vineri, martie 29, 2024

Socialism și barbarie. Teze despre Marx, Lenin și Stalin

“Echivoc si inepuizabil”, astfel a descris Raymond Aron proiectul intelectual marxist. Sociologie a crizei, nascuta din criza si pretinzand ca rezolva criza morala, politica, sociala si economica a modernitații, marxismul are drept nerv vital imperativul unei revoluții cataclismice. Un marxism non-revoluționar este o contradicție in termeni. S-a dorit anti-utopic si emancipator, a sfarsit intr-o utopie esuata si in experimente liberticide. Cine a fost, asadar, Karl Marx (1818-1883)? In consens cu Leszek Kolakowski, sa spunem ca a fost un filosof, sociolog, economist și combatant revoluționar german. Indragostit de totalitate, a fost parintele unei doctrine care a culminat in totalitarism. In egala masura,tocmai pentru ca teoria lui Marx nu este un monolit, exista o distincție care nu trebuie neglijata, din perspectiva filosofiei politice, intre marxismul sovietic si cel occidental (tanarul Lukacs, Karl Korsch, Ernst Bloch, Antonio Gramsci, Scoala de la Frankfurt, Cornelius Castoriadis, Lefort, tanarul Lyoyard, Habermas din “Theorie und Praxis”). Revizionismul marxist al anilor 60 si 70, vehement denunțat de politrucii leninisti, s-a inspirat din aceasta traditie a “celuilalt marxism”. Marx a construit un mit al revolutiei totale (v. cartea lui Robert C. Tucker despre filosofie si mit la Marx), care a inspirat si continua sa inspire pasiuni incandescente, contestatii aprige si controverse intense.

1. Karl Marx a început ca tânăr hegelian și a adoptat metoda dialectică pentru a explica realitatea. Ca tânăr filosof, Marx a pus accentul pe alienare ca principală racilă a societății birocratice moderne: omul este deposedat de principalele sale atribute, incluzând aici creativitatea și libertatea. Influențat de Ludwig Feuerbach, Marx s-a angajat, alături de alți tineri hegelieni, într-o critică acerbă la adresa alienării religioase. Această critică a iluziilor transcendente l-a apropiat în mod irezistibil de critica a ceea ce percepea a fi condițiile injuste universale. Marxismul a fost o formă de istoricism determinist (convingerea că istoria are un sens, un scop (telos), și că este guvernată de legi pe care ființele umane le pot cunoaște și, pe cale de consecință, influența). Omul se află în centrul filosofiei marxiste, nu ca abstracțiune, ci ca subiectivitate palpabilă, determinat de societate dar, în același timp, creator de societate. Marxismul nu este un fatalism politic, nu propăvăduiește resemnarea în fața ordinii existente, ci mai degrabă este o filosofie a acțiunii colective (sociale) și un radicalism universalist. Este ideea care tinde către universalizare.

 Karl Marx in tinerete
Karl Marx in tinerete

2. Scrierile filosofice timpurii indică un Marx interesat cu precădere de libertatea umană, alienare (înstrăinare), negativitate, revoltă, efortul de a transcende un status quo scandalos din punct de vedere moral. Descoperirea socialismului utopic, filosofia materialistă și contactele sale cu alți radicali de stânga l-au făcut să adopte o perspectivă revoluționară asupra lumii. Ordinea burgheză, bazată pe proprietate privată și drepturi de inspirație liberală, îi apăreau ca demodate, ipocrite și lipsite de echitate. S-a identificat din ce în ce mai mult cu un program politic care a privit clasa muncitoare industrială drept subiectul revoluționar privilegiat, “clasa mesianică” a istoriei, principalul vehicul al unui divorț apocaliptic cu trecutul. În faza sa incipientă, gândirea lui Marx a reprezentat o declarată escatologie seculară, o narațiune redemptivă a fericirii originare, a declinului și redresării esențiale, regenerării și renașterii…

3. Marx a adoptat socialismul, dar a pretins să transforme această doctrină în știință. Pentru a atinge acest scop, s-a angajat într-o critică generală a economiei politice, arătând că sistemul capitalist se va prăbuși în primul rând ca urmare a contradicțiilor sale interne. Intervenția umană, în orice caz, era esențială pentru a face ca acest antagonism bazal să irumpă în forma unei revoluții sociale.

4. „Manifestul Partidului Comunist”: un document sociologic și politic, un text fundamental al modernității politice. Tinerii Karl Marx si Friedrich Engels propun o viziune asupra lumii (Weltanschauung) care opune în mod antagonist proletariatul și burghezia. Dialectica Stapan-Sclav din “Fenomenologia” hegeliana este tradusa in conflictul ireductibil dintre clasele opuse. Este textul în care Marx si Engels postulează lupta de clasă drept principala variabilă explicativă în înțelegerea istoriei umanității. Manifestul prezintă globalizarea comerțului și industriei drept principala realizare a capitalismului și așează în contrast noua știință a revoluției cu proiectele utopice anterioare…

5. Proletariatul (clasa muncitoare industrială) în societățile dezvoltate economic reprezintă principalul subiect (agent) revoluționar. Este o “clasă aleasă” în sensul în care întrupează tragedia tuturor grupurilor anterior subjugate (sclavi, șerbi). Prin eliberarea sa, argumenta Marx, proletariatul urma a emancipa întreaga umanitate. Relațiile capitaliste organizează confiscarea rezultatelor producției proletariatului – pentru Marx, proprietatea privată este sursa tuturor injustițiilor și trebuie prin urmare abolită prin intermediul revoluției proletare (practica revoluționară). Pentru Engels, proletariatul german era mostenitorul filosofiei clasice germane. Pentru tanarul Marx, arma criticii era lipsita de valoare in absenta criticii armelor. Intreaga istorie a marxismelor, reale ori imaginare, poate fi scrisa, reluind formula sociologului Alvin W. Gouldner, drept o cursa in cautarea subiectului revolutionar (shopping for the revolutionary agent).

6. În viziunea lui Marx, revoluția trebuie să fie totală, globală, permanentă, până când umanitatea reușește saltul din tărâmul necesității (sărăcie, inechitate, injustiție) în cel al libertății. O asemenea revoluție mitologizată nu a avut nicicând loc. De dragul ei, în orice caz, milioane de oameni s-au înrolat în mișcări mesianice, purificatoare, revoluționare, învestite cu o aură carismatică. Filosofia politică a lui Marx proclamă sfârșitul politicii prin salvare revoluționară. În această perspectivă, salvarea revoluției constituie premisa salvării umane. Marxismul a fost o formă de radicalism politic inspirat de o fantasmă mitologică a salvării umane. Salus revolutionis, suprema lex. Doctrina lui Marx subordona eticul politicului. In polemicile cu Karl Kautsky, Lenin si Troțki au respins existența unor valori etice eterne, Binele si Raul erau definite strict instrumental, pragmatic, in functie de interesele partidului de avangarda. Acest partid era, spre a-l cita pe Troțki, instrumentul perfect al indeplinrii planurilor Rațiunii in Istorie. Teroarea devenea astfel acceptabila si chiar necesara in numele unui umanism providențialist. Violența are sanctificata drept remediu purificator la corupția generalizata. Spasmul revolutiei finale este si cel care incheie pre-istoria umanitatii. Nu e sfarsitul Istoriei, ci debutul uneia nestiuta pana atunci.

7. Marx a pretins că transcende utopismul, dar a rămas el însuși prizonierul unor idei utopice: “Proletarii nu au o patrie”. Marx a romantizat și idealizat proletariatul existent. A construit doctrina internaționalismului proletar (opus naționalismului burghez) și a subestimat rezistența la schimbare a devotamentelor, credințelor și loialităților. Internationala a II-a a capotat exact sub presiunea nationalismelor renascute. Apariția URSS a dus la o noua viziune a internaționalismului: piatra de incercare, spunea Stalin, este atitudinea fata de Uniunea Sovietica. Oricine se indoia de justețea absoluta a liniei staliniste devenea un tradator, un inamic obiectiv (ori chiar subiectiv) al revoluției. Stalin nu a facut decat sa exacerbeze viziunea lui Lenin asa cum a fost aceasta codificata in condițiile de aderare la Internaționala a III-a (Comintern). Centrul sacru al revoluției mondiale era localizat la Moscova.

  Lenin si Troțki
Lenin si Troțki

8. Marx a dezvoltat o viziune excesiv de optimistă asupra progresului: a insistat că Istoria are un sens, un înțeles, o logică, toate guvernate de legi cvasi-raționale – aceasta este lovitura determinismului său istoric care a devenit baza unei religii politice. El a pretins a fi descoperit acele legi și a insistat asupra primatului relațiilor economice în vreme ce admitea o relativă autonomie de conștiință și alte elemente ale “suprastructurii”. Pentru el, instituțiile umane și cultura sunt rezultatul interacțiunilor (practicii) economice și sociale. Istoria avansează către stația finală, ceea ce reprezintă totodată sfârșitul “pre-istoriei umane” – comunismul. Acesta este sensul în care Engels s-a referit la Marx ca la un “Darwin al științei sociale”.

9. Marxismul și moralitatea: Marx considera că toate acțiunile umane colective sunt determinate de factori sociali, economici și politici. Contradicțiile din interiorul structurilor existente explică progresul istoric, cu vechi forme pe cale de dispariție și altele noi emergente. Revoluția (comunistă) proletară este justificată din punct de vedere moral: este rebeliunea oprimaților împotriva opresorului. Nobilul țel suprem justifică, odată cu Marx, recursul la mijloace murdare și deranjante (violență, dictatură, teroare de tip iacobin). Marx nu a fost un profet amoral, dar moralității sale i-a lipsit un criteriu clar de distingere a binelui de rău. Acesta a fost terenul fertil pe care au înflorit leninismul, stalinismul, maoismul, castro-guevarismul, socialismul lui Dej si Ceausescu. Toate aceste dictaturi au fost intemeiate pe ideologie si pe hybrisul pedagogic al plasmuirii Omului Nou.

KOMAR & MELAMID (RUSSIAN B1943 AND B1945) Girl and Stalin
KOMAR & MELAMID (RUSSIAN B1943 AND B1945) Girl and Stalin

10. Topografia revoluționară, epicentrul seismic: Când și unde va izbucni revoluția? Marx considera că anumite condiții erau necesare: un proletariat matur, un partid politic care să-i promoveze doleanțele, sindicate. Așadar, pentru Marx, începutul revoluției mondiale trebuie să se petreacă în Occidentul dezvoltat.

11. Marxismul ca religie politică, “opiul intelectualilor” (Raymond Aron): Pentru Marx, revoluția este un act apocaliptic al eliberării, o întoarcere la o demult uitată condiție a unității speciei umane. Dar revenirea (v. imaginea spectrului in “Manifest”, impresionant examinata de Jacques Derrida), nu inseamna repetare, ci resurecție pe un plan superior al spiralei Istoriei, deci negare a negației. Marxismul este o escatologie (o doctrină despre moarte și viața de apoi): o doctrină a redescoperirii supreme a identității umane și libertății. Este totodată parousia, milenarism, chiliasm – o credință în era utopică ce va să vie, sosirea timpului mesianic (Walter Benjamin) creat prin revoluție. Astfel se explica actuala turnura teologica a post-marxismului (v. “From Marxism to Post-Marxism”, de Goran Therborn, Verso, 2008) si tentativele de a-l apropia pe Marx de Sf. Pavel (v. Jacob Taubes, dar si Agamben, Alain Badiou).

Biroul lui Stalin la Kremlin
Biroul lui Stalin la Kremlin

12. O filosofie a acțiunii: Marx a respins simpla speculație filosofică și contemplarea. A considerat ideile drept mijloace de transformare a lumii. Teza 11 despre Feuerbach exprimă foarte pregnant această convingere: “Filosofii n-au făcut decât să interpreteze lumea. Problema este de a o schimba.” În acest sens, leninismul (bolșevismul) a fost urmașul loial al doctrinei inițiale a lui Marx. Acesta a împlinit principalele trei postulate ale doctrinei originare: postulatul revoluției; postulatul universalismului; și postulatul unei mutații antropologice. Prețul a fost abjurarea promisiunilor umaniste inițiale si instaurarea unei “dictaturi asupra trebuințelor umane” (un concept introdus de Agnes Heller, Ferenc Feher si Gyorgy Markus). Alternativa proclamata de Rosa Luxemburg, socialism sau barbarie, s-a tradus in sinteza catastrofica dintre socialism și barbarie. Secolul al XX-lea a fost unul al cataclismelor, al dezastrelor politice si al naufragiilor morale, cum demonstreaza istoricul Dan Diner si cum am incercat sa demonstrez si eu in „Diavolul in istorie”. In chip deopotriva ironic si tragic, doctrina lui Marx, adaptata de Lenin la conditiile unei Rusii abia in curs de reala industrializare, cu toate superstitiile si mentalitatile anti sau non-democratice, simplificata si bastardizata de Stalin, a devenit o ideologie exact in sensul pe care tanarul Marx l-a demascat si l-a demistificat: o apologie a unui status quo intepenit, a unui Moloch asfixiant, dominator si fundamental lipsit de autenticitate.

(Note pentru seminarul „Marxism and Post-Marxism” pe care il tin la University of Maryland in semestrul de primavara, 2014. Traducere din engleza de Marius Stan)

Recomandari:

http://www.curteaveche.ro/filosofie-si-mit-la-karl-marx.html

http://www.nybooks.com/articles/archives/2013/may/09/real-karl-marx/

http://www.youtube.com/watch?v=6fHMINfkoWU

https://www.contributors.ro/cultura/reveneirea-maurului-marxisme-imaginare-si-dezastre-istorice-reale/

https://www.contributors.ro/cultura/diavolul-din-detalii-demonism-iluminari-si-metapolitica/

https://www.contributors.ro/global-europa/agnes-heller-ganduri-despre-totalitarism-modernitate-%c8%99i-apostazie/

http://www.the-tls.co.uk/tls/public/article1186584.ece

http://www.revista-apostrof.ro/articole.php?id=1784

http://www.humanitas.ro/humanitas/diavolul-%C3%AEn-istorie

https://www.contributors.ro/cultura/bufonul-dialectic-zizek-lenin-si-fratii-marx/

https://www.contributors.ro/cultura/despre-lucien-goldmann-un-marxist-occidental-originar-din-romania/

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. O mica parere legata de punctul 9: „absernta criteriul clar de distingere a binelui si raului la Marx”. Parerea mea e ca Marx stia exact ce face si impactul ideilor sale. Nascut evreu cu tata convertit la luteranism deci crescut intr-un weltanschauung iudeo-crestin a editat Filozofia religiei a lui Hegel in 1840. Hegel era absolvent de teologie si avea o convingere crestina sanatoasa. Bineinteles filozofia sau teoria lui in legatura cu posibilitatea cunoasterii lui Dumnezeu strict pe metode rationale e gresita. In concluzie, Marx distingea foarte bine diferenta dintre bine si rau

  2. Sper să-mi scuzaţi îndrăzneala de a coborî cu piciorele pe pământul prezentului, cel european, in care vieţuim noi astăzi cu chiu cu vai, in plină revoluţie socialistă. Sunt un pic cam sătul de istorie şi morţi şi mult mai îngrijorat de nanodiktatorii prezentului, proletarii de lux ai democraţiei confiscate de Partidele Socialiste care, din ce in ce mai evident, se precipită in direcţia trasată de profetul lor. Iar Uniunea Europeană este instrumentul lor cel mai performant pentru împlinirea idealurilor utopice. Haideţi să vedem unde au punctat tovarăşii Komisari.

    Iată ce susţinea Marx in Manifestul lui dement:
    „Primul pas în revoluţia muncitorească este ridicarea proletariatului la rangul de clasă dominantă, este cucerirea democraţiei.”
    Asta s-a întîmplat deja. Parlamentul European -acest Congres de tip sovietic unde liderii se aleg in spatele uşilor inchise- este dominat de partide socialiste, unele intitulate ca atare, altele lucrînd la aceeaşi agendă dar mai pe şest, mimînd opoziţia. Atât socialiştii -cât de aberant ca Occidentul să fie înţesat de politruci socialişti, comunişti, anarhişti- cât şi popularii sunt forţe ale stângii de tip marxist. De ce? păi iată de ce:

    „Proletariatul va folosi dominaţia lui politică pentru a smulge burgheziei, pas cu pas, întreg capitalul, pentru a centraliza toate uneltele de producţie în mîinile statului, adică în mîinile proletariatului organizat ca clasă dominantă, şi pentru a mări, cît se poate de repede, masa forţelor de producţie.”
    Capitalul privat a fost şi el in mare parte confiscat, transformat in capital public şi introdus in bugetul de stat unde o liotă de politruci dictează asupra averii celorlalţi supusă unei forme de rapt cotidian ce atinge chiar şi 60% din veniturile individuale in unele ţări. Sute de taxe şi impozite au fost inventate in acest scop. Fiscalitatea evului mediu este o blândă copilărie faţă de jaful sistematic întreprins de aceste regimuri socialiste „democratice”.

    „La început acest lucru nu se poate face, fireşte, decît printr-o încălcare despotică a dreptului de proprietate şi a relaţiilor de producţie burgheze, adică prin măsuri care, din punct de vedere economic, apar neîndestulătoare şi şubrede, dar care se depăşesc singure în decursul mişcării şi care sînt inevitabile ca mijloc pentru revoluţionarea întregului mod de producţie.”
    Iar programele şi fondurile europene sunt doar o parte dintre instrumentele de tip reglementativ de condiţionare, completîndu-le pe cele deja implementate la nivel naţional. Ele acaparează trepte ramuri ale economiei unde, prin afluxul de capital public, înlocuiesc competitorii privaţi şi generalizează treptat un tip de ofertă unică de servicii sau bunuri, in baza unei planificări centrale.

    „Aceste măsuri vor fi, se-nţelege, diferite în diferitele ţări.

    În ţările cele mai înaintate va fi totuşi posibilă aproape pretutindeni aplicarea următoarelor măsuri:

    1. Exproprierea proprietăţii funciare şi întrebuinţarea rentei funciare pentru acoperirea cheltuielilor de stat.

    2. Impozit cu puternic caracter progresiv.

    3. Desfiinţarea dreptului de moştenire.

    5. Centralizarea creditului în mîinile statului cu ajutorul unei bănci naţionale cu capital de stat şi cu monopol exclusiv.

    6. Centralizarea tuturor[5] mijloacelor de transport în mîinile statului.

    7. Sporirea numărului fabricilor de stat, a uneltelor de producţie, desţelenirea şi ameliorarea pămînturilor după un plan general.

    8. Egală obligativitate a muncii pentru toţi, organizarea de armate industriale, îndeosebi pentru agricultură.

    9. Îmbinarea muncii agricole cu cea industrială, măsuri avînd ca scop înlăturarea treptată a opoziţiei[6] dintre sat şi oraş.

    10. Învăţămînt public gratuit pentru toţi copiii. Interzicerea muncii în fabrici a copiilor, în actuala ei formă. Îmbinarea educaţiei cu producţia materială etc., etc.”

    Vă rog, verificaţi singuri câte puncte din manifest au reuşit socialiştii să bifeze introducîndu-le şi lărgindu-le in legislaţia europeană in ultimii ani. luaţi aminte şi la proiectele lor anunţate cu juma de gură.

    • @euNuke
      domnule, comentariul dvs.denota necunoastere grava a ce si cum cu UE.
      dar cum e posibil sa gresesc in aprecierea mea, poate ca ar fi util sa dati citeva exemple de legislatie europeana desprinsa din manifestul marxist. nu ne lasati in ignoranta.

  3. Mi-e teama ca punerea puterii mesianic in mainile clasei proletare, o clasa sociala insuficient pregatita intelectual, manipulabila si cu valori morale subrede de cele mai multe ori, ceea ce s-a intamplat de ex in Romania timp de 50 de ani a dus la distrugerea ireversibila a fibrei morale principale a poporului. Mojicul a avut placerea de a savura razbunarea sa pe intelectualul fata de care ani la randul s-a simtit complexat ca nu se putea ridica la nivelul lui. A putut sa scuipe pe boierul pe care l-a servit ani la rand si fata de care a acumulat resentimente ancestrale as zice. Comunismul dupa parerea mea a dat cale libera timp de 50 de ani in Romania celei mai marsave razbunari a paturii inapoiate si a smecherilor si hotilor si oportunistilor pe oamenii cinstiti, cu o coloana vertebrala, cu o cultura. Urmarile morale ale acestui genocid intelectual se vad in societatea romaneasca de astazi.

  4. Fascinant personajul Marx. In Economie – mai ales cea numita „politica” – are contributii esentiale. Ironia soartei este tocmai ca „marxistii” din estul Europei nu au inteles ce inseamna economicul determina politicul si astfel si-au facut harakiri in 1989. Ca filosof as zice ca ii datoreaza cam totul lui Hegel, materialismul istoric e interesant, cu cel dialectic nu cred ca mai merita sa-tzi pierzi timpul. A-moralitatea multor idei ale lui Marx e evidenta, dar nu ar fi ceva rar la un ganditor. Mai grav mi se pare i-moralitatea omului Marx, care a avut insa norocul ca alaturi de el sa stea si sa ramana o Jenny.

  5. Foarte interesata si cu precis caracter didactic structurarea articolului care definesc directii in spatiul definitoriu al teoriei lui Marx.

    Punctul 5:
    5. Proletariatul (clasa muncitoare industrială) în societățile dezvoltate economic reprezintă principalul subiect (agent) revoluționar.

    a fost abordat si folosit de S. Brucan intr-un prim interviu la Vocea Americii in odrinta de a intra in istorie ca demolator al teoriei lui Marx.
    S. Brucan indica scaderea in numar a clasei muncitoare industriale ca fiind cauza sfarsitului misunii mesianice in istorie si prin aceasta justifica necesitatea decomunizarii Europei de Est.

    Cred ca afirmatiile lui S. Brucan nu au fost decit speculatii menite sa mingie urechile ascultatorilor si pe cei pe care ii considera hegemonii care urmau in dominatia mondiala.

    Cit priveste maturizarea sau coacerea conditiilor istorice pentru trecerea la comunism, cred ca partidul comunist chinez il reia in dorinta de a justifica eleemntele de economie libera care ajuta la progres si ulterior scurteaza drumul spre comunism.
    Daca inlocuim scopul comunism cu dominatie atunci se justifica pactul intre partidul comunist si poporul chinez.

  6. Marx defineste dusmanul intern si ierarhizeaza dusmanii.
    Cel mai periculos este dusmanul intern provenit din clasa muncitoare care tradeaza partidul si devine unealta opresorului.
    Apoi urmeaza deviationismul socialist, neutrul intelectual si pe rind treptele in societate.
    Marx este indreparul dictatorului comunist in cucerirea si pastrarea puterii absolute si in justificarea crimelor.
    Urmasii Lenin Stalin Mao sunt practicieni marxisti ai dictaturii.
    Dincolo de greseli Marx scrie adevaruri si decrie mecanisme reale fara sa intuiasca capacitatea societatilor imperfecte de a se adapta si nici nu intuieste omul nou homo katanalotikous consumator unidimensioonal lipsit de opinie politica.Marx a ramas o tinta buna pentru belisarii moderni

    Dincolo de greseli Marx scrie

  7. Numai cu intentia de a spune lucrurilor pe nume, astfel cum le vad eu, fara (repet: FARA) vreo semnificatie rasiala, reiau si largesc putin o idee pe care am mai exprimat-o intr-o postare recenta pe acest site:
    – Marxismul/comunismul, ca si crestinismul, sunt creatii ideatice ale unor evrei cu intentia de a schimba lumea. Creatorii si apoi continuatorii lor evrei s-au dedicat cu trup si suflet, cu toata daruirea, implementarii ideilor/doctrinelor respective;
    – aceste idei/doctrine au fost apoi preluate de neevrei si intoarse impotriva evreilor, concretizandu-se ulterior in antisemitism;
    – antisemitismul lui Stalin si apoi al unor stalinisti de tip Dej sau Ceausescu i-a determinat pe cei mai convinsi si determinati comunisti evrei sa paraseasca doctrina si idealurile pentru care mersesera uneori pana la sacrificiul suprem, dezavuand chiar in esenta lor ideile pentru care luptasera. Asta ma intriga in cel mai inalt grad si cred ca acest aspect e legat de lupta pentru Putere si nu de optiuni doctrinare;
    – as mai avea si altele de spus, dar ma tem ca as putea fi catalogat in termeni neconvenabili, iar asta m-ar intrista.

      • Domnule Profesor, va multumesc mult pentru raspuns. Pornind de la linkul indicat de dvs., am gasit multe referiri si comentarii la cartea lui Slezkine, pe care le-am citit cu real interes.
        Va intreb daca si dvs. ati publicat ceva referitor la cartea lui Slezkine sau daca intentionati sa publicati pe Contributors un articol cu opiniile dvs. despre cele sustinute de el; eventual spuneti-mi doar daca sunteti de acord cu el.

        • O consider o lucrare de vibranta onestitate si foarte profunda. Nu stiu daca pot spune ca sunt integral de acord, cartea are multe teme. Dar ideea centrala mi se pare seducatoare si merita analizata cu deplina deschidere. Mi-e teama ca nu am cand sa scriu despre aceasta carte intr-un viitor apropiat.

  8. excelent articol, scris la rece, sine ira et studio, acesta era Marx, acesta este marxismul, iar urmările se vor mai vedea mult timp, până la apariția altor teorii, nu se știe niciodată, legile lui Murphy se aplică oriunde.

  9. Marx a recuperat din filosofia istoriei si a dreptului a lui Hegel ideea ca finalitatea evolutiei istorice este realizarea celei mai mari libertati posibile. Aceasta idee era un patrimoniu comun al hegelienilor de stanga. Si a recuperat, mai ales de la Proudhon, ideea ca sistemul capitalist este sfasiat de contradictii interne (o idee de sorginte tot hegeliana, Bakunin ii daduse boala hegelianismului lui Proudhon). Tema alienarii este preluata de la Feuerbach, dar dezvoltarea care i se da este mult mai impresionanta si mult mai „adevarata”. Aceste idei si teme – care se gasesc in operele sale din tinerete – fac din Marx un filosof profund, un demn urmas al lui Hegel. De aceea si interpretarile hegeliene (gen Lukacs) sunt singurele care ii fac dreptate IMO. Dar el este si un doctrinar politic, un utopist de speta lui Platon, cu care nu putem fi de acord. Insa nu cred ca antropologia istorico-economica a lui Marx implica neaparat utopia politica. Merita in orice caz sa-ti pierzi vremea studiindu-l pe filosoful Marx.

    • Va multumesc pentru subtilul comentariu. As mentiona, pentru afinitatile, ori chiar consubtatialitatea, dintre filosofia istoriei la Hegel si cea a lui Marx, lectura atat de influenta propusa de Alexandre Kojeve. In fond, Marx a preluat de la Hegel tema sfarsitului istoriei, a revolutiei finale care duce la „saltul din imperiul necesitatii in cel al libertatii.” Sigur, la Marx e vorba de finalul „pre-istoriei” si al politicului.

      http://www.republique-des-lettres.fr/269-alexandre-kojeve.php

      O tentativa de „dehegelianizare” prin „kantianizare” a fost facuta de Lucio Coletti:

      http://journal.telospress.com/content/1975/24/187.abstract

    • Stimate Bogdan Rusu, spuneti despre Marx: “un filosof profund, un demn urmas al lui Hegel.” Nu stiu daca-i de ras sau de plans asertiunea asta. Dar, sa ne-ntelegem:

      Daca la tinerete (insuficient contact cu realitatea istorica, sociologica, economica, politica; insuficienta experienta, insuficienta observatie) si mai ales ca absolvent de fac. de filosof. (prizonier in lumea ideilor, depinzand de viziunea, intelegerile si limitele dascalilor) e scuzabil sa crezi asa o prostie, la maturitate nu mai e.La maturitate, daca n-ai trait si gandit degeaba, urmare a largirii treptate a bazei referentiale (empirice si teoretice) nu mai e scuzabila incapacitatea de a recunoaste impostura lui Marx ca filosof, ganditor economic, politic si social. Marx a fost, cel mult, un genial propagandist/talentat jurnalist; in fapt, avand in vedere influentele pe care pana in zilele noastre le exercita asupra mentalului unei bune parti din omenire (cu influentele nocive de rigoare), l-am putea considera inventatorul marketingului politic si rebrandingului cel mai de succes al utopiei escatologic-revolutionare. IMO :)

      In fine, daca totusi se intampla sa nu intelegem “subtilitatile” astea (domnul Tismaneanu a fost delicat), inseamna ca e nevoie de putin ajutor. In acest sens, recomand doua analize epocale (greu spre imposibil de contrazis, chiar si de realitate), si, cred (poate ma insel), pe intelesul tuturor celor dispusi si capabili sa inteleaga fenomenele in discutie: 1. Ludwig von Mises – Socialism, an economic and sociological analysis, plus (se leaga) The anti-capitalistic mentality (o analiza psiho-sociologica in care ni se explica printre altele de ce intelectualii urasc capitalismul si care sunt prejudecatile, resorturile, dar si mantrele de succes pe care isi intemeiaza falsele argumente; Marx este o ilustrare perfecta) 2. Capitolul dedicat lui Marx (Howling gigantic curses) din cartea istoricului britanic Paul Johnson, Intellectuals (tradusa si la noi, inteleg, recent).
      Sigur, alaturi de cele doua indicatii de lectura oferite de dl prof Tismaneanu. De unde, de retinut ar fi ca “Hegel peut être lu aussi bien en philosophe qu’en prophète. Ce fut en prophète qu’il inspira Feuerbach, Marx”

      Ei, cam asta despre profunzimile lui Marx. Care, insa, ca sa-i facem “dreptate”, trebuie sa spunem ca n-au impiedicat (lipsa profunzimilor) influentele istorice si filosofice epocale, de unde toate erorile/ororile ulterioare aplicate, in mijlocul carora traim si acum. In fond, e firesc: se stie ca nu trebuie sa fii profund, ca sa ai succes – marketingul si propaganda ne-o demonstreaza permanent.

      • Doamna,

        Dumneavoastra aveti aerul sa vorbiti din auzite, cred ca n-ati citit nimic din Marx si mai mult ca sigur nici din Hegel. Toate cunostintele dvs vin probabil din surse secundare – mersi pentru indicatia bibliografia, bin there, done that, prin anul 3 de facultate -. Cunoasteti critica marxismului („conoasteti” … un fel de a spune), fara sa-l cunoasteti pe Marx. Si nici pe Hegel. Nu stiu ce e mai deranjant in intervetia dvs, tonul impertinent, suficienta tâfnoasa, sau ignoranta care vrea sa treaca drept cunoastere. In orice caz, „sa ne intelegem”: pot sa tolerez ineptii despre Marx, cu conditia sa fie originale; ale dvs nu-s nici macar atat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro