joi, martie 28, 2024

Revoluția moșnegilor

Primul ministru și președintele interimar, oameni încă tineri, își pigmentează adesea vorbirea cu aluzii și glumițe legate de vârsta principalului lor adversar,  Traian Băsescu. Nu mai e mult și îl vor numi, poate, « bătrânelul din curticică ». Dincolo de insolența adolescenței lor neterminate, văzându-i și ascultându-i pe cei doi, ai crede că, într-adevar, Băsescu este un reprezentant al unei generații răsuflate și profitoare, de nomenclaturiști din familia politică a lui Ion Iliescu, iar ei, tinerii revoluționari, aduc un suflu nou, adevarat, lovind în plăsele un sistem politic anchilozat și măcinat de minciună și corupție. S-a declanșat, oare, lupta între generații, care face loc tineretului în treburile publice ?

Crin Antonescu asculta în tinerețe Led Zeppelin și Deep Purple și, în chip subversiv, purta plete în amintirea generației hippy. Acum, ține discursuri lemnoase despre neamestecul Europei, al Americii, al lumii, în treburile României, atrage atenția că tinerii plecați la muncă în străinatate (pe umerii cărora stă o bună parte din economia firavă a țării) sunt mai puțin români decât cei de acasă, că, eventual, ar trebui să aibă drept de vot numai dacă plătesc impozite în țară, și că publicul cu număr aproape sacru, 7.403.836 de telespectatori, este singurul pe care îl recunoaște ca legitim.  Președintele interimar își croiește discursul pe măsura unui public de bugetari de pe vremea lui Ceaușescu, care mai visează încă la ordinea și disciplina orânduirii socialiste, un public traumatizat de tranzițiile de toate felurile, cu sufletul ostenit, un public care, în general, dorește liniște și asistență permanentă din partea statului mai curând decât inovație, legalitate și pluralism. Un public virtual totuși, fiindcă aderența la realitate a lui Crin Antonescu a fost desființată de fantasma puterii. Lucru de înțeles de vreme ce mentorul său, Dan Voiculescu, 66 de ani, e patron media și s-a hrănit la școala ideologiei comuniste și a unui regim în care reușita în viață a unui tânăr depindea de instituții precum Securitatea.

În fundalul carierei lui Victor Ponta, pe de altă parte, se ițește din ce în ce mai des și mai vehement un alt venerabil maestru : veteranul loviturilor de stat, Ion Iliescu. Deși dosarul lui de artizan și beneficiar cu trei mandate prezidențiale al evenimentelor din decembrie 1989 rămâne încă închis, se știe acum că, atâta câtă a fost, revoluția de atunci a fost făcută de o mână de tineri curajoși. Ulterior, Iliescu avea să o confiște și să împânzească țara cu mii de revoluționari cu patalama de la stat, ale căror recompense bănești le plătește și acum populația activă. După 22 de ani, îl regăsim pe octogenarul Ion Iliescu în primele rânduri ale unei noi propagande și ale loviturilor repetate pe care le încasează statul și instituțiile de aproape trei luni.

În Europa, tinerii se revoltă periodic și se războiesc cu nedreptatea socială, cu lipsa de șanse egale, cu șomajul, cu ipocrizia oamenilor politici, cu generația părinților și bunicilor lor, care s-a bucurat și se mai bucură de luxul de a avea pensie, locuință, cont în bancă și asigurare medicală. În multe țări afectate de criza economică, tinerii între 20 și 30 de ani reprezintă categoria socială cea mai năpăstuită și căreia, adesea, nu-i rămâne decât să se mobilizeze pe Twitter, să iasă în stradă și să protesteze contra a tot ce au construit vreodata generațiile anterioare. Acestor tineri politica nu le spune nimic, ei sunt o generație care comunică și gândește global și digital, care se mișcă și învață rapid și care s-a săturat să aștepte să-i vină rândul la posturi și funcții după ce oamenii cu gândire din alt secol vor binevoi să le elibereze prin selecție naturală.

În România aflată în plin suprarealism politic, primul ministru cu aspirații de legitimitate euro-atlantice a pierdut demult elanul tinereții contestatare, dacă îl va fi avut vreodată. Raportarea lui la «bătrânul» Băsescu e pură bășcălie de băiat de cartier. Între timp, semnează acorduri de ajutor reciproc în caz de nevoie cu armata pensionarilor rezerviști, iar președintele interimar invocă amenințarea revoltei de stradă a acelorași militari nemulțumiți de reducerea veniturilor lor de lux, după o viață în care au primit tot de la stat. Copiii lor, dacă nu își fac studiile prin străinătate, își vor fi luat diplomele de la facultățile private din țară. În van însă și unii și alții, fiindcă nu vor mai prinde vremuri fericite de salariați fără grija zilei de mâine, fără datorii la bănci și cu pensia asigurată. « Tinerii » Antonescu și Ponta n-au niciun plan pentru ei și nicio preocupare. Deocamdată, se bazează pe părinții și bunicii lor. În cazul în care Curtea Constituțională va decide revenirea în funcție a lui Traian Băsescu, sindicatele rezerviștilor conduse de colonelul Dogaru se vor ridica voinicește la luptă declarând și declanșând nesupunerea civică și haosul pe străzi, ca într-o parodie a protestelor inițiate de tineri la Londra, Paris sau Madrid.

Adevărații tineri ai Romaniei, cei care nu apar la televizor, își fac propria revoluție pe internet, pe IPhone și pe IPad. Lumea lor nu e nici în stradă (deocamdată), nici în secțiile de votare, nici cu Antonescu, nici cu Băsescu. Revolta lor se pregătește în tăcere și anonimat, în camera copilăriei pe care o mai ocupă încă – fiindcă n-au bani să se mute – din apartamentul parinților pensionari avizi de talk-show-uri și telenovele și gata să protesteze alături de rezerviștii credincioși.

Dacă ar fi să facă politică, tinerii aceștia s-ar simți, probabil, mai aproape de un președinte suspendat care a știut să se reinventeze ca om politic și să comunice pe rețelele de socializare, decât de un președinte interimar înțepenit în funcție, cu o poză de tinerețe pe noptieră. Tinerii între 20 și 30 de ani vor purta povara tuturor împrumuturilor la bănci, în numele țării, ei vor plăti jaful făcut de baronii locali, ei vor fi victimele blocării fondurilor europene, ale mersului înapoi și ale izolării României într-un naționalism găunos și anacronic. Vor avea tot dreptul, așadar, să judece și să condamne nu numai lașitățile părinților lor, ci și acțiunile celor care le confiscă acum revoluția unei reforme adevărate și apartenența la lumea largă, în numele unor generații expirate. Revolta tinerilor anonimi ai generației digitale va zdruncina, până la urmă, și va desființa orice regim ar încerca să instaureze generația politică Ponta-Antonescu-Voiculescu-Iliescu.

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Apropo de „iesit in strada”, ca tot veni vorba.
    Un lucru care apartine „tuturor” nu inseamna ca apartine „nimanuia”.
    Ai dreptul sa fii prezent in ea la orice ora doresti, dar nu sa o confisti sub nici un motiv.
    Ai dreptul sa o folosesti pentru scopurile pentru care a fost creata si nu pentru lupta.
    Lupta se da in cabina de vot (cea politica). Cele sportive pe stadioane, in sali de sport,
    etc.
    Trebuie doar „sa inveti sa alegi” si „sa iti asumi responsabilitatea propriei tale alegeri”.
    O politica buna nu iti ofera motivatii sa iesi in strada, iar o politica proasta, e proasta
    urmare a felului in care tu alegi.
    Nu se poate ca tu sa alegi ca un idiot si apoi, relele ce ti le genereaza politica
    promovata astfel, de tine, sa ti le plateasca altcineva.
    Am fost, sunt si voi fi impotriva oricaror „miscari stradale” indiferent cum s-ar numi.
    Desi Revolutia din 89 o consider sfanta, pentru ca a rupt-o (ma rog, a incercat) cu
    ceausismul ( si implicit cu „comunismul), daca oamenii nu ar astepta ca mai intai
    sa le dea laptele in foc, si abia apoi sa se repeada sa salveze situatia, nu s-ar murdari
    atat de rau aragazul.

  2. Dna Tatiana, nu ne ramane decat sa speram ca cei care vor scrie istoria ultimilor 22 de ani ii vor aseza la loc de „cinste” pe cei enumerati de d-voastra in articol. Si ca tinerii care isi duc astazi revolutiile pe iphone si ipad vor avea puterea intr-o buna zi sa iasa in strada pentru schimbarea care nu s-a produs (definitiv) in decembrie 1989, pentru ca nu se voteaza in format digital (inca).
    Va inselati intr-un anumit punct de vedere. La Revolutia din 1989 nu a participat doar o „mana de tineri”. Acei „curajosi” au fost cei care si-au dat viata pentru idealurile democratiei pe care astazi o vedem calcata in picioare de oameni lipsiti de scrupule. Dar au ramas altii sa luptele pe baricadele ridicate impotriva tancurilor, impotriva minerilor, impotriva tovarasului Iliescu.
    Si inca ceva. Ne trebuie nationalism, avem nevoie de patriotism pentru ca nu stim in ce directie se va indrepta Europa si nu avem voie sa ne pierdem identitatea nationala. Dar nu nationalismul lui Vadim Tudor si al celor care ne conduc astazi (provizoriu).
    Speranta moare ultima !

    • inseamna ca suntem de acord : nu ne trebuie un nationalism demagogic si gaunos, ci un patriotism autentic si constructiv.

  3. de asta data articolul e mai aproape de felul in care gindesc.
    dar doamna,deshi avetzi o privire realista asupra situatziei,cred ca cunoashterea o avetzi doar din cartzi.apropo de revolutie;a fost o rascoala in Transilvania.de asta aia de acolo vor plati.
    Mupettul ponta are consilieri care cunosc eul ruminului.ruminului nu i a placut papiionul,acum viitorul tzarii in 80 e votantul determinat ce nu prea shtie diferentza intre iliescu si basescu.ruminul de azi e britanicul anilor 1900 ptr comparatzie.

  4. D-nă Tatiana Niculescu-Bran, consider articolul dvs. extrem de bun și de inteligent, dar totuși… puțină blâmdețe cu sexagenarii, dacă se poate! Am exact aceeași vârstă cu a lui Dan Voiculescu, am fost „hrănită” cu aceeași ideologie, dar acum 3 decenii, când am părăsit definitiv România, „boala asta ideologică” a ieșit din mine mai repede ca o gripă benignă! Ce-i drept, cam intrase (boala ziceam) în „involuție” cu vreun an înainte, când m-am decis pt. emigrare. Despre dezamăgirea celor mai vârstnici, care astăzi ar fi avut vârsta d-lui Iliescu, am scris cu alte prilejuri, nu o dată. Dacă aveți curiozitatea, căutați-mă în publicația online „Acum”.

  5. Ce-i drept, cand am fost la vot, am vazut foarte multi dineri de 20-30 de ani votand. Tineri cu familii si cu copii de un an in brate.

    Am vazut si tineri de 16-18 ani pe la terase fumand si band bere, cred ca acei tineri il admira pe basescu…

    Acum, fiecare cu tinerii sai…

  6. Eterna privire indarat, spre oameni si idei de mult apuse, a fost si ramane marea greseala a celor care cred ca puterea este a lor, pt ca si-o doresc. Nimic nu justifica aruncarea in derizoriu si insultarea inteligentei atator oameni tineri.
    Nu doresc nici unui politician mobilizarea masiva si coordonata a generatiei digitale, a celor pe care toti politicienii se fac ca nu ii cunosc si nu ii inteleg.
    Pt ca ei nu pot fi cumparati nici cu galeti si nici cu promisiuni de asistenta sociala.

  7. Tatiana, bravos!

    Asa trebuie, din timp in timp, evocata „personalitatea” lui iliescu, modul cum cum s-a catarat el acolo, sus, cum l-a executat pe ceausescu, cum si-a stamparat setea de puterea inconjurandu-se de cele mai mari lepre din Romania. Asta, pentru ca cei tineri sa nu uite.

    Si mai ales, cum a reusit sa predea stafeta urateniei catre generatia urmatoare, ai carei exponenti defileaza acum pe la antene. Asa tata, asa fii.

  8. Atat mai lipsea …

    La inceput am avut politicieni pro si contra. Fireste, in acelasi timp exista si o presa pro si contra. Au venit mai apoi intelectualii pro si contra. Nu foarte tarziu au aparut si judecatorii pro si contra. Si tot asa….Fireste, in tot acest timp se razboiau de zor romanii pro si contra, romanii din strainatate si romanii care locuiesc in România, românii de la tara si românii de la oras, românii de origine româna si românii de alta origine etnica si tot asa. Acum, iata, mai apar si tineri pro si contra parintilor si bunicilor lor….

    Mi se pare ca mergeti mult prea departe si intreg articolul dvs. nu face decat sa-mi aminteasca o vorba celebra a lui Marin Preda: „Tineretea e o trufie, rareori o valoare”. Nu e o problema de lupta intre generatii in ceea ce traim astazi, ci fenomenul e mult mai complex. Sunt convinsa ca nu se gandeste identic potrivit apartenentei la un grup de varsta sau altul. Determinantii care stau la baza sustinerii unui proiect de societate sau a altuia sunt de natura culturala, ideologica, de educatie, etc.

    Revolta pe care o transmiteti prin acest text, desi nu o aprob, pot sa o inteleg. Ea vine, fie si partial, din faptul ca cei mari au avut prea des obiceiul sa le spuna celor tineri ca salvarea societatii se afla la ei. Nu mai tarziu, iata reformele din educatie unde, indiferent de nivel, se creaza falsa impresie ca adevarata transformare e doar aceea pe care elevul sau studentul o poate impune. Profesorul e cel invechit, cel care face ce stie, nu ce trebuie, cel care rezista in fata noului, etc. O asemenea retorica periculoasa, cred eu, nu face altceva decat sa creeze un spatiu larg pentru manipularea celor tineri si inflacarati care uneori pot chiar sa creada ca asa si este. Ce ne facem atunci cu invatamintele proverbului : „cine n-are batrani sa si-i cumpere” ?

    Eu cred ca inainte de toate e nevoie de a descoperi si de a impune in spatiul public, chiar cu forta, toate acele cai care ar putea conduce spre o coeziune sociala autentica. Macar aici sa invatam ceva din greselile trecutului. Generatia mea, care avea 20-30 de ani in 1989 si-a certat parintii si bunicii pentru comunism. Acum vine o alta generatie care are acum 20-30 de ani ce ne cearta pe noi pentru post-comunism. Avem oare vreo sansa sa ajungem sa construim ceva pozitiv daca vom continua tot asa ?

    • stimata doamna,

      facem parte din aceeasi generatie. Poate nu m-am facut bine inteleasa : tineretea nu tine neaparat de starea biologica a fiintei, ca sa zic asa, ci de starea ei sufleteasca si de o anume privire asupra lumii. Asa se face ca unii oameni in varsta sunt mult mai tineri decat unii tineri si viceversa. Mie mi se pare ca cei care conduc acum tara sunt oameni imbatraniti de compromisuri si de dorinta de putere si, in acest sens, fac parte din familia politica a lui Ion Iliescu…
      Iar tinerii acestei tari nu merita sa repete ce am trait noi cand aveam varsta lor.

      • Stimată d-nă Niculescu Bran, stimați tineri,

        Nu luați încurajările și îndemnurile făcute către tineri, de către cei mai în vârstă, ca și valori certe . Din totdeauna cei ajunși sus sau folosit de tineri pentru a se menține la putere, bătrâni fiind, știind bine că numai așa și-o pot conserva. Tineri au tendința să devanseze vremurile în a accede la putere, neștiind bine cât de important este ca lucrurile să se petreacă la vremea lor și li se flutură cu „miros de funcții„ de cei ce dețin putere. Cei în vârstă, din eșaloanele secunde, își dau seama bine care sunt cauzele și sunt adepții schimbării șefului. Aceștia sunt „ochiți„ de șefi și atâta timp cât îi poate ține în frâu, este ok. Dacă nu dă semnalul schimbării de generații. dar ori el rămâne în frunte, orii își pune lăstarii. Toate acestea au loc, cultivând lipsa de responsabilitate în actul de guvernare publică și mai ales tinerii intră în acest joc fără să aibă câtuși de puțin capacitatea de a răspunde, cerând clemență pentru a fi lăsați să guverneze, cine tocmai cei care au lătrat și hârjonit la picioarele puterii de dreapta și la statul de drept ( Ponta și Antonescu ), imediat după alegerile din 2008, când „mașinăria lui Ponta„ a fost mai slabă.
        Că a venit vremea, când mai mult ca oricând, să ne luăm țara în bună grijă și administrare și să producem „MAREA SCHIMBARE„, schimbare care înseamnă în primul rând acceptarea și efortul necesar al schimbării de sine, iar apoi schimbarea clasei politice postdecembriste, ce ne-a adus în acestă situație, cu noi actori politici, de fapt o nouă generație de oameni politici cu adevărat, oameni noi și vechi în politică, dar competenți și eficienți, cu capacitatea de a fi integri în orice situație și care au curajul și vizionarismul necesar pentru a renaște speranța în societate și a restabilii încrederea în clasa politică, stare fără de care motoarele societății nu pot fi repornite.
        Atât cât mai este posibil , este nevoie de oameni care au simțul ogorului, plin cu recoltă, al șantierului care face case peste noapte, al fabricilor și uzinelor, unde se fac uneltele necesare omului, al școlilor de tot felul care creează specialiștii necesari, fie în economie, fie în administrație.
        Trebuie știut că orice om responsabil, cu atât mai mult un cetățean activ, în plan social și politic, nu numai profesional, are tot dreptul să acceadă la funcții publice, iar criteriul că face parte dintr-o generație de peste 50 de ani nu trebuie să fie nici pe departe un „handicap„. Valoarea fiecăruia dintre noi, pentru a putea accede la funcții publice de mare răspundere, trebuie să fie dată de fapte mari și multe realizări, de competențe recunoscute, dar mai ales asumate și în nici un caz de cv. aranjate, ce au nevoie de oameni în umbră pentru ai „teleghida„.
        Iar cei mai capabili dintre noi, dovediți pe aceste arene, ale muncii și creației, dacă au chemare pentru a se pune în slujba oamenilor, a țării, să iasă în față și să-și asume voința de a candida.
        Responsabilitatea asupra țării noastre, o avem fiecare în parte, acolo unde suntem.
        Ieșirea din situația actuală, reclamă mai degrabă o mobilizare a celor mai vârstă pentru a recupera pregătirea care trebuia făcută cu tânăra generație și „pregătirea pentru predarea ștafetei„, așa cu se cuvine, fără „arderea etapelor„ și „toate la timpul lor„.
        Nici nu ar fi corect și eficient ca generația trecută de 50 de ani să lase greul pe generația tânără – de ce ar trebui să fim o povară pentru cei mai tineri dintre noi, când știm bine că nu pot să-și asume mai mult decât propria-i povară.
        Asta v-o spune un tânăr senior al vieții, în speranța că vom fi capabili să facem o politică fără ură de semeni și concurență și mai ales ca un proiect comun unde oameni de toate generațiile, se sprijină unul pe altul și se împlinesc.

        „DACĂ N-AI UN BĂTRÂN, SĂ-ȚI CUMPERI !!!”
        IAR DACĂ ÎL AI, ASCULTĂ-L ȘI RESPECTĂL !!!

        Noi, cu noi !!!

    • Draga tanti,

      Eu uite, sint mai radical, si cred ca mosnegutii cretinei si babele birfitoare si-au pus amprenta mult prea tare asupra Ro. Altfel, kakademicienii cu state la securitate si cu plagiate de 70+ de ani ar fi fost retrasi de la mezat. Nu cred ca e normal sa ai o pensie mai mare decit salariul unui un om activ in acelasi domeniu de activitate. Mai duca-se-n mama ei de treaba.

      Hai sa vedem si partea ailalta: societarea romaneasca este creatia lor, a celor care au acum virste de 60-70 ani. Ce eu facut de arata asa nasol ? Numai porcarii. Deci, generatiile astea nu prea merita respect. N-au fost in stare nici sa se revolte in 1970, nici in 1980. Cei care s-au revoltat in 89 au fost oameni de 20-30 de ani, deci acum sint cei de 40-50 ani, oameni inca activi; nici ei nu au fost indeajuns de puternici, au inlocuit pe Ceausescu cu o suma de ceausesti mai mici.

      Ori, eu vreau o noua revolutie a tinerilor. Una cu singe, indiferent de consecintele imediate. Politicienii trebuie sa se teama de linsaj, fiindca se vede ca de justitie nu au cum (in citeva luni s-a terminat si cu DNA-ul, si iar o sa se termine totul cu NUP). Este singura solutie pentru rasturnarea oligarhiei actuale din Ro.

  9. Doamna Bran,tinerii dumneavoastra asa-zis digitali sunt niste gasti de pacalici hedonisti si ignoranti.Nimeni n-ar trebui sa se astepte de la aceasta generatie sa iasa masiv in strada,pentru ca pur si simplu,ei se simt mai bine in niste comode,cu iPad-urile,smartphone-urile,vizionand cine stie ce penibila disecare a unui scandal monden.Acei tineri pe care i-ati vrea in strada,fie sunt de mult carati,fie se vor cara prin US,Canada,NZ,Norvegia,Germania,Anglia la studii si stabiliri ulterioare acolo.Tinerii Romaniei sunt letargici si razvratiti.Ar fi bine daca ar fi niste razvratiti sanatosi,dar se razvratesc doar cand le e lor rau,iar per total,acum le e rau doar celor ce au orgasm cu privire la pro-europenism si saruturi aprinse intre Romania si dragonasul UE-NATO.Nu ca Rusia ar fi cine stie ce mamut demn de lauda al geopoliticii,ba chiar e putred si patologic.

    O reala trezire pentru toate clasele sociale romanesti,ar fi,si cu regret spun asta,un Breivik care sa se limiteze doar la salile de tron ale reprezentatilor nobili,feciorelnici ai altruisti ai politicii romanesti.Indiferent de culoare.Sau o corcitura dintre Allende si Keynes,care sa canalizeze fortele pozitive ale tinerilor,nu lehamitea,nu lenea,nu nemultumirea de nivel beizadistic si arfele lor.Orice regim politic roman din urmatorii,sa zicem,15 ani,va ramane gaunos si pagubos pentru cetatenii sai.Nationalismul are si un revers,ce ar putea sa se dovedeasca favorabil tarii,pe termen lung.Depinde la ce ne mai raliem,ca bonus,langa acel nationalism.

  10. Hmm, totusi diferenta intre Antonescu si Basescu e doar de 8 ani. Si amandoi sunt in politica de 20 de ani si mai bine. Basescu a cam dat tot ce a avut de dat in acesti 20 de ani, cu bune si cu rele: de doua ori ministru, de doua ori primar general in Bucuresti, de doua ori presedinte.

    Antonescu nu a dat nimic, practic dupa 20 de ani e un fel de tabula rasa in materie de politica si ne este livrat ca peste proaspat. Mi se pare cam mult.

  11. Doamna Bran,

    Va marturisesc ca va scriu cu un amestec de jena si… uluire (ca sa folosesc un eufemism)?
    Indraznesc sa va amintesc ca acum 7-8 luni erau destul de multi tineri care protestau in
    Romania, la minus 17 grade, seara de seara? Ati avut o amnezie cand ati scris articolul
    asta? Sau nu va plac decat protestele pe Twitter?

    Nu vreau sa par rau, dar as putea sa-mi explic folosind definitia pe care o dati
    ‘adevaratilor tineri ai Romaniei’
    care spuneti dvs sunt:
    ‘cei care nu apar la televizor, își fac propria revoluție pe internet, pe IPhone și pe IPad.”

    Ah, daca doar copii de bani gata sunt tineri adevarati, atunci aveti deptate!

    Tineri cu iPhone si iPad, doamna?!
    Daca ati sti ceva despre tara in care traiti, ati fi aflat ca in 2010
    potrivit Eurostat – va dau aici link-ul

    (http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-SF-12-009/EN/KS-SF-12-009-EN.PDF)

    41% dintre romani au trait la limita saraciei
    si peste 30% au fost in categoria „severely materially deprived”

    imi pare rau, doamna..

    cu regret,
    Alexandru

    • Ati vrut sa puneti punctul pe i.Cumva a-ti crezut ca il aveti.Fiecare cu parerea lui.Internet,Ipad,Ipod,au si tinerii asa zisi saraci.Cat ca l-au primit pe cel vechi de la rudele mai rasarite.Telefonul mobil cu internet este visul oricarui pustan.Daca ai asa ceva,nu inseamna ca trebuie sa-l declari la avere.

    • Stimate domnule,

      nu aveti ce sa regretati. E parerea dumneavoastra si o respect. Ma tem insa ca nu m-am facut bine inteleasa. In articol, nu mi-am propus sa abordez chestiunea protestelor din iarna, ci chestiunea confiscarii revolutiei din 1989 de catre Ion Iliescu. De altfel, cred ca si protestele din iarna au fost folosite politic. Cat despre adevaratii tineri, am spus „adevaratii” prin comparatie cu „falsii” tineri, asa cum ii consider pe Antonescu si Ponta, ca politicieni din noua generatie.
      De asemenea, chiar daca nu toti tinerii din Romania folosesc internetul, au IPhone sau IPad, majoritatea viseaza sa navigheze pe internet si sa aiba aceste gadget-uri care, pentru generatia mea, de pilda, nu inseamna mare lucru. Pentru ei, sunt insa importante. In acest sens am vorbit despre o generatie digitala. Sigur ca orice generalizari sunt riscante, dar ideea articolului era ca tinerii nostri politicieni aflati acum la putere nu sunt, din pacate, mai buni decat cei, mai in varsta, carora le-au luat locul. Nu e de ajuns sa fii tanar ca sa pui in practica idei valabile si nu e de ajuns sa fii batran ca sa fii intelept.
      Va multumesc pentru comentariu.

      • Sunt din același trunchi, sunt doar lăstari și pomi nu vor ajunge niciodată.
        Asta pentru că de la început au căutat acest rol – noi știam, doar ei credeau că merge și așa.
        S-au bazat mereu pe faptul că pot prosti și manipula poporul. Timpurile noi nu i-au iertat în schimb.

        Noi, cu noi !!!

    • Și totuși, Alexandru, încă nu se bat tinerii pe încadrarea în muncă, acolo unde și este posibil a se muncii.
      Ba din contră, ministrul muncii i-a anunțat înainte de locale, că s-au alocat fonduri pentru absolvenții de liceu și facultate și i-a îndrumat să se înscrie la șomaj, știind bine că se poate.
      De ce nu i-a obligat și la ceva voluntariat, la agenții economici, că doar aceștia i-au bugetat pe timpul școlii – asta pentru a căpăta ceva experiență.
      Ce zici colega ?!

      Noi, cu noi !!!

  12. Stimata doamna,

    Daca am ramane toti la i-phone sau i-pad, tara s-ar duce de rapa mai repede, oricum o face in ritmul ei, dictat de istoria facuta de oameni, de oamenii acestor locuri. Avem o problema grava, foarte grava si, dumneavoastra ca multi altii, priviti realitatea augmentata de fantasmele si potenta internetului si calculatorului, de aici si scenarii -(valabile pana la proba contrarie, greu totusi de realizat intr-o societate fatalista si lipsita de apetenta pentru activism)- ale revolutiilor digitalizate. Problema noastra cea mai grava este ca la noi NU SE MUNCESTE! Sau, se munceste foarte putin, si se fura aproape tot. Majoritatea tinerilor, inunda in fiecare week-end cluburile patriei, ca mai apoi, dupa-masa, dupa o siesta prelungita, sa se laude cu ispravile eroice pe facebook si messenger. Toti au smatphone-uri, pana si talpa cea mai saraca de tanar stie acum ce e aia touch screen si pana si in somn face gestul virtual de scroll pe ecran….Sau ati fost martora a dexteritatii cu care scriu mesaje pe touch-uri sau pe claviaturile telefoanelor clasice? Cam la asta exceleaza o mare parte a tinerilor nostri, desi nu neg importanta comunicarii, a noii „alfabetizari”, a noii „Renasteri”, a „Revolutiei 2.0”, a social media, intr-o societate sclava tehnologiei si tributara efectelor create de acesta. Revin: NU SE MUNCESTE, NU SE MUNCESTE, NU SE MUNCESTE! Scuze, aici se pare ca tehnologia imi joaca feste si preia controlul tastaturii, parc-as fi in Matrix…NU SE MUNCESTE! NU SE MUNCESTE!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tatiana Niculescu
Tatiana Niculescu
Tatiana Niculescu, scriitoare

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro