Home » Cultura »Energie »Societate/Life » Citesti:

Reacţii politice după incendiul de la reactorul nuclear aflat în construcţie la Cernavodă (aprilie-iunie 1989)

Petre Opris mai 12, 2018 Cultura, Energie, Societate/Life
17 comentarii 4,010 Vizualizari

În noaptea de 20 spre 21 aprilie 1989, într-o cameră de montaj de la reactorul nr. 1, aflat în construcţie, al Centralei Nuclearo-Electrice de la Cernavodă, s-a declanşat un incendiu. Intervenţia rapidă a muncitorilor care se aflau în acel moment la faţa locului, precum şi a pompierilor militari, a limitat proporţiile dezastrului, focul fiind izolat şi stins fără să se înregistreze victime.

Autorităţile locale l-au informat rapid pe Nicolae Ceauşescu despre accidentul  survenit şi liderul P.C.R. a hotărât constituirea unei comisii de anchetă şi deplasarea membrilor acesteia la Cernavodă pentru a evalua pagubele produse la reactorul nuclear. De asemenea, membrii comisiei trebuiau să identifice cauzele care au generat incendiul (un scurtcircuit apărut la un cablu electric, supraîncărcat şi izolat necorespunzător) şi cine era vinovat de producerea sa.

În presa comunistă din România nu a apărut nici o informaţie despre accidentul care a avut loc la Cernavodă, repetându-se la o scară mai mică greşeala pe care au făcut-o sovieticii în primăvara anului 1986 – când reactorul nr. 4 de la centrala nuclearo-electrică de la Cernobâl a fost avariat de o explozie, urmată de un incendiu (în noaptea de 26 aprilie 1986).

Interesant de menţionat este şi faptul că Nicolae Ceauşescu s-a aflat la 9 martie 1989 pe şantierul de la Cernavodă, cu o lună şi jumătate înainte de declanşarea acelui incendiu. Agenţia română AGERPRES a emis în aceeaşi zi un comunicat amplu privind vizita de lucru efectuată de preşedintele ţării la obiectivul respectiv, împreună cu prim-ministrul Constantin Dăscălescu, Ion Dincă, Ion Radu şi Silviu Curticeanu. Specialiştii români au prezentat lui Nicolae Ceauşescu o evaluare a stadiului în care se afla construcţia reactorului nr. 1, iar liderul P.C.R. a insistat pentru respectarea tuturor regulilor internaţionale de siguranţă şi securitate existente pentru un obiectiv nuclear utilizat în mod exclusiv în scopuri civile, precum şi pentru organizarea muncii pe şantier. În acel moment, majoritatea echipamentelor din clădirile reactorului nr. 1 şi celui de-al doilea generator al staţiei electrice erau montate parţial.

O primă reacţie politică, după accidentul respectiv, poate fi găsită în stenograma din 5 mai 1989 a şedinţei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. Cu acel prilej, Nicolae Ceauşescu a menţionat despre cazul de la Cernavodă şi despre incendierea a unui bloc (fără a preciza locaţia sa), astfel: „Şi, în fine, o problemă mai generală este aceea legată de securitatea şi buna funcţionare a întreprinderilor.

În luna aprilie am avut două cazuri foarte grave, ancheta încă nu s-a terminat, trebuie s-o terminăm, la Centrala nucleară – o neglijenţă, aşa, criminală, nu se poate spune altfel, criminală! Încălcarea normelor elementare! Pentru nişte copii sunt de înţeles, nu pentru ingineri, nu pentru directori, nu pentru oameni de răspundere! Şi care, întâmplător, nu a dus la distrugerea întregii centrale, dar se poate spune că tendinţa este de muşamalizare la construcţia de maşini, la constructori, pentru că normal era, în situaţia în care se face anchetă, ca ei să fie destituiţi, nu să-şi continue activitatea, indiferent cine sunt! Este un act criminal! Nu se poate caracteriza altfel! De neglijenţă, dar tot este o crimă! Că nu a fost cu intenţii! Dar în momentul în care pune în priză anumite aparate şi le lasă fără control o noapte întreagă, cu gaze în cameră, materiale inflamabile, inclusiv din petrol, când sunt interesaţi să stea acolo; cârpele pentru curăţenie le lasă în camere, şi altele, şi altele?! Este o neglijenţă criminală! Nu se poate caracteriza că este indisciplină, este o neglijenţă şi, în fapt, este un act de sabotaj. Conştient sau nu, ca atare trebuie să trimitem în judecată. Nu se poate merge mai departe aşa!

Pentru că sunt toţi tovarăşii aici, trebuie să punem odată ordine! A slăbit ordinea, răspunderea, disciplina!

Am avut în energie, pe urmă, aceeaşi situaţie, tot un act de neglijenţă criminală! Au reparat un bloc şi, în loc să exercite toate controalele elementare, au dat foc şi au ars instalaţia!

Iniţial, au spus că a explodat cazanul! Practic este că n-au controlat conductele de gaze, câte gaze s-au strâns şi au dat foc şi au aruncat în aer [blocul]! Cum se poate, ce fel de ingineri, ce fel de muncitori sunt acolo? Lucru elementar! Sunt norme scrise, se spune şi cum trebuie să lucreze la Centrala nucleară în camera aceea unde se lucrează şi aici sunt lucruri elementare de exploatare!

Ai reparat cazanul, trebuie făcute toate controalele! Nu se poate justifica! Am văzut în notă că răspunde un şef de secţie, nu directorul! Directorul, când s-a reparat un cazan şi se pune în funcţiune, este obligat să stea acolo, în toate unităţile, că de aceea este director! Şi inginerul-şef, nu-l dăm pe acela care este acolo. În general, se observă un spirit de boierie şi lipsă de răspundere. Directorul trebuie să supravegheze reparaţia şi să meargă şi în faţa lui să se pună în producţie! Nu se poate una ca asta!

Eu atrag atenţia! Trebuie să revedem, dacă cumva este nevoie de precizări în reglementările noastre, să le aducem, dar nu se poate concepe o altă activitate! Nu se poate concepe! Nu se poate altfel!

Eu rog foarte serios, în toate domeniile să urmăriţi, pentru că avem o slăbire foarte serioasă a ordinii şi disciplinei, a disciplinei tehnice, a răspunderii tehnice!”.

La aceeaşi reuniune din 5 mai 1989, Nicolae Ceauşescu a criticat și faptul că 32 utilaje pentru realizarea de cutii de viteză, livrate de IMUA Bucureşti, nu funcţionau la uzinele de automobile de la Piteşti şi Craiova. Exasperat de situaţia respectivă, liderul suprem al P.C.R. a spus: „Dacă mai prind că pleacă utilaje din uzină care nu funcţionează, să trimitem în judecată pentru sabotaj! Fără nici un fel de discuţii! Până la pedeapsa cu moartea.

Propun Comitetului Politic Executiv să introducem, pentru trimiterea utilajelor care nu funcţionează, pedeapsa până la pedeapsa capitală! Nu se poate una ca asta! Nu se poate conduce economia cu autocritică, cu angajamente formale, cu acoperirea lipsurilor, că ce să facem, spun ei, să-şi primească salariul! Salariul primesc dacă lucrează cum trebuie! Pentru sabotaj nu trebuie să plătim, trebuie să pedepsim, că trimiterea de utilaje proaste înseamnă sabotaj! Nu se poate lucra mai departe aşa! (subl.n.)”.

Accesul de furie al lui Nicolae Ceauşescu a trecut, iar intenţia sa de a se emite un decret prezidenţial, în care să se prevadă pedeapsa capitală pentru livrarea de utilaje defecte, nu s-a concretizat.

Raportul comisiei de anchetă constituite la 21 aprilie 1989 pentru identificarea cauzelor incendiului declanşat la reactorul nuclear de la Cernavodă, aflat în construcţie, a fost discutat în şedinţa din 2 iunie 1989 a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. Membrii acelui for de conducere comunist au aprobat măsurile propuse la 1 iunie 1989 de prim-ministrul Constantin Dăscălescu şi sancţionarea următoarelor persoane: Eugeniu Rădulescu – ministru al Industriei Construcţiilor de Maşini; Cornel Mihulecea – preşedintele Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară; Constantin Dumitru şi Dumitru Alecu – adjuncţi ai ministrului Industriei Construcţiilor de Maşini; Emanuel Babici – directorul general al Centralei industriale de utilaj energetic; conducerea Antreprizei Nuclear-montaj din subordinea Centralei industriale de utilaj energetic. În plus, „s-a atras atenţia tovarăşului Dincă Ion, prim viceprim-ministru, care nu a luat măsuri corespunzătoare pentru întărirea ordinii şi disciplinei pe platforma Cernavodă, precum şi tovarăşului Radu Ion, viceprim-ministru, a cărui sarcină era asigurarea tuturor condiţiilor de desfăşurare a lucrărilor de montaj, în conformitate cu normativele stabilite (subl.n.)”.

Deciziile adoptate atunci au fost menţionate în comunicatul de presă publicat în ziua de 3 iunie 1989, în presa centrală din România, fără a fi menţionate numele sau funcţiile celor sancţionaţi sau avertizaţi.

Într-o declaraţie oferită jurnalistei Iulia Barbu, în primăvara anului 2009, de către o persoană care a participat la întocmirea raportului oficial în aprilie 1989 (în 48 de ore) şi care, după 20 de ani, a dorit să-şi păstreze anonimatul, au fost făcute următoarele precizări: „Pentru montajele pe reactor CANDU se creează o cameră curată. Această cameră curată este practic o incintă care are rolul de a controla parametrii de mediu. Aici au loc procese foarte sensibile, iar incinta trebuie să fie bine climatizată.

Din cauza unei deteriorări a izolaţiei la un cablu de alimentare care a fost supraîncărcat, a luat foc un cablu de cauciuc. În incintă se găsea un bidon de 25 de kilograme de acetonă. Acetona a început să curgă pe perdelele de cauciuc din camera curată şi pe o masă de aluminiu care se afla în încăpere. Masa de aluminiu s-a topit sub formă de solzi, motiv pentru care la acea vreme s-a răspândit zvonul că incendiul ar fi fost provocat de o bombă de plastic.

Din cele patru aspiratoare care se găseau în incinta curată, a mai rămas doar unul singur. Incendiul din noaptea de 20 spre 21 aprilie a distrus trei aspiratoare şi a ars perdelele de cauciuc. Incidentul nu a avut victime! Disciplina de partid le aştepta însă!

«În ciuda variantelor care au apărut imediat după incendiu, eu am încercat să văd realitatea aşa cum trebuie. Nu voiam să facă nimeni închisoare pentru că aşa cerea partidul. La final, am stabilit: neglijenţă în serviciu» – a relatat bărbatul care a întocmit o parte din raport.

Cea mai mare problemă a fost însă întârzierea provocată de incendiu. Fumul masiv a intrat în canalele de combustibil, motiv pentru care a trebuit refăcută camera curată. Montajul a fost întârziat de curăţarea celor 36 de tuburi. Şase luni a durat întregul procedeu! La momentul producerii incendiului, reactorul se găsea în fază avansată de introducere a combustibilului. (…)

În ciuda presiunilor, nimeni nu a ajuns să facă nici măcar o zi de închisoare. Au fost sancţionaţi patru muncitori, care nu au mai lucrat niciodată la Cernavodă (subl.n.)”[1].

Articolul jurnalistei Iulia Barbu a fost publicat în paralel cu câteva precizări făcute o persoană care a dorit să-şi păstreze anonimatul (din nou!) şi trimise la redacţia ziarului prin intermediul biroului de presă al Societăţii Naţionale „Nuclearelectrica” SA. Acea persoană a menţionat astfel: „Am fost printre primii anunţaţi de evenimentul produs în jurul orelor 2.00-3.00 dimineaţa şi am asistat la lichidarea incendiului, care a fost stins în conformitate cu procedurile obişnuite ale pompierilor. Paradoxal este însă faptul că tocmai modul în care a fost stins incendiul ne-a dat bătăi de cap în ceea ce priveşte înlăturarea urmărilor. Astfel, s-a constatat că, în urma folosirii apei de incendiu, a avut loc o contaminare cu clor a fitingurilor terminale şi a fost necesar să executăm operaţii minuţioase de spălare a lor cu apă demineralizată. Ulterior, am efectuat controale repetate.

După ce s-a constatat că beneficiarul nu are nici o responsabilitate în producerea incendiului, am fost lăsaţi liniştiţi să ne ocupăm de lichidarea contaminării cu clor şi inspectarea stării canalelor de combustibil, care nu aveau combustibilul nuclear în ele. Pentru aceste operaţii a fost alcătuită o echipă de intervenţie. Evenimentul de care vorbim nu a avut un impact ce a fost resimţit pe plan psihic şi organizatoric de către personalul de conducere a firmei de montaj (subl.n.)”[2].

În anul 2014, istoricul Florin-Răzvan Mihai, cercetător la Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, a discutat cu Cornel Mihulecea, fostul preşedinte al Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară, despre evoluţia programului românesc de dezvoltare nucleară în anii ’70-’80. Informaţiile cu totul inedite obţinute în timpul acelui interviu au fost publicate în revista „Arhivele Totalitarismului”[3] şi completate cu mai multe date pe care istoricul Florin-Răzvan Mihai le-a cunoscut foarte bine dintr-o cercetare anterioară a subiectului respectiv[4] – fără a se aminti însă despre incendiul din noaptea de 20-21 aprilie 1989, de la reactorul nr. 1 de la Cernavodă şi despre ideea pe care Nicolae Ceauşescu a dictat-o lui Constantin Dăscălescu la 2 iunie 1989, de a pune capăt carierei lui Cornel Mihulecea în fruntea Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară. Pentru a se putea obţine informaţii valoroase de la martorii oculari, istoricul este nevoit uneori să-i menajeze pe cei intervievaţi, mai ales dacă aceştia au o vârstă venerabilă şi evită discuţiile despre anumite subiecte controversate.

Stenograma şedinţei din 2 iunie 1989 a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., în cursul căreia au fost analizate cauzele incendiului de la reactorul nr. 1 al Centralei Nuclearo-Electrice de la Cernavodă, aflat în construcţie şi măsurile propuse de Biroul Executiv al Guvernului (extrase).

Stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din ziua de 2 iunie 1989, ora 10.30

Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Punctul 4. Informare privind măsurile luate de Biroul Executiv al Guvernului în legătură cu incendiul de la Unitatea nr. 1 – Cernavodă.

În legătură cu cele cuprinse în punctul 4, va prezenta tovarăşul Dăscălescu o scurtă informare.

Tov. Constantin Dăscălescu: [...] (informarea citită de acesta o prezentăm după stenograma şedinţei – nota P. Opriş)

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă în legătură cu această problemă aveţi ceva de spus, tovarăşi?

Tov. Ion Dincă: Tovarăşe secretar general, vă rog să-mi permiteţi.

Am raportat şi Biroului Executiv (al Guvernului – nota P. Opriş), vă raportez şi dumneavoastră şi Comitetului Politic Executiv, că sunt întrutotul de acord cu măsurile care au fost luate de conducerea superioară, de dumneavoastră, tovarăşe secretar general, pentru a fi atenţionat în legătură cu lipsa mea de preocupare pentru întărirea ordinii şi disciplinei la acest obiectiv unde s-a petrecut un fapt de o deosebită gravitate, numai printr-un noroc, printr-o întâmplare, să spun aşa, nu a condus la o situaţie cu totul greu de explicat în legătură cu această unitate. Cauzele estimate, dacă focul se extindea la calandree, după calculele făcute de specialiştii ajungeau la două miliarde şi jumătate şi la o întârziere de doi ani şi jumătate cu această unitate.

Spun acest lucru, tovarăşe secretar general, şi tovarăşi din Comitetul Politic Executiv, pentru că aceasta a fost posibilă în condiţiile unui lanţ de slăbiciuni, de lipsă de ordine şi de indisciplină în execuţia lucrărilor de acolo şi, din păcate, şi astăzi continuă să se mai manifeste o serie întreagă de lucruri. Dimineaţă am vorbit cu Popa, adjunctul ministrului care este acolo,a venit proiectantul-şef de la Cando (corect: CANDU – nota P. Opriş) la centrală, a făcut un control la sudurile pe care le fac oamenii de la construcţia de maşini şi 40 la sută din sudurile făcute trebuie refăcute, nefiind în conformitate cu normele de exploatare a centralei. Aceasta dovedeşte multe şi multe alte laturi.

Am raportat primului ministru în legătură cu modul în care a fost asigurată asistenţa tehnică şi problema controlului tehnic de calitate unde, de asemenea, s-au manifestat şi continuă să se manifeste probleme deosebit de grave.

Vă raportez aceste lucruri numai prin câteva exemple pentru că ele sunt numeroase şi nu vreau să vă reţin pe dumneavoastră aici, pentru faptul că am înţeles măsurile de atenţionare ca pe un act de clemenţă al dumneavoastră personal, ca pe un act de mare omenie pentru noi toţi care am provocat această stare de lucruri, care putea conduce la o situaţie deosebit de gravă.

Vreau să vă asigur că am tras toate învăţămintele necesare şi în viitor voi acţiona altfel pe această platformă faţă de modul în care am înţeles să discut cu oamenii.

Vă raportez, tovarăşe secretar general, că la nici un obiectiv în economia naţională nu avem atâţi adjuncţi de miniştri care efectiv stau acolo. Sunt cinci adjuncţi de miniştri, inclusiv tovarăşul Mihulecea, plus numeroase alte cadre de răspundere în acest obiectiv, şi considerând că fiind ei acolo nu întotdeauna am pus accentul pe care trebuia să-l pun şi eram obligat pe probleme de măsuri de ordine şi disciplină.

Nu voi mai proceda în viitor aşa şi voi lua măsurile care îmi revin ca sarcină şi obligaţie mie, personal.

Tov. Ion Radu: Tovarăşe secretar general, vă raportez că sunt pe deplin conştient de răspunderea care îmi revine în realizarea obiectivelor energetice nucleare. Din ceea ce s-a întâmplat acolo şi eu am înţeles că atenţionarea mea este un eveniment deosebit faţă de dumneavostră, de tovarăşa Elena Ceauşescu, întrucât având răspundere directă faţă de ceea ce se efectuează la unitatea de la Cernavodă, trebuia cu mai multă fermitate să acţionez pentru întărirea disciplinei cu oamenii pentru înlăturarea tuturor cauzelor ce au condus la acest eveniment deosebit de grav, care punea în pericol obiectivul de acolo şi putea să devină, cum se spune, şi mai grav.

Am tras maximum de învăţăminte, tovarăşe secretar general, privesc cu toată răspunderea atenţionarea mea şi misiunea pe care dumneavostră mi-aţi încredinţat-o, de a răspunde de acest obiectiv, împreună cu tovarăşul Dincă şi cu ceilalţi tovarăşi, voi face tot ce îmi stă în putinţă ca asemenea lucruri să nu se mai întâmple. Vom acţiona în aşa fel încât să eliminăm o serie întreagă de minusuri care se mai manifestă acolo. Am luat măsuri, dar nu suficiente care să ducă la îmbunătăţirea calităţii, la întărirea ordinei şi disciplinei.

În continuare, va trebui să acţionăm şi mai serios decât până acum pentru a realiza acest obiectiv conform sarcinile date.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Preşedintele Comitetului pentru Energia Nucleară este aici?

Tov. Silviu Curticeanu: Este.

Tov. Cornel Mihulecea: Tovarăşe secretar general, vă rog să-mi permiteţi să vă spun că şi eu mă fac vinovat pentru ceea ce s-a petrecut la Cernavodă.

Tov. Elena Ceauşescu: De control răspunde, mi se pare, Comitetul pentru Energia Nucleară, da?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Cum a fost posibil să se încalce normele elementare. Sigur, răspund cei care conduc, dar voi aveţi răspunderea de control! Ce, trebuie să vină acel din Canada să facă controlul?! Voi ce faceţi, dormiţi!

Tov. Cornel Mihulecea: Este vorba de nişte instalaţii la care lucrau montori, dar şi eu mă fac vinovat de ce se întâmplă acolo, pentru că aici trebuia să se aibă în vedere şi protecţia muncii.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu e vorba de nici o protecţie a muncii! Asta este problemă tehnică, de organizare, nu de protecţia muncii!

Tov. Elena Ceauşescu: Ei răspund de protecţia muncii.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aici nu e vorba de protecţia muncii, e vorba de apărarea avutului naţional, de a asigura executarea în condiţii bune a instalaţiei.

Tov. Cornel Mihulecea: Am luat toate măsurile ca instalaţiile să rămână complete. Am luat, de asemenea, măsuri ca totul să se facă cu o siguranţă de 100 la 100, să nu mai fie nici un fel de defecţiuni la aceste instalaţii.

Am înţeles sarcinile ce-mi revin şi voi face totul pentru îndeplinirea lor în cele mai bune condiţiuni.

Tov. Nicolae Ceauşescu: N-am înţeles poate eu, la Consiliul de Miniştri nu s-a avut în vedere şi răspunderea Comitetului de Stat pentru Energia Nucleară, care este tot în subordinea Consiliului de Miniştri?

Tov. Constantin Dăscălescu: Tovarăşe Ceauşescu, când am dezbătut în Biroul Executiv (al Guvernului – nota P. Opriş), am trecut în material, pentru că aşa am discutat atunci, să se dezbată în Comitetul de Stat pentru Energia Nucleară, nu l-am sancţionat pe el.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Păi, de ce?

Tov. Constantin Dăscălescu: O să facem, neapărat, se impune.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Păi nu se poate, că s-ar putea înţelege că nu are nici o răspundere.

Tov. Constantin Dăscălescu: Aveţi dreptate, tovarăşe Ceauşescu.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi primul secretar – am pus un organizator de partid special acolo, nu pentru alte probleme, tocmai pentru problemele de ordine, de disciplină!

Tov. Mihai Marina: Tovarăşe secretar general, vă raportez, am fost dintre cei prezenţi primul după acest eveniment şi m-am ocupat efectiv de lichidarea urmărilor, cu atât mai mult îmi dau seama de gravitatea consecinţelor care puteau fi înregistrate în urma acestui incendiu, pornind de fapt de la un cablu prost izolat, dar fondul de disciplină, lipsa exigenţei controlului tehnic, rezultă cu atât mai mult cu cât a fost vorba de un cablu şi un tablou în permanenţă supravegheat şi în faţa ochilor celor care lucrau, că dacă era undeva unde controlul să-l faci la nu ştiu ce diferenţă, ziceai că n-a ajuns, lipsă de răspundere a celor care se ocupă, dar în prezenţa şi în faţa cadrelor de bază.

Vă asigur că am desprins toate concluziile necesare pentru activitatea organizaţiilor de partid, pentru că lipsa de disciplină, slabul control tehnic porneşte şi de la lipsa de exigenţă a organizaţiilor de partid, a comuniştilor cu funcţii de răspundere. Noi, în paralel, am făcut cercetare şi pe linie de partid şi pentru alte cadre, în afara celor vizate direct în raportul prezentat de colectivul de anchetă şi asupra cărora a luat măsuri guvernul. Deşi o serie de acţiuni le-a demarat în continuare, suntem pregătiţi ca după acest Comitet Executiv să discutăm aceste probleme din nou cu tot activul de partid, cu toate organizaţiile de partid, să dezbatem în spiritul orientărilor şi indicaţiilor formulate de dumneavoastră la ultima şedinţă a Consiliului de Stat, în adunări extraordinare ale oamenilor muncii din toate întreprinderile de pe platformă.

Vă asigur că am tras şi noi învăţămintele respective, ne simţim părtaşi la ceea ce s-a întâmplat acolo şi vă asigurăm că vom face totul să nu se mai repete nicăieri, dar cu atât mai mult aici unde există o concentrare de valori deosebit de mare.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Sunteţi de acord cu măsurile care s-au luat, tovarăşi, şi singur, cu ceea ce am discutat, de a se vedea să fie luate în continuare măsuri.

- Toţi tovarăşii sunt de acord.

[...]

  • A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 40/1989, f. 46-50.

Informarea semnată de Constantin Dăscălescu, referitoare la măsurile luate de Biroul Executiv al Guvernului în legătură cu incendiul de la primul reactor nuclear de la Cernavodă.

INFORMARE

privind măsurile luate de Biroul Executiv al Guvernului în legătură cu incendiul de la Unitatea nr. 1 – Cernavodă

Din cercetările efectuate de colectivul de anchetă asupra cauzelor şi împrejurărilor producerii incendiului în noaptea de 20-21 aprilie 1989 într-o cameră de montaj de la Reactorul nr. 1 – Cernavodă, rezultă că acesta a avut loc pe fondul unei grave lipse de răspundere, neglijenţă şi indisciplină.

Incendiul s-a datorat deteriorării izolaţiei la un cablu de alimentare care a fost supraîncărcat.

Nu s-au controlat toate locurile de muncă în vederea eliminării improvizaţiilor la instalaţiile electrice, au fost utilizate în activitatea curentă materiale uşor inflamabile fără a se elabora instrucţiuni speciale, nu au fost supravegheate instalaţiile aflate continuu sub tensiune în camerele reactorului.

Biroul Executiv al Guvernului a aprobat raportul de anchetă, stabilindu-se următoarele:

- Avertizarea tovarăşului Rădulescu Eugeniu, ministrul Industriei Construcţiilor de Maşini, care nu a luat toate măsurile pentru desfăşurarea activităţii în deplină ordine şi disciplină, în siguranţă, corespunzător normelor tehnice stabilite;

- Sancţionarea cu avertisment a tovarăşului Mihulecea Cornel, preşedintele Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară, pentru preocuparea insuficientă în exercitarea controlului de calitate în condiţii nucleare;

- Sancţionarea cu avertisment sever şi anularea indemnizaţiei de conducere pe 3 luni, tovarăşilor Dumitru Constantin şi Alecu Dumitru, adjuncţi ai ministrului Industriei Construcţiilor de Maşini, care, deşi au răspuns nemijlocit de organizarea, la faţa locului, a lucrărilor în zona reactorului, nu au asigurat respectarea strictă a normativelor de protecţie în vigoare;

- Eliberarea din funcţie a tovarăşului Babici Emanuel, directorul general al Centralei industriale de utilaj energetic, care nu a controlat aplicarea riguroasă a prevederilor legii, a normelor tehnice specifice pentru lucrările de montaj la reactor;

- Destituirea conducerii Antreprizei Nuclearmontaj din subordinea Centralei industriale de utilaj energetic din cadrul M.I.C.M., pentru grave abateri şi neglijenţă, tratarea cu superficialitate a responsabilităţilor şi sarcinilor de serviciu;

- Dezbaterea raportului de anchetă şi a măsurilor stabilite în birourile executive ale tuturor ministerelor economice care au unităţi pe platforma Cernavodă, precum şi la Ministerul Muncii şi Comitetul de Stat pentru Energia Nucleară.

Totodată, s-a atras atenţia tovarăşului Dincă Ion, prim viceprim-ministru, care nu a luat măsuri corespunzătoare pentru întărirea ordinii şi disciplinei pe platforma Cernavodă, precum şi tovarăşului Radu Ion, viceprim-ministru, a cărui sarcină era asigurarea tuturor condiţiilor de desfăşurare a lucrărilor de montaj, în conformitate cu normativele stabilite.

Biroul Executiv al Guvernului a atras, de asemenea, atenţia viceprim-miniştrilor şi miniştrilor care au răspunderi directe în realizarea programului de energetică nucleară şi asupra altor aspecte negative în organizarea şi conducerea lucrărilor de construcţii-montaj pe platforma Cernavodă, în vederea eliminării lipsurilor şi respectării cu fermitate a tuturor prevederilor legale.

*

Pentru înlăturarea grabnică a urmărilor acestui eveniment, au fost luate măsuri şi s-a asigurat refacerea imediată şi verificarea tehnică a tuturor instalaţiilor din zona afectată, intensificarea ritmului de montaj, respectarea strictă a normelor tehnice, reinstruirea personalului muncitor, nominalizarea de specialişti care să exercite permanent un control riguros a tuturor activităţilor de montaj la Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă.

1 iunie 1989                                                 ss. Constantin Dăscălescu

  • A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 40/1989, f. 71-72.

NOTE____________


[1] Iulia Barbu, „Bomba de plastic”, în „Suplimentul Jurnalul României 1989 – Acum douăzeci de ani”, nr. 128, marţi, 2 iunie 2009, p. 1; 3.

[2] Ibidem, p. 3.

[3] Cornel Mihulecea, Am fost ultimul preşedinte al Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară, în „Arhivele Totalitarismului”, anul XXV, nr. 3-4/2017, p. 270-278.

[4] Florin-Răzvan Mihai, Programul nuclear, visul neîmplinit al lui N. Ceauşescu, în „Arhivele Totalitarismului”, anul XXV, nr. 3-4/2017, p. 266-269.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "17 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Probabil se adevereste vorba “tot raul spre bine”!
    Dupa accident, probabil ca s-a lucrat cu mult mai multa atentie si nu avem probleme azi.
    (Ma amuza interventiile de gaina beata ale savantei de renume mondial :P )

  2. neamtu tiganu spune:

    QS, Qualitätssicherung, cum zic nemtii, e cea mai plictisitoare activitate a unui inginer. Asta nu inseamna ca nu ar fi necesara, din contra.
    Cei mai tari in domeniu sunt japonezii, ei au venit cu concepte “6 Sigma”, de ex.

    Romanii nu au avut-o niciodata cu asta, pur si simplu nu se potriveste spiritului romanesc. nu ne ramine decit sa ne minunam ca nu se-ntimpla, si azi, mai multe nasoale.

    • Mihai Badici Mihai Badici spune:

      Probabil că noi ca “geantă latină” avem și o incapacitate de a face treburi plictisitoare, dar era și greu să ceri disciplină într-o perioadă în care toată industria funcționa cu “merge ș’așa ” și chiar era încurajată atitudinea asta…( că pentru atitudinea corectă nu erau bani :) ) Am fost în zilele noastre prin diverse fabrici și uzine și cred că atitudinea e cu totul alta acum, chiar dacă tentația e încă mare, că obiceiurile proaste se uită greu…

      • donquijote spune:

        Pentru ca va vad asa, mai tinerei…
        Problema este mai subtila si poate fi dezbatuta mult si bine.
        Atitudinea “merge si asa” era sustinuta de formalismul raportarilor si cumva, de nevoia liderului suprem de a primi numai informari pozitive.
        Reactiile astea “politice” erau tot praf in ochi si propaganda. Eventual, un instrument de presiune si santaj intre factiuni.
        Asa se ajungea, de exemplu sa acoperi cu nisip o sectie/instalatie neterminata, in ziua de dinainteea VIZITEI, decat sa stai sa-i explici, fastacit (ca Dancila in fata lu’ Papa), lu tovarasu’ suprem de ce nu-i terminata. Si apoi, dupa vizita, mai pierdeai doua luni s-o dezgropi, fara pregatire de arhelog. Daca nu cumva venea o vizita mai intempestiv si trebuia s-o mai ingropi o data, daca nu puteai s-o ridici din cartoane vopsite.
        De unde sa dezvolti spiritul de responsabilitate la nivelul omului de rand daca-ti bateai joc de munca lui?

        • victor L spune:

          Confirm ingroparea utilajelor noi noute, inca nedespachetate, pina la trecerea “furtunii”.
          (Cunoscatorii sopteau ca unele nici nu au mai fost dezgropate.)

          • donquijote spune:

            De regula, puneau niste semne, dar si sa cureti de nisip niste conducte mai bine faci altele. Oricum costurile nu mai contau.

    • Iulian D spune:

      O mica observatie, daca imi permiteti… Six sigma este o metodologie americana de management al proceselor, dezvoltata de General Electric. Japonezii utilizeaza TQM (Total Quality Management). Revenind la 6 Sigma, s-a ajuns deja la 11 Sigma in domenii sensibile precum activitatea nucleara, aeronautica etc.

  3. Harald spune:

    Dincolo de detaliile concrete privind incendiul respectiv, articolul este mai mult decât binevenit pentru că prezintă de fapt mentalitățile românești. Care au rămas aceleași până în ziua de azi: mai multe controale și mai multe sancțiuni reprezintă soluția pentru orice.

    Nu contează că muncitorii se ocupă cu lucruri care îi depășesc, nu contează că ”Dorel” face cum îl duce pe el mintea, fără să aibă de față un inginer care să se uite la ce face el, nu contează că toată lumea e demotivată la locul de muncă, veșnica soluție românească sunt controalele și sancțiunile.

    Noroc cu aderarea la Uniunea Europeană, măcar așa au dispărut apelurile la reintroducerea pedepsei capitale pentru ”sabotaj”, ”subminarea economiei naționale” și altele asemenea..Dar în rest, mentalitățile românești nu s-au schimbat, toată lumea visează la ”pedepse usturătoare”.

  4. Liviu Petre spune:

    Uite, tot un crampei de istorie orala: prin toamna lui ’89 am fost la Cernavoda cu unul din directorii institutului unde lucram atunci (este posibil sa fie chiar dansul unul dintre cei citati in articol, care au tinut sa isi pastreze anonimatul. Eu fusesem luat pentru o intalnire legata de calculatoare, dansul venise pentru o analiza legata de realizarea nu stiu caror instalatii. La plecare, mi-a spus ca un fel de concluzie: “nu poti construi o centrala nucleara cu o masa de muncitori luati dela coarnele plugului” (sau cam asa ceva). Resemnarea si indignarea lui ii fusesera provocate de ce i se raportase si vazuse cu ochii lui: conducte sudate anapoda si lasate infundate cu tot felul de materiale, astfel incat trebuiau pur si simplu distruse si luat lucrul de la capat (un fel de Mesterul Manole in varianta nucleara). Problema era xa n-aveai cu cine: aceleasi mase de muncitori abrutizati si necalificati, aceeasi ‘manageri’ care asteptau minunea ca idiotul sa fie lichidat intr-un fel sau altul.

  5. Liviu Petre spune:

    Cred ca intuise Ceausescu care fusese cauza incidentului: proverbiala si traditionala lipsa de consideratie a românilor pentru proceduri. Ceausescu insusi vorbea de nerespectarea ‘normelor’, ca asa suna mai partinic, nu de proceduri.
    Pana la urma, totul s-a terminat cu iarasi traditionala muşamalizare românească: “mortul” a fost de vina si s-au luat masuri pe linie de partid, ca doar Partidul era in toate, nu putea lipsi nici din reactorul nuclear de la Cernavoda.

  6. PAFI spune:

    Si totusi, aparatele si instalatiile produse in tara pentru centrala de la Cernavoda treceau prin proceduri speciale, care erau respectate cu strictete – cel putin la Electroputere, unde lucram eu. In special in ceea ce priveste controlul calitatii, nu se facea nici un fel de rabat. Era suficienta o observatie pentru ca totul sa se reia de la capat, indiferent de costuri. Da, frica era una dintre motivatii, presiunea la care era supus personalul, in special cei care efectuau acest control al calitatii, incluzand testele de tip si lot, era foarte mare.

  7. Teodor spune:

    Interesant este cine executa lucrarea la vremea aceea!

  8. memorix spune:

    Mulţumesc pt articole, le gasesc mereu interesante

    Aduceri aminte despre vremuri apuse, cu 2 ore de telejurnal si de stat la cozi fara sa stim “ce se baga” si “sa se dea cate o bucata ca sa ajunga la toata lumea”, vagi amintiri de niste nume de tovarasi

    Din ciclul “Dorel Miserupescu” loveste like din nou, mi’a placut cum si’au asumat “tovarasii” o parte din vina, cum si’au insusit suta la suta invaţaturile secretarului general si cum au tras invaţamintele, limbajul de lemn de esenţa rara, sancţiunile cu vot de blam cu avertisment pe la niste unii prin ministere care habar n’aveau ce se intampla pe la Cernavoda, cum au fost toţi tovarasii de acord like “in unanimitate”… he he, umor fin daca ar fi fost de ras…

    Macar dilaul ala avea el o poveste cu avuţia naţionala, blocuri, industrie, agricultura socialista cu producţii record de 100000000 de tone la metru patrat

    Mentalitaţile s’au mai rafinat acuma, “avutul naţional” este si acum o noţiune relevanta dar din alta perspectiva, este bolul in care isi baga toţi manuţele. Acuma la partid s’au mai rafinat discuţiile: “mai angajam/furam/vindem/imprumutam si noi ceva tovarasi”?

  9. Petre Opris Petre Opris spune:

    Vă mulţumesc pentru toate comentariile. Anumite date şi informaţii, postate de cititori la articolele mele anterioare, m-au ajutat să finalizez un proiect foarte important.
    Îi mulţumesc, de asemenea, domnului Lucian Popescu, care m-a încurajat să public aici şi mi-a sugerat să adun între coperţile unei cărţi toate studiile şi articolele despre licenţele de fabricaţie şi economia României din perioada Războiului Rece.
    Publicarea pe acest site a unor fragmente de documente din perioada Războiului Rece nu se va opri aici.
    Cu deosebită consideraţie, Petre Opriş

  10. Alex spune:

    Cum s-a intamplat ? Tehnic : reactorul nuclear este acoperit cu o constructie de beton ca o caciula sub care se afla toate echipamentele componente ale reactorului, normele nucleare cer ca fata interioara a caciulii de beton sa fie neteda, fara asperitati si sa fie vopsita. In timpul vopsirii, vaporii de solventi organici rezultati s-au acumulat in cantitatii suficiente in spatiul de sub caciula, mediul inconjurator devenind mediu potential exploziv, mai lipsea o scanteie pentru a bubui, lucru ce s-a intamplat in timpul noptii de la un cablu electric (montat provizoriu) suprasolicitat.
    Lucram atunci la IPROCHIM, proiectare in industia chimica,in general cu mediu potential exploziv in ramura de chimie organica, si am participat la Cernavoda alaturi de alti colegi la gasirea de sollutii tehnice si s-au gasit.. Fara a intra in amanunte pot spune ca nu exista nicio asemanare a incidentului intre reactorul dela Cernavoda (in constructie!) si cel din Ucraina (in functine!). Niciuna.

    • Petre Opris Petre Opris spune:

      Vă mulţumesc pentru explicaţii.
      În privinţa asemănării cu explozia de la Cernobâl, rămâne cum am stabilit. Problemele de comunicare erau aceleaşi în cele două state comuniste.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Petre Opris


Petre Opris

A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Rachete „Ioan Vodă” (Sibiu, 1990) şi Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1997). Doctor în istor... Citeste mai departe


E randul tau

Orice temă mediatică se dezumflă după vreme, însă reflectarea problemei nu este problema. Cum ...

de: W

la "Creșterea și descreșterea interesului public pentru încălzirea globală "

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018

Cauta articole

iulie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)