:05)

              Din pacate USR si-a dat din nou in petec in aceste zile de sarbatoare prin Iulian Bulai si Andrei Caramitru.

            • Dedalus spune:

              Plecarea tinerilor din tara nu este in sine o problema. Fiecare e dator sa-si caute fericirea, nu ?

              O problema majora este insa cea dezvaluita de plecarea masiva: lipsa de incredere in traiectoria guvernarii Romaniei. [Dupa mine, o alta cauza ar fi lipsa (justificata) de rabdare: cine asteapta inca 20 de ani ca sa inceapa si in Romania o societate asemanatoare celei din Vestul Europei?]

              Plecarea din tara livreaza acest mesaj puternic, pe care partidele politice nu il inteleg asa cum trebuie intr-o economie de piata.

              +++

              Da, Romania are nevoie de un stat liberal. Care include debirocratizare, cheltuieli reduse etc.

              Insa instituirea statului liberal inseamna in primul rand liberalizarea pietei si acceptarea concurentei drept motor al progresului. In absenta unei asemenea conceptii, orice alte masuri – de exemplu dezvoltarea infrastructurii – nu vor conduce la un stat liberal.

  2. quovadis spune:

    Textul ne prezinta noua ,celor care am fost in mijlocul evenimentelor incepute in 1989 si inca neterminate , un amalgam , o extragere de idei venite de nu stiu unde ,ce ne-ar putea pune in ipostaza de a deforma ,, ca modalitate de intelegere personala , ceea ce sa intimplat cu adevarat in acele zile . Este o discutie atit de lunga incit ar trebui multa rabdare sa scriem acum totul . Pentru inceput doar amintim ,pentru cei care inca nu cred ca in 1989 a fost o revolutie doar definitia unei astfel de actiuni .~ Proces de transformare prin care se realizează înlocuirea unui anumit mod de organizare economică, socială, politică etc. cu o altă formă de organizare.In practica chiar asta s-a intimplat . De aici in colo toate afirmatiile sau negarile atasate doar propriei intelegeri (de cele mai multe ori gresite sau intentionat gresite)ale unora sau altora , nu au nici cea mai mica valoare . Totul in acele zile a fost inceput ca o revolta populara (facuta initial de cei tineri si foarte tineri ) si s-a transformat in revolutie in momentul schimbarii, inlocuirii societattii comuniste cu cea capitalista . Singurul dezavantaj este ca inca cei care se fac vinovati de crime sau cei care au ordonat aceste crime nu sunt inca pedepsiti . Restul politicii urmatorilor ani pina in aceste zile s-a desfasurat sub semnul votului popular si chiar daca ne place sau nu (evident nu ) totul a avut legitimitatea data de alegeri . In rest ,vinovatiile personale, ulterioare schimbarii , sunt apanajul justitiei si ea are datoria de a ne prezenta pe cei vinovati . Sunt absolut convins ca se va ajunge si aici atita timp cit actualul presedinte a declarat asta . Cit despre nerealizarile presedintelui in primul mandat numai o singura intrebare doresc sa pun contestatarilor . Ce s-ar fi intimplat daca presedintele Johannis intorcea spatele tuturor actiunilor fostei aliante de guvernare si nu faceea ce a ce a facut si reusit in final ? Poate are cineva dorinta sa raspunda ?

  3. Avatarurile Faraonului Ceau-Ceau spune:

    NU stiu daca e treaba Revolutiilor sa elaboreze Proiecte de tzara, insa poate stie cineva cum de un stat multiplu membru PLANUIESTE de mai bine de jumatate de secol sa-si apere teritoriul national din BUzau!?
    Pentru cei care nu stiti, un stat membru NATO vrea sa-si apere partea de Est a teritoriului national dintr-o localitate aflata ca circa 100 de km, N-E, in linie dreapta, iar pe reteaua de transport existenta la peste 120 de km, de Capitala, si la mai bine de 120 de km in linie dreapta de cea mai apropiata granita, cand un elicopter complet inarmat si echipat corespunzator parcurge distanta aceasta in maximum 30 de minute zburind razant din fata Ministerului Apararii pana la Boboc!
    (nu vorbim de rachete de croaziera si hipersonice)
    Pentru mine e clar ca posceausistii NU au cum apara nimic din BUzau – ori, tot atat cat din spatele Casei Poporului, din buncarele de sub ea, in mileniul 3 – ci doar conserva o schema de aparare inventata de Ceausescu, sau de rusi, in MILENIUL3 carevasazica, cu un scop vizibil oricui dupa desfiitarea tuturor marilor unitati din Moldova.
    Transformarea propriului teritoriu national in TAMPON, indiferent ce se intampla in Ucraina!
    (drept urmare, nu va mirati de ce nimeni nu vrea sa investeasca prin Moldova, ori de ce avortonul statal nu a construit nici macar un singur pod peste Prut, in ultimii 30 de ani, si nici nu va construi vreodata pana cand inevitabil va disparea)

  4. Dedalus spune:

    Nu exista si nu poate exista un “proiect de tara”.

    Intr-o democratie societatea e condusa de forte politice – de partide. Populatia voteaza acele partide dupa valorile pe care le sustin. Cum cetatenii au ierarhii de valori diferite, ei vor vota acele partide in care regasesc acele ierarhii de valori, in cea mai mare parte. [aici in Romania apare o eroare: noi vrem sa gasim partide care ca ne reprezinte valorile in mod identic, 100%, ceea ce e imposibil].

    Un partid adopta o ideologie politica si propune un program de guvernare. DEocamdata partodele noastre politice sunt infantile, se bazeaza pe persoane si nu pe valori. Vom depasi insa si acest stadiu, cu timpul (probabil cam in 10-15 ani, acesta fiind timpul care a mai ramas din cei 40 de ani post-1989, in care are loc schimbarea completa a generatiilor).

    In acest context, dupa parerea mea, a insista asupra unor concepte cum este cel de “proiect de tara” prezinta riscul de a incetini aceasta transformare. Si asa interventia asupa guvernarii PSD a lasat neterminata demonstratia nocivitatii doctrinelor national-socialiste (comuniste, iliberale, cleptocrate – cum doriti).

    Nu cred ca e cazul sa fim originali la nesfarsit.

  5. Ursul Bruno spune:

    “Cât de dificil este să închegi un proiect de țară se vede din eșecul președintelui Klaus Iohannis, care – deși și-a asumat public acest demers și a convocat o comisie specială la Cotroceni – nu a reușit să îl ducă până la capăt în primul mandat, adică în cinci ani de zile.”
    Daca din prima fraza incepi cu reprosuri importiva lui Johannis nu merita citit mai departe.

  6. Caliman Eugen spune:

    1.Dupa 1989 Romania a avut ,,Proiectul de tara (postcomunist) Iliescu”, elaborat de ,,plenara” FDSN din 27 – 28 iunie 1992.Cele doua documente politice ale acestui proiect de tara sint: ,,Sa construim viitorul impreuna – Platforma-Program a FDSN” si ,,Sa construim impreuna viitorul Romaniei – Carta Electorala/Programul de Guvernare al FDSN”.
    In ,,Platforma-Program” economic, la pag. 20 se statua la pct. 1.2.:NU terapiei de soc!La fel si liberalizarii si reformarii economice!
    In Platforma-Program pag. 5 este inserata o prevedere care putea fi usor trecuta cu vederea – insa ea a inseamnat ,,proiectul” viziunii si structurii noii societati postcomuniste, a ,,democratiei originale”, bazata economic pe intreprinderea de stat, aparata cu teroarea minereasca contra dreptei politice reformatoare: ,,Revolutia romina din decembrie 1989 a nazuit insa catre o societate libera si democratica, moderna si echilibrata, care acum nu se mai poate intoarce in trecut, oricare ar fi acela”.Aceasta fraza arata cum va fi noua societate romaneasca, care nu se putea intoarce in trecut la comunism, dar nici la capitalismul postbelic!Proiectul de tara aratat a construit Romania postcomunista de azi – nici comunista dar nici pe deplin capitalista – ci undeva intre ele.Din fericire capitalismul a spart treptat aceasta viziune si proiectie politica, economica si sociala, dar înapoierea economica caracteristica postcomunismului a ramas prezenta ca acum trei decenii!
    2.Presedentia, Institutele de Cercetare Economica, cercetarea economica uzuala universitara si privata n-au reusit constructia unui ,,Proiect de Tara”, virful stiintific al acestora fiind ,,Strategiile Economice si Bugetare Nationale” pe domeniile respective, ,,unificate de Academie si alte entitati stiintifice nationale in ,,Strategii Nationale de dezvoltare” pe 2020, 2030, 2040, de adoptare a monedei Euro, etc….
    Componentele unui ,,proiect de tara” in adevaratul sens al continutului, care sa aiba caracter cuprinzator si totodata OPERATIONAL, pentru a fi utilizabile ca PROGRAME DE GUVERNARE pe diverse termene sint necunoscute in Romania si UE, in lipsa ,,cercetarii economice fundamentale”,
    Ele sint:
    -aducerea competitivitatii economice si functionalitatii institutionale catre indicele 1, de la (dezastruosul) indice actual 74, ca rezultat al unei ,,cercetari institutionale” inexistenta in Romania.In lipsa unei competitivitati economice inalte, investitorii industriali au disparut dupa 2008, odata cu disparitia ,,banilor cu buletinul”.
    – utilizarea unor metode, tehnici si instrumente de dezvoltare preluate din experienta tranzitiei Estului la capitalism, a Asiei emergente la industrializare si a tarilor dezvoltate industrial;
    – accelerarea dezvoltarii industriale prin folosirea unor tehnici si proceduri specifice;;
    – conducerea vietii politce, economice si sociale pe baza unor principii si axiome ,,tehnocrate”, rezultate in urma analizei blocajelor contra dezvoltarii, care stabilesc limitele stiintifice intre care exista corectitudinea deciziilor, in locul modalitatii actuale ,,pe genunchi” eronate, preluate dînafara domeniului, in lipsa culturii tehnice asupra domeniului de luare a deciziilor, etc.
    3.Un proiect de tara este realizabil respectind anumite reguli STIINTIFICE de abordare a sistemelor complexe, cum este cel economic-social national, dintre care sint de amintit:
    -schimbarea unui singur domeniu nu imbunatateste intreg sistemul national, imbunatatirea acestuia fiind anulata de domeniile nerestructurate.
    -reformarea tarii impune ca procesul sa fie initiat simultan asupra tuturor domeniilor nationale:politic, economic si social, cu componentele lor.
    -schimbarea nu este realizabila prin comitete si comisii, fiind imposibila elaborarea a mii de masuri de schimbare nationala, administrarea acestora, evaluarea rezultatelor si masuri corective in cazurile necesare;
    -schimbarea pozitiva de ansamblu national necesita identificarea ,,punctelor nodale” care conduc la schimbare si care odata activate, tracteaza spre imbunatatire intreg sistemul economic si bugetar national!
    Punctul esential al schimbarii il constituie identificarea si activarea ,,motorului de tractare” a schimbarii, a modului in care acest ,,motor” trebuie pus in miscare si accelerat pe parcursul reformei (atotcuprinzatoare) care sta de 3 decenii in fata Romaniei postcomuniste – pentru a dez-radacina componentele PARAZITE ale ,,PROIECTULUI POSTCOMUNIST ILIESCU”!
    4.Unicul MOTOR de schimbare in profunzime a societatii romanesti postcomuniste, este cel economic, constituit de REINDUSTRIALIZAREA Romaniei, capabila sa tracteze spre dezvoltare si functionalitate toate celelalte componente ale societatii economice nationale:educatie, invatamint, cultura, cercetare stiintifica si tehnologica, inventie-inovatie,etc.
    Procesul national prevazut prin proiectul reconstructiei economice-industroale ofera directia, resursele si scoaterea din adormirea stagnarii generale – a intregii natiuni!
    Aceasta viziune si ecuatie a dezvoltarii economice si industriale rapide, caracteristica epocii globalizarii – dovedita ca fezabila de Asia emergenta, impreuna cu tehnicile INSTITUTIONALE de reconstructie industriala nationala sint cuprins unitar intr-un PROIECT DE TARA, pe care l-am propus (cu sustinerea teoretice economica necesara) presedintelui Romaniei, Guvernului Dancila-Dragnea, d-lui Presedinte al PNL Victor Orban, dar fara rezultat ori raspuns.
    5.Un astfel de proiect de tara se dovedeste imposibil de construit in lipsa cercetarii economice fundamentale, constituita prin “unificarea stiintifica” a ,,cercetarii economice” (uzuale) cu ,,cercetarea institutionala”, ca studiu interdisciplinar recomandat in 2000 prof. Daniel Daianu pentru astfel de constructii, in lucrarea ,,Încotro se indreapta tarile postcomuniste?”
    Din literatura economica, din ,,proiectele de tara” existente (mai precis strategiile de tara), lucrarile de economie, etc. nu se intrevede nici momentul nici sansa stiintifica pentru elaborarea unui ,,Proiect de tara”, pina cind proiectul propriu nu va fi acceptat pentru cunoastere si evaluare si ,,dezvoltare teoretica academica”.
    Astfel de strapungeri stiintifice cer un efort, o viziune si o abordare institutionala, care deocamdata se afla la un nivel teoretic general si incipient, printr-un unic curs de acest gen: ,,Economie Institutionala” la A.S.E. Bucuresti, ca prima ,,treapta NORMATIVA generala” a regulilor functionarii societatii economice capitaliste.
    Economia institutionala EXECUTIVA, care stabileste regulile si tehnicile de stimulare/constringere a ,,institutiilor executive” (Parlament, Guvern, Administratie si in general a tuturor institutiilor sistemului capitalist) pentru functionalitate si performanta pentru a forma STATUL OPTIMAL performant este o ,,necunoscuta” a stiintei economice romanesti (probabil si a UE).
    Fara aceasta componenta institutionala executiva, pe care am ,,dezvoltat-o” personal, constructia unui proiect de tara operational ramine imposibila, lipsind tehnicile, metodele si instrumentarul INSTITUTIONAL national, care sa traduca im practica economica nationala, strategiile pe domenii cit si strategia nationala de dezvoltare economica si industrial-agrara.
    6.Din pacate, oferta/propunerea de evaluare si promovare a acestui proiect este tratata (oarecum) de ,,sus” de catre economistii comisiilor stiintifice si prezidentiale-guvernamentale, deoarece este greu de admis ca un proiect de tara de asemenea anvergura si complexitate poate proveni dinafara zonei academice-universitare.
    Si mai greu de inteles este ca patrunderea si succesul intr-un domeniu nou, de absolut pionerat economic nu permite ,,ocupatii” cu caracter continuu in functii guvernamentale, iar intreaga gindire si capacitate analitica este alocata numai acestei ocupatii (,,obsesii”) stiintifice.
    Plecarea la drum este mereu de la (aproape) zero spre a ,,descoperi” ca lecturile economice (precum cele citate) plus calificarea stiintifica in domeniul stintelor social-politice conduc treptat la esenta fenomenului dezvoltarii – prin cercetarea economica care stabileste masuri economice corective si apoi cercetarea institutionala (impreuna cu o cultura social-poltica), care vor creiona componentele unui proiect de tara, ale carui lacune initiale se umplu in timp cu ceeace va constitui instrumentarul de lucru.
    7.Expunerea de fata are scopul de a pune doua intrebari ,,retorice:” cine dintre cei 400 de specialisti ai Presedentiei nominalizati pentru constructia proiectului de tara puteau aloca 4 decenii unei cercetari economice care de abia acum pare a fi ceruta ,,pietei stiintifice” nationale?Mai are Romania acest ragaz de timp ca un astfel de experiment de cercetare economica aplicata finalizat, operational (asupra dezvoltarii rapide) sa-i fie oferit pentru evaluare si promovare?
    prof. Caliman I. Eugen
    consultant independent
    – dezvoltare industriala -



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alexandru Purcarus


Alexandru Purcarus

Alexandru Purcăruș este doctor în istorie, publicist. În 2006 a primit Premiul Clubului Român de Presă pentru cea mai bună știre de agenție, fiind nominalizat și în 2008... Citeste mai departe


Carte recomandata

E randul tau

Va multumesc pentru observatii. Nu vred ca pot raspunde tuturor, insa voi incerca sa prind macar cat...

de: Mihai Maci

la "Școala şi egalitatea de şanse"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

ianuarie 2020
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Dec    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)