joi, martie 28, 2024

Recomandare de lectura: O America fireasca si demna

Generalizarile grabite sunt intotdeauna primejdioase si vitregesc realitatea. Exista o America a intelectualilor din New York si una a stadioanelor de basketball, o America a clasei de mjloc si una a celor inca sub-privilegiati, o America a statului de drept si una a celor care incearca sa i se sustraga. O America mandra de sine, dar nu neaparat trufasa, si una care lasa adeseori impresia ca nu se suporta pe sine. Scrisa cu pasiune, dar si cu sobrietate, cu empatie, dar nu cu necritica evlavie, cartea doctorului Martin S. Martin, plecat din Romania in anii 80, remarcabil cardiolog in Statele Unite, in Tennessee, „America povestita unui prieten din Romania” aparuta la Humanitas in 2012, desfide prejudecatile mioape, alergiile culturale si absolutizarile arogante. L-am cunoscut pe doctorul Martin (se mai numea Stefan Constantinescu) la Philadelphia cu aproape un sfert de veac in urma. Ma bucur sa constat ca ne aflam si acum de aceeasi parte a baricadei in lupta pentru adevar si onoare.

Cartea nu se vrea si nu poate fi exhaustiva. Este America povestita unui prieten din Romania. Mi-am amintit de cartile lui Luigi Barzini care le povestea americanilor despre europeni. In prefata volumului, Gabriel Liiceanu se astepta ca aceste pagini de o ardenta onestitate, „scrise cu iubire si naduf, dar si cu inteligenta, buna-credinta si cu serioasa documentare” sa provoace indignari si contestari vehemente. Am impresia ca, mai degraba, cei care predica mitologiile anti-americane au preferat sa treaca sub tacere cartea. Este si acesta un raspuns simptomatic. In ce ma priveste o recomand tuturor celor care vor sa inteleaga distributia fortelor politice in Statelor Unite, semnificatia ideilor sociale, a constitutionalismului pentru americanii obisnuiti, viata cotidiana in Sud, religiozitatea, geneza fabulatiillor despre un pretins mercantilism dominant, relatiile informale si politetea ca virtute sociala, Parintii Fondatori si drapelul national, formidabila retea a bibliotecilor publice, obieiurile sarbatoresti, inclusiv „Ziua Curcanului” (Thanksgiving). America lui Martin S. Martin este policromatica, polifonica, polivalenta.

Ni se ofera astfel o geografie culturala de o vibranta, incantatoare si mereu proaspata sensibilitate, o cartografie erudita si captivanta, un mini-tratat popular, catusi de putin idilic, dar realist si echilibrat, despre ce este de fapt America zilelor noastre. Recomand cu caldura „Scrisoarea a douasprezecea”, in care descoperim o deconstruire persuasiva a fantasmelor anti-americane. Pe buna dreptate, Martin S, Martin trimite la cartea de o perena actualitate „Obsesia anti-americana” a regretatului ganditor politic Jean-Francois Revel.

Doctorul Martin S. Martin continua sa fie prezent in viata intelectuala romaneasca. Scrie tablete, de fapt eseuri analitice, subtile si incitante in „Viata Medicala”. Face un lucru intr-adevar necesar, util si important. Plutesc in tara tot felul de basme despre America, despre Occident in genere. El scrie din interior, pe baza de experienta reala. Sunt de acord cu analiza sa pe tema Snowden (a avut gentiletea sa-mi trimita textul) si cu accentul pe intentiile esential diferite ale actiunilor de urmarire efectuale de politiile secrete totalitare si cele legate de lupta impotriva terorismului.

Nu spun ca scopul scuza mijloacele, dar ele nu pot fi complet separate. Ne place sau nu, scopul defineste situatia, una este sa aperi cetatenii de teroristi, alta sa terorizezi cetatenii (mi-a placut trimiterea la tulburatoarea carte a lui Gabriel Liiceanu). Democratiile liberale nu sunt amvon de biserica, paradis terestru etc In momentul de fata, ele se gasesc in pericol. Unul, in fond, mortal. A-l ignora este o proba de supiditate si iresponsabilitate.

http://www.humanitas.ro/humanitas/america-povestit%C4%83-unui-prieten-din-rom%C3%A2nia

http://www.viata-medicala.ro/*authorID_1213-authors_details.html

Despre anti-americanism ca mitologie politica moderna:

http://tismaneanu.wordpress.com/2011/03/31/ratio-vivendi-si-ratio-moriendi-din-nou-despre-mitul-politic-anti-american/

Despre perceptiile europene legate de Statele Unite, recomand volumul coordonat de profesorii Aurelian Craiutu si Jeffrey C. Isaac de la Indiana University din Bloomington:

http://www.psupress.org/books/titles/978-0-271-03390-7.html

Distribuie acest articol

48 COMENTARII

  1. D-le profesor,

    Din pacate, toxina schismei atinge in Romania de azi absolut orice subiect. Deci si America.
    Nu am mai auzit pareri modulate, flexibile, puse pe ganduri…In Romania de azi nu exista decat 2 pozitii, ambele ferme, de neclintit : a/ „America e topul in orice, sa recunoastem, pana si cetatenii Europei de vest sunt cu ochii acolo, de acolo se da tonul in toate, au salvat batranul continent in 2 razboaie mondiale, da, au dreptul sa dicteze, cineva trebuie sa dicteze in lume”, etc. b/ „si-au luat nasul la purtare americanii astia, prea sunt ei jandarmii mondiali, prea se vara peste tot, prea le dau lectii tuturor, ce sa mai vorbim de razboaiele recente, iar cetateanul de rand e incult si prost crescut, infantil si se hlizeste in proasta, nu se compara cu europenii, ba chiar nici cu noi, sa stiti…”, etc.
    Ce e cu-adevarat trist?! In primul rand ca daca indraznesti sa ai pareri intermediare intre a si b esti imediat repezit si catalogat ca om fara principii si fermitate (nu, la noi ” dubito ergo cogito” nu mai spune nimanui nimic) iar in al doilea rand ca aceasta diviziune drastica pare intarita si favorizata de polarizarea generala a sociatatii, ca un apendice clar. Se suprapune polarizarea patologica a societatii romanesti peste polarizarea opiniilor despre America, biata America, in ce-o tavalim!…

  2. Dle Tismaneanu,
    Unde putem citi online analiza Dlui Martin in cazul Snowden?
    O observatie – Dl Liiceanu este din pacate depasit si misguided in comentariile sale vizavi de Dlul Snowden. Din pacate nu are intelegerea (inca) a ce inseamna the rule of law and the constitutional right to privacy in tr-o democratie avansata. Explicabil prin prisma experientei sale de viata intr-un regim dictatorial but nevertheless domnia sa se afla in confuzie in acest caz. E aproape paradoxal avand in vedere experienta sa sub comunism.
    Va multumesc

  3. Multumesc.
    Din pacate nici unul din cele 3 articole semnate de Dlul Martinin „Viata Medicala” nu se refera la Dl Snowden.
    Evident asa cum spuneti America nu poate fi redusa la clisee iar anti-americanismul contemporan este una din cele mai pernicioase atitudini contemporane. And flatly wrong. Asta nu inseamna ca America nu are probleme serioase de diverse amploare, istorice (slavery & rasism), interest only based interventionism in south america, drone policy today, and the list goes on . . . . dar america in diversitatea ei este inca un mare mister pentru majoritaea celor din Ro si nu numai.

  4. Experienta americana poate si merita a fi povestita, insa eu cred ca trebuie si traita. In general comentariile romanilor referitoare la America demonstreaza multa nestiinta si frustrare, dar asta cred ca este un rezultat al faptului ca foarte putini dintre cei care au pareri negative au calatorit aici.

    Pentru mine America este tara in care sunt acasa. Cred ca asta rezuma totul…

    • Cred ca tocmai acest sentiment de acasa este nervul vital al cartii despre scriu. Un acasa ingaduitor, tolerant, ostil exclusivismelor tribaliste. Mai limpede spus, un acasa care include, nu exclude. Cand revin din Europa si ma indrept spre casa, cand vad Memorialul Lincoln, Kennedy Center si Monumentul Washington, retraiesc, de fiecare data, simtamantul ca particip la aventura libertatii. Ganduri bune!

      • In ce ma priveste, simt ca merg acasa la JFK, in clipa in care intru in avionul care ma va duce la Paris sau la Venetia. In avionul de intoarcere, de fiecare data in acesti 37 de ani, am sentimentul ca ma intorc la lucru, nu acasa.

        • In ceea ce ma priveste , simt ca ma intorc acasa la JFK , in clipa in care intru in avionul care ma va readuce la Bucuresti si de acolo mai departe, in dulcea Moldova….In avionul de ducere de fiecare data am impresia ca ma duc in Iad !

          • In ce ma priveste, ma simt acasa in dulcea Bucovina, la Rarau. In avionul care ma readuce din imprevizibilul (?!) Est (Санкт-Петербу́рг) la Bucuresti incep sa simt ca inca ne mai este bine, dar… in avionul spre Timisoara se contureaza certitudinea ca nu ne este bine… Doar in Rarau ma simt acasa, in ciuda faptului ca radacinile mele sunt undeva in taigaua siberiana.
            :) http://www.contributors.ch/asa-a-grait-arafat/

            • Dom’ doctor , eu la linkul oferit de Dvs, as fi pus ca emoticon : :!:
              Pentru ca e un gest de fairplay din partea prof. Manu de a contribui la site-ul respectiv, mai ales dupa evenimentele recente :wink: La fel despre cuvintele de incurajare oferite acolo de dl. Tudoran . Adica e vorba de gentlemanship .
              Nu e dificil a varia emoticons. Va ofer un mic indrumar aici : http://glurl.co/d0Y unde pe ultima coloana puteti vedea ce trebuie facut. E simplu–good luck !

        • Si mie imi place sa merg la Paris, Munchen, Berlin, Roma, Londra, Budapesta etc Ma simt acasa la Bucuresti si la Timisoara. Dar ideea de acasa inseamna, intre altele, conversatia matinala cu sotia mea si cu fiul nostru, breakfast-ul pe care i-l ofer lui Adam, ce ziare citesc dimineata, revistele favorite, pe cine imi place sa sun seara la telefon, plimbarile de familie, posturile de radio cu muzica clasica, studentii care au devenit inca o familie si pe care ma bucur din suflet sa-i pot indruma, tinerii cu care port discutii indelungate si gratie carora ma mentin, sper, tanar, cinematografele favorite, salile de teatru si de concert, restaurantele unde chelnerii te recunosc, framantarile de fiecare zi, asteptarile, sperantele, scrisorile pe care le gasesc in cutia postala. Acasa inseamna locul unde nu te simti singur.

  5. Dle profesor,
    Astăzi, având timp liber am început ziua citind excelentul articol despre surveillance al dnei Julia Angwin (1) .
    Apoi mi-am recitit propria reflecţie publicată despre surveillanc aici în 2012, înaintea scandalului Snowden(2) .
    Şi în final am reurmărit excelenta poveste din filmul The lives of Others(3).
    Care e legătura dintre banalele clipe al unei zile libere.

    Libertatea de a gândi critic. Şi libertatea de a exprima fără îngrădiri, a ceea ce gândim dar fără să înăbuşim pe ceilalţă care nu sunt de acord cu noi.

    Experienţele personale definesc milioane de Americi. Nu una. Există o Americă a săracilor, există o Americă -latino, există o Americă universitară. Există şi o Americă profund inegalitară, unde discrepanţele între omul mediu cu 2-3 joburi şi cel bogat cel puţin la nivel de renumeraţie a muncii trag un semnal de alarmă asupra unei inechităţi profunde(4) clasele sărace au fost abandonate în favoarea profiturilor faraminoase a produselor Made în China. . Există o Americă a unei discriminări rasiale subtile pe criterii geografice (5)

    Revenind la libertatea de a gândi critic, cred că la fanatismul definit printr-o credinţă necondiţionată în mituri de superioritate sau salvatoare fără chestionarea realităţii faptice , prin deturnarea şi manipularea unor adevăruri ca să apară bine publicului- vă fac referinţă directă la consultantul Frank Luntz(6) şi la regretele lui, oarecum tardive, metodele de consultanţă politică prin manipularea maselor prin intermediul cuvintelor alese au fost acceptate cred până şi în China totalitară.

    Revenind, nu cred în puritate şi superioritatea unei ideologii şi în lupte simplificate între alb-negru, diavoli-Îngeri, naţii minune, naţii proscrise .Adevărat, sunt un mijloc evident de clarifica aspectele şi a mobiliza trupele proprii în cazul unor confruntări, dar cred că suferinţa umană e universală şi de acolo sensibilitatea fiecăruia dintre noi în faţa nedreptăţii şi din acea nedreptate profundă neînţeleasă şi neacceptată , neasumată la nivel indiividual atunci când o comitem este sursa primară a derapajelor totalitare.

    Referinţe.

    You Know Who Else Collected Metadata? The Stasi.
    1. http://www.propublica.org/article/how-the-stasi-spied-on-social-networks
    2.http://www.contributors.ro/dezbatere/noul-panopticon-individul-intre-guverne-corporatii-si-tehnologii/
    3.http://www.imdb.com/title/tt0405094/
    4.http://www.salon.com/2013/12/15/poverty_nation_how_america_created_a_low_wage_work_swamp/
    5.http://demographics.coopercenter.org/DotMap/index.html
    6.http://www.theatlantic.com/politics/archive/2014/01/the-agony-of-frank-luntz/282766/

      • Am citit acum articolele dlui Martin S Martin, dânsul abordează dintr-o perspectivă antropologică individuală.Aveţi dreptate, America este o societate POLI- În care aderarea la sentimentul de patriotism se face natural şi voluntar, libertăţile individuale sunt garantate. Există cerere şi ofertă la toate nivelele. Din experienţa unei zile petrecute recent în America m-au impresionat atât bătrânul înâlnit la centrul auto coborât din filmele western care bombânea împotriva guvernului care i-a confiscat casa Wyoming(incapacitate de plată cred) autentic şi drect dar muncitor. M-a impresionat şi cuplul înstărit de la Lake Placid care se uitau la anunţurile cu preţuri de milioane ale cabanelor şi în care laconic el o înforma pe ea că el vrea doar cabana asta, mâine la întâlnirea cu agentul imobilar…în timp ce zâmbitoare trecea o participantă fit pentru viitorul Ironman local(semn de determinare şi voinţă…dar şi de statul privilegiat în privinţa timpului personal). Dar vorba cântecului m-am simţit ca un englishman în NY.

          • Wow. O ştire de pe Mediafax. Referinţa referinţelor. Despre superioritatea materială a PIB-ului american, tradusă în mintea românului comentator ca dovada netăgăduită a ierarhiei mondiale şi în general viaţa în culori de alb şi negru. Dreapta binele, stânga răul, sus raiul, jos iadul etc.
            Simplist. Foarte simplist în a vedea lucrurile aşa.
            Un indice mult mai complet şi internaţional acceptat e cel HDI human developement index.
            Care desigur a fost falsificat dle de neomarxistii progresist liberalii care vizează sărăcia în lume.
            Altfel nu se poate explica de ce Norvegia, performează mai bine.
            A…da, Brevik e norvegian şi a fost de dreapta deci suntem pe calea cea bună.
            Ideologic.(citiţi între ghilimele).
            PS. Să nu fie încă odată motiv de interpretare, nu sunt antiamerican. Dimpotrivă o consider una dintre cele mai puternice culturi actuale datorită respectului drepturilor umane şi a libertăţilor individuale. Îmi asum libertatea de a fii crtiic, iar când sunt critic încerc să prezint şi surse şi argumente.
            Doar în lumea dreptei româneşti ,intelectuali presitigiosi de la universităţi americane şi influenţi pe deasupra pot fi ciudat dintr-odată antiamericani. Unul foarte (ne) iubit e Noam Chomsky . Occupy a fost o mişcare americană, nu în Piaţa Tianen. Tea Party same thing. Exprimă diversitatea părerilor, nimic mai mult.

    • @DanielT
      Iata ca postati din nou o insiruire de spasme ideologic-propagandistice antiamericane inghitite pe nemestecate. Vorbiti de lipsa „chestionarea realităţii faptice.” Nu am nervi acum sa comentez sintagma „realitatii faptice” dar va intreb apropo de asta „Ati fost si trait in SUA?” Ati luat cunostiinta de „realitatea faptica” de acolo? Sau ati citit doar in carti? Ati citit macar, ca de studiat e evident ca nu e vorba, Constitutia SUA?
      Sunteti oripilat de manipularea cuvintelor de catre consilieri politici de imagine sau campanie. Inseamna ca nu aveti idei elementare cum se deruleaza actul politic modern ca de cel din antichitate va intreb degeaba. E ca si cum ati fi oripilat de pledoaria unui avocat ce-si apara clientul. Dar pentru un studiu mai bun de caz va recomand Rusia in chestiunea Siria sau Franta in chestiunea Algeria sau Quebec in chestiunea Legii 115. V-am spus-o si data trecuta v-o spun si acum: sunteti complet prizonierul unei ideologii neo-marxiste. Tot ceea ce prezentati aici cu manie proletara ca tiranica America incalca sunt exact valorile pe care ideologia de care nu puteti scapa le neaga cu vehementa.

      • Am văzut că vă tot plângeţi de ILD sau de Blogary că ar fi nu ştiu cum, că nu vă lasă să comentaţi … Eu nu vă înţeleg. Pe bune. Sau nu înţeleg, mai degrabă. Trebuie să fie o neînţelegere la mijloc. Sfatul meu este să mai încercaţi, sunt convins că vă vor accepta în cele din urmă.

      • Pentru liniştea dumneavoastră , am fost acolo aproape anual, şi am intenţia să merg anual, anul acesta mi-am planificat o vizită la Smithsonian Museum. Colegii de lucru petrec luni întregi pe plajele din Miami ,partenerul meu şi-a petrecut 6 ani de viaţă acolo, uni au proprietăţi..foşti colegi din România etc, etc.Ideea că schimb subiecte pe tema vieţii zilnice a americanilor. Am studenţi americani în oraşul meu, McGill e o universitate curtată, interacţionez cu ei. Fratele meu trăieşte de ceva timp prin Conneticuiar eu fiind doar la nord la 70 km de graniţă, urmăresc aproape zilnic canalele americane de ştiri ,de la unele preferate gen PBS la altele mai puţin gen CNN. În plus citesc literatură şi autori americani.

        Ce spuneţi sunteţi liniştit, sunt îndeajuns de conectat la realitatea americană.?.

        Dacă eraţi un pic mai perspicace cred că înţelegeaţi cred că referinţele la Frank Luntz sunt rezultate din citirea în limba engleză a autorului, cărţii Words That Work: It’s Not What You Say, it’s What People Hear, în limba română.

        Şi ca să fie clar şi să nu rămână loc de interpretări, nu sunt un antiamerican, îmi place francheţea, familiaritatea şi respectul valorii muncii.
        E normal să avem impresii de la mai puţin bune până la foarte bune pe o scară , judecând însă diferite aspecte.

        Recitiţi chintesenţă fraza- ofertă pentru toţi (nu doar în termeni economici), cerere pentru tot. Pentru că asta e în opinia mea America.

        Sunt un om liber, cu o înţelegere pe care dumneavaoastră nu o agreaţi, fine dar asta nu înseamnă că înţelegeţi mai bine, mai ales că nu aţi negat absolut nimic din argumente.

        Să vă readuc aminte, există discrepanţe majore în societatea americană, chiar americanii o recunosc(subiecte gen medical treatment), al doilea există o formă de segregare geospaţială rasială(şi ca să fiu clar, să înţelegeţi, nu înseamnă că americanii de origine latino sau de culoare , asiatici sunt mai puţin americani.)Înseamnă la nivel de oameni şi grupuri- şanse de evoluţie diferită în societatea nord-americană şi ceea ce de exemplu Andrew Papachristos explică destul de indiscutabil în cazul crimelor din Chicago etc.Ar mai fi scandalurile financiare de la Enron la bulele imobiliare etc. e greu să conceptualizaţi dar au avut un impact asupra multor americani. Noroc că law enforcement funcţionează.
        PS Presupun că dumneavoastră aţi fost în Siria în Rusia….din moment ce sunteţi expert prin comparaţie şi ştiţi foarte bine la firul ierbii şi experienţă pesonală. Acum că v-am liniştit temerile privind descrierea realităţii faptice(evident subiective) aştept să dezvăluiţi expertiza şi experienţa de viaţă prin care puteţi face o comparaţie cu respectivele ţări . Seriously, ţineţi pentru dumneavoastră fraze din astea intelectuale hilare ce se vor etichete personale gen prisonierul filosofiei neo-marxiste .Îmi par chiar cuvinte mari, pentru un biet comentator ca şi mine. Sper să vă aplecaţi asupra argumentele şi nu pe obsesii personale, înţeleg pot fi incomod sau pot să fac erori. Dar nu o să înghit insulte gratuite.

        • şi da am făcut ceva greşeli am mai tăiat am mai adăugat etc…nu am timp pentru ceea ce en bon language j’appelle ‘des niaseux’

        • Plajele de la Miami; prieteni din Sua; studenti americani la McGill; proiect vizita la Smithsonian; partener care a trait in America; locuiti la 70 km de granita. Acum serios, aceste „argumente” ar avea umor daca ar fi fost scrise cu aceeasi intentie dar se pare ca sunteti serios. Domnule T, ceea ce prezentati ca experienta directa si „realitatea faptica” se reduce la opinii si pareri turistice si nimic mai mult. Iar cea cu locuitul in proximitatea granitei cu SUA e chiar antologica.
          Eu nu am afirmat nicaieri si nici nu sustin ca detin ca dvs. „realitati factuale”, nici din SUA si nici din Siria, Rusia sau Algeria. V-am spus acele lucruri sa va fac ca prin comparatie sa incercati o auto-reflectie a ceea ce sustineti. Am zis ca poate asa realizati ca ganditi in norme strict ideologice. Dar nu insist, ca n-are rost. Evident.

          • M-aţi lămurit.
            Le ştiţi pe toate dle.
            Şi totuşi eu am adus ceva mai mult decât dumneavoastră, o afirmare şi asumare a proximităţii faţă de realitatea americană . Aşa cum e, evident personală subiectivă fragmentată. era doar o încercare de răspunde acuzei că nu ştiu nimic despre realitatea americană. Ştiu, despre o parte din ea, o parte e redarea părerii unora care trăiesc acolo, pe aceiaşi linie cum autorul cărţii respective poate să aibă o părere, şi altţii pot să o aibă. Chiar diferite.
            Dvoastră, nu aţi adus nimic.
            Doar crtiici, acuze false şi etichete gratuite
            Neomarxist şi baba Omida poate utilza cu mai multă credibilitate cuvântul respectiv.
            Numai bine.

  6. Incitant review de carte (à la domnul Tismăneanu). Se spune că fiecare imigrant are povestea lui. Pentru a înțelege pe deplin ce se întămplă, experiența americană trebuie trăită pe propria piele. Trebuie produs primul cent impozabil. Dificultățile începutului, gustul dulce al primelor realizări și împliniri (construite cu migală și mult efort), venirea pe lume a copiilor într-o lume liberă -unde cel puțin au șansa unei lupte fair- toate sunt experiențe care merită trăite și gustate pe deplin. Apoi vine transformarea de sine, care se produce pe nesimțite, ajungând la performanța de a te surprinde chiar pe tine însuți. Îmi aduc aminte de niște cunoscuți veniți în America de mult timp… copiii erau mici, dar isteți foc. Mămica lor i-a întrebat: „Ce erați voi când ați venit în America?”. Copiii au răspuns prompt: „Niște țăraaaani…”. „Și ce ați ajuns acum?”, mama a continuat. „Niște doooomni…”. Am râs de m-am prăpădit. Umorul situației a fost de neegalat.

    …Give me your tired, your poor,
    Your huddled masses yearning to breathe free,
    The wretched refuse of your teeming shore.
    Send these, the homeless, tempest-tost to me,
    I lift my lamp beside the golden door!

    -Emma Lazarus.

  7. In 1944, Curtea Suprema a Statelor Unite analiza legalitate masurilor inumane si nedemne de ‘internare’ a cetatenilor americani de origine japoneza, in cauza Korematsu (a nu se considera ca fac o paralela cu Shoah-ul sau Gulag-ul). Majoritatea judecatorilor, pe baza opiniei redactate de unul dintre cei mai mari constitutionalisti, Hugo Black, au hotarat (6-3) sa mentina masurile de razboi. Cea mai memorabila opinie separata a fost redactata de judecatorul Robert Jackson. Ani mai tarziu, doi dintre cei mai conservatori judecatori ai Curtii Supreme au elogiat pozitia lui R Jackson ca pe una dintre cele mai reprezentative ale justitiei americane (S Alito si A Scalia); fostul judecator-sef W Rehnquist i-a fost chiar clerk intre 1952-1953.
    Cum credeti ca l-au rasplatit pe judecatorul care a adoptat o pozitie ce submina imperativele militare de razboi? A fost numit procuror al Statelor Unite in cadrul Proceselor de la Nurnberg, administria considerandu-l cel mai potrivit pentru aceasta functie; inter alia, URSS l-a numit pe R Rudenko, adjunctul lui Visinski.
    Ceea ce a afirmat D-l profesor in ‘ratio vivendi si ratio moriendi’ constituie probabil cea mai importanta diferenta dintre Statele Unite si Europa: blamarea victimei inaintea victimizatorului. Cu alte cuvinte, daca gestul lui R Jackson reprezenta un act nepatriotic, sistemul american l-a promovat ca pe un aparator al individului impotriva tiraniei majoritatii, precum o descria J Madison. Ar fi posibil oare asa ceva in Europa?

    Acest caz nu reprezinta decat o aplicare practica a unui sistem de valori (The American Dream), care a debutat ca reactie la interventia etatista prezenta pe batranul continent. Distinctia drepturilor negative si pozitive (avand originea in distinctia filosofica a libertatii) simbolizeaza radacina acestui clivaj al civilizatiilor (spre a nu-l defini ca si conflict). Parintii Fondatori americani au inscris in ‘Bill of Rights’ (primele 10 amendamente ale Constitutiei) drepturi prin care individul era protejat fata de statul totalitar; fara indoiala statul nu era perfect si s-a reformat pe parcurs, insa democratia si drepturile omului au evoluat in interiorul sistemului si nu au constituit valori importate. Statele Unite ii garanteaza individului dreptul de a-si urmari fericirea, spre deosebire de conceptia europeana prin care ceilalti indivizi (adica statul) au obligatia de a-i asigura fericirea fiecaruia dintre ei: istoria ne arata cat de bine s-a reusit, evident pentru cei care au memoria ei.

    Daca ar exista o compatibilitate intre valorile social europene si cele americane atunci cred ca experimentul lui Robert Owen din New Harmony, IN (1825) este epitomic: un esec pe cat de lamentabil, pe atat de rizibil. Pe de alta parte, fara indoiala ca evolutia ultimilor ani ai scenei politice americane ne indica o tendinta de preemptiune a interventiei statului asupra libertatii cetatenilor sai. Ar reprezenta un motiv de ingrijorare? Depinde cat de indepartata este libertatea de extinctie…

    PS: Imi cer anticipat scuze daca am abordat teme discutate si de D-l Martin in cartea sa. O voi lectura cat de curand. :)

    • „Cele mai fericite tari din lume sunt in nordul Europei, potrivit clasamentului „Raportul Fericirii in Lume 2013” („World Happiness Report 2013”), publicat de „Earth Institute” din cadrul Universitatii Columbia (New York, SUA):

      1. Danemarca
      2. Norvegia
      3. Elvetia
      4. Olanda
      5. Suedia

      17. SUA

      90. Romania

      http://tinyurl.com/olywf78

      In articolul: „Ce poate SUA sa invete despre fericire de la Danemarca”, Jeffrey Sachs (care la 28 de ani a devenit profesor permanent – „tenure” – de economie la Harvard) spune: „Intr-adevar, exista ceva care face ca lucrurile sa mearga bine la latitudinile nordice. Tarile din top cinci sunt: Danemarca, Norvegia, Elvetia, Olanda si Suedia. … Ceea ce caracterizeaza social-democratiile scandinave nu este numai prosperitatea economica, ci si puternica lor retea de suport social, coruptie redusa, rezultate excelente („terrific”) in sanatate (obtinute cu un sistem public universal de asigurari de sanatate) si o puternica etica sociala, care nu considera acumularea de bani ca fiind lucrul cel mai important in viata. … De asemenea, raportul pune in evidenta efectele benefice ale fericirii. Oamenii fericiti traiesc mai mult, sunt mai productivi, castiga mai mult, sunt cetateni mai buni. … Daca guvernele noastre vor intelege mesajul principal al acestui Raport al Fericirii in Lume, si anume faptul ca ar trebui sa masoare si sa promoveze satisfactia vietii cetatenilor, atunci vom constui o lume mult mai buna pentru noi si pentru copiii nostri”.

      http://tinyurl.com/orenr7z

      http://en.wikipedia.org/wiki/Jeffrey_Sachs

  8. Multumesc pentru recomandare.
    In 1996 la Ed. FCR aparea un alt volum despre America vazuta prin ochii unui roman: „America, America” de Sanda Golopentia

  9. Subscriu la aceasta evaluare globala, calma si nediscriminata de criteriile politice, de partide, de opozitie, de putere etc., probabil ca daca se va bucura si de extensii externe firescul si demnitatea vor avea si mai mult de castigat.

  10. ” America lui Martin S. Martin este policromatica, polifonica, polivalenta”-V.T.

    „To exist is to be something” (Ayn Rand)

    SUA nu mai exista de fapt, mai exista doar reclama sclipitoare.A ajuns o „loose confederation of ethnic, racial, cultural, and political groups with little or nothing in common apart from their location in the territory of what had been the United States of America”(S.Huntington)

    Recomand articolul recent al lui Dorian Furtuna de pe Adevarul privind situatia din SUA

    „Statele Unite şi eşecul strategiilor identitare”

    concluzia lui :

    …..Există temei să presupunem că într-un viitor nu foarte îndepărtat, la etapa formării unei disbalanţe demografice vădite, o puternică sfidare de ordin economic, de genul Marii depresiuni economice din anii ’30 ai secolului trecut, sau a celei resimţite în anii 2008-2009, ar putea fi fatală pentru Statele Unite, desfăşurându-se pornirile xenofobe şi conflictele interrasiale ţinute în frâu deocamdată.

    http://adevarul.ro/international/statele-unite/statele-unite-esecul-strategiilor-identitare-1_52c524f4c7b855ff56283e6c/index.html#

  11. America este acasă! Cam la asta se rezuma intervenția celor care trăiesc aici sau in Canada.
    Faptul ca scriem in Romaneste, in bloguri românești nu este pentru a da lectii, ci pentru a impartasi (share) idei si experiente si a accelera evoluția in bine a societății românești.
    Așa cum am adus aici idei si obiceiuri, gânduri despre familie, prietenie, Gastronomie, la fel ne dorim sa va fie celor care au ales sa rămână – bine. Nu cerem nimic in schimb.
    De ce? Poate ca am adoptat cele trei idei principale: God, Country and Charity – si am dobândit obișnuințele de a face bine fără „ceva” la schimb.
    God Bless!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro