Home » Cultura »Opinie »Societate/Life » Citesti:

Să ne iubim contemporanii: Mihai Criste, pictor de metafore

Petru Dumitriu decembrie 6, 2013 Cultura, Opinie, Societate/Life
23 comentarii 1,492 Vizualizari

Prezentul articol se vrea continuarea celui precedent.  Sau mai bine zis, articolul precedent trebuia să fie doar o introducere la cel de față. Nu-mi este clar nici mie. Oricum am lua-o, nu se recomandă persoanelor (de ambele sexe și de toate cele trei vârste) care pun tablouri pe foc.

Vi-l prezint pe Mihai Criste, un tânăr pictor suprarealist și supratalentat, care așteaptă nerăbdător să i se fure și lui tablouri din Kunsthaus Rotterdam, cu ocazia viitoare a unei binemeritate posterități. Intre timp, el trăiește și muncește din greu, la renovări de biserici. Dumnezeu, după cum s-a observat, dă (în cazul lui, talent, după cum spuneam), dar nu bagă valută în traistă.

Nici piața de artă nu iartă, de altfel. Cât sunt artiștii vii și naturali, piața așteaptă și ea. Doar post-mortem se înviorează, pe la licitații, pe bani grei. Capitaliști neoliberali cum suntem nu avem nimic împotrivă să se îmbogățească negustorii de artă lipsiți de har. Dar haideți, mult iubite și stimate popor, să ne apreciem talentele înainte de a fi arse în sobe sau spânzurate [1] prin muzee postume. Nu există nici o interdicție formală de a ne recunoaște valorile contemporane, nici chiar după alegerile parlamentare în timpul cărora toată lumea stă cu ochii pe ele.

Mihai Criste este mai cunoscut în străinătate decât în propria sa țară (gașcă, miră-te!). România se uită la televizor, nu mai are timp de cultură: scapă cine poate! O lipitoare [2] poate fi mai importantă pentru accesul individual la putere, decât ar putea fi un creator pentru accesul colectiv la respect. Iar puținele instituții a căror misie ar fi promovarea culturii se cutremură sub impactul ciocnirilor mai puțin civilizate dintre grupuri de interese politice sau de altă natură lucrativă, pentru acces la resurse.

Mihai Criste  nu a avut acces – ca să continuăm în aceeași linie semantică accesibilă – la o expoziție personală în Romania, deși filonul național suprarealist există și și-a pus odinioară amprenta asupra artei europene. Cum a fost, de exemplu, Victor Brauner, care tot în străinătate și-a expus ouăle.

© Mihai Criste

The Birth of Time
L’œuvre fait des références cosmogoniques aux origines de l’univers.
L’œuf a la signification symbolique de la Genèse, mais aussi de l’horloge biologique.
La naissance du monde, la révélation du regard et l’idée que l’univers est né de l’œuf primordial
sont transfigurées par cette association d’éléments.
L’œuf suggère aussi la relation subtile entre le microcosme et le macrocosme:
en dépit des dimensions réduites, il est tout-connaissant et  clairvoyant.

Asa că prima expoziție personală a lui Mihai Criste, vă place, nu vă place, a dat Dumnezeu să se facă nu la micul Paris, ci la și mai mica Geneva (11 noiembrie – 13 decembrie 2013) sub flamurile Consiliul Europei, în ciclul “Rădăcini europene”.

© Mihai Criste

Mother nature
La signification écologique est associée à la théorie darwiniste,
dans une vision unitaire sur l’évolution des espèces et de la sélection naturelle,
illustrant la relation indestructible entre l’homme et la nature-génératrice de vie.
À côté de l’arbre-mère, le nid aux œufs suggère le renouvellement,
la renaissance, la cyclicité de la vie.

Mihai Criste nu a trebuit să scoată pașaportul ca să-și demonstreze europenitatea, care pune atât de multe probleme  românilor care își iau traista la spinare ca să muncească pe alte picioare de plai din raiul european al libertății de mișcare pe autostradă. Sau, cu voia dumneavoastră, ultimele pe listă, să cerșească sau să fure.

Expoziția de la Geneva, care evocă aniversarea apariției primului tom din capodopera lui Marcel Proust, este spirit european în stare pură. Viziunea suprarealistă a lui Mihai Criste este membră cu drepturi depline în arta cicălitoarei, dar râvnitei noastre Europe. Cei care au putut, au constatat acordurile încheiate cu marea pictură europeană (Dali, Magritte), ca și amestecul în treburile interne ale muzicii (Wagner, Mozart, Vivaldi). Mai mult, mesajul artistic este consonant cu teme majore de reflecție, printre care relația amoroasă dintre om și natură sau avatarurile timpului metafizic. Dar am vorbit cam mult și nu vreau să vă enervez.

De aceea, pentru copiii -  nici ei prea realiști – care vor fi lăsați să vină la mine pe blog, cred că bine ar fi să mai pun niște poze.

Reproduc (cerându-i iertare artistului pentru îndrăzneală) câteva dintre tablourile expuse la Geneva pentru a arăta (1) că nu mint, și (2) că Mihai Criste poate picta orice metaforă.

Iar pentru adulții cu doctoratul luat, plagiez un pic din discretele declarații de intenție ale artistului, care însă nu trebuie să împiedice zburdălnicia interpretărilor proprii.

Poftiți! Intrarea este gratuită!

Iar dacă mai vreți, n-aveți decât să-i faceți expoziție la București.


© Mihai Criste

Song of the Sea (Flying Dutchman)
Les voiles du bateau contiennent des fragments de la partition
“Le Hollandais volant” de Richard Wagner,
créant un spectacle magique de la nature sous la baguette du chef d’orchestre de la mer.
La mer chante, mais elle peut aussi raconter des histoires que ses eaux ont connues.


© Mihai Criste

The Epilogue of Life (Testament)
Un épilogue tardif, un testament laissé à la vie elle-même.
La bougie acquiert les significations d’une plume
et la bougie brûlant suggère la condition de l’artiste après la mort.
Une reconnaissance posthume, un sentiment vécu dans la conscience des ceux restés en vie,
un prolongement de sa propre vie.

© Mihai Criste

Rien ne se perd, tout se transforme
Le processus de transformation du papillon est soumis aux autres règles,
ludiques, l’interactivité jouant un rôle important dans la transformation du végétal.
La perpétuation de la vie n’est pas seulement un effort de conservation,
mais aussi un processus de création.

© Mihai Criste

The Germination of Music
Un autre embrassement des sens: visuel, olfactif et auditif.
Le miracle ne vient pas seulement de l’odeur des fleurs,
mais aussi de la musicalité qu’elles génèrent.


© Mihai Criste

Le nauffrage du temps
L’œuvre relève la contradiction entre la liberté du volet la contrainte du temps qui nous enchaîne.

cr
© Mihai Criste

Time puzzle
Le sujet de ce tableau est la mémoire affective.
Tout comme dans le roman „À la recherche du temps perdu” , le personnage principal, dans ce cas le vieillard,
est plongé dans la tentative de remémorer des moments, des séquences vécus dans le passé.
La mémoire affective prouve que tout oubli n’est qu’apparent et qu’il peut surgir comme une joie
reconstituée de fragments retrouvés, suggérés par les pièces de puzzle.
Mais paradoxalement, le vieillard n’étale pas la joie du jeu, mais plutôt la douleur du temps qui passe.


[1] Operele lor.

[2] De afișe electorale.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "23 comments" on this Article:

  1. Consonant spune:

    Va multumesc, domnule Dumitriu! Mi-ati luminat ziua.

  2. euripide spune:

    accesul la bogatiile sufletului, pe cit de facil pare pe atit de greu de dobindit este. bataliile contemporane se poarta pentru altfel de resurse. poate ca lacomia n o sa mai lase dire de singe!? poate. dar ce folos? pentru ca vor dispare urmele de lacrimi. sa ne plingem contemporanii deci. miine nu vom mai putea!

    • Petru Dumitriu spune:

      @ euripide

      Aveți perfectă dreptate și îndreptățire să vedeți lucrurile în tragic, dar mai există și bucurii simple, care nu costă nimic, în afară de bunăvoința noastră….

    • Sarah spune:

      …chiar si aceasta salutara invitatie la iubire,frumos si arta,tot tragedie va inspira…?Pacat!
      E trist cand oamenii nu mai reusesc sa se lase incantati,atunci cand nu-si permit sa evadeze macar o clipa din cenusiul ambiant…
      “..pentru ca vor dispare urmele de lacrimi. sa ne plingem contemporanii deci. miine nu vom mai putea!” – ceva mai patetic nu e simplu de gasit,si in plus,n-are nimic de-a face cu superbul articol!

  3. iosiP spune:

    Usoare influente din Magritte, si o executie care reaminteste de Kush, dar nu pune (inca) in valoare profunzimea ideilor.

    Nu este o critica, cel mult o constatare venita de la un iubitor de suprarealism.

    In rest, o sclipire de frumos intr-o lume a mizeriei generalizate.

    • Petru Dumitriu spune:

      @ IosiP

      Chiar dacă ar fi fost critică și nu ar fi fost cu supărare. Nu știu dacă pictorul urmărește aceste comentarii, dar cred că ar fi foarte interesat să ia notă de observațiile acestea, foarte pertinente, de altfel.

  4. Ela spune:

    Multumesc pentru cateva pretioase momente de evadare…Va sunt recunoscatoare pentru aceasta noua,si la fel de remarcabila intiativa,dle P.Dumitriu!Este pentru mine,si remarc cu satisfactie ca si pentru altii,o reala placere sa descopar fiecare din articolele dvs!Am mereu cate ceva de invatat,o noua idee de reflectat,ceva nou de admirat,si ador asta!
    Regret ca acest artist,deosebit de talentat,Mihai Criste,nu este mai popular (inca!) in Ro,cred insa ca publicul nostru asteapta confirmari externe ca sa-si exprime admiratia…tot ce le doresc deci,atat romanilor cat si dlui M.Criste,este ca,consecratia sa se produca rapid!Am avea cu totii de castigat!
    Pana atunci insa,oameni ca dvs mai adauga cate o piatra la acest edificiu care poarta numele de “educatia prin frumos a oamenilor”,va admir pentru empatia si generozitatea de care dati dovada!

    • Petru Dumitriu spune:

      @ Ela

      Să fie doar simpatia dumneavoastră față de artist și tot nu am scris acest text degeaba. Mulțumesc și pentru încurajări!

  5. Vali spune:

    Comentatorul ce semnează @iosiP se arată mulțumit de inițiativă, prietenos cu arta lui Criste, dar nesatisfăcut în plan speculativ : lipsește valorificarea gîndului, „verva” noetică a peisajului livrat. Mie, din contră, îmi place tocmai o anumită austeritate filozofică a tablourilor propuse, elipsa din ele, amestecul de hohot oniric și stepă ideatică. Criste îmi pare un virtuoz al feeriei fără istețimi arborescente. E, mai degrabă, un volubil și splendid grăjdar de vise… Sper (degeaba?) să fie integrat curînd și-n patrimoniul autohton. O tempora…

    • Petru Dumitriu spune:

      @ Vali

      “Grăjdar de vise”, frumos spus, mulțumesc!

      MIhai Criste, treceți pe-aici, aveți vizitatori de bună calitate în mini-expoziție!

    • iosiP spune:

      Motiv pentru care o numim arta, nu stiinta – intrebarea este a artistului, raspunsul se afla in noi.
      Admir ideea dar nu relativizez vehiculul: as vrea sa fie memorabil. Desigur, un Château Lafite se poate bea din ulcica de lut, dar e un exercitiu care nu ma incanta.
      Perceptia duala ma lasa flamand, mult fond dar nu destule mirodenii, iar la sfarsitul zilei raman doar cu ideea, nu cu sclipirea prezentarii. Grajdarul e volubil, armasarii lipsesc…

      Cat despre patrimoniul autohton, prefer Saftoiu.

      • Petru Dumitriu spune:

        @ IosiP

        Așa este, răspunsul e în noi.

        Iar dacă Săftoiu este Claudiu Elwis, aș fi curios cum se pronunță “w.” “W” este al titularului, dar răspunsul la întrebare nu e în noi. Dacă ne vizitează ca parte a patrimoniului poate ne răspunde dumnealui.

  6. Petru Dumitriu spune:

    @ IosiP

    Mulțumesc și iertați-mi necunoașterea. Mi-ati luat o piatră de pe inimă. Am intrat pe site-ul dlui Nae Săftoiu și am citit texte, dar reproducerile nu erau accesibile. Mai încerc!

  7. Ela spune:

    Din fericire,in arta nu exista nici progres si nici ierarhie,fiecare poate declara,fara grija,ca ceea ce admira este ceea ce-i mai frumos!
    “Toate gusturile se regasesc in natura”,afirma un proverb francez,si,poate ca si acest indemn la DEZINHIBARE a contribuit la abundenta de artisti francezi,in toate domeniile si din toate timpurile…!?Am folosit majuscule,pentru ca am impresia ca prea multi artsti romani,confirmati sau in devenire,sunt inhibati,precauti,nu indraznesc sa-si lase libera exprimarea sentimentelor,cel putin asa se vede de la mine…
    Cred ca,atat artistii contemporani cat si publicul romanesc,sunt produsele unei epoci si ale unei societati,celor actuale,in care mentalitatea pare a fi dominata de un materialism exacerbat ce impiedica,pe unii sa exprime liber ceea ce simt dar stiu ca “nu merge”,pe altii sa-si “piarda vremea cu prostii”…si pe toti sa traiasca cu adevarat liberi!
    Asta fiind situatia,ca sa ne debarasam cu adevarat de decenii de incorsetare fizica si spirituala,nu vad decat o singura solutie:educatia!
    Celor care se simt responsabili deci,succes!

  8. Petru Dumitriu spune:

    @ Ela

    Mulțumesc pentru final!

    Am răspuns doar ca să știți că l-am văzut, dar ultimul cuvânt vă aparține.

    • euripide spune:

      :) zimbetul cu care eram dator
      comentatorul anterior a descoperit apa calda. educatia. foarte multi stiu lucrul asta. cum se ajunge la o populatie educata, mai putini. va dau un model de organizare din natura (poate banal) : un stup de albine. exista o ierarhie bine stabilita. fiecare insecta isi are un rol bine definit. am mai comentat la articolele dvs (pe care de altfel le apreciez) : inainte de toate avem nevoie de un design. nu putem pune carul inaintea boilor.

  9. Silvia Jinga spune:

    Mihai Criste este pentru mine o revelaţie. Imaginile lui tulbură şi încântă în acelaşi timp. Din simboluri bine cunoscute pictorul reuşeşte să creeze un univers al său, coerent de sensuri, care emoţionează şi incită la reflecţie în acelaşi timp. Pe când o receptare adecvată, corelată cu valoarea incontestabilă a acestui talent în România?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Petru Dumitriu


Petru Dumitriu

Petru Dumitriu este lector de diplomație multilaterală pe platforma online a DiploFoundation. Autor al două lucrări de specialitate: “Sistemul ONU în contextul globaliză... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)