Home » Cultura »Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

Salut fratern: Mircea Mihaies si demnitatea intelectualului critic (Updated)

Vladimir Tismaneanu decembrie 31, 2013 Cultura, Politica & Doctrine, Societate/Life
28 comentarii 3,843 Vizualizari

Pentru mine si nu doar pentru mine, Mircea Mihaies este un intelectual critic in veritabilul sens al cuvantului. Inainte de 1989, nu a facut concesii dictaturii, a trecut prin mareea mizeriei si infamiei nepatat. La “Orizont” nu a a putut deveni nici macar redactor, a fost tinut pe post de corector, desi era unul dintre cei mai inteligenti, sclipitori si originali critici ai tinerei generatii. Regimul incuraja ticalosia si mediocritatea, era normal ca un ganditor independent ca Mircea Mihaies sa fie marginalizat. Anglist de anvergura, Mircea este in egala masura un specialist in modernitatea franceza si in aceea romaneasca. Ii venereaza pe Proust si pe Caragiale. Daca n-ar fi fost decat scrierile sale magistrale despre Faulkner si Joyce si tot ar fi avut un loc de seama in istoria literelor romanesti. Eseurile despre jurnalul intim si despre sinucidere il aseaza in posteritatea unor Lionel Trilling, Virginia Woolf, Susan Sontag , Vladimir Streinu si N. Steinhardt. Erudit, cosmopolit, subtil, capabil de asocieri care te lasa inmarmurit, sofisticat fara ostentatie, intelectualul umanist Mircea Mihaies face parte din familia spirituala a unui George Steiner. Este un lovinescian convins: sincronist pe linia lui E. Lovinescu, sustinator al est-eticii pe linia Monicai Lovinescu si a lui Virgil Ierunca.

Gratie lui Mircea, opera unui Leon Wieseltier a intrat in cultura noastra. La fel, scrierile din inchisoare ale lui Adam Michnik si opera totala a lui Leonard Cohen. A scris, cred ca primul in Romania, despre Doris Lessing. Sensibilitatea sa estetica este una, de fapt, tragica, in pofida “mastii de fiere”. Sub conducerea sa, a Adrianei Babeti si a lui Cornel Ungureanu, revista “Orizont” ramane acel reper indispensabil pentru cei care pretuiesc nobletea spiritului.

Dar exista multe alte lucruri care il definesc drept un adevarat exponent al spiritului democratic din Europa post-totalitara. In primul rand, curajul pozitiilor asumate fara ambiguitati catifelate, angajamentul neclintit pentru valorile euro-atlantice, refuzul categoric al oricarei forme de exclusivism, intoleranta, xenofobie. Impreuna cu Mircea am scris, in anii 90, un articol despre cauzele si efectele funestului “Patrulater Rosu”. Intitulat “Infamy Restored”, a aparut in revista londoneza “East European Reporter”.

Este structural si fundamental anti-antisemit. Ura ticalosilor la adresa lui Mircea Mihaies este mereu in fierbere. Ei stiu mai bine decat oricine ca ochiul sau critic este neiertator. “Nervii domnului Mihaies”, ironizati ieftin de un publicist cu dovedit apetit mercenar, sunt nervii unui spirit care nu suporta impostura, abjectia, ipocrizia, mentalitatea de turma, imbecilitatea morala. Nervii domnului Mihaies sunt nervii bunului simt ultragiat de avantul si avansul neobrazarii. Avem nevoie de asemenea nervi, altminteri societatea se transforma intr-o magma flasca a unui colaborationism asfixiant si sordid.

Reactioneaza alert si alergic la orice forma de barbarie, biciuieste miselia. Inspirat de disidentii Europei de Est, Mircea Mihaies traieste in adevar. Asemeni unor N. Manolescu, Alexandru Calinescu, H.-R. Patapievici, Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Dan C. Mihailescu, Ioan Stanomir, Angelo Mitchievici si Andrei Cornea, nu ezita sa tina piept unui anti-anticomunism veleitar, cinic, snob, agresiv si iresponsabil. Liberal ca structura mentala, Mircea Mihaies este un inamic ireconciliabil al barocului stalino-fascist.

Dupa 1989, Mircea a ales sa devina in spectator angajat. Este vorba de o optiune existentiala la care nu are catusi de putin motive sa renunte. In fond, spre a relua o imagine propusa de Agnes Heller intr-un alt context, Mircea s-a ales pe sine ca spectator angajat. Editorialele sale din “Orizont”, apoi din “Romania Literara”, “Cotidianul” (in epoca de glorie a ziarului) si “Evenimentul Zilei”, mordante adeseori, intotdeauna oneste, vorbesc despre refuzul pactizarii cu infamia. Au spus unii ca Mircea ar fi abidcat de la vocatia critica atunci cand a acceptat pozitia de vicepresedinte al ICR. Le raspund, cum am mai facut-o: nu Mircea Mihaies, H.-R. Patapievici sau Tania Radu au imbratisat valorile unui anumit om politic, ci acel om politic a venit in intampinarea valorilor acestor intelectuali cu deschidere democratica globala. Cel mai revoltator este ca multi dintre cei care s-au jucat cu vorbe de claca precum “pupin” si “sinecurist” il cunosc bine pe Mircea si stiu ca este o calomnie ordinara. Generos si altruist, constant in atasamentele sale, Mircea nu poate pricepe cum oameni pe care i-a iubit si admirat pot cobori de bunavoie in subteranele minciunii.

Nu se vorbeste indeajuns despre modul in care profesorul Mircea Mihaies incurajeaza tinerii. Pot depune marturie membrii grupului “ATreia Europa”, de la Dorian si Daciana Branea la Gabriel Kohn, Sorin Tomuta si Tinu Pirvulescu. La fel, pot povesti despre influenta acestui veritabil mentor Laura Lipovan, Alina Ghimpu, Cristina Cheveresan, Robert Serban, Ciprian Valcan, Marius Lazurca, Dana Chetrinescu, Radu Pavel Gheo, Alexandru Budac si multi altii. Aparent sceptic, Mircea stie sa se entuziasmeze, sa traiasca vibrant ideile si sa transmita si altora pasiunile sale. A jucat un rol decisiv in a-i aduce la Timisoara pe Tony Judt si pe Michael Henry Heim, au aparut volume unice in urma discutiilor acestor doi mari intelectuali cu mai tinerii colegi timisoreni. Inteleg ca “Un Babel fericit”, cartea de dialoguri cu Mihael Henry Heim, va apare curand in engleza.

L-am cunoscut in iunie 1990, gratie lui N. Manolescu. Ne-am imprietenit din prima clipa, am organizat conferinte, inclusiv cea din martie 1991 de la Timisoara despre “Putere si opozitie in societatile post-comuniste”. Au fost acolo N. Manolescu, Miklos Haraszti, Vasile Popovici, Juliana Geran Pilon, Agnes Heller, Ferenc Feher, Ioan T. Morar, Irena Lasota, Stelian Tanase, Dorin Tudoran, Mircea Cartarescu, Vasile Gogea, Leonard Oprea, Livius Ciocarlie, Jakub Karpinski, Sonja Licht, Ilona Mihaies, Sandra Pralong, Adriana Babeti, Ion Bogdan Lefter, Petruska Sustrova, Dimitrina Petrova, Marcel Tolcea, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, George Serban, Jozsef Szajer. Intr-o seara, intr-o camera din hotelul “Continental”, Augustin Fratila a cantat melodii pe versuri de Nichita Stanescu. Probabil ca atunci si acolo, la Timisoara, a prins fiinta ideea intemeierii Partidului Aliantei Civice. Adam Michnik si Jean-Francois Revel au scris texte special pentru acel eveniment menit sa coaguleze solidaritatea intelectualilor critici din fostul bloc sovietic. Asistentul meu din acea perioda, doctorand la University of Pennsylvania, Joydeep Roy Bhattacharya, este azi un cunoscut romancier american. Inteleg ca ii va apare un roman tradus la Polirom. Timisoara i-a schimbat directia in viata.

http://www.theguardian.com/books/2012/jun/15/the-watch-joydeep-roy-bhattacharya-review

Am scris carti impreuna cu Mircea, radiografii ale unei tranzitii mai lunga decat veacul. Am explorat impreuna, incepand cu volumul “Balul mascat” aparut la Polirom in 1996, nevrozele, iluziile, dezamagirile, himerele si patologiile acestui ultim sfert de veac. Ma bucur sa salut aici aparitia la editura Rowman and Littlefied a cartii sale despre “Metafizica detectivului Marlowe”. Mi-ar place sa vad tradus in engleza extraordinarul roman “Femeia in rosu”, scris impreuna cu Mircea Nedelciu si Adriana Babeti. Sper sa vina si acea clipa sarbatoreasca. La fel, cred ca lucrarile de exegeza critica ale lui Mircea ar trebui sa fie traduse cat mai curand in limbi de circulatie internationala.

Un cuvant de incheiere pentru acest articol gandit cu prilejul unei aniversari cruciale in biografia sa. La 60 de ani, impliniti pe 1 ianuarie 2014, Mircea detine din plin, in chip exemplar, ceea ce se cheama le don de l’amitié. Cum sa nu fii de acord cu minunata imagine a lui Diderot: “L’amitié est commerce de pureté et de délicatesse”?

Intr-o lume in care exista Mircea Mihaies, suntem cativa care nu ne simtim singuri. Este ceea ce numesc fraternitate.

http://www.amazon.com/The-Metaphysics-Detective-Marlowe-Death-Dealing/dp/0739186574

http://www.curteaveche.ro/o-tranzitie-mai-lunga-decat-veacul-romania-dupa-ceausescu.html

http://www.youtube.com/watch?v=oDhwqWIkFwc

http://www.youtube.com/watch?v=dG_p5AGRf48

http://www.evz.ro/detalii/stiri/vladimir-tismaneanu-cronicar-al-comunismului-din-romania-un-articol-de-boris-marian-1074721.html

Update: Textul de mai sus a aparut azi, 1 ianuarie 2014, si in revista electronica LaPunkt. Am adaugat un paragraf introductiv. De asemenea, tin sa amintesc (v. si forumul) faptul ca Mircea Mihaies a fost unul dintre cei care au facut posibil unul dintre cele mai frumoase proiecte intelectuale ale Romaniei acestor decenii postcomuniste: seria de conferinte Microsoft. Gratie unor oameni extraordinari precum Paula Apreutesei si Silviu Hotaran, o mare corporatie a decis sa investeasca in constructia unui spatiu al dialogului dezinhibat si fertil pe teme de maxima semnificatie pentru spiritul democratic. Este un exemplu de corporate social responsibility.

Avem o imensa nevoie de repere. Se deruleaza, in spatiul public, o lupta intensa intre cei care sustin pluralismul, liberalismul, fie el de orientare social-democrata, de centru, ori conservator, statul de drept cu tot ce implica acest imperativ, pe de o parte, si inamicii modernitatii democratice. Spiritul critic, acel spirit despre care Mihail Sebastian spunea ca nu poarta uniforma, garanteaza sansele unei comunitati civice reale. Cand spiritul critic se afla sub atac, intelectualii democrati au datoria sa-l apere. Asa a fost in anii 30, asa a fost in anii 50, asa a fost in anii 80, asa stau lucrurile si acum. Optiunea nu este, cum credea Rosa Luxemburg, intre socialism si barbarie, ci intre democratie si barbarie.

http://www.lapunkt.ro/2014/01/01/salut-fratern-mircea-mihaies-si-demnitatea-intelectualului-critic/

PS: N-as fi dorit ca acest articol sa fie acompaniat de note accentuat polemice. Dar nu ma pot abtine sa nu observ ca pe data de 31 decembrie, ziarul online “Cotidianul” a decis sa-l atace, a mia oara, pe Mircea Cartarescu. Nu intru in detalii, voi spune doar ca publicarea decontextualizata a unei fotografii facuta de marele grafician Tudor Jebeleanu, fara permisiunea acestuia, in scopuri vadit denigratoare, este o porcarie. Prietenii stiu ca, din ratiuni de sanatate, Tudor nu poate sa raspunda public la aceasta infamie. N-ar ingadui niciodata folosirea operei sale (grafice, fotografice etc) de catre un site in care au fost in chip constant insultati si calomniati prietenii sai, de la H.-R. Patapievici si Mircea Mihaies si pana la subsemnatul. Referintele la Eugen Jebeleanu sunt de o malitie vecina cu ticalosia. Aceiasi publicatie care omagiaza memoria regretatului poet Traian T. Cosovei, disparut scandalos de devreme, nu are de spus despre Tudor Jebeleanu decat cuvinte ofensatoare. Cornel Nistorescu si ciracii sai ar face bine sa-l intrebe pe Florin Iaru care au fost relatiile lui Tudor cu grupul lor, inclusiv cu Traian T. Cosovei. Cine le-a ilustrat cartile? Astept reactia prietenilor lui Tudor din zona “Observator Cultural”. Eu unul am motive sa cred ca un Alexandru Musina nu ar fi tacut. Articolul de mai sus este o celebrare a prieteniei. Sunt onorat, mandru si fericit ca Tudor Jebeleanu, ca si Mircea Cartarescu, sunt prietenii mei dragi. Motiv pentru a raspunde transant acestui act nemernic.

O fotografie celebra de Tudor Jebeleanu

O fotografie celebra de Tudor Jebeleanu

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,



Currently there are "28 comments" on this Article:

  1. Bulineli spune:

    Aveti o inima buna domnule profesor .Vorbiti atit de frumos de colegii dumneavoastra intelectuali,sinteti un exemplu frumos si necesar.La multi ani !

  2. Dr Zen spune:

    Domnule prof. Tismaneanu,
    La multi ani! Un An Nou cu multe bucurii alaturi de cei dragi, fara alergii, fara pierderi si, ideal, lipsit total de lovituri sub centura sau muscaturi paranoide din subterana, iar de vor veni si aceste nimicuri, o carapace de insensibilitate nascuta din detasare si nu din resemnare sau refulare.
    Un sincer La multi ani si pentru Prietenul dv.
    Dr Zen

  3. Cu crucea si cu spada! spune:

    Asa e dl. profesor. Si, poate, ati uitat sa precizati ca dl. Mihaies e tot timpul in transee, luptand cu “ghearili si cu dintii” ca partea cea buna a intelectualitatii umaniste sa triumfe. Un intelectual bataios, care la nevoie lasa pana si pune mana pe ciumag impotriva vandutilor neo-comunisti. Si bine face, caci e asemenea unui iezuit medieval, doct, cu rabdare de benedictin dar, la nevoie si cu o forta redutabila a pumnului, in traditia lui Leonardo da Vinci si nu numai. Sa traiasca si sa mai aiba putere intelectuala si fizica sa ne apere!

  4. victor L spune:

    La multi ani pentru dl Mihaies, dar si pentru dvoastra, dle Tismaneanu.
    (La multi ani si platformei Contributors ;) )

  5. Guardian spune:

    Perfect dreptate aveti domnule Tismaneanu! Un om deosebit profesorul Mihaies! Si nespus de erudit (si ca toti oamenii destepti si plin de umor as adauga!). Asteptam de la dv un asemenea articol, pentru ca-l merita cu prisosinta! Tavalit de toti semi-doctii, “formatori de opinie”, pseudo-filosofi, ori mai stiu eu ce ignari, prin murdarii inimaginabile, chiar era nevoie (stiu ca dumnealui personal n-avea… desi din in cind, orisicit de caracter ai fi, e reconfortant sa simti ca nu te-au parasit chiar toti, ba dimpotriva sunt destui care-ti imbratiseaza ideiile si-ti admira caracterul frumos) de un memento Mircea Mihaies!

    Ma alatur si eu colegilor de mai sus, si va urez un sincer La Multi Ani si numai bine dv si familiei dv! Ca si domnului Mihaies de altfel!

  6. Lupul Monarhist spune:

    La Multi Ani d-lui Mihaies, d-lui Tismaneanu, si tuturor romanilor necontaminati din intreaga lume care au ales sa tina lumina aprinsa! Un 2014 fabulos!

  7. Dan Coe spune:

    La multi ani Mircea, la multi ani Vladimir, la multi ani “contributorilor” si un an nou cat mai plin de provocari !

  8. victor/victoria spune:

    Nu stiam ca domnul profesor Mihaies e nascut in aceeasi zi cu mine. Ii transmit pe aceasta cale La multi ani! Va urez de asemenea si dumneavoastra, domnule profesor, La multi ani si toate cele bune!

  9. La multi ani, domnule profesor Tismaneanu!
    Prietenia dintre dumneavoastra si domnul profesor Mihaies este pentru mine un model in viata. As adauga, cu permisiunea dumneavoastra, citeva rinduri despre un proiect in care ne-am aflat impreuna. Am organizat impreuna cu echipa formata din Adriana Babeti, Marius Lazurca, Mircea Mihaies, Silviu Hotaran seria Conferintelor Microsoft “Comunitate si diversitate” si marturisesc cu smerenie aici ca acesta este proiectul cu care imi place sa ma mindresc si care, indraznesc sa afirm, a aratat ce inseamna implicarea in comunitate ca parte a corporate social responsibility. Cele 23 de conferinte, organizate intre anii 2003-2008, sunt o pagina din istorie pe care am scris-o impreuna. Va multumesc ca mi-ati oferit ocazia sa adaug aceasta nota scurta in care sa-mi exprim recunostinta si bucuria de a rememora momente petrecute impreuna.
    Va doresc un an nou cu sanatate, bucurie si prosperitate!

    • Multumesc mult, draga doamna Paula Apreutesei! Intr-adevar, conferintele Microsoft au oferit acel model de responsabilitate intelectuala care nu este, din pacate, suficient cunoscut, recunoscut si incurajat in Romania. Cred ca a sosit momentul strangerii lor intr-un volum. Mary, Adam si cu mine pretuim in cel mai inalt grad modul in care Dvs si dl Silviu Hotaran ati sustinut, cu calda incredere si admirabil entuziasm, acel proiect. Sunt convins ca la fel gandesc miile de tineri si mai putin tineri participanti la cele 23 de conferinte care au definit, in conditiile tranzitiei democratice romanesti, ce inseamna corporate social responsibility. Imi amintesc cu emotie de Brasov, de Sibiu, de grupul romanilor care lucreaza la Redmond (poza lui Mircea din acest text este facuta de Eduard Koller, prietenul nostru drag care lucreaza acolo, la Microsoft). La acest ceas istoric, cand multi se intreaba cum pot corporatiile contribui la fortificarea comunitatii democratice si a libertatii ca valoare non-negociabila, a ideii de bine public, exemplul acelor conferinte ar trebui sa fie examinat cu maxima seriozitate. Pentru Dvs si familia Dvs, pentru Silviu si familia sa, ganduri bune, urari de noroc, bucurii si sanatate! Sa ne revedem cu bine in 2014! La Multi Ani!

    • victor L spune:

      Au fost exceptionale acele conferinte Microsoft.
      Nu am participat, dar le-am citit in revista Orizont.
      Chiar ca a fost ceva reusit.

  10. Erwin spune:

    La multi ani, dle profesor Tismaneanu. Felicitari pentru convingeri, site, pentru postarile de inalt nivel! Cu bucurie, la multi ani si aceeasi putere de a sustine convingerile! Erwin, Franta.

  11. Gigel spune:

    Re. UPDATE

    Acuma, domnule profesor, daca ati facut update, facem si noi cite un comentariu update. Am citit , de curiozitate, respectivul articol. Inteleg ca sinteti revoltat de referirile la Eugen Jebeleanu. Dar nu e adevarat ca a scris “Hirosima” ? Nu este autorul “Lidice” ? DOar stiti bine ca in deceniul proletcultist E.J. a beneficiat de favoruri, tiraje, etc. –mai ales datorita articolelor din perioada interbelica. Ceausescu l-a favorizat , mai ales pt. articolul – portret legat de procesul Brasov. Iar mai tarziu , daca altul ar fi fost autorul celebrului “Dr. A. ” poate ca avea o soarta nu prea blanda. Au fost si au ramas resentimente fata de corifeii deceniului obsedant , de la Atanase Toma la Jebeleanu, de la Desliu la Banus&Porumbacu&Cazimir, si tot asa. La varsta senectutii toti balaurii devin mielusei , dar trebuie privit in ansamblu, nu ? Cred ca toate privilegiile adunate de Barbu nu se ridica la nivelul (cuantum) celor ale lui Jebeleanu. Dar ma rog, de gustibus….

    • Subiectul PS-ului este cu totul diferit.

    • boris marian spune:

      Nea Gigel, pe A. Toma îl chema Alexandru, te duci cu un miel la urna dumnealui, cu Jebeleanu ai ce ai, dar avea mai mult talent decât dumneata de pildă, iar Hiroshima și Lidice au fost tragedii, hombre, nu era ceva de râs, le cam încurci, apoi ce are Eugen Barbu cu prefectura? Omul a fost talentat , dar caracter nu avea nicio lecuță, singur a spus, băieți, mă dau cu regimul și s-a dat ca la stabilimentele cu plată.

      • Gigel spune:

        1) Nu, pe A. Toma nu il chema Alexandru. El se numea Solomon Moscovici , si era doar cunoscut sub numele de A. Toma, uneori fiind numit de amici Atanase, dar si Falstaff , Sfantu’ Toma , etc. De ce sa merg cu un miel la crematoriu ? Nu stiu despre matale dar eu la “Cenusa” ma duc cu piosenie.!

        2) nu am nimic cu Jebeleanu , de ce as avea — nici el nu avea nimic cu mine. Cat despre talent
        poetic, cred ca trebuie sa -i cititi pe amandoi si apoi sa va pronuntati , nu ? :lol: Sigur ca Hirosima sau Lidice au fost tragedii , numai ca eu am pus in ghilimele ,(chiar nu ati observat ? ) referindu-ma la poeziile sale cu acest titlu . Si m-am referit la ele pt. ca domnul Tismaneanu facea referire la ele in citatul oferit de “Cotidianul”.

        3) referirea la Barbu era in contextul sumelor primite de la USR , precum si alte beneficii. Puteam la fel sa scriu despre Stancu sau alti conformisti.

        Bun, despre ce e vorba aici ? Domnul Tismaneanu scrie aici , in P.S. , cu referire la articolul din “Cotidianul” : ” Referintele la Eugen Jebeleanu sunt de o malitie vecina cu ticalosia.” . Or , eu n-am vazut asa ceva acolo. Oamenii au vrut sa spuna generatiei tinere cine a fost Eugen Jebeleanu. SI au apelat la textul celei mai autorizate voci , istoricul comunismului V. Tismaneanu. SI au citat din opera sa, cu ghilimelele corepunzatoare , deloc pardalnice si cu atat mai putin antisemite. Nu s-a comentat deloc, nu s-a scos din context, e o referinta cit se poate de sobra . Zau nu vad unde este malitia si nici vecina de bloc -ticalosia. Dar ma rog, e opinia dlui, am vrut dar sa semnalez cum vad eu , ni plus ni moins …

        Observ ca aveti chef de polemici , tocmai la inceput de an. No problem, eu oricum va astept inca de anul trecut, aici :

        http://www.contributors.ro/politica-doctrine/un-aristocrat-rosu-ion-gheorghe-maurer-si-pseudo-justitia-comunista/#comment-165025

    • lucid spune:

      @Gigel: poate ma luminezi si pe mine, intunericitu’, cine-i corifeul ala proletcultist “Cazimir”? Stii ca si azi chiar in USA inca se discuta daca aruncarea bombei la Hiroshima – si cei peste o suta de mii de civili japonezi trimisi la stramosi – a fost sau nu justificata militar? Ca moral….. E evident ca habar nu ai ce s-a intamplat la Lidice, Heydrich, SOE, parasutistii, Biserica ortodoxa Sf. Kiril si Metodiu, etc. Jebeleanu poate fi acuzat doar de anti-americanism exagerat in “Surasul Hiroshimei”, dar tragedia de acolo e prea mare ca sa nu ii acorde circumstante atenuante. Si o recomandare: wikipedia e atat de usor de accesat…….

      • Gigel spune:

        1) “corifeul ala” e de fapt “aia” Otilia Cazimir. Cred ca era mai bine daca scriam de Nina Cassian , dar ideea e aceeasi.

        2) cititi si ce i-am raspuns dlui Marian . Nu m-am referit la evenimentele per se (stiu ca Hirosima nu a fost justificata nici macar militar , la fel ca Dresda) –ci la titlurile a 2 poeme citate de dl. Tismaneanu in textul sau, text preluat de “Cotidianul’ . De ce nu cititi mai intai textul din “Cotidianul” ca sa intelegeti contextul ? Nu e vorba in comentariul meu nici de Jebeleanu nici de Cartarescu ci doar de revolta dlui Tismaneanu atunci cind scrie : ” Referintele la Eugen Jebeleanu sunt de o malitie vecina cu ticalosia ” — revolta pe care nu o inteleg. N-au facut decit sa-l citeze pe dumnealui pt. a explica cine a fost Jebeleanu Sr. , iar in textul sau V.T. aminteste de cele doua poeme. Un text sobru , si originalul si citatul, nu vad care e problema., ca doar nu i-au reprosat nimic….

        Acuma inteleg si eu ca domnul VT e deranjat de tactica invinovatirii prin filiatie ( guilt by proxy), si sint de acord cu dumnealui. Numai ca, cel putin la suprafata , nu e un atac (in “Cotidianul) nici la Jebeleanu Sr. nici la V.T. Deci cred ca s-a sensibilizat peste masura , fata de aparente, cel putin.

        Ma ingrijoreaza insa ca dvs. imi scrieti fara a citi textul cu pricina , in “Cotidianul” , pt. a ma putea pricepe. Am trait aceasta senzatie (as spune ca e fascinant) in ultimele 2 luni , in cazul Arafat. Toti isi dau cu parerea dar nimeni nu se oboseste sa citesca dosarul medical de la Percy Military Hospital.
        Pentru ca daca l-ar citi cu atentie, ar vedea ca medicii francezi l-au ucis, prin dubla otravire (radiation poisoning AND radioactive poisoning). Totul e in medical file , mare cit o zi de post — all one needs is to look AND see . Nu e nevoie de exhumari si teste si fuga dupa 2-3 molecule de Polonium ghost. Dar sint scosi pe sticle mighty experts din Elvetia, Rusia si Franta care mint de ingheata apele (pt. ca nu pot crede ca nu sint capabili sa vada) . Iar populos pune botu’ :lol: E fascinat, credeti-ma, sa-i vezi …. La fel si dvs. si dl. Marian :sariti la beregata mea fara sa cititi textul din “Cotidianul”.

  12. boris marian spune:

    să înmulțim prin clonare pe Mircea MIhăieș cu 2o de milioane, nu văd altă ieșire, la mulți ani

    • Hantzy spune:

      Se poate, dar am ramane fara elite!

    • catperson spune:

      D-le Marian,

      Ar fi sufocant de plictisitor in tara cu 20mil de Mihaiesi, la fel de plictisitor cum ar fi cu 20mil de Dan Diaconescu, de ex ( ABSOLUT la intamplare) sau cu oricine altcineva, de 20 mil ori…
      Maine m-as sinucide…
      Dar, urandu-i tot binele din lume d-lui Mihaies, hai sa parasim clonarea pe care o propuneti (ca doar stim ce dificila e!) si sa speram la o…METASTAZARE (fenomen biologic spontan si frecvent) a demersurilor de tip Contributors. Cred c-ar fi, paradoxal, metastaza care, daca nu ne-ar salva, macar ne-ar usura suferinta…
      Ocazie cu care doresc tuturor sa fi pasit cu dreptul in 2014 si le multumesc, pur si simplu, ca sunt “pe-aici”! LA MULTI ANI!

    • Gasim spune:

      Pai asa artrebui da nu avem prea multi oameni cu pumnul lui. Am putea in schimb sa gasim mai bine hraniti, asa, si sa le dam la fiecarecate-o maciuca zdravana sa dea la capul opozitiei. Sigur, n-ar face-o cu eficienta lui, dar insa totusi.

  13. Razvan spune:

    Eu personal sunt inmarmurit de lipsa de simt critic din partea unor persoane gratulate public cu termenul de inlectual. Nu trece aproape zi sa nu raman uluit de gogomaniile unor “mari valori”…, de vanitatea gaunoasa a unor smecherasi scoliti pe la Sorbona sau aiurea… si nimeni, dar chiar nimeni nu le spune prieteneste sa se mai abtina macar asa de ochii lumii.
    E asa de simplu sa fii critic cu dusmanii politici… dar putina autocritica ar mai trebui din cand in cand pentru ca a vedea paiul din ochiul vecinului oricine poate. Dar ma socheaza aceasta suficienta, aceasta combinatie de ingamfare si lichelism… si astia sunt “ai nostri”, valori ale dreptei romanesti?
    Unde este critica ? Chiar nimeni nu le spune acestor parveniti la functia de intelectual ca cei 7 ani de acasa sunt necesari ? Chiar nu le spune nimeni ca nu e potrivit sa naclaiesti spatiul public chiar atunci cand esti pe pagina ta de facebook ? Sunt cutremurat de scarba. Le doresc sa strea pana la pensie in opozitie pentru ca nu sunt cu nimic mai mult mai buni decat gigeii si sorineii sau alti veterinari ai culturii romane. Cu nimic. Doar mofturile de ei. De ani de zile tot aflam mici picanterii si inchidem ochii. Deh… stresul, scaparile, &c. Dar nu. Un singur adevar este: acesti oameni sunt fara de bun simt. Au citit ceva carti la viata lor dar nu au pic de bun simt. Si au senzatia ca o carte doua in plus inlocuieste bunul simt. Ei bine… nu. Ei raman niste parveniti chiar daca tezele lor nu sunt plagiate. Ei fac parte din problema noastra nu din solutia ei. Si mai sinistru este corul aplaudacilor care se baga in seama in mica lor comunitate de adulatie reciproca pe FB… Persoane care dupa chip si alura… se cam inchipuie si ei intelectuali cand se uita in oglinda. Si… ce fac ei ? Se lasa antrenati in mitocaniile idolului lor si pluseaza….

    Era o secvanta in Glissando cind nebunii se opresc uimiti si se uita unii la altii si incep sa se apalude reciproc. Parca suntem in Glissando.

    Nu ma refer aici la cel laudat in acest articol ci la una din numeroasele mitocanii ale unei personalitati tare laudate si pretuite pentru meritele sale intelectuale… si evident ca daca cineva indrazneste o mica critica este etichetat imediat drept uls-ist… Este o rusine cum ziceam aceasta orbire bolnavicoasa a publicului partizan si tacerea “prietenilor”… Eu asa o consider.

  14. victor/victoria spune:

    Referitor la P.S.-ul dvs., va spun ca cei de la cotidianu’ nu au inteles nici acum ca gestul din poza lui Cartarescu le este dedicat in mod special.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)