Home » Cultura »Educatie »Opinie »Societate/Life » Citesti:

Să bată clopotele pentru psihologia românească…!

Daniel David aprilie 1, 2015 Cultura, Educatie, Opinie, Societate/Life
18 comentarii 2,851 Vizualizari

Am fost stimulat să scriu acest text de două lucruri: (1) analiza activităţii academice din universităţile româneşti, iniţiată foarte bine de ministerul de specialitate – analiză în cursul căreia, în psihologie, am simţit efectul negativ de tip „imperiul contraatacă” – şi (2) de un articol scientometric al unor colegi, cu referire la psihologie (vezi aici: Dobrean & Matu), articol care mi-a produs un frison. Aşadar, acest text nici nu mai este un semnal de alarmă. Este o bătaie de clopot…!

I. Despre psihologia modernă

Psihologia este o ştiinţă socială, care are inteferenţe atât cu ştiinţele umaniste cât şi cu ştiinţele vieţii/naturii/exacte.

În psihologie, majoritatea rezultatelor cercetării se publică în (1) cărţi şi (2) articole. În unele specializării, mai ales de psihologie aplicată (ex. psihoterapie), cărţile sunt mai importante, fără a se anula rolul articolelor, iar în alte specializări, mai ales de psihologie teoretico-experimentală (ex. psihologie cognitivă), articolele sunt mai importante, fără a se anula rolul cărţilor. Aşadar, un psiholog, membru al corpului academic, va avea atât publicaţii în forma cărţilor, cât şi publicaţii în forma articolelor, cu ponderi diferite, în funcţie de specializarea sa. Într-adevăr, în universităţile moderne psihologia este o ştiinţă cu foarte multe specializări, organizate independent în departamente de profil (vezi AICI).

Rezultatele cercetărilor psihologice sunt de interes internaţional. Nu există teorii locale, specific naţionale, în psihologie; mintea umană, ca biologia umană, nu este definită national! Şi atunci când se abordează teme de interes local şi naţional această abordare se face cu un aparat conceptual şi metodologic internaţional. Aşadar, precum în ştiinţele vieţii/naturii/exacte, rezultatele psihologiei sunt internaţionalizabile. Precum ştiinţele umaniste, psihologia contribuie masiv la cultura naţională. Aşadar, publicarea şi în limba română, prin cărţi/articole, a unor rezultate diseminate internaţional este foarte importantă. Aceste publicaţii trebuie însă să reflecte cunoştinţe care au trecut testul comunităţii psihologice internaţionale, nu produse locale, adesea fără valoare epistemică/culturală.

II. Despre psihologia din România

În România, psihologia a fost introdusă de studenţii lui Wilhelm Wundt, fondatorul psihologiei experimentale la nivel international (Laboratorul din Leipzig): Florian Ştefănescu-Goangă (la Cluj-Napoca); Eduard Gruber (la Iaşi) şi Constantin Rădulescu-Motru (la Bucureşti). De la începuturi, psihologia românească a fost perfect ancorată internaţional, cu cărţi şi articole de referinţă, citite şi citate în toată lumea. Aceste cărţi/articole de referinţa la nivel internaţional au fost prezentate şi în limba română, psihologia contribuind astfel la o cultură românească ancorată în modernitatea internaţională.

Totul s-a degradat odată cu perioada comunistă. Iniţial psihologiei i s-a cerut să devină o ştiinţă ideologică care să contribuie la formarea omului nou, omul comunist. În consecinţă, ancorarea internaţională s-a pierdut, psihologia devenind o ştiinţă locală, cu standarde şi personalităţi validate de partid, nu de comunitatea internaţională. Apoi, psihologia a fost interzisă ca instituţie de sine stătătoare: în 1977 s-au desfiinţat catedrele de specialitate din universităţi, iar din 1982 institutul de specialitate din Academia Română.

Atât catedrele cât şi institutul s-au reînfiinţat după revoluţia anticomunistă din 1989. Dar mentalitatea localizaţionistă din perioada comunistă a persista în cea mai mare parte a ştiinţei psihologice româneşti (în toate centrele universitare). Într-adevăr, accentul s-a pus (ex. în criteriile CNATDCU de promovare academică) iniţial tot pe cărţi/articole publicate în ţară, adesea fără proces de recenzie riguroasă, menţinându-se astfel un aparat conceptual şi metodologic vetust, rupt de ştiinţa psihologică modernă.

Din 2006 în cercetare (la CNCSIS/CNCS – unde eram membru/vicepreşedinte) şi din 2011 în promovarea academică (la CNATDCU – unde eram vicepreşedinte al comisiei de specialitate) am reuşit să propun spre adoptare ministrilor autorităţii din domeniu de atunci intrarea în normalitate a psihologiei, prin ancorarea în criteriile şi indicatorii normali din orice ţară modernă. Eram ghidat în acest demers de gândul că este inacceptabil, luând în calcul tradiţia de prestigiu a psihologiei româneşti, ca ponderea psihologiei româneşti în total publicaţiilor româneşti Web of Science să fie de aproximativ două ori mai mică decât contribuţia psihologiei internaţionale la toate publicaţiile Web of Science. Nu mă aşteptam la un efect imediat; dar în timp, mergând pe aceste criterii, reintegram astfel treptat psihologia românească în cea internaţională modernă. Această normalizare nu a durat mult, criteriile moderne fiind modificate la scurt timp (ex. la CNATDCU în 2012), anulându-se – în formula „imperiul contraatacă” – astfel orice şansă de normalizare a psihologiei după perioada comunistă.

Într-adevăr, criteriile academice existente în prezent (ex. CNATDCU) au inclus, de formă, şi unele criterii moderne (dar adesea distorsionate), copleşite însă de criterii locale şi criterii de funcţii academice/administrative. Spre exemplu, am ajuns să punctăm comparabil sau chiar mai bine decât un capitol de coautor la Cambridge University Press participări la tot felul de comisii şi comitete, membru (nu director!) în granturi naţionale, autor de materiale curriculare, etc.; punctăm la nivel de conferenţiar/profesor tot felul de indicatori pe care nimeni nu îi cuantifică la nivel internaţional ca mijloace de promovare academică (ex. recenzii ale unor lucrări la conferinţe, etc.). În fine, autorul de concepţie nu este punctat/valorizat deloc, ajungând astfel să avem oameni cu zeci de publicaţii şi poate sute de citări, dar fără lucrări internaţionale de concepţie, etc. Scurt spus, în psihologie cineva poate avea astăzi un punctaj foarte ridicat la criteriile CNATDCU, dar nici 25% din acesta să nu fie format din contribuţii ştiinţifice de concepţie riguroase, majoritatea punctajului derivând din publicaţii locale şi/sau din funcţiile/poziţiile  deţinute în mediul academic. Sigur, aceste funcţii pe care le tot critic sunt importante ca să întregească opera ştiinţifică a unei personalităţi, dar nu să o înlocuiască!

În final mă distanţez parţial de colegii mei Dobrean şi  Matu (2015), care au o doză mai mare de optimism în ceea ce priveşte evoluţia psihologiei româneşti. Considerând numărul psihologilor din mediul academic din ţară, coroborat cu datele prezente de Dobrean şi Matu (2015), se poate observa rapid că nici măcar 5% dintre psihologii români nu au vizibilitate internaţională şi sub 1% au impact internaţional. Aceste cifre nu sunt încurajatoare, ci produc frisoane, anulându-mi mulţumirea că eu ca cercetător, alături de alţi câţiva colegi, am iesit destul de bine!

În concluzie, prin politicile academice centralizate şi locale am ratat şansa normalizării psihologiei pentru cel puţin încă o generaţie (+20 de ani) şi am redus contribuţia acesteia la ştiinţa românească şi astfel la competitivitatea ţării. Practic am „omorât” psihologia – în forma ei modernă – din nou, tocmai când o generaţie nouă începuse să fie interesată de normalizarea acesteia. Comuniştii au „omorât-o”, desfiinţând-o; noi am „omorât-o”, „desfigurând-o”! Nici nu ştiu ce este mai rău…Cred că Goangă, Gruber, Motru, Mărgineanu, etc. nu ar fi foarte mândri de noi. Să bată clopotele!

Articol aparut pe blogul autorului.


Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "18 comments" on this Article:

  1. Consonant spune:

    Domnule David, este salutara interventia dumneavoastra dar am senzatia ca va opriti undeva la mijlocul drumului, fara sa indicati faptele si mai ales autorii. Care sunt masurile luate in ultimii ani si care au condus la situatia actuala si, mai ales, cine sunt faptuitorii? De cine/ce va este teama? Am ajuns ca in anul 2015 sa ne fie teama sa spunem lucrurilor pe nume? Asistam in ultimii ani la o batalie dusa mai mult sau mai putin pe fata impotriva valorilor reale, o intoarcere pe dos a adevarului, o navala a distrugerii, si totusi ne este teama sa spunem ca este o actiune politica, condusa de grupuri politice care se afla acum la putere. Sistemul de valori, care fusese cat de cat corectat in acord cu sistemul de valori din lumea civilizata si care conteaza in stiinta, este sub atac de cativa ani buni si nu stiu ce se va alege de el in urmatorii ani.

    • sfat pt. studenti psihologie spune:

      Curajos gestul d-lui David dar nu va avea urmari semnificative.

      Situatia in universitati la catedra de psihologie este grava. Mergeti pe site-urile marilor universitati din Ro si cititi cv-urile celor ce predau la psihologie. Cu exceptia unei minoritati ce au macar un material publicat de Springer, Wiley, Elsevier, Taylor & Francis, restul orbiteaza in circuitul conferintelor nationale (mediocre at best) si a gazetelor de perete. Daca macar ar citi carti serioase in limba engleza, multi ar avea cum sa compuna niste note de curs aduse la zi, nu depasite cu minim 10 ani.

      Pentru cei ce doresc sa umeze aceasta facultate:
      1. Nu va limitati la ce se preda la cursuri, este doar o imagine partiala si destul de superficiala a unui domeniu extrem de vast.
      2. Este important sa cititi variat, sa intelegeti complexitatea psihicului uman iar asta inseamna sa cautati in biblioteci carti de specialitate (publicate de ex. la Ed. Trei), sa gasiti pe internet (google.com, Scribd.com, booksee.org, etc) carti din domeniul psihologiei (in limba engleza), carti nu doar ref ceea ce vi se preda la univ ci si despre abordari psihoterapeutice, psihologie transpersonala, critical psychology, health psychology, etc. Accesul la articole academice e mai dificil, solutia ar fi sa va faceti cont pe Academia.edu si sa cititi ce va intereseaza din articolele postate de cercetatori.
      3. Nu asteptati sa terminati facultatea pentru a citi aceste carti. La finalul facultatii trebuie sa aveti deja o cultura solida in domeniu si sa gasiti 1-2 subiecte pe care sa le aprofundati.
      4. Nu incepeti formarea psihoterapeutica (care oricum costa destul de mult) pana nu analizati cu atentie toate abordarile prezente in Ro si acreditate COPSI. ESTE ESENTIAL SA ALEGETI CEVA CE VI SE POTRIVESTE (orientarea psihanalitica ori cea jungiana au un ridicat nivel de complexitate). Urmariti serialul “In Treatment “(in limba engleza nu versiunea romaneasca) pentru o imagine a meseriei spre care va puteti indrepta (daca vreti sa deschideti cabinet). Mergeti la diverse workshopuri de autocunoastere (sunt multi psihoterapeuti care le desfasoara, aveti posibilitatea sa intelegeti mai multe despre voi si oricum trebuie sa accelerati procesul de autocunoastere). Cititi materiale postate pe bloguri si siteuri (cafe gradiva, etc.)
      5. Nu urmati decat ciclul de licenta si maxim cel de master in Ro. Daca vreti sa faceti doctorat in psihologie si sa urmati o cariera in cercetare, plecati in SUA, UK, Canada, Franta. Alte destinatii sunt acceptabile doar daca la o universitate anume se gasesc experti pe subiectul ce va pasioneaza (luati legatura prin email cu ei). Pe internet gasiti cel putin un repository cu teze de doctorat (utile in a intelege metodologia folosita). Nu fugiti de abordarea calitativa (in Ro exista inca obsesia abordarii cantitative, a “p”-ului). Nu evitati cercetarea interdisciplinara daca subiectul ales e complex ( puteti avea multe de invatat din antropologia culturala, psihologica, a constiintei, etc.) Daca nu respectati pct. 2-3 (vezi mai sus), nu are sens sa plecati la studii in strainatate ca decalajul fata de Romania este urias si sunt sanse minime sa recuperati.

      P.S. Faptul ca testele de personalitate sunt cool nu inseamna ca toti cei ce le completeaza saptamanal (pe net) au stofa de psihoterapeut ori psiholog. Inclinatia naturala catre introspectie este esentiala daca vreti sa nu esuati lamentabil in aceasta meserie.

  2. androidul cu sobolani spune:

    problema tine si de Colegiul Psihologilor din Romania, o “gasca” care (nu-mi scuzati cacofonia) a monopolizat coordonarea practicii profesionale a psihologilor in Romania. elaboreaza arbitrar criterii de competenta profesionala, impun niste comisii localizate doar la Bucuresti unde trebuie sa se deplaseze 15.000 de psihologi periodic pentru diverse probleme profesionale minore si se acrediteaza intre ei pentru cursuri de formare complementara, conferinte si alte cele. in momentul de fata aproape ca sufoca practica profesionala in tara noastra. e de necrezut cum s-a transformat acest mecanism, care s-a nascut dintr-o intentie foarte buna, dupa framantari deosebite de-a lungul a 15 ani in perioada postdecembrista, intr-un monstru institutional. avand in vedere faptul ca majoritatea psihologilor se raporteaza la criteriile CPR, adica punctaj acumulat la diverse cursuri si conferinte sterile, “piata” psihologica a fost napadita de tot soiul de trepidusi care obtin acreditare de la CPR pentru un curs format din 20 de slide-uri powerpoint citand din 3 carti polirom. o seama de semi-profesionisti au dobandit notorietate, marea majoritate trepidusi din mediul universitar care tin cursuri de formare pe baza unei experiente in practica profesionala nu mai indelungata de 1-2 ani, in caz bun.
    apoi, stimate domnule David, sa tineti cont si de “alura” implicita de gestapo stiintific a profesionistilor cu indice Hirsch si articole ISI “fara numar”. majoritatea sunt cercetatori eminenti, insa atitudinea reformista pe care acestia ar impune-o este una radicala in sensul agresiv al cuvantului. un fel de “fundamentalisti” ai stiintificitatii. desigur, sunt de preferat in fata indivizilor anacronici care trag sforile de prin diverse comisii guvernamentale/parlamentare sau de pe la CPR. insa, ca tot il citati deseori pe csikszentmihalyi, si aflandu-va in pozitia de lider informal al miscarii “fundamentaliste”, ati putea gasi o cale de comunicare mai rezonanta a reformei.

    • iosiP spune:

      15.000 de phihologi? Ei pe bune, chiar de astia are nevoie Romania? Pai ultima oara cand m-am dus la psiholog mi-a pus niste cubiri de lemn in fata, sa “creez” ceva, iar penultima oara (pe cand lucram la o multinationala) a trebuit sa dau un test psihologic pentru ca aveam masina de serviciu. Intrebare: ce faceti daca un participant la trafic. M-a intrebat ce fac daca sunt insultat intr-un incident de trafic si i-am raspuns, dupa asteptari, ca parasesc locul fara a replica agresorului. Pai ce era sa-i spun, ca-i sparg marlanului parbrizul si il bag in spital daca “insista”?

  3. Cdatcu spune:

    Da. Trist. La fel, daca nu mai rau, si sociologia.

  4. Stefan Kogut spune:

    In sfarsit cineva care pune punctul pe i in ce priveste activitatea stiintifica si universitara din tara. Putem pune linie punctata in locul psihologiei, sa completam cu orice alt nume de domeniu, stiintific sau nu, cu exceptia artelor, poate !?, iar acest articol ar fi perfect valabil.

  5. B. Rusu spune:

    Numai o precizare privind istoria psihologiei in Romania: ea a fost introdusa in universitati inainte de activitatea elevilor lui Wundt. La Iasi a predat-o Leonardescu, Gavanescul, care nu era discipoli ai lui Wundt, iar la Bucuresti psihologia a fost predata mai de Zalomit (ca parte a filosofiei), apoi de Craciunescu-Leoveanu (seful catedrei de psihologie), Dimitrescu-Iasi (care predase si la Iasi). Inceputurile filosofiei la noi nu sunt legate de psihologia experimentala. Exista 50 de ani de psihologie universitara inainte ca Radulescu-Motru sa devina seful catedrei de Psihologie, Logica si Teoria Cunostintei. Titu Maiorescu, om cu mare influenta intelectuala, care a putut impune politici academice in Romania, el insusi cu veleitati de psiholog, a favorizat si a promovat pe herbartieni. Cu ei s-au facut inceputurile psihologiei ca stiinta empirica la noi.

  6. Academician spune:

    Domnule David, ca sa faci psihologie serioasa(excluzand aici psihoterapiile – toate empirice) ai nevoie de 2 capacitati rarissime in Romania:

    1. Trebuie sa stii matematica la nivel inalt

    2. Trebuie sa stii informatica teoretica (grafuri, automate, invatare automata etc.) si practica (sa programezi fluent)

    Eu nu cunosc niciun psiholog roman care sa aiba habar de asemenea cunostinte. Asa ca, intr-adevar, bat clopotele. Dvs. la UBB aveti departamente serioase de mate si info, de ce nu va luati colegii de departament si sa mergeti sa invatati mate si info cu ajutorul specialistilor clujeni?

    • Felicia spune:

      Excelent! Sa invete programare si matematici superioare sau sa nu faca nimic. Mai ales ca nici asa nu se vede ce fac. Toti psihologii se dau mari cand vorbesti cu ei, pot sa iti povesteasca teorie ore intregi. Practic, din ce vad eu in jurul meu, unde intervine un psiholog, acolo e un esec: colegii dificili sunt si mai dificili, sotii cu probleme se despart, copiii insuportabili isi eternizeaza naravurile. No thanks. Mi se pare abuziv sa mi se ceara sa platesc eu, din taxe, astfel de esecuri.
      In plus, daca psihologia de azi e asa de varza, nu vad de ce as crede ca Dvs sunteti mai competent. Si am tot dreptul sa cred ca si vestitul si mult mediatizatul Dvs sondaj nu e solid stiintific.Nu va suparati, nu e personal.

  7. lex spune:

    Dle David ştiti că regimul comunist a folosit psihologia ca metodă de tortură? Faptul este evidenţiat în DL 118/90. Iar “profesioniştii” au fost preluaţi şi folosiţi de regimurile postdecembriste în mod sistematic.
    Un caz care a făcut ceva vâlvă în urmă cu trei-patru ani este cel al actualului Gral bg(r) SRI Holdevici Irina Alice, turnătoare cu acte în regulă şi cu deosebit randament pe segmentul foşti deţinuţi politici (v.mai pe larg în PUTEREA ) Cu toate că a fost condamnată definitiv drept colaboratoare a Securităţii ca poliţie politică este şi în prezent membră SRI. V decizia 4978 din 12 aprilie 2013 a ICCJ SCAF din dos.165 / 2 / 2011,
    Mai citiţi şi materialele postate de Sergiu Simion despre drama psihologilor deveniţi cu voie sau nu colaboratori represivi ai regimului dictatorial.
    Această problemă nu poate fi abordată în mod onest şi fără a “acoperi” nenorocirile provocate de psihologi şi pshihologie în regimul comunist dacă nu analizaţi prestaţia din timpul comunismului. Şi în fosta URSS.

    • Luca spune:

      Multi dintre psihologii care au participat la actiuni de represiune inca mai profeseaza. Cum vreti sa aiba lumea respect/interes (ca de incredere nici nu poate fi vorba) intr-un astfel de corp profesional?
      De Visinescu ati auzit? E acum in curs procesul lui. De teroare ati auzit? In sondajul Dvs, ati tinut cont de violenta care s-a exercitat 45 de ani, sistematic, fizic si psihic, asupra romanilor? Ati facut comparatii cu alte tari care nu au trecut prin exterminarea elitelor, foamete, teama generalizata? Sau aceste aspecte nu sunt relevante?

  8. Peter Dan spune:

    Draga Daniel,
    Mi-e teama ca am ajuns din nou la vechea meteahna a formelor fara fond. Cei care au si painea si cutitul se opun cu indarjire oricarei modificari care le-ar lua din mana una sau alta, si prefera sa se aleaga praful de toate decat sa piarda din privilegii sau doamne fereste sa concureze pentru ele.
    Nimic nu-i sperie mai mult decat obligatia de a fi competent. Cand te ocupi de impachetat fum nu vrei criterii obiective.
    Impresia mea este ca de cand ne-am vazut, in 2008, la Conferinta de la Bucuresti a “Diasporei stiintifice” lucrurile nu au inaintat ci dimpotriva. Pacat.
    Toate cele bune,
    Peter Dan
    New York

    PS: Eu m-am tinut de cele discutate in 2008 si am prezentat in fiecare an 1-2 lucrari la Sibiu, in cadrul conferintei organizata anual de Marius Milcu si altii. Le poti gasi pe academia.edu

    • La SIBIU?! spune:

      La SIBIU?! Acolo publicati Dvs.???!!! OK… Sibiu sau Cluj, tot aia… intr-o revista cu FI>10 ati publicat? Daca DA, respect. Daca nu, continuati cu Sibiul.

  9. Sergiu Simion spune:

    De la “Psihologia poporului roman” la “Radiografierea psihologiei romanesti” sau implozia domeniului psihologic (http://sergiusimion.blogspot.ro/2015/06/de-la-psihologia-poporului-roman-la.html )

  10. Lucian Andries spune:

    E interesant de vazut ce atmosfera domina in psihologia romnaneasca – oamenii comenteaza pe la colturi, dar majoritatea se ascut sub diverse nick-uri. Asa incit, despre ce schimbari sa vorbim, daca psihologii nu au macar curajul exprimarii propriilor opinii.
    “prin politicile academice centralizate şi locale am ratat şansa normalizării psihologiei pentru cel puţin încă o generaţie (+20 de ani) şi am redus contribuţia acesteia la ştiinţa românească şi astfel la competitivitatea ţării.” Pai era clar ca o sa se intimple asa. “Baietii destepti” ai psihologiei romanesti s-au infit in posturile caldute si de acolo au inceput sa organizeze ei psihologia. Era normal sa se ajunga la esec – niste teoreticieni s-au apucat sa administreze un domeniu al practicienilor. Problema este de fond – in acel Colegiu nu ar fi trebuit sa aiba acces profesorii, indiferent ca sint universitari sau nu, pentru simplul motiv ca o organizatie a practicienilor trebuie condusa de practicieni, nu de unii care se cred mari psihologi pentru ca citesc niste carti din care povestesc studentilor la curs.

  11. Marlena spune:

    ”Partea cea mai interesanta este ca exact acele personalitati care nu au luat atitudine in acei ani, abandonand domeniul in bratele regimului si frangand astfel destinul social al unor generatii , conduc si acum aceasta nefericita breasla.
    In sfarsit, autorul omite in mod inexplicabil faptul ca psihologia nu si-a clarificat pana in prezent nici raporturile cu trecutul si represiunea comunista , nici statutul , nici misiunea sociala in conditiile actuale.
    Nici dupa 25 de ani nu se cunoaste aproape nimic despre numarul si activitatea psihologilor care au lucrat in Securitate si nici despre eventuala disidenta a altora . Traumele sociale si psihologice produse de activitatea Securitatii, sinistrul Experiment Pitesti, Revolutia, mineriadele, controlul social , presiunile politice , administrative si psihologice nu au fost considerate subiecte demne de atentia psihologiei .
    Mai mult decat atat, in egala masura autorul omite sa mentioneze confiscarea domeniului psihologic de catre instante straine domeniului si deturnarea sensului profesiei de psiholog.
    Prin modul subversiv in care a fost infiintat Colegiul Psihologilor din Romania , psihologia a devenit astfel un domeniu captiv reglementat de norme specifice mai degraba institutiilor de stat si institutiilor militare decat celor civile, iar psihologii au devenit prizonierii de constiinta ai propriului domeniu :”
    http://sergiusimion.blogspot.ro/2015_06_01_archive.html

  12. Marlena spune:

    ”Art. 1 SĂNĂTATEA MINTALĂ reprezinta o componenta fundamentala a sanatatii individuale si constituie un OBIECTIV MAJOR al politicii de sanatate publica.
    Art. 2
    Guvernul Romaniei, prin organismele sale abilitate, intreprinde masuri pentru PROMOVAREA si APĂRAREA sanatatii mintale, PREVENIREA si TRATAMENTUL tulburarilor psihice.
    Art. 3
    Ministerul Sanatatii este autoritatea competenta pentru organizarea si controlul activitatii de ocrotire a sanatatii mintale a populatiei. ”

    ”d) prin ECHIPĂ terapeutica se intelege grupul de profesionisti care asigura asistenta medico-psihiatrica a pacientilor aflati in spitalizare continua sau discontinua si cuprinde: PSIHIATRU, SPECIALIST MEDICINĂ INTERNĂ sau medicina de FAMILIE, PSIHOLOG , asistent medical specializat, asistent social, ergoterapeut si personal paramedical;
    e) prin personal paramedical, altul decat cel prevazut in Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare, se intelege un membru component al echipei terapeutice, altul decat medicul sau asistentul medical specializat;
    f) prin servicii complementare se intelege serviciile care asigura ingrijiri de sanatate mintala si psihiatrice, precum: CONSILIERE psihologica, ORIENTARE profesionala, PSIHOTERAPIE si alte proceduri medico-psihosociale;
    g) prin servicii comunitare se intelege serviciile care permit ingrijirea pacientului in mediul sau firesc de viata; ”
    http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_sanatatii_mintale.php

  13. Ronaldo Eldino spune:

    Pentru majoritatea psihologilor absolventi de facultate ciclul I Bologna se cer master sau formari complementare pentru schimbare de treapta supervizare-autonom. Pentru unii psihologi nu e necesar, comisia de munca si transporturi le da repede schimbarea de treapta: doar sa fie absolventi de facultate de trei ani, sa aiba un an de supervizare…

    si… mai trebuie sa aiba ,, trecere” la comisia de munca transporturi ,,potrivita”, cum e cea de acum.

    S.C.A. actualmente B(S)C.A., din Arad, absolventa de facultate ciclul I in 2013, loco Universitatea Aurel Vlaicu din Arad.

    La inscriere in CPR in 2013 primeste codul personal 14948. In data de 26.09.2013 primeste treapta de psiholog in supervizare in specialitatile munca si transporturi.

    Cunoscut fiind ca masterul ce reprezinta ciclul II Bologna sau alte formari complementare se intind pe durata a 2 ani, daca ar fi inceput o astfel de formare dupa terminarea facultatii in 2013, ar fi finalizat formarea in iunie-iulie 2015.

    Totusi in data de 21.11.2014 primeste de la Colegiu de la comisia de munca-transporturi schimbarea treptei de la psiholog in supervizare la psiholog autonom in specialitatile de mai sus, mai exact – dupa 1 an si o luna – de la data de 26.09.2013 cand a primit prima treapta de psiholog in supervizare.

    Sunt asemenea situatii acceptate de comisia de munca si transporturi, dar nu pentru oricine!

    Secretul acestei repugnate comisii il stiu multi psihologi dar li se da cu Flit daca deschid gura !

    Aceste informatii sunt publice si pot fi verificate pe site ul Colegiului in II M RUP 2013 SC TREAPTA site si in RUP Alfabetic General.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Daniel David


Daniel David

Profesor univ. dr., (conducător de doctorat), Şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din UBB (2007-2012), titularul profesurii internaţionale “Aaron T. Beck”... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)