joi, martie 28, 2024

Sa li se puna botnita! Cand plagiatorul se ocupa de jurnalisti

A venit asadar randul lui Grigore Cartianu sa fie amenintat. Plagiatorului nu-i sunt pe plac vocile critice. Este enervat, agasat, chiar exasperat. El vede lumea in termeni polari, ai unor dusmanii ireconciliabile. „Cine nu-i cu mine este impotriva mea”. Cu el este Badea, cel care isi permite sa se exprime birjareste despre figuri importante ale statului de drept, timp in care Ponta incuviinteaza mieros. Ce i-ar mai insulta si el pe Daniel Morar si pe Laura Kovesi, dar nu poate, nu-i da voie ‘Regulamentul” draconic impus de cerberii de la Bruxelles. Spirit manicheist si dictatorial, ii priveste pe critici drept inamici personali. Il fait la bonne mine, mimeaza un perpetuu suras, dar urzeste mereu jocuri urate. Mitomanul serial este ofuscat cand aude cuvinte precum „pucist” si „plagiator” desi stie ca ele desemneaza cu precizie faptele sale.

Cu cateva luni in urma, tot pe „Antena 3”, aceasta Directie de Propaganda si Anti-Cultura a USL, Ponta acuza conducerea ICR ca mananca bani publici spre a-l insulta pe el, impecabilul si imaculatul. A facut ce-a facut si a distrus ICR-ul ca sa scape de acei insuportabili Patapievici si Mihaies. Dupa care, cu sprijinul lui Claudiu Saftoiu, a abolit TVR Cultural. Nascut din neantul ideilor, Ponta aneantizeaza cultura. Daca ar putea, ar scoate revolverul, asemeni unui cunoscut personaj dintr-o piesa a unui dramaturg nazist. Spun unii ca-l deranja simpla prezenta a lui H.-R. Patapievici acolo. Plagiatorul vrea unanimitati encomiastice, viseaza ode, imnuri si panegirice. Sunt convins ca are o lista neagra cu numele celor care au cutezat sa-i ceara retragerea titlului de doctor.

„Întrebat de realizatorul emisiunii, Mihai Gâdea, pe banii cui trăiesc cei care „înjură” guvernarea USL, premierul Victor Ponta a spus: „Pe banii instituţiilor publice conduse de PDL”. Ulterior, Ponta a susţinut că este criticat zilnic de către un jurnalist care câştigă 7.000 de euro, dar nu-şi achită impozitele. Iniţial, el nu avrut să-l nominalizeze, dar, la insistenţele realizatorului, Ponta a spus „Gregoar”, aceasta fiind porecla lui Grigore Cartianu.”

Plagiatorului nu-i convin editorialele usturatoare ale lui Cartianu. Curajul jurnalistului de la „Adevarul” de a spune lucrurilor pe nume, in mod logic si informat, i se pare inacceptabil. Probabil ca se consulta in aceste seri cu amicul de agape Dan Sova, negationistul Holocaustului, ce pedepse ar putea inventa pentru intolerabilul Cartianu. Pentru el si „Adevarul” astazi, maine pentru „Romania Libera”, „Evenimentul Zilei”, Revista „22”, „Hotnews” si „Contributors”. Cand nu mai au idei, il suna pe Felix. Ori pe Relu. Ori, de ce nu, pe sofisticatul Puiu. Ii poate ajuta chiar si doamna Zoe.

Ponta nu concepe ca exista critici cinstite, comentarii oneste, ele nu pot fi decat „injuraturi”. Homo Praevaricatus este vindicativ si meschin, suspicios si badaran, vehement si venal. Recurge la cele mai consternante asocieri si insinuari. Nu-i pasa nici cat negru sub unghie de adevar. Care vor fi fiind „institutiile publice conduse de PDL” care il finanteaza pe Grigore Cartianu va ramane pe veci un mister insondabil. Dar conteaza pentru acest expert al tiribombelor propagandistice faptele reale, evidentele emiprice? Raspunsul este continut in intrebare. Nici cat negru sub unghie. Ceea ce vrea el este sa puna botnita criticilor, sa-i amuteasca, sa-i intimideze, sa-i infricoseze. Asa l-a invatat pe el Ilici, asa va actiona. Doar ca suntem in 2012, nu in 1946.

Versiune actualizata a articolului aparut in editia online a Revistei 22:

http://www.revista22.ro/sa-li-se-puna-botnita-cand-plagiatorul-se-ocupa-de-jurnalisti-18278.html

Distribuie acest articol

28 COMENTARII

  1. Dle Tismaneanu, Dl Traian Basescu a recomandat romanilor sa nu se uite la Antena 3 pentru ca-l critica intr-una !!
    Ce va mira la Ponta ?!
    Toti o apa si-un pamant !!
    Astia ar prefera o Romanie fara presa, ca-n vremea comunismului, sa nu se atinga nimeni de matrapazlacurile lor !!
    Asa-s toti politicienii Romaniei, de 20 de ani !!!

        • Nu voi intra intr-o polemica despre cine este mai bun sau mai putin bun. Sa ne ocupam, daca se poate, de tema articolului. Sunt faptele despre care scrie dl Cartianu reale? Eu cred ca sunt. Si nu doar eu. Este dl Cartianu o voce a PDL? Sa fim seriosi.

          • Nici nu doresc o polemica, eu insumi opinand ca nu e vreunul mai bun sau mai putin bun decat celalalt.

            Nu citesc articolele domnului Cartianu. A scris la un moment dat in pe atunci muribunda „Ziua” si isi schimba politica editorialista in functie de hachitele proprietarului publicatiei. Inclin insa sa va dau dreptate si sa admit ca lucrurile despre care scrie acum sunt reale. Dar in contextul in care pe acest site foarte adesea se folosesc argumente de gen Antenele si Felix, e imposibil sa nu remarci cat de putine sunt exemplele din politica trustului respectiv, precum acesta de fata, aduse in discutie ca fiind neconforme realitatii. Desi sunt pe drept si intolerabil taxate ca atare, totusi ele raman momente cu adevarat punctuale din programul lor si ar rezulta ca restul sunt la fel de reale precum cele descrise de domnul Cartianu.

  2. Ponta ( si cei asemeni lui) „subcutaneaza” . Baga PDL inainte ori de cate ori are de
    scos vreun cuvant pentru ca, la unii, chiar prinde.
    Pdl-ul a fost aproape anihilat, in vara asta, numai si numai cu vorbe de claca.
    Pe multi, astfel de „ambuscade” ii lasa cu gura intredeschisa (fara cuvinte, adica).
    Bombardamentul cu informatie de rahat (improscarea, care va sa zica) murdareste si,
    oricat speli nu mai obtii albul de dinainte.
    Viata ne-a condamnat sa fim „colegi de clasa” cu „țațele” astea usl-iste si, chiar si
    daca doar ripostezi la comportamentul lor țațesc tot ți se face scarba si de tine insuți
    si, chiar si daca doar ripostezi si nu mai esti, tu insuti.
    Din pacate, invatatul Vietii „dupa ureche”, „furatul” acestei meserii (cea mai complexa
    si mai onoranta intre meserii) nu poate duce la „implinirea ca om” in adevaratul sens
    al acestei sintagme ci doar in sensul pe care-l dau cuvintele unor minunatii de
    hadriani.

  3. „Cu cateva luni in urma, tot pe “Antena 3″, aceasta Directie de Propaganda si Anti-Cultura a USL, Ponta acuza conducerea ICR ca mananca bani publici spre a-l insulta pe el, impecabilul si imaculatul. A facut ce-a facut si a distrus ICR-ul ca sa scape de acei insuportabili Patapievici si Mihaies. Dupa care, cu sprijinul lui Claudiu Saftoiu, a abolit TVR Cultural.”

    Dl. Tismaneanu – aici Victor Ponta are dreptul sa critice (nu comentez cum si unde a facut-o), pentru ca ICR este o institutie publica, finantata de la buget. E mai putin important cine o patroneaza. Nu am vazut pe nicaieri in lume directori de institutii publice tocand opozitia politica in mass-media. Niciunde. Vreau sa subliniez ca domnii Patapievici si Mihaies au dreptul la orice opinie politica personala ca orice cetatean roman. Intamplator sau nu le impartasesc punctul de vedere, mai putin afinitatile domniilor sale catre Traian Basescu, dar asta este deja alt subiect. Nu comentez acum performanta profesionala a distinsilor dvs. prieteni (excelenta), dar putina abtinere in domeniul simpatiilor politice se cuvenea pe durata mandatului domniilor lor la ICR. Din nefericire confuntand direct si public „the killer trio” Ponta-Antonescu-Felix s-au expus valului de resentiment al coalitiei. ICR-ul a devenit o prada usoara. E o situatie in care toata lumea a pierdut.

    Si TVR-ul este o prada usoara pentru ca este etern o institutie publica falimentara. Asa ca orice actiune de suspendare a unui canal sau emisiune ce deranjeaza poate avea o explicatie financiara. E valabil pentru orice vine la conducerea institutiei, in functie de alternanta politica la putere. Cu bine!

    • „aici Victor Ponta are dreptul sa critice (nu comentez cum si unde a facut-o), pentru ca ICR este o institutie publica, finantata de la buget.”

      Are dreptul să critice… ce anume? Activitatea ICR?! Sigur ca da: dacă a fost nesatisfăcătoare sau dacă el crede că a fost nesatisfăcătoare (dreptul la opinie personală nu i-l poate lua nimeni), V.V. Ponta are dreptul să critice acele aspecte care nu l-au mulţumit.

      „E mai putin important cine o patroneaza.”

      Aşa este. Mai precis, numele persoanei care patrona ICR şi simpatiile politice ale acesteia ar fi trebuit să rămână un parametru absolut irelevant în criticarea instituţiei respective.

      „Nu am vazut pe nicaieri in lume directori de institutii publice tocand opozitia politica in mass-media.”

      Nu înţeleg despre ce vorbiţi. Domnul prim-ministru se află cumva în opoziţie?
      Dacă fraza este o aluzie la activitatea mediatică de critic făţiş al USL a persoanei H.R. Patapievici, fără îndoială că este vorba de o libertate înscrisă între Drepturile Omului şi Cetăţeanului şi garantata de Constituţie, aceea de a avea o opinie politică personală pe care să o exprimi în public. Nu sunt sigur că mulţimea directorilor de instituţii publice din toată lumea care „toacă mediatic opoziţia” este o mulţime vidă şi nici nu m-aş hazarda să avansez vreo statistică în acest sens, însă sunt sigur că libertatea de exprimare nu are de-a face cu funcţia ocupată atâta vreme cât eventualele luări de poziţie nu sunt făcute în calitatea de titular al respectivei funcţii şi nu implică instituţia însăşi, ci sunt făcute în calitate de persoană publică, de locuitor implicat al cetăţii.

      „Nu comentez acum performanta profesionala a distinsilor dvs. prieteni (excelenta), dar putina abtinere in domeniul simpatiilor politice se cuvenea pe durata mandatului domniilor lor la ICR.”

      Ei bine, tocmai aceasta este fundamental greşit. Atâta vreme cât activitatea ICR nu este esenţialmente una politică iar echidistanţa institutului din acest punct de vedere nu a fost pusă de jure şi de facto în cauză prin atitudinea publică critică a persoanei H.R. Patapievici (întâmplător şi director al ICR), îndemnul la abţinere constituie o limitare abuzivă a libertăţii de exprimare. Într-o societate totalitară, neliberă, „abţinerea” la care faceţi aluzie este o opţiune de la sine înţeleasă, iar V.V. Ponta mizează pe reflexele moştenite sau picurate în conştiinţa electoratului în acest sens. Într-o societate liberă (aşa cum este cea pe care la nivel declarativ o proslăvim cu toţii ca model de urmat), actiunile vindicative ale lui V.V. Ponta rămân un atentat la morală şi la bunul simţ. Calea firească de analiză a situaţiei trece prin disocierea absolută a calităţii de director ICR şi a acţiunilor efectuate în această calitate ce implicau institutul, de cea de persoană publică ale cărei opinii suscitau un anume interes mediatic cu multă vreme înainte de a deveni director ICR: într-o societate normală, tot ceea ce nu este interzis explicit prin lege este permis. Calea brutal incorectă de tratare a cazului este asocierea indisolubilă într-un fel de ghiveci a tuturor caracteristicilor persoanei care îndeplineşte o anumită funcţie.

      • Multumesc pentru raspuns, dl. Dionis. In primul rand ce am comentat anterior nu se vrea o critica la adresa domnilor Tismaneanu, Patapievici si Mihaies. Nu trebuie perceputa in acest fel.

        Spuneti dvs:

        „Are dreptul să critice… ce anume? Activitatea ICR?! Sigur ca da: dacă a fost nesatisfăcătoare sau dacă el crede că a fost nesatisfăcătoare (dreptul la opinie personală nu i-l poate lua nimeni), V.V. Ponta are dreptul să critice acele aspecte care nu l-au mulţumit.”

        Modul cum puneti problema ma impinge sa fac pe Avocatul Diavolului…Victor Ponta poate critica orice in legatura cu ICR. Asta nu inseamna ca are si dreptate. Ce intr-adevar poate ataca legitim este modul in care functionari ai statului au criticat -pe atunci- opozitia politica. Repet, distinsii domni HRP, MM si VT pot declara PUBLIC orice atat timp cat nu conduc sau prezideaza institutii PUBLICE, finantate de la buget. Asta este unversal acceptat in toata lumea civilizata.

        Spuneti dvs.:

        „Nu înţeleg despre ce vorbiţi. Domnul prim-ministru se află cumva în opoziţie?”

        Nu, acum nu se afla, dar va rog sa va reamintiti ca se afla in opozitie inainte de motiunea de cenzura introdusa in Parlament in legatura cu Guvernul MRU. La acea vreme, distinsii intelectuali din fruntea ICR au atacat in nesfarsite randuri coalitia USL. Domnul HRP s-a oprit la un moment dat, domnul Mihaies a continuat numar de numar in editorialele EVZ, pot spune in pur stil iacobin, radical. Arhiva electronica a ziarului sta dovada in acest sens. Repet, asta nu inseamna ca domnul MM nu ar fi avut dreptate din multe puncte de vedere cu ce a scris. Problema este pozitia pe care o ocupa domnia sa in acel moment si tonul folosit.

        Spuneti dvs.:

        „Ei bine, tocmai aceasta este fundamental greşit. Atâta vreme cât activitatea ICR nu este esenţialmente una politică iar echidistanţa institutului din acest punct de vedere nu a fost pusă de jure şi de facto în cauză prin atitudinea publică critică a persoanei H.R. Patapievici (întâmplător şi director al ICR), îndemnul la abţinere constituie o limitare abuzivă a libertăţii de exprimare. ”

        Defel! In momentul cand reprezinti o organizatie/institutie publica preferinta politica in individului devine o chestiune exclusiv privata. Aceasta libertate a cuvantului este prost inteleasa in Romania si da dreptul oricui sa spuna orice din orice pozitie, asta cand situatia cere altceva, in esenta moderatie si neutralitate. ICR reprezinta cultura romana in intregul ei, nu este impartita pe culori si acronime politice. Am sa dau une exemplu, pe care l-am folosit in editorialului domnului Mircea Marian din EVZ: Vivian Schiller presedinta NPR (National Public Radio in SUA, organizatie finantata din donatii publice) a fost nevoita sa isi prezinte demisia in martie 2011, dupa ce o camera ascunsa a surprins o conversatie a acesteia in care ii considera pe republicani ‘anti-intelectuali’ si pe membri miscarii Tea Party ‘rasisti’.

        Va dau in intregime dreptate in ceea ce priveste actiunile lui Victor Ponta (va asigur ca nu sunt simpatizant al noii adminstratii de la Bucuresti pe care o consider total iresponsabila)…trecerea ICR de sub tutela prezidentiala sub cea parlamentara, marginalizarea fostei conduceri (repet: competenta si profesionista) si reactivarea noului ICR sub umbrela Cantarii Romaniei de pe vremea lui Ceausescu. Sub conducerea dlui Marga, astept vata pe zahar, lanturi cu calusei, batute gorjene si invartite tulcene la simpozioanele ICR. Trai pe vatrai!

        Mi-a facut placere, va doresc numai bine!

        • Ummm. Nu. În lumea civilizată, legislaţia este orientată în a specifica exact ceea ce este interzis. Un principiu fundamental de abordare spune că dacă o acţiune anume nu este interzisă atunci este permisă şi juridic inatacabilă. În cazul particular în care ar fi vorba de limitarea unor drepturi sacrosancte ale omului/cetăţeanului (cum este libertatea exprimării opiniei), acest lucru se poate face numai în anumite circumstanţe iar atunci este [necesar să fie] specificat explicit în „fişa postului” ocupat. De exemplu, ca ofiţer activ nu ai voie să te implici în politică, iar aceasta este specificat în lege. Nu există însă nicio lege care să interzică explicit conducătorilor de instituţii publice să îşi exprime în public părerile politice şi să critice un anumit punct de vedere partinic. Unica obligaţie pe linie de servici a acestor conducători/preşedinţi este să nu amestece părerile personale cu activitatea instituţională şi să nu îşi ghideze instituţiile publice administrate după criterii venind din sfera politicului. Doar dacă în contractul de muncă semnat la angajare este stipulată o clauză explicită: „pe durata exercitării funcţiei angajatului i se interzice exprimarea unor păreri politice în public, chiar şi în afara cadrului instituţionalizat, deoarece acestea sunt considerate incompatibile cu demnitatea conferită de funcţie”, putem discuta despre acţiuni inoportune ale persoanelor amintite mai înainte. Însă nu este cazul aici: puteţi fi sigur că dacă ar fi existat o astfel de clauză în contractele de muncă ale lui HRP sau MM, vremelnicul actual premier i-ar fi dat afară direct din posturile ocupate pentru încălcarea acestor contracte de muncă, nu şi-ar mai fi pierdut timpul cu ocolişul tăierilor bugetare pentru onor instituţie păstorită.
          Aşadar legal vorbind, nu există nici cel mai mic temei de condamnare a activităţii vocal critice a lui HRP sau MM la adresa fostei opoziţii. Putem cel mult să ne întrebăm dacă este oportun din punct de vedere moral ca un şef de instituţie publică să posede opinii politice pe care să şi le exprime în public. Există două aspecte prin care un astfel de demers poate fi condamnabil la acest nivel:
          1. dacă şeful respectiv se foloseşte de popularitatea sa ca şef al instituţiei respective pentru a îşi difuza mesajul politic. În alte cuvinte, aceasta înseamnă că el se foloseşte de vizibilitatea publică a funcţiei pentru a îşi mări artificial audienţa. Este acesta cazul lui HRP?! Aşa cum am amintit pe scurt în mesajul trecut, nu: dl. Patapievici este un personaj bine cunoscut publicului din ţară (şi nu numai) cu mult dinainte de a fi ajuns director al ICR, părerile sale politice sau de altă natură constituie de mulţi ani încoace subiecte aprinse de dezbatere cu partizani şi opozanţi mai mult sau mai puţin convinşi. Dl. Patapievici şi-a expus opiniile politice critice nu îmbrăcate în haina „eu sunt directorul ICR deci ascultaţi-mă fiindcă acest fapt conferă o greutate extraordinară spuselor mele” ci, precum de obicei, ca pe nişte păreri personale construite şi argumentate prin propriile raţionamente pornind de la un set de informaţii de bază. În consecinţă, e greu de susţinut că HRP s-ar fi folosit de funcţie pentru a câştiga o audienţă suplimentară favorabilă (mai curând invers, ICR a căpătat un plus de imagine datorită prezenţei unei personalităţi controversate dar indiscutabil puternice precum HRP ăn fruntea sa).
          2. dacă activitatea instituţiei are tangenţă cu politicul iar opţiunile şefului influenţează potenţial alegerile profesionale ale subalternilor. În alte cuvinte, activitatea instituţiei s-ar ghida după opţiunile politice ale şefului în ideea ca el va fi mai mulţumit dacă subalternii fac ceea ce îi place. Este acesta cazul ICR?! Nu. Activitatea culturală are specificul ei şi nu se desfăşoară mai bine sau mai rău dacă persoanele implicate de la institut au simpatii sau antipatii pentru PNL, PSD, PDL, PPDD, PNŢCD sau orice altă formaţiune politică din ţară (evident, în măsura în care partidele respective înţeleg să nu propună şi să nu promoveze o versiune de cultură personalizată prin platforma-program, năimită să servească unor scopuri de îndoctrinare, în genul păşunismului spre care pare-se că ne îndreptăm mai recent). Pe de altă parte, nimeni nu a avut vreun cuvant de reproş privind vreo eventuală discriminare instituţională pe criterii politice în cadrul ICR, nici măcar vremelnicul actual premier atat de criticat şi de slobod la limbă. Activitatea ICR a fost nepolitică şi transparentă, indiferent de opţiunile unora dintre şefii ei (că veni vorba: directorul IMAR=Institutul de Matematică al Academiei Române are voie să aibă opţiuni politice în public?! sau există şi pentru el temerea că sub conducerea lui, cercetătorii vor produce matematică politizată?!)
          Nu văd alte temeiuri morale de critică a criticilor domnilor HRP şi MM în afară de aceste două aspecte generice pe care le-am văzut mai sus că nu sunt aplicabile în acest caz.

          „Aceasta libertate a cuvantului este prost inteleasa in Romania si da dreptul oricui sa spuna orice din orice pozitie, asta cand situatia cere altceva, in esenta moderatie si neutralitate. ICR reprezinta cultura romana in intregul ei, nu este impartita pe culori si acronime politice.”

          Din punct de vedere instituţional, dl. HRP a acţionat politic neutru. Din punct de vedere personal, nu. Una nu are de-a face cu alta. Într-o societate normala, cele două aspecte nu sunt făcute ghiveci: în timpul liber, neinstituţional, oricine are dreptul sacrosanct să facă orice nu îi este interzis prin legi şi regulamente.

          „Vivian Schiller presedinta NPR (National Public Radio in SUA, organizatie finantata din donatii publice) a fost nevoita sa isi prezinte demisia in martie 2011, dupa ce o camera ascunsa a surprins o conversatie a acesteia in care ii considera pe republicani ‘anti-intelectuali’ si pe membri miscarii Tea Party ‘rasisti’.”

          Un post public de radio sau unul de televiziune nu sunt instituţii exclusiv culturale ci în primul rând de ştiri, analize şi comentarii inclusiv pe domeniul politic, calitate în care au teoretic obligaţia de echidistanţă. Exemplul este irelevant aici fiindcă situaţia discutată este fundamental diferită: antipatiile politice ale şefului sunt de natură de a ridica suspiciuni legitime asupra neutralităţii politice a dezbaterilor de pe postul respectiv (în afară de aceasta, un cuvânt greu de spus l-au avut şi cei care au efectuat donaţiile, „tax payers”, şi care au apreciat că o persoană care îi cataloghează în bloc într-un anumit fel în virtutea opţiunilor politice nu ar trebui să ocupe un astfel de post în care poate instituţional să se implice partizan în lupta politică; evident, nu acesta este cazul lui HRP care cu ICR-ul nu putea face mai nimic în lupta politică, dat fiind specificul acestei instituţii, pentru a nu mai vorbi de directorul IMAR pe care vă invit să îl consideraţi exemplul de test mental canonic al situaţiilor de acest gen).

  4. sehr geehrter herr professor,

    am gasit urmatorul link si un counicat al domnului alexandru florian.http://www.ziare.com/dan-coman-sova/ministru-pentru-relatia-cu-parlamentul/dan-sova-aparat-de-directorul-institutului-elie-wiesel-1183163

    ma gandesc ca, in spiritul eticii si echitatii (daca doriti a societati nesocialiste multilateral dezvoltate), ca daca unii fosti comunisti sunt spalati ca au condamnat intre timp (unii mai sincer altii nu, dar vorbim de acte publice aici!) comunismul, de ce nu se aplica si pentru negationisti. ma gandesc de exemplu ca domnul mihail neamtu in tineretile dumisale a venerat Capitanul, asadar a sanctionat (involuntar desigur – tot nu am invatat cu smileys) micile orori comise de legiune, pentru ca apoi sa se distanteze, in mod corect, de asemeni atitudini dar mai ales practici, care i s-au infatisat fie mai putin crestine sau de-a dreptul criminale (nu stiu sa se fi pronuntat, dansul inteleg fiind teolog – sau daca am omis, atunci mea maxima culpa).

    nu ma indoiesc ca exista amenintari, dar am impresia totusi ca asistam la o voita isterizare si din partea presei mai ales victimizare. cei de la antene se plang ca vrea basescu sa-i inchida (copy right-ul este detinut deja de dan diaconescu – a fost deja inchis, deci exista precendent), acum cartianu zica ce vrea ponta sa-l inchida, etc. am mai asistat si la un flagrant la facultatea care vindea diplome inscenat de rector parca unui jurnalist de tabloid pe motiv de santaj – de parca mai avea respectivul ceva de pierdut – suntem in absurdistan, si din pacate loviturile de stat in desfasurare impanate cu puciuri parlamentare si justitie faptuita online, unde publicul afla inaintea inculpatului de ce acesta va fi invinuit dau o imagine destul de clara si sinistra a prezentului din spatiul carpato-danubiano-pontic. prin corelarea semantica ponta cu pontic, sa fie oare ca am ajuns la capatului unui ciclu si sa speram ca poate incepe ceva nou?

    • Dl Florian este directorul unui institut aflat in subordinea premierului Victor Ponta. Am scris pe subiectul Sova destul, nu are sens sa reiau ce-am spus. Puteti gasi textele mele cu usurinta. Tin insa sa pricizez un lucru: Mihail Neamtu a scris un text in adolescenta pe care l-a regretat public in repetate randuri. Dan Sova a negat genocidul comis impotriva evreilor romani de regimul Antonescu (cunoasteti, desigur, legislatia pe subiect) in momentul cand era purtatorul de cuvant al PSD. Cred ca vedeti diferenta. Nu voi putea continua discutia zilele acestea (plec din Washington si revin miercuri seara).

      • sehr geehrter herr professor!

        in primul rand o calatorie placuta si spor in orice intreprindeti.

        inteleg totusi ca domnul sova si-a cerut scuze public – faptul ca acel institut „elie wiesel” se afla in subordinea guvernului nu cred ca are importanta. astazi e guvernul ponta, maine o sa fie alt guvern, nu cred, sau vreau sa nu cred ca aceasta are vre-o influenta asupra domnului florian. din punctul meu personal de vedere nu consider ca este bine sa ajungi la o anumita varsta si sa mai faci astfel de afirmatii, dar strict formal vorbiind acestea au fost retractate. nu cred ca este mai rau sa faci astfel de afirmatii intr-o functie, cred ca este rau indiferent in ce postura le faci. acum cateva zile doar un cititor si comentator evoca netarmurita dragoste ce o purta churchill lui stalin, judecand dupa poza de grup de la yalta, si il considera pe stalin marele protector al democratiilor occidentale – sa-l acuzam de negationism al holocaustului rosu?

        hochachtungsvoll,
        ihr frank g. schmidt

          • sehr geehrter herr professor,

            poate cititorul sub pseudonimul vicentiu va face parte din noul guvern de dupa 9 decembrie. (smiley puneti dumneavoastra) ar trebui sa retracteze oficial caci dupa aia ii spunem ca-i stalinist, si nici astia nu prea sunt pe placul nostru.

            hochachtungsvoll,
            ihr frank g. schmidt

  5. „…nu-i sunt pe plac vocile critice. Este enervat, agasat, chiar exasperat. El vede lumea in termeni polari, ai unor dusmanii ireconciliabile. “Cine nu-i cu mine este impotriva mea””

    In locul punctelor puneti numele oricaruia dintre dregatorii romani ai epocii. Va asigur ca li se potriveste tuturor in egala masura. Nu mai dau si nume, ar trebui sa insir de la consilierii comunali la presedintele statului.

    • eu vad o MARE diferenta intre a fi agasat si a vorbi/actiona contra. Ce zici? SI pe mine ma agaseaza vecinul cu unele comportari, dar nu-l amenint, nu-l discreditez in fata rudelor sau vecinilor si nu… si nu…..

  6. Domnule profesor,
    Dupa articolele scrise in ultimile zile ma gandeam ca, in sfarsit, profesorul de politologie Vladimir Tismaneanu are interventii pe teme interesante si in domeniul in care are o expertriza unanim recunoscuta. Cand colo, ce sa vezi ?.Obsesiile Ponta, Sova, Felix, A3 nu-i dau pace. Daca pana si cronicarul sportiv autointitulat Gregoire Ecrivain, ajuns scriitor prin povestirea unor dosare despre revolutie si datul cu parerea in editoriale si la unele posturi poate fi un personaj apreciat de cineva de valoarea dumneavoastra, atunci nu mai am nimic de zis. E dreptul dumneavoastra sa va folositi timpul cum doriti si sa scriti despre considerati dumneavoastra ca merita. Din punctul meu de vedere aveti multe alte lucruri interesante de scris si care raman valabile in timp.

    • Nu are importanta prea mare ca e vorba de Grigore Cartianu sau de altcineva. Chestiunea grava este amenintarea la care s-a pretat primul ministru la adresa cuiva care l-a criticat in mod sistematic. Acesta este un subiect preocupant intr-o societate ce se revendica libera.
      Daca Grigore Cartianu a afirmat neadevaruri demonstrabile juridic, Ponta are toata libertatea sa il dea in judecata pentru defaimare. Daca Grigore Cartianu nu a afirmat falsuri ci doar si-a exprimat niste pareri bazate pe fapte concrete, Ponta ar fi trebuit sa aiba intelepciunea necesara sa taca. Parerea domnului Tismaneanu este ca primul ministru nu numai ca a ratat cu brio o noua ocazie de a isi tine gura inchisa ci a si inmultit in mod ingrijorator cu aceasta ocazie numarul deja mare de semne de intrebare privitoare la oportunitatea permanentei sale intr-o functie publica intr-un stat democratic al UE.

  7. …Schlageter, Act 1, Scena 1 „Cand aud vorbindu-se de cultura eliberez piedica Browning-ului meu”…

    Superb!

    Domnule Profesor Tismaneanu, citindu-va, imi place din ce in ce mai mult de Basescu. A VAZUT ce valoare formidabila obtine prin cooptarea dumneavoastra in echipa sa.

    Sper ca prin acest citat sa nu-i dati idea individului, altfel cu idei putine dar fixe, sa-si procure un Browning…

  8. Dle Tismaneanu, am vazut aseara (1 oct.) un interviu cu Ponta la Antena 3 (moderator Gadea) in care Ponta spunea ca exista oameni care scriu in fiecare zi impotriva lui si ca el nu intelege cum de poate cineva sa se trezeasca in fiecare zi cu ganduri dusmanoase la adresa lui. Mai spune ca el, personal, nu este in stare de asa ceva. Si-atunci as fi vrut sa-i dau numai cateva exemple concrete prin care sa-i demonstrez ca minte (iar): Basescu, Macovei, Udrea s.a.

  9. Domnule Profesor Tismaneanu,
    Ma bucur ca atrageti atentia asupra tentativei comunistoide de re-subjugare a presei precum in vremurile in care guverna Insusi Detinutul si ma bucur si mai mult ca majoritatea comentariilor la articolul dvs sunt ostile, semn ca ati atins coarda sensibila si ca ati trezit urss-ul din adormire!
    Oricum, Premierul Copy-lot al rablei in trei roti ce inca se mai autodenumeste coalitia USL, ca si yes-menii lui, se comporta ca acasa in mijlocul antenelor lui Felix, ca intr-o casa asediata, mai précis, dezvoltandu –si si alimentandu-si reciproc cu “analistii” (in toate sensurile) de serviciu ai Motanului, sindromul fricii permanente de figurile malefice ale ziaristilor independenti care se itesc pe la gard incercand sa vada ce mai fierbe in oala cu catran si zgaltaie reteaua metalica a plasei pe care aceste televiziuni vor sa o arunce pe ochii populatiei (si -helas! – au cam reusit, ca sa fim realisti)!
    Circul de-abia incepe, caci vin alegerile din 9 dec (mai curand 1946, decat 2012- aici va contrazic!).

  10. Constat cu regret ca in PSD nu mai exista oameni inteligenti. De ce? Pentru ca te lasa purtat pe valuri de A3 este in politica ca si cum ti-ar fi conducator de doctorat Vanghelie in stiinta. Compromiterea este un termen prea delicat, este pur si simplu un spatiu al degradarii morale facuta sub aspectul unui fizic elegant. Ce diferenta ar putea fi intre ceasurile lui Becalli si cravatele lui Gadea? Ambii se imbraca elegant dar ceea ce le iese din gandire arata un neam prost, ocult, sindrofic si murdar. Exterm de murdar. Ponta ar trebui sa stie un lucru banal: aparitiile sale TV sunt monitorizate de toate ambasadele din Romania. Nu pentru ca sunt puse de Base ci pentru ca intra in fisa postului. Asa fac si ai nostri! Si atunci, cum poate Ponta pretinde respect si consideratie cand se imbiba in rahatul jurnalistic de la A3, cand este fortat sa aiba un limbaj dublu sau cand din teama il face pentru a-l satisface pe Gadea si Felix. Va spun ca cunosc deja la Bruxelles politicieni importanti europeni care evita sa mai fie fotografiati sau surprinsi langa Ponta. El devine ciumat pe zi ce trece, printre politicieni si oameni de afaceri dar A3 il tine sub anestezie ducandu-l intr-o gaura de unde nu va mai iesi. In acest moment PSD-ul risca ca partid sa fie asociat cu nazismul de la A3 si asta ii va fi fatal pe plan extern.

    • Derbedeul plagiator, mincinos, incompetent si impertinent are niste obiective clare, pe care trebuie sa le atinga, indiferent cit de murdare, cit de abjecte sunt mijloacele folosite.
      Derbedeul plagiator trebuie sa cistige alegerile, prin orice mijloace, oricit de murdare, oricit de ilegale, trebuie sa puna mina integral pe justitie, trebuie sa-i scape pe infractorii din usl (si din spatele usl) de puscarie, trebuie sa creeze conditiile pentru ca hotii din usl sa poata fura, fara sa fie pedepsiti.
      Alegerile nu le poate cistiga decit :
      1. manipulind fara scrupule alegatorii, prin intermediul televiziunilor Ministerului Propagandei, adevarate oficine a minciunii, calomniei, dezinformarii si intoxicarii persoanelor fara minte, fara scoala, fara carte, fara creier
      2. fraudind masiv alegerile
      Este clar ca Derbedeul plagiator nu pune niciun pret pe impresia pe care o face in occident.
      Toata lumea stie deja ca este un mincinos, un mega plagiator, un neistravit, un infractor care a condus o lovitura de stat si a organizat fraudarea masiva a referendumului.
      In cazul lui, nu-ti trebuie niciun fel de dovezi pentru a fi sigur ca a plagiat lucrarea de doctorat, vazind ca nu este prieten cu cartea, cu munca, cu studiul, cu cercetarea. Nu-ti trebuie niciun fel de dovezi pentru a fi sigur ca a plagiat lucrarea de doctorat, vazind ca s-a inhaitat doar cu repetenti, corupti, infractori, incompetenti, incompatibili, informatori, plagiatori, proxeneti, santajisti si lichele.

  11. Cartianu, multi ziarisi si artisti se inseala cind il critica pe Blejnar.
    Masura de impozitare a drepturilor de autor, peste o anumita valoare, este foarte corecta.
    Scutirea de impozit a artistilor are la baza faptul ca munca acestora este (sau era) foarte slab remunerata. Scutirea de impozit este un ajutor dat artistilor, de catre societate.
    Atunci cind un artist sau un ziarist cistiga, din aceasta meserie, sume mai mari de 35.000 de euro pe an, adica peste 3.000 de euro pe luna, inseamna ca nu mai are nevoie sa fie sustinut de stat, prin scutirea de la plata impozitului.
    Scutirea de la plata impozitului peste o asemenea suma este imorala si reprezinta o mare nedreptate facuta altor categorii sociale (profesori, medici) ale caror salarii, mult mai mici, sunt impozitate.

  12. Eu ma pretind a fi pd-ist, pornit din ziua Revolutiei (de la aparitia lui Roman) pe o aceeasi
    directie ca el (am spus special „ca” si nu „cu” dar, prin efect al acestui „ca el” devine in mod
    automat si, „cu el”).
    Am mers impreuna pana cand, ca in „silogismul cainelui”, adulmecand urmele si alegand,
    in raspantie, drumul, fiecare a luat-o pe unde la dus propriu-i nas (simț ).
    Ma lasa rece (ca pe orice adevarat PD-ist ) ca a disparut FSN cata vreme a disparut prin
    includere (deopotriva si „autoincludere” si „includere ) intr-un partid democratic mai mare
    (ca dimensiune) decat fusese, dupa cum m-a lasat rece auto+includerea in PDL, pentru
    ca eu tot in directia in care am pornit din prima zi, merg.
    Cartianu nu este (prin natura lui, pd-ist.
    Paradoxul face ca fiind de partea democratiei sa se situeze vrand nevrand de aceeasi parte
    a liniei unde se afla si PD-L, si in acelasi timp si Basescu.
    Pe niciunul din Boc, Blaga, Berceanu, Basescu, Oltean, Udrea ,etc nu ii incalzeste altceva
    decat limpezirea (uleiului in amestec cu apa).
    Cei ca noi cauta „democratia” (respectarea libertatii tuturor, iar prin asta asigurarea
    libertatii individuale).
    Azi, mai mult ca oricand, la romani, batalia se da intre „nordisti” si „sudisti”.
    [ Ne-democratii ( cei care cauta sa-si asigure mai intai libertatea individuala,
    iar daca mai ramane ceva, treaba lor cum si-o impart ceilalti)]
    Putini sunt pd-isti pe aici (si nici nu au de ce sa fie ceva ce prin natura comportamentului
    lor, nu sunt.
    Dar situandu-se de partea democratiei, facandu-si un serviciu lor in mod automat fac si
    „pd-l”-ului si in mod automat si lui Basescu, dizolvandu-se apoi toti in acea „solutie”
    numita „democratie”.
    Marirea volumului acesteia ne scoate pe toti (cei suiti in aceasta barca) din puț, in lac.
    Pe principiul vaselor comunicante ( vezi „furtunul de nivel” ) „apa” celorlalti va scadea
    (inver-proportional).
    Nu este asta o dorinta (a mea) ci simpla evidenta. Nu doresc raul nimanui, dar in mod
    automat extinderea democratiei produce o implozie ne-democratiei.
    Unii au nevoie ca de aer de una din ele in timp ce altii, prin chiar firea lor, de cealalta.
    Cu alte cuvinte, unii avem nevoie ca … TOȚI sa mergem pe propriile picioare, nu
    numai neatingandu-ne unii (pe) de altii ci păstrand, si civilizata si omeneasca „distanta”,
    in timp ce altii, refuza sa atinga Pamantul cu talpile proprii preferand sa fie dusi in (pe)
    brațe.

    PS. Vroiam doar sa spun ca Cartianu e departe, extrem de departe de a fi pd-ist (sau
    prin efect al acestei cauze, „basist”) dar ne-democrat (in totalitate) nu este.
    A ajuns intr-o curba in care cantitatea de democratie pe care o contine, fiindu-i mai
    mare decat cea de ne-democratie, il inclina pe partea asta a liniei pe care (printre
    altii) imi convine si mie sa se incline.
    Dar asta inclinare nu imi serveste in detrimentul lui (al interesului lui) ci ne serveste
    in aceste momente, amandorura. Apoi, om vedea. Chestia e sa ne respectam
    unul altuia interesele, fara sa ni le atingem (fara faulturi, adica) ca niste adevarati
    „jucatori”.

  13. Dl. Grigore Cartianu, la Nasul Tv si Dl. Tismaneanu, pe Contributors, au fost cei la care gaseam adapost in cumplita vara prin care am trecut. Si gasim si acum. Toata stima si tot sprijinul!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro