Home » Analize »Cultura »Global / Europa »Politica & Doctrine »Sinteze » Citesti:

România și loviturile de stat din Turcia. Trecut și prezent (III). 1980 – o lovitură împotriva ,,paralizării totale a regimului democratic

Florin Stan octombrie 25, 2016 Analize, Cultura, Global / Europa, Politica & Doctrine, Sinteze
4 comentarii 1,220 Vizualizari

La data loviturii de stat din Turcia din anul 1980, relațiile politico-diplomatice ale Ankarei cu România ocupau un loc deosebit în cadrul programului de politică externă al guvernului turc. Cel mai semnificativ contact bilateral din perioada premergătoare actului din 12 septembrie 1980 a fost vizita oficială în România a ministrului turc al Afacerilor Externe, Hayrettin Erkmen, în perioada 15-18 iulie 1980.

În privinţa situaţiei interne din Turcia, aceasta se caracteriza printr-o accentuată instabilitate, ca urmare a acţiunilor opoziţiei, în special a Partidului Popular Republican, condus de Bülent Ecevit, care viza slăbirea guvernului minoritar al lui Süleyman Demirel, aflat la al patrulea mandat ca prim-ministru, exercitat din noiembrie 1979. Împotriva guvernului au fost introduse în lunile premergătoare loviturii de stat nu mai puţin de 5 moţiuni de cenzură.

În dimineaţa zilei de 12 septembrie, Vasile Patilineţ, ambasadorul României de la Ankara, a comunicat la Bucureşti următoarele: ,,În cursul nopţii de 11/12 septembrie 1980, forţele armate turce au preluat puterea politică în ţară. Comunicatul difuzat de posturile de radio de către Consiliul Securităţii Naţionale, al cărui preşedinte este generalul de armată Kenan Evren, şeful Statului Major General al armatei turce, menţionează interzicerea activităţii parlamentului şi partidelor politice şi a celorlalte organizaţii, extinderea stării de asediu în ţară, suspendarea intrării şi ieşirii din Turcia a cetăţenilor turci”. Interesant este că artizanii loviturii de forţă au dispus reţinerea deopotrivă a lui S. Demirel, precum şi a lui B. Ecevit. De asemenea, a fost reţinut şi N. Erbakan, liderul Partidului Salvării Naţionale, iar A. Turkeş, şeful Partidului Mişcării Naţionaliste, a fost somat ,,să se prezinte urgent în faţa organelor militare”.

În aceeaşi zi, şefii misiunilor diplomatice ale statelor cu regimuri populare sau socialiste au fost convocaţi la sediul MAE turc pentru o informare legată de noile schimbări politice. Oficialul turc a transmis cu acest prilej că motivele care au determinat acţiunea armatei au fost următoarele: situaţia anormală reflectată în ,,paralizarea statului şi a regimului democratic”  şi ,,crearea unei stări de nesiguranţă şi ameninţare faţă de viaţă şi proprietatea cetăţenilor ţării”.

La 16 septembrie, ambasadorul turc acreditat la Bucureşti a transmis MAE un Aide-mémoire în care a furnizat explicaţii oficiale privind cauzele, obiectivele şi principiile preluării puterii de către forţele armate turce, subliniind totodată că ,,politica externă a Turciei nu va fi schimbată”, noile autorităţi turceşti continuând politica de ,,dezvoltare a relaţiilor strânse şi prieteneşti care există în mod atât de fericit între Turcia şi Republica Socialistă România”.

Diplomatul turc a subliniat cauzele preluării puterii de către Armată, acestea constând în ,,ameninţarea gravă a păcii interne, paralizarea totală a regimului democratic, situaţie care a spus în pericol drepturile de bază şi libertăţile în ţară”.

Obiectivele noilor autorităţi vizau: pregătirea adoptării unei noi constituţii, care să susţină într-o mai mare măsură regimul democratic; protejarea integrităţii naţionale; asigurarea păcii sociale unităţii şi coeziunii naţionale, a securităţii, vieţii şi proprietăţii; întărirea autorităţii statului; restabilirea conducerii civile în cel mai scurt timp posibil.

Principiile afirmate de forţele armate după preluarea puterii erau: supunerea faţă de lege; asigurarea unor pedepse corespunzătoare crimelor; tratament imparţial tuturor cetăţenilor.

În pofida dificultăţilor interne, relaţiile româno-turce au continuat pe un curs ascendent, ilustrativă fiind, în acest sens, primirea, la 22 decembrie 1980, de către Ştefan Andrei, ministrul român al Afacerilor Externe, a lui Nihat Ozgür, ambasadorul turc de la Bucureşti. Pe baza instrucţiunilor transmise de la Ankara, diplomatul turc a arătat atunci că ,,noul guvern turc se orientează ferm în direcţia dezvoltării raporturilor româno-turce”, aducând în sprijinul afirmaţiei dovada că statul român se află pe primul loc  în privinţa schimburilor comerciale ale Turciei cu ţările din Răsărit, inclusiv U.R.S.S. (272 de milioane dolari nivelul schimburilor cu România faţă de doar 240 milioane de dolari cu Uniunea Sovietică).

Cu acelaşi prilej, referindu-se la situaţia internă din Turcia, N. Ozgür a afirmat că intervenţia militară din 12 septembrie 1980 este ,,o chestiune temporară de urgenţă reclamată de situaţia gravă care se crease datorită greutăţilor economice şi terorismului politic”, subliniind că ,,în prezent, terorismul a fost practic eliminat şi are loc un proces de redresare economică şi politică”, inflaţia fiind redusă cu 40%.

Ministrul român al Afacerilor Externe a transmis ambasadorului turc, la rândul său, între alte aspecte de interes bilateral, că ,,în România se va marca centenarul naşterii lui Atatürk în spiritul relaţiilor de prietenie dintre cele două ţări”, faptul producând, după cum s-a consemnat în nota asupra vizitei, ,,o satisfacţie deosebită interlocutorului”.

Aflat în fruntea Consiliul Securităţii Naţionale, Kenan Evren a condus Turcia până la alegerile organizate în baza noii Constituţii adoptate în 1982, devenind apoi preşedintele Turciei, funcţie deţinută până în anul 1989.

Măsurile radicale adoptate cu prilejul loviturii de stat din anul 1980 (178.000 de persoane arestate, din care 450 decedate ca urmare a torturilor administrate şi 50 executate) i-au adus peste ani, în… 2014, condamnarea pe viaţă de către justiţia turcă pentru ,,comiterea de crime împotriva puterii de stat”. În cursul unei audieri, fostul preşedinte a declarat: ,,N-am nici-un fel de remuşcări”.

Citeste si:

România și loviturile de stat din Turcia. Trecut și prezent (II). 1971 – un Memorandum pentru ,,apărarea Republicii Turcia”

România și loviturile de stat din Turcia. Trecut și prezent (I). 1960 – generalul Cemal Gürsel pentru ,,o adevărată ordine democratică”

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "4 comments" on this Article:

  1. mihai spune:

    /// asa arata o lovitura de stat pe bune, nu chermeza din iulie! / Erdogan a activat in partidul lui Erbakan si a bagat la cap.Turcii erau mai europeni atunci decat acum.Si mai putin islamisti.Aferim

  2. radustroe spune:

    Istorie, pe de alta parte citind nu-ti vine sa crezi ca Romania a putut fi si altceva decat scheletul politic si economic de acum.

  3. Liviu Petre spune:

    Mie mi se pare evident ca Turcia a avut si are constant o politica coerenta si consistenta fata de aria ei geografica de interese. Indiferent de costumatia dela Ankara.

  4. Ghita Bizonu' spune:

    Aua a fots lovitura de stat cu .. preaviz !
    Marele Stata Major a publicat o scrisoare deschisa (ultimatum, preaviz) “faceti ceva ca latfel venim noi!”.
    Si “ceva” au facut .. adica mai multe impuscaturi pe strada (atunci s-a ilustrat atentatorul asuora papei.. Dinati in Turcia) nesiguranta .. dzordinei in crestere.
    Asa ca insaturarea legii amrtiale si a prei de stingere a .. reumplut cafenelele! Adica le-a umplut pana la ora 19. Si patronii cafeneleor ziceaui fericoti ca acum frecventarea cafenelelor nu mai era un risc si deci aveau clienti. Ma rog pana la 19 insa cu 2 luni inainte nu aveeau nici la ora 14



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Florin Stan


Florin Stan

Florin C. STAN, cadru didactic asociat al Universităţii ,,Ovidius” Constanţa, Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice (din 2011), Şef Secţie Istorie, Muzeul Marinei Rom... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)