joi, martie 28, 2024

Sergiu Nicolaescu şi comunismul românesc

Moartea lui Sergiu Nicolaescu va genera în spaţiul nostru mediatic acelaşi  gen de lamentaţii encomiastice pe care l-a născut  şi moartea lui Adrian  Păunescu. Ca şi acesta din urmă, regizorul  a întruchipat modelul de succes  simbolic şi comercial în România  lui Nicolae Ceauşescu. Urmărite, admirate, comentate, producţiile sale au intrat în folclorul  urban. Replicile şi personajele sale au devenit  parte din identitatea colectivă.  După revoluţie, canonizarea regizorului nu a fost pusă în cauză – de la poziţia de autor al  filmelor cu care au crescut generaţii de români, Sergiu Nicolaescu a făcut  tranziţia la postura de  senator FSN. Continuitatea cu România socialistă  era reconfirmată, încă o dată, prin   continuitatea  acestei cariere.  Filmele realizate în regim de  libertate au dus mai departe , fără umbră de revizuire morală sau intelectuală,  liniile  imaginarului ideologic din epoca stalinismului naţional. Elogiul mareşalului Antonescu era în perfect acord cu ideologia autarhică şi naţionalistă dominantă  la mijlocul anilor 1990.

Dincolo de nostalgie, dincolo de atractivitatea câtorva dintre creaţiile sale, posteritatea lui Sergiu Nicolaescu se cere plasată sub semnul totalitarismului ceauşist şi al instrumentelor sale de propagandă.  Colaborarea sa  cu scenarişti ca Titus Popovici sau Francisc Munteanu nu este un accident – indiferent de intervalul istoric pe cale l-a încadrat cinematografic, Sergiu Nicolaescu a urmat, fără ezitare, indicaţiile regimului comunist. Talentul său a fost mobilizat în direcţia  “umanizării “ comenzii partinice.   Saga Comisarului Moldovan şi aventurile  Pistruiatului  au fost încărcate de  mesajul comunist-  agreabile şi  punctate de suspans, ele sunt  expresia  cea mai seducătoare a divertismentului propagandistic în România lui Nicolae Ceauşescu.

Mult mai  ambiţioase şi rigide ideologic, filmele epopeii naţionale pot fi văzute ca frescele în care sugestiile  primului preşedinte al României socialiste sunt transcrise, în ritm de marşuri militare şi  în decorul bătălilor pe care  românii le câştigă, invariabil. Longevitatea mitologică a ceauşismului se datorează şi contribuţiei lui Sergiu Nicolaescu. Autor de  filme de capă şi spadă, de comedii  şi de  pelicule de “ actualitate”,  Sergiu Nicolaescu rămâne cea mai importantă voce  a cinematografiei totalitare în epoca Ceauşescu.

Distribuie acest articol

64 COMENTARII

  1. Intr-adevar. Minciuna glorificarii unuia care a fost produsul gustului Ceausestilor si a micii nomenclaturii comuniste din Primaverii trebuie demascata. Sa nu uitam: o intreaga generatie de cineasti distrusa si sfartecata de cenzura comunista, zeci de filme cenzurate, chinul vizionarilor si paravizionarilor de la Casa Scanteiii cand Dulea si Susana Gadea din trei cuvinte anulau ani de munca la un scenariu… . Ce spun oare Pintilie, Daneliuc, Pita, Demian, ca sa nu mai spun de regizorii disparuti Mircea Veroiu, Saucan? ..cand azi dupa 20 de ani de la Revolutie vad glorificarea celui mai mediocru producator de docu drame pe care comunistii le porecleau filme artistice. Ce zice Lucian Boia si alti istorici de celebrul MIhai Viteazu un kitch monumental…ca sa nu mai vorbesc de MIrcea si alte aberatii?…

    • Istoria (ca si stare factologica) nu poate sa se mai repete; nu poate fi repetata si nici imitata (pana la identitate).
      Nici filmul nu poate reconstitui intreaga stare de fapt de la 1600 .
      Poti crea anumite sentimente printr-o imbinare fericita de sunet, miscare, culoare si umbre. Pentru dumneata a fost greata. OK, mai sunt cateva milioane care nu se plang .
      Scriem tocmai ca sa nu se creada ca voi sunteti cei multi, iar statomir este buricul lumii .
      Arata-mi / indica-mi in „filantropica” sau „dupa dealuri” altceva decat mesaje interpretate (ca fiind cele pretinse), iar nu cele transmise in mod real, prin dialoguri.
      Ai putut sa deslusesti ceva din aceste filme fara sa iti „traduca” cine stie ce interpret, gestica, mimica si dialogurile imaginare? Oare de ce ? Chiar nu te-ai intrebat pana acum?

      • nu vă grăbiţi cu judecăţi nefondate şi acuze, e main-stream-ul românesc ultrafuncţional (se tot vede de cca 12 luni).
        „4, 3, 2” spune poveşti pe care în studenţia mea le-am văzut la tot pasul, am fi ipocriţi dacă am considera filmul un canal de transmitere a unui mesaj dictat. la fel „după dealuri”.

  2. Am inteles, e „cool” sa nu iti placa Sergiu Nicoalescu. Nu va place nici Dvs. desi probabil ati savurat in copilarie filmele lui. In ceea ce va priveste deci anul a inceput cu o veste buna pentru Dvs. prin moartea regizorului. Pentru noi ceilalti care apreciem filmele mai mult decat discutia despre persoana si caracterul sau e insa o zi trista. Dumnezeu s ail oduhneasca in pace.

  3. articol scris bine..se cunoaste ca este ioan stanomir, printre rarii intelectuali din ziua de azi. Sergiu N. acest personaj trecut in nefiinta a avut un real talent de regizor calitate care a adus spectatori la filmele sale in pofida unei propagande camuflate. Regretabil este ca a mers pana acolo cu falsul ideologic incat sa si creada in el. A contribuit si el intru ametirea si manipularea maselor rezultand un popor debusolat si care crede in repere false sau chiar nocive. Nu sunt trist..a mai disparut un indoctrinar!

  4. Sigur, a fost regizorul de serviciu al comunismului romanesc… Sigur, parte a masinariei de propaganda….

    Dar asta a fost situatia atunci, ar trebui sa judecam in acel cadru. In plus, in mai toate statele lumii functioneaza acest tip de propaganda, mai mult sau mai putin pe fata.

    Cum ar fi aratat comunismul fara Sergiu Nicolaescu?

    • Comunismul fara Nicolaescu ar fi aratat la fel. Intrebarea este: CUM AR FI ARATAT SOCIETATEA CONTEMPORANA FARA NICOLAESCU? Cred ca mult mai bine. Fara cei ca el, poate am fi avut o sansa la alta soarta, mai putin „originala”.

    • Cenzura din timpul comunismului nu e o scuza pentru toate. Milos Forman, de exemplu, a facut filme tot in comunism.
      Admitand ca stalinismul romanesc era mult mai intunecat decat ce se intampla in Cehia, tot nu avem o explicatie de ce dupa 1989 nu a aparut nimic de bagat in seama.
      Uneori principiul asta „mai bine putin sau prost decat deloc” nu se aplica, si arta e una din situatii.

    • De la Nurnberg incoace nu mai tine figura cu scuze gen „Dar asta a fost situatia atunci, ar trebui sa judecam in acel cadru”.

  5. Citisem initial, evident gresit, titlul dumneavoastra ca „Sergiu Nicolaescu si comunismul omenesc”. Ceea ce mi-a stirnit automat curiozitatea. Marturisesc, rau imi pare la final de mini-lapsusul meu vizual. Ar fi fost muuult mai interesant, cred, sa vad ce aveti de zis despre atributul omenesc al acestei pathopsihii numite comunism, chiar si fara Sergiu Nicolaescu (jenant personaj). Si ma tem ca aveti dreptate: iar va fi potop de boceli. Mai ca-mi doresc sa fi fost de-adevaratele nemuritor!

  6. A murit Capitanul Andrei ! Si Miclovan si Mircea si alte nume pe care, daca Nicolaescu nu ar fi existat, le-am fi cautat desart faptele prin cartile de istorie. Unii spun ca filmele sale au fost prea dramatice, cu inflorituri si departe de adevarul istoric. Poate ! Dar cui i-a pasat cand, cu lacrimi de emotie, urmaream Dacii, Mihai Viteazul sau Cu Mainele Curate ? A fost o epoca, pe care multi o blameaza si in care, desi „nu s-a putut”, se pare ca s-a putut mai mult decat dupa. Sustin si voi sustine pana la sfarsit, fara tagada ca, sunt ceea ce sunt si gandesc cum gandesc datorita lui Sergiu Nicolaescu ! Si ca mine, sunt convins ca multi altii, colegi de generatie. Noi cei care, candva, abia asteptam Pistruiatul si ne bateam cu sabii de lemn ! Tineti minte, suntem ultimii care mai putem salva Romania de la anihilarea spirituala, sublim dirijata de interesele globale si atent asistata de nulitatile politice de azi. Daca nu vom face ceva, in cativa ani nu vom mai avea limba, cultura, traditii si istorie. Nu vom mai avea pentru ce sa lacrimam. Un popor fara identitate, fabricata sau nu, este sortit pieirii sau sclaviei vesnice.

    • Da, recunosc! In clasele primare inca mai credeam istoriile eroice narate de tovarasa invatatoare si, da! mi se parea interesant Pistruiatul. Doar ca intelectul se dezvolta o data cu varsta si lacrimile nu-si mai au locul si rostul. Alienarea celor ramasi captivi intr-o iluzie grotesca ne ingrijoreaza: experimentul social inrgozitor inceput in 1917 de Lenin a dat roade.

    • Hm. Unele imi placeau. Actorul Sergiu Nicolaescu mi-a placut cu siguranta, la regizor si scenarist am retineri.

      Cat despre cei ce deplang spiritualitatea romaneasca pierduta (!!), ii invit sa mediteze la intelectualii romani morti in puscariile comuniste si la cenzura cvasi-totala din anii ’50, oare cat din ce s-a pierdut atunci am recuperat? Cat din retardul national de azi se datoreaza pierderii unei elite? De cate ori trebuie sa ne trezim cu savanti redescoperiti de te miri ce neamuri (si-mi trec la moment prin minte un economist si-un psiholog), la zeci de ani distanta, pentru a intelege ce am pierdut atunci? Va zbateti acum pentru rezistenta spirituala a Romaniei? Ma iertati, da’ simtiti ca va retine ceva?

      Nu in cele din urma, pentru a intelege mai bine retinerile mele (cel putin ale mele, desi banuiesc ca si altii au perspective similare), va invit sa vizionati un fragment caruia probabil nu i-ati acordat niciodata multa atentie: in filmul „Burebista” al lui Vitanidis, mai pe la inceput, exista o cuvantare a regelui catre o mica adunare de capetenii. Va rog sa va uitati de atatea ori pana o sa intelegeti ca o fraza privind egalitatea si fratia intre nobili si mestesugari exclus sa-si fi avut locul intr-un film despre antichitate. Si nu e vorba de o mica scapare, ca i-ar fi ramas eroului principal un ceas la mana sau, cum spunea un comentator mai devreme, un vapor scapat la montaj. Este vorba despre raul profund, autentic si intentionat al acestor „creatii”. Creatii pe care le vedeau, in masa, copii necopti. Chiar e interesant de vazut in jur la ce maniera puternica a rezistat national-comunismul, tocmai in cei ce erau maxim puberi in ultimele zile ale comunismului.

      Dincolo de asta, dupa cum am zis, mi-a placut si-mi va placea mereu actorul Sergiu Nicolaescu.

    • Nu pot spune ca nu am agreat filmele lui Nicolaescu, unele dintre ele chiar au fost bune. Cum, de altfel, nu pot spune ca ii cunosc trecutul si nu stiu ce fel de om a fost in afara ecranului de cinema. Prin urmare, il apreciez doar ca actor si poate ca regizor. Gasesc insa un pic deplasata afirmatia ta legata de identitatea poporului. Prefer sa fac parte dintr-un popor fara identitate decat dintr-unul care isi cunoaste istoria din filme si nu cautand-o prin carti de istorie.

    • Dar oare nu va ganditi ca o istorie mincinoasa, cu fapte eroice inventate, cu mituri false care sa sprijine un regim dictatorial, poate dauna ingrozitor? Sergiu Nicolaescu a contribuit din plin la formarea „omului nou” care bantuie astazi pe campiile patriei. S.N. a avut putere, nu i s-a refuzat nimic pentru ca a servit si inainte de 1989, si pana in prezent interesele unei clici de raufacatori. Talentul lui, atata cat a fost, a fost amplificat de personalitatea uriasa a actorilor pe care i-a intrebuintat si de ceilalti profesionisti la care a avut acces. Au fost atatia mari regizori care n-au avut posibilitatea sa se manifeste decat cu mari eforturi in timp ce S.N. facea filme dupa filme.

  7. Dumnezeu sa-l ierte. Insa,poate cineva sa-mi zica care a fost contributia lui in parlamentul romaniei,atata amar de vreme??? Subscriu la spusele autorului, si-anume,ca nu trebuie „canonizat” pt creatiile sale din timpul odiosului. Si sa nu fie asezat mai sus decat merita….

  8. Sa mentionam si un imprumut/plagiat, dincolo de neplata drepturilor de autor pentru muzica lui Nicu Covaci.

    Cine este Pistruiatul? Personajul francez de banda desenata Le Grêlé 7/13!
    Drept e, imprumut in familie, de la socialistii francezi editori ai revistei Pif, insa chiar daca s-a zis ici si colo, nu a fost decat cel mult cu jumatate de gura.

    • Si zici ca ca(sic!)uciurile alea vulcanizate de la Phoe… cum i spui mata au castigat procesul de plagiat (de fapt o utilizare de drepturi de autor)? Adu-ma acasa ca nu mai tin minte!
      Plagiatul incepea acolo unde inceta conventia lor; adicatelea niciodata …

  9. ///
    In rest, cum in anii 70 aveam acces la filme străine, majoritatea filmelor românești erau de o calitate dubios indoielnica. Între care, filmele lui Nicolaescu erau cele mai numeroase. La care mergeam cu școala. Măcar filmele cu comisarul …in care personajele care jucau bine erau Dinica si George Constantin lumea nu prea era atenta la tenta ideologica deoarece era ocupată cu trosnitul din pistoale. In schimb, Capcana Mercenarilor (unde e un împrumut jenant din Psycho) sau Mircea (unde se vedea ca-i facut la mantuiala – n-au scos la montaj un vapor) te invitau sa casti in sala.

    Dacă stau sa mă gândesc poate s-au produs 15- 20 de filme si seriale bune in 40 de ani in România.

    Si nu tenta ideologica deranjează, căci in aceasta categorie am putea include „Facerea lumii” a lui Ciulei. Un film jucat exceptional. Ceea ce este regretabil este ca ale lui Nicolaescu erau filme proaste ca realizare.

    După 90 ce am văzut si ce filme făceau cehii in același timp…

  10. Publicarea comentariilor critice va fi un test pentru onestitatea intelectuala a lui Ioan Stanomir.
    1. Nicolaescu nu poate fi comparat cu Paunescu, caci regizorul nu a recitat „partidul, ceausescu, Romania” si nici nu a regizat vreun spectacol omagial (o facea Hero Lupescu, prim-regizorul Operei Romane, pe care, culmea!, nimeni nu l-a criticat pentru aceasta, dar, „prietenii stiu de ce”).
    2. Sintagma „cimematografia totalitara din epoca ceausescu” este o prostie propagandistica. In perioada 1965-1989 s-au filmai si „Reconstituirea”, si „Liceenii”, si „Brigada diverse” care numai „totalitare” nu erau.
    3. Obsesia „Antonescu” la anumitzi propagandisti pretinsi „de dreapta” e mai mult deact contra-productiva Dreptei adevarate, desi, din nou „prietenii stiu de ce” este scoasa mereu la inaintare.Cei ce inca simt romaneste nu pot uita ca „Ostasi! Va ordon: trecetzi Prutul! Zdrobitzi dusmanul de la Miazazi si Miazanoapte” este unul din putzinele momente de DEMNITATE romaneasca.
    4. Revenind la Nicolaescu: regizor prolific, majoritar de PELICULE, mai rar de FILME. Raman totusi de la el un film policier de gangsteri foarte bun – Cu mainile curate (dovada succesul internatzional, personal am vazut ce priza avea la spectatorii din fosta URSS), o superproductzie istorica buna – Mihai Vitaezul -, un film de aventuri bun – Nemuritorii, o reconstituire istorica meseriasa – Rzboiul Independentzei. Nea Marin miliardar se bazeaza mai mult pe actori, rolul regizorului e mai mic. Repet, majoritatea produselor lui Nicolaescu sunt totusi pelicule, fara mar calitatzi artistice, dar ce a facut valoros trebuie admis.
    5. Asa cum spuneam mai sus despre Cu mainile curate, Nicolaescu a avut succes si in afara Romaniei, nu numai in Est ci si in Vest (vezi filmul despre Francois Villon, finantzat de occidentali). Ca e vorba de succes mai mult comercial decat artistic e altceva.
    Repet: astfel de articole propagandistice pretins de „dreapta” sunt tot atat de ineficiente si de proasta calitate ca si articolele propagandistice „stangace” gen rogozanu.
    Ioan Stanomir: daca vrei sa contribui la constructzia unei Drepte adevarate, trebuie sa inlocuiesti propaganda ieftina asa-zis „anti-comunista” cu analiza critica OBIECTIVA, caci cei cu inima si mintea „pe dreapta” au ceva pretentzii de la cei care se declara intelectuali preocupatzi de Cetate.

    • As mai adauga la 4 si :CIULEANDRA,OSANDA,INTALNIREA – toate trei cu o coloana sonora de exceptie (neschimbatul A. Salamanian), chiar si Capcana Mercenarilor.
      Apropos, cati dintre cei de aici au vizionat Odessa (1943), de vreo 2 ani pe filme.hd? A fost bun? Mai este bun? De ce?

      PS Si ce mult i-au placut lui Sergiu imaginile cu marea si caii … . In fiecare film, fara exceptie veti vedea marea si caii …

  11. Apropo de lamentatiile econ… (caut imediat pe google), cel mai mult m-a impresionat, poate chiar marcat, nu exagerez, iesirea nebuneasca anti Paunescu a lui Andrei Cornea de pe TVR (in paralel cu transmisia live a inmormantarii lui A. Paunescu, pe alte posturi tv). Nu stiu ce a vrut sa demonstreze sau ce si-a propus, dar am ramas de atunci cu o parere iremediabil proasta despre Andrei Cornea, aruncand totodata si o lumina nefavorabila si asupra colegilor sai de propaganda.
    Dar probabil ca Sergiu Nicolaesu va fi considerat mai putin incomod decat A. Paunescu si nu va genera iesiri atat de nepotrivite. E destul ca de acum, timp de o saptamana, numele sau va fi pe benzile viu colorate de la tv.

    • A mai fost un „exaltat” graseiat pe la B1 TV , ce raspunde (de obicei) la apelativul Banciu .
      Cred ca vreo 15 min. a batut campii, bucurandu-se de moartea lui A. Paunescu („a murit in sfarsit … telespectatori si A. Paunescu. Gat ! S-a dus… „).Gesturi improprii romanilor. Dar cine l-a bagat … in seama .

        • O sa fiu atent! Nici nu stii cat de atent o sa fiu!
          Nici nu pot sa iti spun cat de atent voi fi!

          In alta ordine de idei, ma amenintati cumva? Poate nu imi dau eu seama. Sau poate ma santajati?

  12. Nu pot contesta valoarea indoielnica a filmelor lui Sergiu Nicolaescu, dar nici n-as merge pana acolo incat sa-l cobor la nivelul lui Adrian Paunescu zis Porcu’.

    Pana la urma filmele sale nu sunt cu nimic sub nivelul multor productii de categorie B de la Hollywood, si eu nu vad diferente majore intre comisarul Moldovan si Cichi Cean.

  13. Pentru toţi idioţii „culturişti”: FILMELE ARTISTICE NU SUNT DOCUMENTARE, DECI NU RESPECTĂ ISTORIA LA UN NIVEL ABSOLUT. Istoria în sine nu este o ştiinţă exactă. Mihai Viteazul este un colos al istoriei românilor şi al istoriei europei, dar frustrarea voastră meschină nu vă lasă să citiţi, să vă documentaţi şi să vedeţi adevărul. Mai citiţi istorici europeni, dar obiectivi şi care vin cu argumente şi documente verificabile, căutaţi picturi în care apare Mihai şi vedeţi ce înseamnătate are el printre împăratul Imperiului German, habsburgi şi unguri. LĂSAŢI-NE cu Boia, securistul lingău cu nume predestinat, un speculant promovat pentru bani şi atât pe ideea de a contesta orice, tot, lipsindu-i însă argumentele istorice. El îşi dă cu părerea, speculează, deci subiectiv şi vinde ce se vinde cel mai bine: circul, contestarea, revolta. Sunt capitalist, dar unul înţelept, nu un infantil care consideră că pe lumea asta au dreptul să exise doar „ai noştri”. Mircea Vulcănescu, pe care sigur nu l-aţi citit înaintea lui Boia şi a lui Stanomir (indiferent cine o fi el…) ne-a lăsat un testament ideologic. Omul ăsta a fost torturat de comunişti până la moarte. A spus aşa: „Să nu ne răzbunaţi!” Luaţi de-aici istorie şi băgaţi la cap! Subliniez că a fost un imens filosof român, profesor de etică, membru al guvernului Antonescu, naţionalist (şi nu-i era ruşine de asta).

    • … a mai fost si altele , printre care s-a ocupat si de planificarea economiei, precum si de colectarea taxelor si impozitelor – la nivel profesionist. A fost cel care a infiintat garda financiara .

    • ***Mihai Viteazul este un_colos_al istoriei românilor şi al istoriei europei*** :)))))))))))))))))))))))))))) cred ca ai vazut prea multe statui ecvestre la viata ta

      • Nu, am citit foarte mult istorie şi artă europeană, nu numai românească. Europa unită e un proiect vechi, foarte vechi, iar Împăratul Rudolf al Sfântului Imperiu Romano-German îl alesese pe Mihai ca partener în zona centrală şi de est, pentru simplul motiv practic că era mai de nădejde şi mai vrednic în poziţia de conducător decât Sigismund Báthory. Nimic megalomano-eroic. Nu intru în detalii pentru că simt că nu merită. Poate măcar ţi-am stârnit curiozitatea şi mai pui mâna şi pe ceva cărţi care nu fac propagandă, ci istorie. Autori străini, da? Zâmbeşti prea mult şi asta nu-i bine… (pentru cunoscători)

  14. Ioan Stanomir ori a devenit major dupa 1989 ori a fost un mare dizident de care n-am aflat inca. Poate ne spune ce zice UE despre Nicolaescu : sa-l recunoastem sau sa-l aruncam la lada de gunoi a istoriei. Oricat s-ar rusina unii de perioada 1945 – 1989, ea face parte din istoria Romaniei. In aceasta perioada s-a trait, s-a muncit, s-a murit. Daca toate astea s-au intamplat prost, urmatorii 22 de ani nu ne arata cu mult diferiti. Avem voie sa vorbim mai mult, calatorim mai usor, ne promovam mai usor prostii in functii, dar tot prost traim, tot prost muncim (cei care mai au unde), traim in aceleasi blocuri etc. Poate dupa Ioan Stanomir vor ramane mai multe lucruri bune, dar mai are timp sa le realizeze. Pana atunci trebuie sa radem tot : bogatii naturale, economie, finante, istorie, cultura, nationalitate, pe cei de peste 55 de ani ca au conceptii invechite (in special pe pensionari, ca sunt prea multi)

  15. In urma lui Sergiu Nicolaescu, „cea mai importantă voce a cinematografiei totalitare în epoca Ceauşescu” (!?!?) raman Paraipan, Lascarica, Ipu, Miclovan&Moldovan, Limba, Semaca, etc, personaje pe care el le-a creat. Acestea „vor vorbi” posteritatii pentru si despre SN. „Pledoaria” lor este si va fi mai convingatoare in comparatie cu un articol despre cat de nocive au fost filmele comunistului SN si cum au facut ele ca sute de mii de romani sa intre in PCR imediat ce ieseau din sala de cinematograf.

    • Lascarica, Semaca si ceilalti raman in posteritate datorita actorilor extraordinari care le-au creat nu datorita lui S.N. care poate n-ar mai fi fost considerat de unii asa de mare daca nu i-ar fi distribuit in filmele sale.

      • Pe actorii respectivi (Dinica, Amza,..) regizorul ‘i-a vazut” in rolurile respective. As paria ca Lascarica/ Paripan au fost concepute special pentru Ghe Dinica. Dar, ai si tu dreptate, personajele respective raman in istorie (si) prin interpretarea actorilor.

  16. Lăudați-vă voi cu MARELE Sergiu Nicolaescu. Între timp noi, cei care mai și gândim, ne vom aminti de Wajda, de Kieslowski, de Holland, de Tarkovski, de Jancso, de Szabo si asa ma departe. Ne vom aminti de oameni care au avut curaj sa fie integri, nu sa fie lingai. Si vom intelege de ce noi l-am avut pe Iliescu, in timp ce altii l-au avut pe Havel. Nu-i nimic, însă, bine că ne-au rămas „personaje memorabile” din filmele lui Sergiu Nicolaescu.

    Voi chiar nu vă dați seama ce spuneți?

  17. Ma surprinde la aceste comentarii absenta unor importante elemente din biografia publica a lui Sergiu Nicolaescu. Lasind la o parte meritele si defectele filmelor sale (estetice, ideologice, factuale, etc.), incepind cu 1990 Nicolaescu a fost un politician care s-a folosit de reputatia sa de regizor pentru a impinge cu forta anumite pozitii care au avut bataie lunga in politicile publice in Romania. In anii ’90, cind se scriau pentru prima data manuale de istorie fara cenzori, el a fost una dintre personalitatile cele mai bine cunoscute care s-au exprimat si in vorba si in fapta impotriva manualelor ‘alternative’ de istorie, propunind, printre altele, arderea in piata a unui manual editat de reputabilul istoric Sorin Mitu. As categoriza aceasta luare de pozitie ca fiind pur si simplu populism anti-intelectual, nici de dreapta nici de stinga, ci mai degraba de inapoiere la o mentalitate premoderna. Celor care nu le pasa de acest aspect al activitatilor politice ale lui Nicolaescu, le urez mult succes cu educatia copiiilor lor. Pentru restul dintre noi, condoleante doamnei Nicoalescu si la revedere!

  18. recitind manifestul margusian privind reforma institutionala si mai ales morala a icr, cred ca este momentul unui mega proiect privind promovarea in occidentul ignorant a integralei operei marelui regizor. asta desigur cit mai repede, inainte ca ecoul salvelor de tun trase la mormintul eroului cultural sa se fi stins.
    de asemenea consider oportuna o initiativa a noului ministru al cercetarii privind lansarea in spatiul cosmic a unei capsule continind opera marelui om. (sper ca navetele sovietice din seria soiuz sa fie inca functionale)

  19. La fel de comunist e modul simplist in care dv puneti stampila pe opera lui: „Talentul său a fost mobilizat în direcţia “umanizării “ comenzii partinice.”
    Sunt filme care si acum fac rating si se revad cu placere..

  20. Ce se mai atacă amatorii de filme kitsch, nostalgicii, aburiţii, naţionaliştii de ziua a şaptea… Fantastic ce forţă pot avea jumătăţile de adevăr, propaganda, sentimentalismul minor, tot ceea ce nu pune mari probleme de gîndire, siropoşenia, emfaza inteligenţelor mediocre… Cum au reuşit ăştia care au suflat în pînzele regimului comunist să treacă drept anti-comunişti, oameni de bine, tipi de gaşcă şi tot aşa… Doamne, prin ce mizerie am trecut! Şi încă ne mai mirăm şi îi invidiem pe nemţi că au ajuns unde au ajuns şi că o duc bine: păi o duc bine pentru că au făcut curăţenie după război, de aia o duc bine. Unde se poate vedea la ei în zilele noastre film de propagandă fascistoidă care să mai treacă şi drept „anti-fascist”? Haidade!

  21. Minunatule, din fericire pentru noi nu stim cine esti si nici nu va ramine nimic in istorie despre tine… pe cind amaritul asta de regizor comunist va amine in istoria tarii cu si fara comentariile tale timpite sau ale lui CT Popescu sau mirobolanta critica de film . Iulia Blaga, o alta otreapa necunoscuta ca si tine.

  22. am ramas cu un gust amar dupa citirea articolului cam pe aceeasi tema a colegului dvs de site.
    articolul dvs mi a placut.eu spun mai mult:acest individ(si el) este vinovat de ce azi populatzia ce traieste in romanica este asha cum este.si poate tocmai ptr ca este fauritorul acestui popor(ca asha i zice) poporul ii va fi recunoscator.
    comunistii i au dat departamentul istorie si azi ruminu shtie istoria nicolaescu

  23. La moartea unui Dac Liber: In Memoriam Sergiu Nicolaescu, o efigie unicat a cinema-ului romanesc

    Am aflat cu adanca tristete despre moartea, in aceasta dimineata, la varsta de 82 de ani, a celui care a fost marele regizor Sergiu Nicolaescu. Cu o cariera indelungata in cinematografie, de peste 40 de ani, si o opera prodigioasa, de peste 60 de filme, Sergiu Nicolaescu a fost un om de film total, care a exersat cu maiestrie, talent si geniu toate indeletnicirile din profesie, de la operator la regizor, scenarist, actor si producator, si pentru care filmul a intruchipat, deopotriva, Familia, Casa si Lumea sa. Filme precum „Dacii”, „Mihai Viteazul”, „Cu mainile curate”, „Atunci i-am condamnat pe toti la moarte”, „Nea Marin miliardar”, „Orient Express” ori „Supravietuitorul”, pentru a enumera doar cateva dintre cele mai cunoscute, l-au impus definitiv in constiinta filmica romaneasca si internationala, fiind vizionate de peste o suta de milioane de telespectatori din tara si de peste un miliard din strainatate.

    Filmele cu tematica istorica au reprezentat filonul de aur in creatia cinematografica nicolaesciana, tradandu-i un patriotism fierbinte si neinduplecat, ceea ce l-a pus in conflict iremediabil cu mostenirea liniei cominterniste a vremurilor de dinainte de 1989, dar, in mod ciudat, si de dupa Revolutie, care ne-a parvenit pe filiera occidentala de aceasta data, potrivit careia romanilor trebuie sa li se inculce sindromul de popor infrant, colonizat si asimilat, in totalitate si pentru eternitate, prin ruperea firului continuitatii istorice, dezortodoxizarea si vasalizarea lor Vestului. Filmul „Dacii” a insemnat, pentru cei care au stiut sa-i citeasca si descifreze simbolistica istorica, o aducere la suprafata a pulsiunii dacice din ADN-ul poporului roman, a continuitatii dacice, pe care asa-zisa romanizare nu a putut sa o stinga, asa cum au scos la iveala o serie de dovezi arheologice din zilele noastre, iar prin „Mihai Viteazul” inegalabilul cineast a exprimat magistral constiinta unitatii istorice, de teritoriu, neam si spirit, a locuitorilor de azi ai vechii Dacii.

    Peliculele iesite de sub penelul filmic al Maestrului Sergiu Nicolaescu contin acei samburi ai unei inteligente critice subtile, care nu pot incolti decat pe un teren liber de vremelnicia oricarui partizanat politic, dar atasat valorilor perene ale cetatii. De aceea, filmele marelui Regizor trec cu usurinta prin grilele cetateanului obisnuit, al romanului de rand, bucurandu-se de o mare audienta, ceea ce si conteaza de fapt, dar nu si prin anumite grile politice. Asa se explica vitalitatea in mentalul colectiv a unor personaje celebre din lung-metrajele sensibilului si neobisnuitului Artist, cum ar fi comisarul Miclovan, alias Moldovan ori Pistruiatul, cat si a unor expresii nu mai putin celebre, ca de exemplu replica: „Un fleac, m-au ciuruit!”. Patura subtire a unor politicieni aventurieri, de aici sau de aiurea, care-i contesta marelui Cineast patriot locul in Panteonul Romaniei o alcatuiesc „relicvitorii”, urmasii cominternistilor si nomenclaturistilor comunisti, care nu-i pot ierta ca le-a dat peste cap calimara cu cerneala disolutiei si culpabilizarii, inlocuind-o cu liantul puternic pe care l-au reprezentat productiile sale cinematografice despre trecutul istoric al poporului roman. Odihneste-te in pace, Maestre, Romanii si Romania iti vor purta o vesnica Recunostinta!

  24. Domnule dăştept dă la Cotroceni,

    Vă rog foarte mult să-mi spuneţi şi mie când şi-a schimbat Francisc Munteanu numele în Sergiu Nicolaescu de spuneţi pe icişa că răposatul SN este autorul serialului „Pistruiatul”?
    Dă asemenea cred că ar trebui să precizaţi la ce categorie intră filmul „nea mărin Miliardar”: la cele de actualitate comunistă sau la istorice naţional-comuniste? La această din urmă categorie intră şi „Bătălie pentru Roma”? Că – duh! – e cu romani, deci cu strămoşii noştri, deci alăuri de Dacii, deci naţional-comunistă. Ca şi „Mihail câine de circ”, un evident film naţional-comunist pentru că dacă ar fi fost internaţional-comunist, ar fi fost cu o pisică, iar dacă ar fi fost capitalist, atunci era „Bethowen câine de circ”.

  25. citind marea majoritate a comentariilor la acest articol imi amintesc de ce-am plecat din Romania. Abia uitasem dupa alegeri, va multumesc ca mi-ati amintit. Ar fi bine sa dispara cate un dinozaur comunist la cateva lunii, ca sa-mi mai dau cate doua palme-n spate de bucurie: prima, ca nu mai e dintre noi: a doua, ca nu mai sunt nici eu dintre voi, sa vad cum ii jeliti pe cei care v-au mintit si furat si infometat, si v-au spalat pe creier, si v-au transformat in oameni noi.

    • Ce bine că ai plecat, tovarăşe! „Te-ai descurcat”, ca să citez morala din comunism. De-ar pleca toţi cei care dau din gură sau din taste, dar nu pun mâna să facă ceva şi cei care au în cap numai vendete şi bani! Ce bine-ar fi! Dar nu va fi. O singură persoană a rezonat la mesajul despre testamentul ideologic al lui Mircea Vulcănescu, deşi o grămadă de „anticomunişti” pe-aici. Comentariul meu vine de la unul care nu dă vina pe ceilalţi pentru nimicnicia lui şi nu fuge repede unde e deja bine simţindu-se deştept că nu a pus mâna să facă bine în locul unde a răsărit pe lumea asta. Nu am lucrat la stat nici măcar o zi, am muncit în micul meu atelier, din greu, pentru banii cinstiţi pe care-i câştig în România, ajut acolo unde pot în timpul liber şi nu arunc cu rahat în alţii ca să mă simt eu superior. Sănătate!

      • @Erofteiu
        Mare erou ca ai ramas in autobuz cand „densitatea pe metru patrat a scazut
        si au ramas indivizi mai putini decat numarul de scaune. Acum, toata lumea
        (de la gura sobei isi gaseste „loc” (si nu poate sa-l ocupe macar, fara sa-si
        aroge atatea merite, mai da si cu pietre).
        Prea multi dintre noi am fugit ca iobagii, de pe glie. Am rupt lantul, si-am
        fugit. Era cel mai ineficient lucru sa fi ramas (toti) sa continuam sa ne
        calcam cu picioarele unii pe altii (ca in autobuzele superaglomerate ale
        impuscatului.)
        Se intelege din ce „pictezi” ca nu intrevezi ci … pipai (adica, nu intelegi o
        situatie din figurat (cu gandul, adica) ci musai sa o traiesti la propriu.
        Pai daca toti am fi stat sa reinventam roata, paguba era si mai mare.
        Nu sunt mai „destepti” nici cei care au putut ramane, nici cei care au
        reusit pleca.
        Cel care ramane, pentru el ramane, iar cel care pleaca, pentru el pleaca.
        Din pacate, problema la romani este „limba”. Este atat de saraca si de
        neingrijita ca nu avea din ce da alte roade.

  26. Declaraţia privind NECESITATEA PROCESULUI COMUNISMULUI prezentată în Senat de către Senatorul Ioan Moisin la 25 februarie 1997

    Supun atenţiei o problemă de principiu. Este necesar astăzi un proces al comunismului? Până acum a fost evitat – fie în numele iertării creştine, fie în cel al reconcilierii. În acest timp, cei care ar fi trebuit să-şi ceară iertare pentru răul făcut sau susţinut de ei în regimul comunist n-au găsit timpul şi dispoziţia sufletească să o facă, dar extrem de mulţi au găsit timpul şi energia malefică pentru jefuirea şi mafiotizarea României. Acum, când tot poporul trebuie să plătească poliţa lipsei lor de scrupule, a venit vremea să lămurim şi această intolerabilă situaţie.
    Vom porni de la vocea cea mai autorizată a lumii creştine. Papa Ioan Paul al II-lea, care în recentul mesaj pentru celebrarea la 1 ianuarie 1997 a Zilei Mondiale a Păcii aşeza următorul subtitlu:„Dăruieşti iertarea, primeşti pacea!” Dar în mesaj arăta fără echivoc că iertarea nu se dăruieşte
    oricum şi adăuga alt subtitlu: „Adevărul şi dreptatea – premise ale iertării!”
    Sfântul Părinte preciza că iertarea, deşi este un act de iubire, tocmai ca act de iubire îşi are experienţele intrinsece. Prima dintre ele este respectarea adevărului. După ce menţiona că toţi sunt chemaţi să trăiască adevărul, Papa avertiza – citez – „Acolo unde se seamănă minciuna şi falsitatea, înfloresc bănuiala şi dezbinarea!” Corupţia şi manipularea politică şi ideologică sunt,
    de asemenea, esenţialmente contrare adevărului. Ele lovesc înseşi temeliile convieţuirii sociale şi ameninţă posibilitatea unor relaţii sociale paşnice.
    Ne întrebăm acum: s-a arătat respect faţă de adevăr la noi în ultimii 7 ani?! Sub regimul comunist a fost întronată minciuna, de la minciuna că nu ar exista Dumnezeu până la aceea că se urmărea fericirea poporului şi nu a unei bande de sceleraţi care au uzurpat puterea. Pe baza minciunii a fost lucrată nedreptatea pe toate planurile posibile, fiind prezentată întotdeauna ca dreptate. Aşa s-a ajuns la distrugerea păcii sociale! Aparent era pace, deoarece tensiunile de tot felul nu puteau răbufni din pricina fricii inspirate de un aparat de represiune fără egal în istorie, prin ferocitate şi perversitate. Ele totuşi mocneau şi, când s-a ivit momentul potrivit, au izbucnit ca un vulcan.
    Vreme de 45 de ani la noi nu a fost pace, ci război surd între popor şi regim, un război cu sute de mii de victime, chinuite sau ucise în tăcere, sub zâmbetul diabolic al unei propagande neruşinate.
    Firesc era ca după căderea acestei cetăţi a întunericului şi răului să se treacă la construirea păcii sociale. şi ce constatăm azi? Suntem mai dezbinaţi ca oricând, încât aproape s-a ajuns ca toţi să lupte cu toţi! Nu există domeniu în care să nu fie conflicte. De ce? Pentru că nu s-a spus adevărul şi nu s-a făcut dreptate. Pentru a se acoperi vechi minciuni, de care depinde soarta multor adepţi ai fostului sistem, s-au adus altele noi. În felul acesta s-a tăiat posibilitatea de a se face dreptate cu adevărat tuturor celor care au fost şi mai sunt nedreptăţiţi. Să faci dreptate în prezenţa minciunii este ca şi cum ai vrea să dai o sentinţă dreaptă, bazându-te pe martori falşi. Trebuie să pornim construcţia păcii sociale de la afirmarea adevãrului despre ceea ce s-a petrecut şi se mai petrece.
    Nu afirmarea adevărului ameninţă pacea socială, ci ascunderea sau măsluirea lui. Poporul român este destul de matur ca să judece corect, să discearnă şi să ierte, acolo unde adevărul se spune de vinovat cu părere de rău şi cu dorinţa de a repara răul făcut. Dar mulţi vinovaţi nu repară răul făcut ci îl măresc prin minciună, ameninţări, violenţă, rapacitate în lupta pentru capital etc. Ei, care zeci de ani au condamnat capitalismul, au devenit peste noapte capitalişti, la fel de lipsiţi de scrupule ca în anii când erau comunişti. Ascund adevărul şi îngroapă dreptatea, ca şi cum nu i-ar vedea poporul şi Dumnezeu.
    Conducătorul Bisericii Creştine Universale arăta clar legătura dintre adevăr şi dreptate, ca premise ale iertării. Papa scria: „Iertarea, departe de a exclude căutarea adevãrului, o cere. Răul săvârşit trebuie recunoscut şi, pe cât posibil, reparat”. Fără recunoaşterea răului nu există reparaţie, deci nici dreptate. Papa afirma cu tărie: „Altă premisă esenţială a iertării şi a reconcilierii este dreptatea, care-şi are criteriul ultim în legea lui Dumnezeu. De aceea nu există nici-o contradicţie între iertare şi dreptate”. Într-adevăr, iertarea nici nu elimină şi nici nu scade exigenţa reparării, care e proprie dreptăţii.
    Unde este astăzi nomenclatura comunistă, prima chemată dintre toţi comuniştii să-şi recunoască vinovăţia şi să repare dezastrul în care a fost împins poporul pentru a obţine iertarea?
    Sub ochii noştri se formează o nouă clasă de afacerişti şi profitori, compusă din nomenclatura vechiului sistem comunist. Dacă în comunism eram dominaţi de frica aparatului de represiune al securităţii, în curând vom fi dominaţi de noii parveniţi care îşi însuşesc treptat şi pe tăcute, prin influenţa banului, puterea economică. În obţinerea acestei puteri, noua clasă de privilegiaţi se bazează în primul rând pe dezinformarea şi minciuna permanent întreţinute de ignoranţa, indiferenţa şi nepăsarea noastră.
    Adoptând politica struţului, din comoditate, câţi dintre noi nu gândesc astfel? De ce să mă amestec eu?! Să lupte şi să facă alţii! Şi astfel ajung să facă alţii împotriva intereselor noastre. Uitaţi-vă în jurul dumneavoastră! Cine sunt de fapt campionii economiei de piaţă? Desigur, foşti activişti de partid, securişti şi unii directori – într-un cuvânt întreaga suprastructură comunistă. Ei, care s-au scăldat în abuzuri şi putere, se vor scălda în continuare, sub privirile noastre îngăduitoare, în bani nemunciţi! Ei, care susţin acum cu tărie că au fost marginalizaţi, ce au făcut atunci când un întreg popor era distrus moral, biologic şi material? Nimic altceva decât că au participat, activ şi cu entuziasm, la măreaţa operă de făurire a „omului nou”.
    Şi, culmea neruşinării, propagandiştii de ieri ai materialismului ateu şi demolatorii de biserici vă învaţă astăzi cum să vă faceţi semnul crucii, uitând prea repede cum îl luau în derâdere şi-i persecutau pe cei care cu adevărat au crezut şi cred în Dumnezeu. Pentru aceşti slugoi şi cântăreţi de curte ai comunismului, ideile de dreptate, adevăr, credinţă şi patriotism sunt doar instrumentele diversiunii.
    Dacă în continuare vom sta pasivi şi indiferenţi, dacă îi vom tolera pe aceşti impostori să gândească pentru noi, ce vom putea lăsa moştenire copiilor noştri? Doar sărăcie, nedreptate, minciună şi suferinţă, precum şi reproşurile lor îndreptăţite că nu ne-am putut ridica deasupra laşităţii noastre.
    De la un proces al comunismului aşteptăm, mai ales, două lucruri:
    – Reparaţiile materiale şi morale pentru cei ce au suferit să fie făcute de către cei vinovaţi, în mod direct. În aceasta includem şi jefuirea ţării făcută în ultimii 7 ani.
    – Să fie condamnat comunismul ca doctrină criminală, pe de o parte, datorită crimei spirituale de luptă violentă împotriva credinţei lui Dumnezeu, iar pe de altă parte, datorită crimei de genocid faţă de poporul român.
    Nu toţi comuniştii au avut aceeaşi vină, dar una fundamentală au avut-o toţi egal: ca să intre în partid au trebuit să accepte doctrina ateistă, înscrisă în programul comunist.. Că unii au făcut-o pentru 30 de arginţi, ca Iuda, sau au zis din teamă, ca Apostolul Petru: „Nu-l cunosc pe Omul acesta”, tot trădare s-a chemat. Numai că Sfântul Petru a plâns toată viaţa pentru această trădare, de i se făcuseră şănţuleţe pe obraji. Aşa a fost iertat! Comuniştii însă nu-şi cer iertare. De aceea este necesar procesul comunismului din România!
    Ioan Moisin

  27. Atata ciudatenie la poporul asta! Sergiu N. ciudat ca a regizat filme intr-o periada in care s-a putut, ciudat ca nu si-a facut meseria intr-o perioada costruita de acest popor, in care nu s-a putut! Moartea cerbului boncanitor ne-a adus noua democratia, piu drace esti vinovat tu si tu si tu ca iata am iesit din ceata si am intrat in colaps… Daca a facut omul nu e bine ca a facut, daca nu facea era ca si comentariile astea, fara rost…

  28. Da? Pai sa ne luam de alt regizor Lucian Pintilie. debuteaza cu „Duminica la ora 6”. Fil „de arta” cam de neurmarit. Cu comunisti in ilegalitate si cum erau prigoniti/torturati de siguranta burgheza..
    Anul 1965 .. hai sa nu ii facem procest de intentie politica.
    Insa in 1994 recidiveaza cu „O vară de neuitat” Ecranizand un text de Dumitriu (text din anii 50 cand t9v Dumitriu era foparte pe linie) in care coontinua „demascarea” romaniei burgeze. De asta Romania reactinara si imperialista duce o politica d eopreiune colonialista impotriva bietilor bulgari din Cadrilater (care bieti bulgari e mai rau tratatei dercat negrii in Congo belgian) Si daca ma gandesc si la „De ce trag clopotele” apia imi vine sa zic ca Pintilie ramane tributar comunismului de obedineta sovietica : Romania e cah, romanii sunt rai numa ninoritariie buni ,
    A da. Nicolaescu a fots un regizor comercial . De aici si simpatia publicului ptr el …ca era singuru care se gandea ca intri intr-o sala ca sa te mai si distrezi nu sa te „educi”.

    • >Nicolaescu a fots un regizor comercial

      Mai mult – a fost un regizor fără „studii de specialitate” și totuși de ( mare ) succes la public ceea ce se pare că a iritat incredibil pe „specialiștii” la a căror filme nu se prea uita nici naiba … asta dacă se vrea o cheie de înțelegere a multor reacții referitoare la el. ;)

      Ce e rău la Nicolaescu-regizorul e că s-a tâmpit aproape iremediabil undeva pe după Revoluție și a produs aproape numai rahaturi … dar asta e altă mâncare de pește.

  29. Despre morti … numai de bine.
    Despre lucrarile lor (obra, in sora noastra latina, spaniola) insa …
    este alta poveste.
    Una peste alta, pentru un pic de placere pe care ne-a produs-o
    mai pe la tineretile lui ( si de-ale noastre) platim un tribut al
    dracului de greu.
    Ca si Iliescu, si S. Nicolaescu a produs rau convins ca face bine.
    Sergiu Nicolaescu a construit, ca acela din povestea lui Creanga
    un ditamai carul, in casa.
    Problema e ca el s-a dus, iar noua ne ramane … de solutionat
    problema.

    PS. Daca opera lui a fost buna, va dainui. Daca nu, Timpul ii da
    „delete”. Noi, degeaba ne-am certa. Ce e val, ca val se duce.

  30. Sergiu a fost si va ramine un tipic „farseur” in istoria „cinematografiei comuniste romane”. Majoritatea scenelor imaginate si filmate sint COPII dupa filmele americane din epoca. Acest om a fost cel care a inmormintat putinele talente ale cinematografiei nationale. A fost un Comunist Infocat, care a continuat dupa 1989, ceiace incepuse inainte sub Ceasca : oprirea oricarui talent romanesc autentic in cinematografie ! Adevaratii regizori care mai sint in viata ( o mina de oameni ostracizati de acest comunist infocat !) ar trebuii sa iasa la rampa si sa spuna totul despre acest impostor..Macar astfel s-ar face „lumina” in epoca neagra in care a intrat cinematografia romaneasca din comunism si continuata si dupa 1989 de oemani ca Sergiu. jb

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro