joi, martie 28, 2024

Democraţia zăltaţilor, sau ce are a face România cu Venezuela

Se întâmplă totuşi în lume lucruri mai grave decât în Romania, Ungaria, Ucraina, etc. Mai euro-centrişti decât vechile puteri coloniale, dar din ignoranţă şi lene mentală, nu rea intenţie, românii n-au mari şanse să observe cum Venezuela se surpă economic sub proasta guvernare. Sau, dacă observă, să le pese vreun pic şi să priceapă în ce fel e relevant şi pentru ei amurgul acestui vast experiment social eşuat (al câtelea?).

Modelul original de socialism inventat de Hugo Chavez a dus unde era inevitabil să ducă: inflaţie 60%, penurie de bunuri, vandalizarea resursei de petrol prin politici de stat “pentru popor”, haos social, represiune, într-o spirală pe care o ştim prea bine. Ceea ce la noi e bălmăjeală marginală a unor scriitoraşi şi propagandişti iresponsabili pe bloguri (în sensul că nu-şi asumă vreo răspundere pentru ce spun), la ei e program de guvernare votat de majoritate; vă daţi seama ce dramă? Vezi ce se întâmplă acolo, pe scurt.

Nefiind latino-americani, Ceauşescu sau Stalin n-au avut talentul verbal de a veni cu aşa explicaţii uluitoare precum guvernul venezuelean: restricţionăm accesul la valută forte (dolar, euro) deoarece “poporul nu ştie să o cheltuiască cu responsabilitate”. Cât de tare e asta, ca retorică? Este că se găsesc şi la noi imediat câţiva deştepţi care să cupleze şi să zică, da domnule, e o chestie aicea… etc?

Desigur, în realitate orice model utopic crapă finalmente la încheieturi, sub presiune economică: ori ţii un curs de schimb fictiv şi dai poporului bani proprii, dar fără valoare, ca să nu observe cât de tare l-a sărăcit guvernarea, dar atunci dispar bunurile ce ar putea fi cumpărate (penurie), că nimeni nu-i prost să vândă pe bani fictivi la preţuri dictate de stat, nici măcar ţăranii cu patru clase; ori laşi cursul liber ca să se aşeze la valoarea lui autentică, dată de eficienţa producţiei (minimă), dar atunci consecinţele politice sunt devastatoare, pentru că poporul vede imediat în ce fundătură l-ai băgat când salariul lui fictiv de 500 de dolari până mai ieri, face de fapt 50 de dolari pe piaţă. Normal că regimurile chaviste optează pentru planul A şi folosesc ideologia nebuloasă, dar agresivă, ca acoperire. Cu sprijinul idioţilor utili tiermondişti, desigur, care din confortul lor burgez capitalist şi democratic, alimentează retorica revoluţionară.

Cand citesc ştiri ca asta, nu pot să nu mă gândesc la foştii mei colegi de universitate de la Georgetown, mulţi latino-americani, între care şi venezueleni: pe unde or fi ei acum, după 15 ani, ce or fi făcând? Probabil sunt în stradă, protestând contra îngrădirii liberei exprimări şi “injustiţiei”, fără să realizeze că astea sunt consecinţele fireşti ale modelului politic pe care l-au votat, luminoasa A Treia Cale. Pe cât de veseli, inteligenţi şi calzi erau, pe atât erau de iraţional-antigringo şi înamoraţi de fanteziile astea politice-sociale care le-au devastat ţările. Le-o fi trecut, au învăţat ceva acum, văzând unde s-a ajuns?

Dacă e să judec după lecţiile istoriei, mă îndoiesc: nu-i prima oară când repetă greşeala. E uşor să te simţi azi european arogant, să mârâi ce discriminat eşti tu la marginea UE (cu un PIB de cinci ori mai mare faţă de 1990) şi să uiţi cât de profund europeană era America Latină acum 200 de ani, când noi la Bucureşti ne bălăceam cu şalvarii prin noroi şi scriam cu chirilice – un fel de-a spune, că o cultură scrisă propriu-zisă n-aveam. La 1800 America Latină avea universităţi aliniate la standarde franco-germane şi producea cariere intelectuale precum aceasta.

Cum a putut o întreagă regiune, cândva egala Europei ca nivel de dezvoltare, ba chiar cu o dinamică a creşterii mai bună pe alocuri, şi în plus ferită de războaiele noastre devastatoare, să stagneze practic timp de două secole? Cum e posibil ca în ţara care produce talente precoce ca Dudamel şi proiecte culturale de geniu precum El Sistema, majoritatea, inclusiv bună parte din elita intelectulă, să rămână pradă unei ideologii politice primitive, pentru sfertodocţi?

Cum e posibil ca prietenii mei de la universitate, draguţi, deştepţi şi educaţi, să voteze liber, iar şi iar, pentru doctrine păguboase care le ruinează vieţile şi carierele? Pentru ca apoi, salvându-se cu familia şi bruma de avere rămasă prin emigraţie la Miami sau cine ştie unde, să blameze tot America (anglo) şi să aştepte un nou Mesia socialist, peronist, indigenist – orice, dar să fie ceva nou, anti-gringo şi cu -ist în coadă – cu soluţia-miracol?

Oare n-avem aici o morală mai generală, cam anti-marxistă de felul ei, în sensul că istoria nu-i determinată de “baza economică, de factorii de producţie”; că ideile, inclusiv cele proaste, pot schimba complet direcţia evoluţiei; că progresul nu funcţionează automat, ca o lege a naturii, ci e mai curând o excepţie la scara lungă a umanităţii (iar stagnarea sau autodistrugerea sunt cazuri frecvente); că largi mase de oameni, inclusiv educaţi, ce adesea formează majorităţi, o pot lua razna ca lemingii dacă cineva le insuflă o anume credinţă; iar din toate astea reiese că democraţia reală şi funcţională e o plantă fragilă şi rară, ce trebuie cultivată şi apărată cu raţiune, chibzuinţă şi un profund simţ al istoriei, ştiind că achiziţiile nu-s niciodată garantate iar regresul e oricând posibil?

Distribuie acest articol

111 COMENTARII

  1. Desigur, aveti dreptate cu fostii colegi venezueleni, dar eu asi ramine in tara.
    Si, mai vechi cum sint, ma intreb cum de a patruns strechea in fostii „dizidenti” Dinescu, Tudoran, Hurezeanu, ori fosti redactori la posturi ca BBC sau Ioropa libera. Zic de Teodorescu ,Mititelu ori Calin Cristea.
    Geanta, pardon, ginta latina?

    • Mai mult ca sigur ca au fost oamenii securitatii, infiltrati la acele posturi de radio, pentru a le spiona si a le sabota sau distruge din interior

  2. Unde se vede iar ca democratiestat de dreptbuna guvernare. Una fara celelalte duc exact unde a ajuns acum parte din america latina si unde ne indreptam si noi cu o buna parte a europei.

    • Multumim pentru articol!
      ” Ideile raman problema. Si propaganda ( mai mult sau mai putin dibace). Cele la care adera de buna voie si nesilita de nimeni majoritatea populatiei.”
      Are dreptate Ioana Hancu! Cu o singura precizare. In ultimii 40-50 de ani propaganda de stanga a capatat un aliat „tare” mass media si „cultura” de stanga. „Majoritatea populatie adera nesilita de nimeni” fiindca valorile clasice si crestine au fost demontate si in locul lor a aparut o pseudo cultura fara substanta si radacini care lasa populatia fara repere. Nu se intampla numai in Venezuela! Dar pare ca nu nelinisteste pe nimeni!

  3. Cand ai scriitori atat de talentati ca, de exemplu, Eduardo Galeano ( comunist convins in cuget) care-ti scrie Las veinas abiertas de America latina ( Venele deschise ale Americii latine – lucrare de capatai pt Hugo si oda anti-nordamericana, anti capitalista, insa de mare talent stilistic), ba chiar si Memoria focului ( alta lucrare de referinta, insa mai putin dramatica, doar critic ironica la adresa Occidentului european si nordamerican) nu-i de mirare.

    Pe de alta parte – asta-i valabil si pt noi, si pentru oricare, cand e vorba de mediul academic intai de toate, ca ideile acolo sunt formulate si de acolo se propaga via media si politicieni – cand uiti ce spunea Isaiah Berlin in Two concepts of liberty:

    „when ideas are neglected by those who ought to attend to them – that is to say, those who have been trained to think critically about ideas – they sometimes acquire an unchecked momentum and an irresistible power over multitudes of men that may grow too violent to be affected by rational criticism.

    Over a hundred years ago, the German poet Heine warned the French not to underestimate the power of ideas: philosophical concepts nurtured in the stillness of a professor’s study could destroy a civilization. He spoke of Kant’s Critique of Pure Reason as the sword with which German deism had been decapitated, and described the works of Rousseau as the blood-stained weapon which, in the hands of Robespierre, had destroyed the old regime; and prophesied that the romantic faith of Fichte and Schelling would one day be turned, with terrible effect, by their fanatical German followers, against the liberal culture of the West. The facts have not wholly belied this prediction; but if professors can truly wield this fatal power, may it not be that only other professors, or, at least, other thinkers (and not governments or Congressional committees), can alone disarm them?

    Our philosophers seem oddly unaware of these devastating effects of their activities. It may be that, intoxicated by their magnificent achievements in more abstract realms, the best among them look with disdain upon a field in which radical discoveries are less likely to be made, and talent for minute analysis is less likely to be rewarded. Yet, despite every effort to separate them, conducted by a blind scholastic pedantry, politics has remained indissolubly intertwined with every other form of philosophical enquiry.

    To neglect the field of political thought, because its unstable subjectmatter, with its blurred edges, is not to be caught by the fixed concepts, abstract models and fine instruments suitable to logic or to linguistic analysis – to demand a unity of method in philosophy, and reject whatever the method cannot successfully manage – is merely to allow oneself to remain at the mercy of primitive and uncriticised political beliefs. It is only a very vulgar historical materialism that denies the power of ideas, and says that ideals are mere material interests in disguise. It may be that, without the pressure of social forces, political ideas are stillborn: what is certain is that these forces, unless they clothe themselves in ideas, remain blind and undirected.”

    Asa ca vezi? Intai, depinde pe mana caror feluri de profesori/ganditori ati incaput tu si colegii tai sudamericani acolo, la Georgetown Univ. Apoi, mai depinde si de ce au inteles studentii despre puterea ideilor si caror idei. Asta nu mai depinde decat de ei ( limitele intelectului personal) si de optiunile/reperele lor :( Precizez totodata ca eu n-am studiat acolo, peste ocean ( regret; dar nu-i timpul pierdut niciodata) si ( din pacate) nu de la profesorii mei (europeni) am dobandit cultura libertatii si a gandirii critice. And yet…

    • Profesorii erau absolut ok. Se exagereaza muuuult ideea asta cu rolul, vai, malefic al indoctrinarii de stanga si pro-PC in campusurile occidentale. Cel putin, cele americane pe care le stiu eu. Exista pe alocuri asemenea grupuscule, in special in catedre socio-umane incremenite in postmodernism si „teorii critice” (care sunt orice, doar asta nu), plus titani ai conspirationismului precum Chomsky. Dar grosul este absolut ok, preda Microeconomia standard dupa unul din cele 4 manuale cele mai folosite, etc. Mult mai adesea am vazut studenti lenesi sau cu idei fixe, care nu citesc ce li se cere si vin cu originalitati de acasa, decat profesori care sa indoctrineze pe cineva, cel putin in subiectul meu, Public Policy, chiar intr-o universitate fondata de iezuiti si vag de stanga precum Georgetown.

      • Te cred. Chiar si in stiinte politice si alte stiinte sociale, chiar si in nucleul progresist tare ( hai , ca stii, nu exageram) gen Harvard, Stanford, Berkeley, ai de unde alege ( exista profesori si ganditori liberi si excelenti).

        Pana la urma, aia era si concluzia mea: depinde si de intelectul fiecaruia. Si lenea intelectuala e mare , mai mare prin anumite parti ale lumii. De unde si consecintele

  4. Intrebarile dv. retorice au, printre altele, un raspuns aici:

    http://www.international.ucla.edu/cms/files/perg.easterly.pdf

    si un articol interesant pentru paralela Romania-America Latina:

    http://www.scielo.br/pdf/ea/v4n8/v4n8a06.pdf

    Primul articol il citeaza pe Adam Smith cu o fraza care ar trebui sa le intre bine in cap tuturor economistilor si politicienilor:

    “No society can surely be flourishing and happy, of which the far greater part of the members
    are poor and miserable.” Adam Smith, The Wealth of Nations, p. 79, 1776.

    Atit timp cit nu exista o clasa mijlocie puternica si posibilitatea de a accede la ea e greu de ridicat economic o intreaga tara iar riscul de a avea miscari sociale e mai ridicat.

    Unde sint venezuelenii? Pe citiva i-am intilnit ca salvamari la South Beach … Cred ca acum sint si mai multi …

      • Problema e ca sint mai multi saraci decit clasa medie, vezi de ex Mexic:

        http://data.worldbank.org/country/mexico

        Si de fapt Banca Mondiala zice ca apartii clasei medii de la un venit de 10 dolari pe zi in sus …

        Altfel perfect de acord ca Venezuela e sortita pierzaniei cu chavezismul continuu insa trebuie inteles de catre dreapta ca fara o largire a clasei de mijloc si o reducere a saraciei spectrul socialismului va bate intotdeauna la usa.

        • Pierdeti din vedere argumentul – or fi mai saraci azi, dar acum 100 de ani erau mai bogati decat europenii, PIB/cap era mai mare decat in Germania sau Italia, vezi articol Economist. La vremea aia, italienii emigrau in Argentina, nu invers, deoarece in Italia erau mai multi saraci. Deci intrebarea e, de ce au deviat de pe traiectoria dezvoltarii unde erau asa bine plasati. Datele pe care le invocati nu ne raspund, arata doar ca intr-adevar au deviat, ceea ce zisesem si eu.

          • Cred ca un raspuns il aveti aici (e vorba de o comparatie SUA-Argentina), in structura agriculturii si in ponderea in scadere a profitului din exporturile agricole comparativ cu cele industriale in comertul mondial. Apoi educatia, etc.

            http://www.ft.com/intl/cms/s/0/778193e4-44d8-11de-82d6-00144feabdc0.html

            Cu privire la Italia, pe care o cunosc ceva mai bine, va informez/reamintesc ca de fapt italienii din nord spun ca de la Roma in jos incepe Africa. E o exagerare in aceasta remarca insultatoare la adresa conationalilor lor dar realmente partea de sud e o alta lume.

            De fapt GDP per capita al Italiei de sud e cam acelasi cu cel al Argentinei.

          • SA adaugam poate si faptul ca in Cuba ( da, Cuba), inainte de 1958, adica de revolutia lui Che si Fidel, un muncitor ( ce clasa de mijloc, vorbim aici de proletariat sadea) castiga pe ora mai mult decat muncitorul nordamerican?

            Ideile raman problema. Si propaganda ( mai mult sau mai putin dibace). Cele la care adera de buna voie si nesilita de nimeni majoritatea populatiei.

          • „Deci intrebarea e, de ce au deviat de pe traiectoria dezvoltarii unde erau asa bine plasati.”

            Cand o economie merge suficient de bine pentru a crea surplus apar intotdeauna unii care doresc sa profite. Desigur, nu o pot face decat in mod „democratic”, prin jocul nemultumirilor populare: sa nu ne auto-iluzionam, chiar si intr-o tara bogata exista o stratificare economica, deci cei aflati la baza piramidei pot fi manipulati. Prin urmare, „populistii” isi asigura votul majoritatii, dupa care purced la instaurarea controlului etatist in toate domeniile economice (prilej sa-si faca parte, dupa cum se poate vedea inclusiv in Romania actuala).

            Eroarea nu apartine noilor conducatori (acestia isi urmaresc cu maxima eficienta propriile interese) si nici a masei de votanti (care sunt prompti in sustinerea unor distopii sociale, din lipsa culturii economice si din exacerbarea unor (re)sentimente de invidie). Vina este a sistemului democratic in sine, care a stabilit in mod arbitrar regula „un om – un vot”, uitand (in mod convenabil) de reciproca „un om – un impozit”.

            • Ca „un om-un vot” ar fi o solutie gresita si ca ar trebui introdus votul cenzitar e o marota pe care am auzit-o de mai multe ori de la intelectualii romani. Credeti ca Romania ar fi o tara mai buna daca ar fi condusa de Becali, Voiculescu, Patriciu, Vantu, etc.?

              Ca tot vorbeam de Venezuela, lipseste in analiza dlui Ionita comparatia cu trecutul.

              http://www.tradingeconomics.com/venezuela/inflation-cpi

              Sa te plingi ca inflatia acutuala e de de 60% si sa ignori ca inainte de venirea la putere a lui Chavez era de 120% nu mi se pare foarte stiintific. As dori sa nu mi se puna in circa ca as fi vreun sustinator de-al comunistilor ori socialistilor dar pentru a avea credibilitate trebuie facuta o analiza ceva mai complexa si, preferabil, fara parti pris-uri. De ce a avut parte America Latina de guvernari proaste indiferent de orientarea politica? Asta e intrebarea!

            • Domnule Cazacu, eu nu sustin „un om -un vot”, prefer varianta „un om – un impozit”.

              Desigur, exceptand cazul in care socialistii reusesc sa-mi explice in mod logic ce servicii suplimentare imi ofera mie statul, fata de cele de care beneficiaza Dorel de pe basculanta.

  5. Direcţionările către situl „The Economist” nu sunt întru totul utile: „You have reached your article limit. Register to continue reading or subscribe for unlimited access. Registration is free,
    and takes only a moment. Once you’ve registered, you can read up to three articles each week.”

    Vă rugăm să nu citaţi mai mult de un articol pe săptămână (pe celelalte două le citim pornind de la alte bloguri).

    (De remarcat delicateţea de a spune „can read” în loc de „may read”, deşi despre permisiune este vorba, nu despre putirinţă.)

  6. „Nefiind latino-americani, Ceauşescu sau Stalin n-au avut talentul verbal de a veni cu aşa explicaţii uluitoare precum guvernul venezuelean: restricţionăm accesul la valută forte (dolar, euro) deoarece “poporul nu ştie să o cheltuiască cu responsabilitate”.

    Lasati ca s-au straduit altii :) Ne spuneau la scoala ca s-au introdus cartelele pentru alimente nu pentru ca n-am fi avut suficienta mancare, nici vorba de asa ceva, ci pentru ca alfel ar fi cumparat taranii painea sa o dea la porci, lucru cu care societatea noastra nu e de acord. Tin minte ca tovarasha ne-a si tinut un discurs destul de lung pe tema asta in clasa, spus hotarat, cu convingere, chiar si ceva talent oratoric din cate tin minte.

    Referitor la ultimul paragraf, nu toate ideile politice proaste par sa aiba aceeasi priza la public. Cumva prin constructie unele idei proaste se vand mai usor decat altele. Indiferent cat de talentat este liderul sau propagandistul, eu cred ca e mult mai usor de vandut utopia socialista decat cea anarho-capitalista, de exemplu. Cea socialista este in armonie cumva cu ceva fundamental uman, pe cand anarho-capitalismul contrasteaza strident cu acel „ceva”. Pana la urma, cand e vorba de potentialul distructiv al utopiilor, nu cele mai “utopice” sunt si cele mai periculoase. Ca si in cazul epidemiilor, periculoase sunt alea care se transmit usor si produc efectele tarziu, iar socialismul intra in categoria asta. O carte care adreseaza partial tema asta este “the great debate: edmund burke, thomas paine and the birth of right and left”. Daca poate cineva sa recomande si alte titluri v-as fi recunoscator.

  7. Exagerat
    Romanii ca berbecii au votat ,Iliescu si Basescu intelectuali fiind multi dintre ei.
    S-au dus ca turma sa voteze un socialist si un prost crescut fara simtul ratiunii.
    Cum poti numi intelectualii care au votat un „bai animalule” si „tiganca imputita” fara sa gandeasca?
    Hai sa nu comparam Venezuela cu Romania ,e cale lunga intre discursurile antiamericane de la ei si discursuri proeuropene si pro USA de la noi.
    Ca acum este criza, este altceva ,marea majoritate a populatiei din europa are idei antieuropene din VINA LOR A POLITICIENILOR EUROPENI ,a politicilor proaste europene.
    Cand dai popoarelor saracie sa te astepti atunci la extremism .

    • @Dan: este foarte clar ca erau alternative la Iliescu: Ratiu, respectiv Isarescu.
      dar ce alternativa viabila era cand a fost votat Basescu ?
      ca despre Nastase, respectiv Antonescu/Geoana s-a dumirit intre timp orice puber ca ar fi fost sfârsitul statului România daca ar fi ajuns ei sa-si serveasca gastile din pozitia de la Cotroceni. A fost vreun alt candidat cu sanse si nu stiu eu ?

    • Bineinteles ca actualul Presedinte nu este nici cel mai mare intelept, nici cel mai mare economist, dar a fost, de departe, cel mai bun dintre cei care au candidat, iar acum este mult mai bun decit oricare dintre cei care i-ar putea succeda.
      Deoarece exista pericolul ca presedinte sa ajunga un membru al grupului infractional organizat din usl, Romanii ar trebui sa ceara, prin referendum, ca actualul Presedinte sa mai aiba dreptul la un mandat, pentru ca este singurul care se poate lupta, in mod eficient, cu mafia, care inceraca sa puna stapinire integral pe tara.

      • @Liviu, eu zic sa-l alegem pe viata! mama ei de democratie, ca nu ne lasa sa ne pastram „tatucii” la loc de cinste!

        P.S. Or fi rezugravit zidul de la Targoviste? Ca doar intaram in NATO, si gaurile nu dau bine la imagine…

  8. qCit se poate de adevarat. Cei care refuza sa priveasca adevarul in fata si se lsaa mintiti aduc la putere regimuri populiste. Vezi si http://www.economist.com/news/leaders/21596515-there-are-lessons-many-governments-one-countrys-100-years-decline-parable?spc=scode&spv=xm&ah=9d7f7ab945510a56fa6d37c30b6f1709 care spune ce a facut populismul din Argentina si cum acest pericol ne ameninta si pe noi.
    O populatie needucata in general si de loc din punct de vedere economic, care a preferat sa creada promisiuni populiste fara acoperirene va duce in aceeAsi fundatura in care este astazi Venezuela sau Argentina.
    Lipsa de informatie, carein Romania acum e datorata puturoseniei si superficialitatiii cetatenilor ei are ca rezultat un statmafiot, de la care acesti cetateni puturosi si superficiali asteaptarezolvarea problemelor lor fara nici un efort sau sacrificiu personal. asa ceva nu exista, rezultatul va fi o venezuela in europa

  9. Nu credeti ca simplificati si cam amestecati lucrurile? Andres Bello (n. 1781) pe care il dat exemplu a fost contemporan (as spune „leat”) cu Simon Bolivar (n. 1783). Trebuie sa intelegem ca Bolivar este condamnabil pentru ca exista un Andres Bello? Si eventual ca lupta pentru indpendenta fata de imperiul colonial spaniol a fost cea mai mare greseala a Americii de Sud. Atunci am putea presupune ca toate razboaiele de independenta au fost (sint) condamnabile si Tarile Romane ar fi trebuit sa ramina sub dominatiile Turca, Austro-Ungara si Rusa? Cred ca nu trebuie amestecata istoria in demonstrarea esecului unor conducatori conteporani. Nu se poate judeca situatia de acum 200 sau chiar 100 de ani cu standardle de azi. In ce priveste partea cu „istoria nu-i determinată de “baza economică, de factorii de producţie”” se pare ca tocmai incercarea de a impune idei contrare economiei (cererea si oferta) duce la faliment. Pina la urma sfirsitul comunismului a venit din falimentul economic si nu din motive ideologice dovada fiind faptul ca ideile continua sa atraga pe unii (nu putini). Sa nu uitam „au intinat idealurile…”
    Falimentul diverselor experimente sud-americane este evident dar nu este cazul sa il interpretam simplist.

    • Sincer, cred ca ati citit propozitiile mele, dar nu ati prins sensul argumentului. Ideea era ca la 1800 erau mai europeni decat noi, prin toate acele personaje si institutii. Dv se pare ca ati inteles altceva, si polemizati cu acel ceva, nu cu mine.

      • Nu stiu daca eu nu am inteles bine (si atunci imi cer scuze) sau nu am fost inteles bine. Ideea era ca unii din America de sud erau mai europeni decit noi pentru ca de fapt nu erau sud-americani ci spanioli care locuiau in America de sud in timp ce majoritatea era cu totul altceva. Asta nu ne face pe noi mai europeni decit eram (adica de loc) si nici situatia sud-americana de atunci mai dezirabila. Iar faptul ca o tara poate produce virfuri si initiative exceptionale nu are legatura cu faptul ca majoritatea este semianalfabeta si paupera, motiv din care poate sustine ideologii utopic-fanteziste. Sa nu uitam ca si Rusia la inceputul secolului XX se afla cam in aceeasi situatie. O fractura imensa intre o patura educata cu mari valori literare, muzicale chiar stiintifice si o mare masa de tarani analfabeti. S-a vazut unde s-a ajuns.

        • In Argentina si alte state, nu erau „spanioli” ci destul de amestecati; si nu exista alta „majoritate”, ei erau majoritatea. De educati, erau destul de educati, nu mai rau decat in sudul Italiei oricum. Aveti o imagine destul de cliseizata despre istoria Americii Latine, scuzabil prin aceea ca la noi ea a ajuns putin si filtrata evident prin retorica luptei de clasa. Asa cum percepeti si Rusia: ce vina au bietii tarani pentru revolutia bolsevica? ei i s-au opus cat au putut, pana prin anii 30 cand i-au terminat cu colectivizarea. Altii au facut revolutia, iar acestia nu erau nici saraci, nici needucati. Pe scurt, ne-au cam pacalit cu ce ne-au predat la scoala pe vremuri, dle Batran

          • Cum adica in Argentina nu erau spanioli? De ce limba oficiala este spaniola (in principal castillina)? In aproape toate America de Sud au fost spanioli cu exceptia notabila a Braziliei unde au fost portughezi.

            The Spanish colonization began in 1512. Argentina rose as the successor state of the Viceroyalty of the Río de la Plata, a Spanish overseas colony founded in 1776

            The first European explorer, Juan Díaz de Solís, arrived on the Río de la Plata in 1516. Spain established the Viceroyalty of Peru, encompassing all its holdings in South America. Buenos Aires was established in 1536 but was destroyed by natives. The city was established again in 1580. The colonization of modern Argentina came from 3 different directions: from Paraguay, establishing the Governorate of the Río de la Plata, from Peru and from Chile.
            Cine erau amestecati cu spaniolii? Poate populatiile indigene? In prezenet acestia sint cam 600000 adica circa 1,4%. Ceilalti sint populatii de origine europeana sosita intre 1850 si 1950 (circa 6,2 milioane). Poate eu am o imagine „cliseizata” dar cam este sustinuta de cifre.
            In ce priveste Rusia – taranii nu au adus revolutia (cu urmarile ei nefaste) dar nici revolutia nu ar fi fost posibila fara o baza de mase. Iar aceste mase proveneau dintre „mujicii” rusi. Ca ulterior si-au schimbat atitudinea este cu totul altceva. Sau poate dam crezare teoriilor conspirationiste si credem ca o mina de oameni dirijati de forte oculte pot face orice oriunde, caz in care discutia nu mai are rost deoarece ar trebui sa-i dau dreptate lui ceasca si lui Maduro si altora ca ei si nu sint dispus.

            • Grosul colonistilor vechi erau spanioli, insa populatia totala era foarte mica. Colonizarea masiva a inceput dupa constitutia din 1853, cand au venit majoritatea stramosilor argentinienilor de azi. Cei mai multi au fost italieni, urmati in ordine de germani, spanioli si francezi. Eu am spus ca erau foarte diversi, nu doar spanioli. Si spre deosebire de ce sugerati mai sus, printr-o paralela gresita cu Africa, India, etc – europenii erau majoritatea, de departe, indigenii au fost foarte putini in perioada la care m-am referit eu. Deci cotropire, lupta de clasa, sau alte marote stangiste, sorry, sunt cam fara acoperire

            • Argentina este considerata o tara de imigranti europeni ( locul 2 dupa SUA in sec trecut). In sec 19 si 20 ( atunci cand noi cu ei nu ne puteam compara – perioada de ref din articolul de fata), populatia tarii s-a dublat ( ba si mai mult decat dublat), grosul imigratiei europene fiind format din germani, italieni, englezi, scotieni, irlandezi, dar si din francezi, danezi, suedezi si in general mai toate neamurile Europei continentale. Limba a ramas spaniola ( de la conchista incoace), dar ponderea populatiei de origine spaniola a scazut substantial dupa jumatatea sec 19 , de unde probabil si avantul economic si civilizational ( alte mentalitati, alte idei) :) In fine, daca nu credeti, sunt convinsa ca la o cautare diligenta pe internet gasiti date cu privire la compozitia etnica a populatiei Argentinei. Relevant insa, de exemplu, ar fi sa notam onomastica personalitatilor lumii lor politice, academice si de afaceri. De exemplu, presedinta in functie si raposatul ei sot, prezidentul anterior – Kirchner. In mediul de afaceri sau in randul economistilor numele sunt frecvent de origine germana sau anglo-saxona. Poate nu intamplator :)

  10. Doamne cata asemanare totusi cu situatia noastra. OK, ne-am delimitat la inceputul articolului insa nu pot sa nu remarc faptul ca intre o cauza si efect, negam efectul dar imbratisam cauza. Over and over again. Cum se numeste asta? Prostie, lipsa de logica, demagogie, masochism? A fost un sondaj in urma cu un an si ceva: ce parere aveti despre faptul ca Statele Unite (aka secretariatul general) doresc ca in Romania sa fie respectat statul de drept? 44% dintre romani au avut o parere proasta fata de aceasta doleanta. No comment.

  11. Unii ar putea spune că principala problemă cu Venezuela este aceea că, spre deosebire de patria democraţiei şi a capitalismului de dreapta paleoliberal numită Nigeria, nu a acceptat ca resursele ei petroliere să fie exploatate de Shell, Chevron, Exxon-Mobil, Agip, Total şi Texaco, la nişte redevenţe de doi bani găuriţi. (am pomenit Nigeria pornind de la un alt studiu de caz, cel al deltei fluviului Niger). Nu e nici o urmă de stângism aici, întâmplător vă citesc de mulţi ani şi recomand articolele dvs. Pur şi simplu e o încercare de a vedea lucrurile în context.

    • Pai nu, eu comparam cu Romania. Unde petrolul national, atat cat e, produce profit net si venituri la buget, spre deosebire de resursa masiva a Venezuelei, care este exploatata patriotic printr-un monopol de stat, fara nici un folos decat vandalizare, poluare si coruptie.
      In plus, nu aveti evident informatii despre Nigeria, vorbiti dupa ureche si la sentiment. Redeventele sunt comparabile cu cele din alte state, nu asta e problema. Ci modul cum dispar dupa aceea incasarile din buget, fara urma, sub managementul elitei nationale, nu al lui Exxon. Deci ajungeti la argumentul meu .

      • Tot de la redevențele alea, cum le spuneți dvs. „comparabile cu alte state”, s-au luat și când au împins Iranul în brațele teocrației care îl conduce astăzi. Asta s-ar chema în limbajul științelor sociale, unintended consequences……………..

    • „… principala problemă cu Venezuela este aceea că … nu a acceptat ca resursele ei petroliere să fie exploatate de Shell, Chevron, Exxon-Mobil, Agip, Total şi Texaco, la nişte redevenţe de doi bani găuriţi.”
      La care perioada va referiti?
      – De la inceputurile productiei de petrol in Venezuela pina in 1976, au operat diferite compani americane si europene, fiind majoritare Exxon (americana) si Shell (europeana). Dupa caderea dictatorului Perez Jimenez in 1959 si instaurarea democratiei se propune si pregateste minutios nationalizarea petrolului pentru a obtine conditii favorabile, atit economice cit si tehnologice. In 1976 se nationalizeaza toate operatiile petroliere (productie, rafinare, petrochimie).
      – Intre 1976 si 1998, Petroleos de Venezuela-PDVSA este unica intreprindere de petrol din tara si ajunge sa ocupe locul 3 sau 4 (depinzind de indicatorul de referinta) intre in companiile petroliere si cea mai eficienta intreprindere petroliera de stat din lume. In acelasi timp, devine propietara importantei retele americane de rafinare si distributie de benzina Citgo precum si unor rafinarii din Europa: Ruhr Oil in Gremania si Nynäs Petroleum in Suedia.
      – In 1999, permite unor companii straine (BP, Eni, Repsol, Petrobras, etc.) sa opereze cimpurile de productie marginale. Acestea produceu petrol la un cost mult superior celui considerat rentabil de PDVSA. De asemena, se asociaza cu Exxon-Mobil, Chevron-Texaco, Conoco-Philips si Total pentru a produce si rafina titei din bazinul Orinoco; pentru acest titei, foarte viscos si continind elemente nocive (sulf si vanadiu), era nevoie de o technologie mai avansata, in dezvoltare careia participau PDVSA si aceste mari companii. In orice caz, grosul productiei de titei si produse derivate ramine in mina intreprinderii nationale.
      – Intre 1999 si 2002, Chavez rupe regula tehnocratica si meritocratica in PDVSA, mai intii timid si apoi brutal. Cu toate aste, intreprindere continua sa functioneze bine; producea 3.3 milioane barrels pe zi si urma sa creasca la 5 milioane in 2005 (plan documentat, nu voarbe goale).
      Intre 2003 si prezent are loc un declin vertiginos. La sfirsitul 2002, inceputul 2003 da afara pe motive politice jumatete din personalul PDVSA (20.000 persoane, majoritatea din domeniul tehnic). Apoi creste personaluls la 120.000 si il insarcineaza cu activitai politice si „comunitare” foarte similare cu cele din „epoca de aur” romina. Puturile cu titei de calitate se pierd din cauza incompetentei tehnice, rafinariile sint mai mult orite decit in functionare; au loc incendii si accidente de munca de neimaginat in zillele noastre. In afara unui cadou sistematic de 200 barrels / zi dat Cubei, marea majoritate a productiei se destineaza cumpararii simpatiilor in Latinoamerica. Goneste di bazinul Orinoco intreprinedrile competente (Exxon, etc) si aduce intreprinderi din China, Vietnam, Bolivia, Ecuador. Incheie acorduri de vinzare pe termen lung la preturi mult inferioare pietii si se indatoreaza Chinei pentru eternitate. In acest moment nu se stie cit produce. Clasificari optimiste estimeaza ca PDVSA este pe locul 36 acum.
      In rezumat, va referiti la etapa democratica „a patra republica” in care petrol a fost, practic, national? Sau la „a cincea republica, chavo-madurista”, in care productia a declinat si a trecut in miinele companiilro ne-americane dar incompetente?

      • Stimate prietene, este foarte greu sa te bati cu propaganda. Oamenii cred ca vor ei sa creada, irational, ignorand faptele. Mai ales intr-o tara ca Romania, in care prevaleaza discutiile dupa ureche, de berarie, ca „mi-a zis mie cineva” sau „am citit eu intr-o carte, nu mai stiu titlul…”

  12. Un articol foarte interesant si care cred ca ar trebui dezvoltat mai departe. Foarte adesea am dispute cu prietenii mei (capitalisti sadea de altfel) care sunt extrem de incantati de realizarile Asiei (in special ale Chinei). Eu incerc sa le explic fara prea mult succes ca totusi marile idei au venit din Occident (in special din zona anglo-saxona, poate mai putin din cea francofona) si ca modelul chinezesc (ca si feluritele experimente din America Latina) va avea un sfarsit (desi poate nu foarte curand, pana la urma si comunismul in URSS a existat vreo 70 de ani).
    Dar cel mai important aspect mi se pare altul si anume ca succesul unui stat nu sta doar in calitatile unor indivizi ci si in leadershipul acelei societati. Diferenta intre „americani” si ceilalti mi se pare tocmai acest lucru si pana acum nu am vazut modele care sa il inlocuiasca cu succes. China, Rusia, America Latina nu cred ca au dus lipsa de creiere si indivizi extrem de dotati, dar in mod sigur au dus lipsa unor lideri cu viziune pe termen lung. Intr-o nota mai ironica nu cred ca problema Americii Latine a fost lipsa ideilor ci mai degraba abundenta lor :).
    Un element distinctiv al USA fata de alte tari americane este poate si religia protestanta, desi nu stiu in ce masura acest lucru a influentat si aspectul politic.

    • Cred că în „Puterea În Mişcare” a lui Alvin Toffler am citit, cu subiect şi predicat, contrapuse cele două modele de dezvoltare, cel al „subdezvoltării” (expresia este exactă, citez din memorie şi am memoria bună) catolice a Americii de Sud versus protestantismul Americii de Nord. Carte apărută cu vreo 3 ani înaintea „Ciocnirii Civilizațiilor” a lui Huntington.

      • (in soapta:) Emil, nu mai cita in public pe Alvin Toffler, doar pt ca era singurul care fusese tradus pe vremuri la noi, sunt caricaturi de popularizare. Restul, da, frecventabili.

  13. In Venezuela, „mostenirea cumplita a colonialismului” se poate referi doar la Spania, din cate stiu eu, iar aceasta s-a incheiat acum aproape 200 ani. Asta e explicatia stagnarii, sau care e ipoteza dv, ca nu prea reiese?
    Despre Cuba, tocmai am dat niste sugestii mai sus: se pare ca dv nu prea stiti realitatea istorica, intr-adevar complicata, si va bazati doar pe cartulii conspirationiste despre firma X si Y care guverneaza lumea, un fel de protocoalele Sionului pe stil nou

    • Vai… Cu acest atac, m-ati dezamagit total. Nici nu mai am dorinta de a mai citi restul comentariilor. Mai documentati-va inainte de a da in stanga si dreapta.
      Ca sa-l parafrazez pe Chomsky: „case studies in hypocrisy”… cam asta e articolul dvs. Este evident cat de angajat politic sunteti.

  14. „Cum e posibil ca în ţara care produce talente precoce ca Dudamel şi proiecte culturale de geniu precum El Sistema, majoritatea, inclusiv bună parte din elita intelectulă, să rămână pradă unei ideologii politice primitive, pentru sfertodocţi?”

    Telenovele cretine made in Venezuela si documentare despre „ateliere” de creat Miss Mapamond in aceeasi tara ati vazut?

    Analiza dumneavoastra despre stagnarea Venezuelei s-ar aplica si Argentinei care n-a trecut prin guverne marxiste

    In ultimul rand cand aveti un „vecin” de la Nord care se poarta ca cel de la care venea lumina in Romania probabil ca modelul democratic visat de fostii dumneavoastra colegi nu e regimul instaurat in Venezuela de un parasutist ci modelul de societate creat in Brazilia de Lula.

    • Telenovele cretine sunt din belsug si in SUA, Germania, etc, nu stiu ce explica asta. Argentina n-a avut marxism ca atare, dar a avut peronism – de fapt, inca are – si asta a dus cam tot pe acolo. Lula n-a „instaurat” nimic in Brazilia, regimul a ramas tot ala dinaintea lui, el doar a guvernat mai social democratic nitel

    • Plecand de la „prosti dar multi” si ajungand la „cretine dar extrem de populare” telenovele reprezinta unul dintre cele mai eficace medii de educare/informare a maselor in America Latina, si nu numai. Din ce in ce mai mult scenaristii includ teme sociale de actualitate de la violenta domestica, abuz de droguri, alcool, autism etc pentru a educa publicul privind efecte secundare, modalitati de abordare in colaborare cu ONG-uri care lucreaza pe acele teme. Exista multe studii, inclusiv ale Bancii Mondiale, privind impactul abordarii unor teme de interes social in telenovele. In Brazilia telenovele sunt cele care au ajutat enorm la schimbarea perceptiei privind pozitia femeii in societate si reducerea numarului mediu de copii per familie, in Africa de Sud au ajutat la informarea populatiei in legatura cu falimentul personal si cum se face fata unei astfel de situatii, ce institutie te poate ajuta si cum, in Orientul Mijlociu campaniile in general abordeaza teme precum violenta domestica si discriminarea impotriva femeilor…..

  15. Pentru ca multa lume face referiri la Cuba, ca sa lamurim problema, citez aici cu ajutorul unor prieteni. Si nu ca sa sugerez ca astea sunt meritele lui Batista, ci ale guvernelor dinainte de el. Cititi si spuneti: mare are cineva dubii legate de rolul ideilor (proaste) in istorie si modul cum pot ele scoate o societate de pe traiectoria dezvoltarii, care nu e deloc una pre-determinata?

    „Adevărul, un obstacol uşor de trecut
    Ce standard de viaţă credeţi că avea, de pildă, Cuba în 1958, înaintea marii revoluţii? Ei, na. Mizer, se ştie. Latifundiarii huzureau, poporul crăpa de foame pe plantaţii. Dar dacă nu era aşa? Daca atunci Cuba avea al unsprezecelea stadard de viaţă din lume? Exact. Numărul 11 în Topul bunăstării. Din întreaga lume. Cuba capitalistă era atunci pe locul unde sînt, astăzi, Elveţia sau Japonia. Din filmele de la Hollywood, poţi crede că revoluţia lui Fidel, adorat de Steven Spielberg, Oliver Stone, Kevin Costner şi mulţi alţi titani, a însemnat eliberarea iobagilor de pe plantaţii. Numai că…
    Numai că lucrătorul agricol cubanez cîştiga mai bine decît omologii lui din Franţa, Germania de Vest, Belgia, Danemarca, pe ziua de muncă de opt ore. Populaţia rurală reprezenta doar 34%, faţă de 47% în România de azi, ţară din UE. În 1958, Cuba avea mai multe televizoare decît Canada, raportat la populaţie. Avea o numeroasă clasă de mijloc. Avea sindicate puternice. Oamenii muncii din Cuba precomunistă primeau 66% din PIB, faţă de 68% în SUA. Rata de alfabetizare era de peste 80%. În anul dinaintea revoluţiei, mai mulţi turişti cubanezi vizitaseră America, decît veniseră în Cuba turişti americani. Urît burghezo-moşierism, criminal de-a dreptul.”-Alexandru Hancu, Comunism hipsteric II

    • Dle Ionita,
      Please, va rog mult sa cautati o sursa mai bune decat Dl Alexandru Hancu in a descrie situatia din Cuba pre Castro. Oh god . . . chiar puteti crede aceasta pictura roz a unui paradis cubanez pre 1958? . . . va asigur ca exista surse serioase (a Dlui Hancu numai asta nu este) despre istoria Cubei. Si ca situatia era radical diferita – I mean radically different. Od doamne ce facem aici – rescriem trecutul pt a sustine o pozitie ideologica?

      • Nu, doar citam niste fapte, cifre, care pot fi inexacte ici-colo, dar in mare corespund cu ce stiam si eu din alte surse. Am spus pe aici ca Batista avea un regim corupt si cam spionoman, insa parfum comparat cu altele similare. Guvernele precedente fusesera insa more or less ok, ele au realizat toate alea, iar partidul Comunist fusese chiar in coalitie pe alocuri (nu, nu Castro, el pe vremea aia nu era comunist).
        Dar daca situatia este pe dos cum spuneti, dati cifrele corespunzatoare: ce anume nu-i real? Nu-i suficient sa dati ochii peste cap si sa vorbiti de ideologia altora, fara argumente.

        • Dle Ionita,
          cu ceva intarziere dar va trimti un link pentru CUBA – o privire/analiza echilibrata si informata nu precum cele citate de amicul „Hancu” sau cele aflta exact in oglinda „agit prop-ului” metnionat de stanga.Sursa este fara repros (asta evident daca nu sunteti un doctrinar a la Koch Brothers) . . . de altfel president Kennedy insusi spunea in 1961 ” Cuba e un stat politienesc” . . . . un mic citat din textul din link: „Between 1952 and 1958, Cubans from all walks of life – students, businessmen, mothers, politicians – united in opposition against Batista. Author Carlos Alberto Montaner describes the mood: „the talk was about democracy, freedom and respect for human rights; the… objective was to restore the rule of law that had been swept aside by Batista.”
          Ar fi de dorit sa lasam la usa ideologia daca dorim sa facem analiza si serious commentary . . . . of course daca. Hancu si D.P. Aligica sunt reperele dvstra nu prea avem multe sanse. Din pacate. Este descumpanitor cand minti serioase ca ale dvstra sunt innecate in ideologie. Ma intreb uneori pe ce lume traiti? – poate acolo in Ro tine dar nu aici la NYC. Cu consideratie
          http://www.pbs.org/wgbh/amex/castro/peopleevents/e_precastro.html

    • O completare cu citeva date despre Cuba pre-comunista, extrase din:
      http://secretoscuba.cultureforum.net/t19456-orgulloso-de-ser-cubano-los-logros-cubanos-antes-del-1959

      Referinta mondiala:
      – 1837: Al treilea tren / cale ferata, dupa UK si USA
      – 1881: Dr. Carlos J. Finlay descopera agentul transmisor al frigurilor galbene
      – 1906: Havana este primul oras cu sistem de transmisie telefonica fara interventia operatoarei
      – 1921-1927: José Raúl Capablanca – campion mondial de sah
      – 1922: A doua statie de emisie radio
      – 1922 : Prima in a transmite prin radio un concert de muzica si stiri
      – 1928 : A treia tara ca numar de statii de radio (61), dupa SUA, Canada si URSS
      – 1928: Cel mai mare numar de statii de radio in raport cu populatia si in raport cu suprafata
      – 1950 : A doua cu televiziune formala
      – 1950 : Dámaso Pérez Prado, cu cintecul „Patricia” (mambo), se mentine 15 saptamini in Hit Parade (mai mult decit Beatles si Elvis)
      – 1951: Desi Arnaz devine cel mai important productor de televiziune din SUA
      – 1951: Hotelul Riviera este primul in lume cu aer conditionat central
      – 1952: Prima cladire de beton armat (El Focsa)
      – 1957: A doua tara cu cinematograf 3D
      – 1958: A doua tara cu televiziune in culori
      – 1958: Pozitia economica no. 29, desi era o tara cu numai 6.5 milioane de locuitori.
      – 1959: Havana are cel mai mare numar de sali de spectacole (358), may mult decit New York si Paris

      Referinta la Ibero-America:
      – Sifrsitul secolului XVIII – interzicere “corridas de torro” din causa ca sint ”nepopulare, abuzive si singeroase cu animalele”
      – 1829: Primul vapor ( vas tractiune produsa de motor cu aburi)
      – 1837: Primul tren / cale ferata
      – 1847: Prima anestezia cu eter
      – 1989: Primul sistem de iluminat public
      – 1907: Prima in a aplica raze X in medicina
      – 1918: Prima in a legaliza divortul
      – 1935: Félix B. Caignet initiaza serialele radiofonice (“novelas”)
      – 1935: Prima exportatoare de scenarii si inregistrari radiofonice
      – 1937: Prima in a decreta ziua laborala de 8 ore si salariu minim
      – 1937: Prima in a decreta autonomía universitara
      – 1940: Prima constitutie care prevede egalitatea in drepturi, indiferent de sex si rasa; inclusiv dreptul femeilor de a vota
      – 1946 si 1950: Zoila Gálvez si, respectiv, Marta Pérez cinta la Scala din Milano
      – 1955- 1957: Indicatori ONU: i) A doua ca joasa mortalitate infantila; ii) A doua in consum de calorii pe locuitor (2870) ; iii) Cea mai mare densitate de medici – 1 la 957 locuitori; iv) A doua ca jos procentaj de analfabeti -23.6%; v) Cele mai multe locuinte electrificate – 82.9%; vi) Cele mai multe locuinte cu instalatii sanitare individuale -79.9%
      – 1958: Cele mai multe automovile – 160.000 adica 1 la 38 de locuitori
      – 1958: Cele mai multe aparate electrodomestice
      – 1958: Cea mai mare densitate a retelei feroviare
      – 1958: Cel mai mare numar de receptoare radio
      – 1959: Fidel Castro ia puterea

      In Latinoamerica a avut primul:
      – Tranvai – 1900
      – Automobil (importat) -1900
      – Campion olimpic (Ramón Font- scrima)-1900
      – Zbor de avión (Havana – Cayo Hueso)-1913

      • Scuzati:
        In loc de „A treia tara ca numar de statii de radio (61), dupa SUA, Canada si URSS”, cititi „A patra tara ca numar de statii de radio ….”
        De asemenea imi cer scuze pentr marela numar de greseli gramaticale, din cauza lipsei de exercitiu in limba romana.

        • Dear friend, multumesc pentru completari si date.
          Nu-mi fac iluzii ca vom convinge pe cineva . Realitatea in Cuba pre-comunista era atat de diferita de caricatura agit-prop ventilata de socialisti atatea decenii , incat lumea nu poate accepta usor schimbarea de optica. Cuba era o tara in plina modernizare, inclusiv in sectorul social : educatie, sanatate. Regimul Castro a mostenit o baza buna, a mai adaugat cate ceva marginal pe indicatorii sociali, cu pretul enorm ca a distrus tot restul.
          Asta nu inseamna ca ridica cineva in slavi pe Batista, care a avut un regim corupt si vag politienesc in a doua parte. Dar prima lui presedintie a fost perfect legala si progresista. Culmea, stangistii de azi trec sub tacere toate aceste realizari desi partidele cubaneze de stanga participasera la guvernare in diverse momente si au meritele lor. Caci da, ca si in Romania, o stanga adevarata a existat in Cuba inainte de preluarea puterii de Castro; iar apoi a inceput maimutareala.

  16. Sunt de acord cu importanţa proporţiei numerice a clasei de mijloc în stabilizarea economică a unei ţări (USA 50%, Belgia 45% etc.). Aş mai adăuga că în condiţiile unei economii globalizate devine foarte importantă capacitatea de gestiune a schimbării şi menţinerea competitivităţii – roluri noi, care n-au fost însuşite încă prea bine nici prin zona fostului bloc sovietic, nici prin America de Sud.

    Factori cheie în stabilitatea socială sunt reducerea fenomenelor de abandon şcolar şi a analfabetismului funcţional – soluţii eficiente în reducerea numârului de criminali, aceştia din urmă având tendinţa să se organizeze în reţele care controlează zone întregi.

    Consider că evoluţia fiecărui stat din America Latină reprezintă un caz aparte, problemele lor acute fiind boli de copilărie ale popoarelor tinere, un fel de proces de imunizare împotriva ideilor exremiste sau fanteziste.

      • Din câte ştiu statele din America Latină s-au format prin secolul XIX, primele căi ferate s-au construit cam ca şi pe şa noi, iar drumurile asfaltate, reţelele de distribuţie de înaltă tensiune sau de aprovizionare cu apă potabilă nu se prezintă mai bine ca ale noastre.

        Este foarte adevărat, că în ultimele decenii s-au făcut eforturi mari pentru ca toţi tinerii să poată studia, şi studenţii lor de azi deja folosesc Internetul ca instrument de lucru, dar înainte educaţia a fost mai degrabă privilegiul unei elite restrânse…părerea mea.

  17. Am citit articolul din perspectiva de alumna a GPPI care acum 2 zile a participat la un girl’s night la care s-a dezbatut timp de vreo 3 ore situatia din Venezuela intr-un grup extrem de cosmopolit care includea bineinteles si reprezentati ai Venezuelei.

    Ce inteleg eu de la prietenii din Venezuela, stabiliti ce-i drept in Washington, e ca retorica lui Chavez s-a schimbat treptat dar radical de la primul scrutin pe care l-a castigat. Si pe care l-a castigat, asa cum au castigat majoritatea populistilor din America Latina, datorita inegalitatii enorme intre populatia „alba” si cea aborigena. America Latina „se bucura” de un rasism endemic impotriva populatiei aborigene, mostenit din perioada coloniala. Si totusi populatia less-then-white reprezinta un procent important din populatia majoritatii tarilor si, in ultimele decenii a inceput sa se revolte impotriva stereotipurilor si discriminarii. Cu votul acestei parti a populatiei au ajuns la putere si Chavez si Evo Morales si Rafael Correa si Humala in Peru. Votati toti datorita retoricii populiste si aspectului fizic, toti aveau trasaturi clare care ii semnalau ca fiind descendenti ai populatiei aborigine si deci erau “de-ai lor”. Retorica lui Chavez s-a schimbat si radicalizat pe parcurs dar o data cu radicalizarea au venit si alegerile fraudate. Toti expatii Venezuelei, si nu numai, stiu ca alegerea lui Maduro a fost fraudata si chiar si ultimul scrutin al lui Chavez.

    Si totusi azi Venezuela nu protesteaza din cauza regimului politic in sine, oricat mi-ar placea sa cred asta din perspectiva libertarianului. Ci datorita lipsei de siguranta: insecuritatea e in toi, rapiri oricunde oricand si cu duzina, violuri, violenta. De asta a inceput protestul studentilor, nu datorita restrictiilor asupra valutei, a penuriei din magazine sau a noilor restrictii asupra afacerilor private.

    • Hopa, o colega de la GPPI, ce surpriza placuta :)
      Partial indigenismul explica intr-adevar un anumit tip de popularitate. Insa baza electorala a fost mult mai mare, inclusiv in clasa mijlocie doar cu indigenii n-ar fi castigat, cel putin in venezuela.
      Iar in Argentina explicatia asta pentru populism nu tine, proportia de „natives” este infima. Sorry, trebuie sa si-l asume chiar majoritatea votanta, descendenti de italieni, spanioli, francezi – si da, germani.

      • De acord, populismul indigen reprezinta doar o parte a problemei si Venezuela trebuie sa si-l asume si pe Chavez si pe Maduro, asa cum noi trebuie sa ni-l asumam pe Ponta.

        Dupa cum vad eu lucrurile, si poate nu le vad bine, Venezuela e un caz in care foarte putini votanti au realizat potentialul distructiv al lui Chavez, potential pe care l-au avut si Morales si Correa si Humala. Doar ca Bolivia, Ecuadorul si Peru au avut parte de circumstante care au facut mai dificile derapajul de care a avut parte Venezuela. In Peru s-a ajuns chiar in ipostaza in care un presendinte ales cu sprijinul stangii si finantat puternic de Chavez timp de un deceniu sa guverneze cu partidele de dreapta. Dar Venezuela a „beneficiat” din plin de banii adusi de petrol pentru a mentine sistemul si a cumpara incetul cu incetul to ce se putea cumpara de pe scena politica interna. Si chiar si acum imi aud prietenii din Venezuela, remarcand ca populismul nu e neaparat atat de rau, macar sa fi avut si ei parte de un presedinte educat in Occident precum Correa lucrurile ar fi stat mult mai bine. Sau citandu-i pe bunicii lor care regreta perioda Perez Jimenez in care, da era dictatura, dar macar economia mergea bine si oamenii nu isi faceau griji privind siguranta.

        Argentina e un caz aparte in care peronismul a fost atat de bine impregnat in constiinta publica prin sistemul educativ incat e greu sa se desprinda.

        • Nicolas es Maduro, Pontito es imaduro, pero los ambes son catastrofales. Que deber hacemos? El unica solucion – una nueva revolucion!!!

        • „Si chiar si acum imi aud prietenii din Venezuela, remarcand ca populismul nu e neaparat atat de rau, macar sa fi avut si ei parte de un presedinte educat in Occident precum Correa lucrurile ar fi stat mult mai bine.”
          Asta suna f aproape de aprecierea de care se bucura Dej, si politica/realizarile lui, din partea paturii subtiri romanesti, in comparatie cu „cismarul” Ceausescu.

  18. Domnule Ionita , ma tem ca sunteti o victima a propagandei globaliste in special France Press . Va aduc aminte ca The Economist este proprietatea familiei Rothchild cu interese serioase in domeniul petrolului, unde Venezuela este tara cu cele mai mari rezerve din emisfera occidentala . Daca Sud America era acum 100 de ani deasupra Europei, cum se explica argumentul profesorului Acemoglu de la MIT in lucrarea ” Why the nations fail” in care se explica inapoierea economica a Americii de Sud ca fiind consecinta sistemului extractiv al elitelor nationale si internationale?? Cea ce se petrece acum cu „miscarea opozitie” este un deja vue, din incercarea de lovitura de stat din 2002. Resursele guvernului venezuelean stau la baza independentei fate de US a unor tari din regiune. ONG-uri ostile guvernului si mai ales fostul presedinte columbian Uribe stau la baza noilor incercari ale opozitiei de a determina o schimbare de regim prin violenta.Capisci ?

    • Mda, asa e, cred ca m-a influentat un pic globalismul de la France Press :)
      Adevarul e ala pe care il conturati dv: niste familii evreiesti care trag sforile si diversi indivizi din elitele nationale, politicieni sau ONGuri, vanduti strainatatii. Asta explica in general mersul lumii si dezvoltarea, in fine, am aflat

      • Sorin, n-ai înțeles e vorba de complotul iudeo-masonic mondial – „jidanii” de la Economist și masonii de la France Presse…

    • Domnule Muncaciu, v-as incuraja sa stati de vorba si cu persoane din Venezuela, in special din categoria care chiar daca locuiesc in alta parte au familia inca in Venezuela ca sa vedeti cine isi doreste schimbarea regimului de la Caracas.

      Cat despre resursele Venezuelei care ii asigura indepedenta fata de US, e greu sa vorbesti de independenta atat timp cat o singura tara iti cumpara peste 40% din exporturile de petrol….si anume US. Nici macar Chavez, cu discursul lui anti-american, nu a tinut atat de mult la „indepedenta” lui incat sa refuze sa mai exporte in US. Just a thought.

      • Venezuela e chiar independenta, poate vinde petrol cui vrea, se poate si autodistruge, dupa cum se vede, nu se amesteca nimeni. Mai nasol cand va fi si mai independenta decat azi – gratie fracking oil&gas, SUA vor deveni din importator, exportator net dupa niste ani, deci nu vor mai cumpara 40% din petrolul venezuelean. Atnci sa te tii revolutie, ca vezi bine, pe imperialist il injurai de la tribuna dar platea banu’ cash; tovarasii de doctrina sunt cam faliti , te fac de petrol si te platesc doar cu lozinci si medalii

        • Complet pe langa subiect: poate introduce Contributors optiunea de „Like”. In acest caz nu am nimic de comentat, doar un „like” la comentariu. :)

  19. Domnule Ionita, spuneti ca orice model utopic crapa finalmente de la incheieturi….
    Totusi, omenirea a evoluat in ansamblul ei pe baza modelelor utopice, de la comuna primitiva pana la asa zisa societate capitalista de astazi, in care modelul economic este reprezentat de puterea celui care are bani mai multi. De ce oare emotional, cand ne gandim si ne dorim o lume mai buna spunem ca de fapt este utopica, iar apoi revenim fermi cu picioarele pe pamant si ne convingem ca munca, productia, valoarea adaugata, competitia sunt de fapt cele care ne implinesc (o alta utopie). Probabil a sosit momentul social si economic sa ne gandim mai serios la ce ne dorim noi ca fiinte umane si spirituale si se ne incadram evolutia pe alte coordonate.
    Poate este putin „off topic” dar totusi, imi permit sa prezint un citat al lui Cioran, care reflecta destul de bine starea noastra actuala de fiinte lucrative.
    Cu stima

    „Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi. Munca este un blestem. Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si ininteligibil.
    Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza.
    Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a lucrurilor, intr- un plan fad de obiectivitate. Omul nu se mai ntereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei.. Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara.
    De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza…
    Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca.
    Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi.
    Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce,ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea.
    Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic.
    In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi – nu in sens de egoism, ci de crestere interioara – a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara.”
    Emil Cioran

      • E adevarat, Sorin, cand e vorba de microeconomie si organizare industriala. Avea totusi vulnerabilitati la macro si econometrie. In linii mari sunt insa de acord cu esenta problemei: Munca l-a facut pe om si tot ea il omoara.

        • Bai Dragos, il omoara, dar numai daca devine activitate de exteriorizare, cum s-ar zice. Daca insa ramane centrata in transfigurarea interna, reiese ca nu-l mai omoara, e ok. Ba chiar se ajunge la fosforescenta

  20. Si pareai un om relativ inteligent, desi inginer la baza. Sa-l iei pe un amarat de clown de la Divertis ca sursa pentru Cuba pre-castrista e penibil. O fi propaganda castrista Lost city cu Andy Garcia, descriind crimele oribile ale politiei lui Batista? Ai idee ca oamenii lui Castro, Che si Cienfuegos au invins o armata antrenata si echipata de americani FARA NICI UN AJUTOR EXTERIOR? Si ca la numai trei ani ii zdrobeau pe gusanos in Golful porcilor, desi fusesera antrenati si inarmati la greu de yankei? Pun pariu ca nu ai pus piciorul vreodata in Cuba, in Venezuela sau in America Latina in general. Eu am fost si in Cuba, si in Mexic – inclusiv in Yucatan, si am vazut o manifestatie a chiapas-ilor lui El comandante Marcos chiar in Zocallo-ul din fatza Catedralei din Mexico City, am fost in Columbia unde am vazut cum ii bateau ca la fasole politistii imbracati in uniforme ca ale celui de-al treilea Reich (Ernst Roehm a lasat urme nu numai in Bolivia) pe amaratzii de indios chiar in fatza Curtzii supreme de justitie din Plaza Mayor din Bogota, si aceasta in fata Catedralei. Am fost in Brazilia si am vazut cartierele foste de favelas din jurul Sao Paolo transfomate in cartiere gen Militari sau Berceni de la noi (orasul San Pedro pe drumul spre Santos-ul lui Pele). America Latina ii uraste pe americani asa cum noi ii uram pe rusi pentru ticalosiile yankeilor facute de peste o suta de ani incoace. Intre capitalismul salbatic al lui United Fruit Comapny in anii 50 si cel al bancilor de pe Wall Street azi si utopia lui Chavez nici un sud-american nu ezita sa aleaga. Oameni cu demnitate, nu slugi hoatze ca adoratorii capitalismului de cumetrie de la noi.

    • Colega Anca de la GPPI, vezi ca am avut dreptate cand spuneam ca nu doar votul indigenilor asupriti (care in Argentina nici nu prea exista) explica astfel de regimuri politice , ci e nevoie si de varii indignados din clasa mijlocie? Ai aici un exemplu care empatizeaza chiar de la distanta, ce sa mai vorbim daca ai fi chiar acolo…
      (inteligent, desi inginer la baza – miros un oximoron ratat pe aicea?)

  21. Chiar asa, d-le Ionita, cum o fi oare posibil? Ce s-o fi intimplat in astia 200 de ani de care vorbiti, de au ajuns acum sud-americanii sa voteze orice exaltat care le promite un alt regim economic decit cel de care s-au bucurat atitia ani pina acum? Oare cit de nebuni sa fie oamenii aia, incit sa nu stie sa se bucure de capitalismul autentic pe care li l-au oferit toti descreieratii de dictatori pe care i-au avut in frunte pina acum, cu mult inainte de Chavez? Si cum se face ca sint toti asa de nerecunoscatori fata de marele frate capitalist american, ce le-a arata cu atita claritate calea de urmat atitea sute de ani, ca pina si lui i s-a luat de atita dadaceala si omorirea celor care nu voiau sa vada avantajele modelului pe care li-l oferea cu atita generozitate. Sint de acord sa vorbim de alegerea unor cai gresite cind avem cu adevarat de-a face cu o alegere, nu de o optiune disperata, atunci cind nimic altceva nu mai este de ales. Cit despre problemele economice ale Venezueleie de acum, or fi ele cauzate in mare parte de prostie, dar cred ca pentru o parte din ele ar mai trebui intrebat si Washington-ul, care nu s-a multumit niciodata sa se arate doar vexat de politica si retorica lui Chavez. Fara a cadea pe panta anti-americanismului, trebuie recunoscut ca sud-americanii le sint foarte indatorati vecinilor de la nord pentru multe din distractiile de care au avut parte de 200 de ani incoace. Nu mai au solutii acum? Oricum, niciodata nu avut parte de ele, si asta nu s-a datorat numai alegerilor proaste pe care le-au facut.

  22. Domnule Ionita, nu va pripiti, eu afirm ca The Economist fiind un outlet reprezentind propaganda oligarhiei are un interes special in a „balacari” economii independente precum Venezuela. Mai mult , pina la criza financiara din 2007/2008 , a evitat subiectele legate de structura sistemului bancar privat si efectele economice ale financializarii economiilor occidentale. Demonstratia mea este simpla: nici un economist titrat de la the Economist nu a prevazut criza , nici chiar gloria jurnalisticii britanice Martin Wolf. Eu consider clisee si prejudecati ar trebui evitate intrun dialog, aceiasi recomandare si pentru domnul Clej. Argumentele dumneavoastra despre inflatie si controlul capitalului isi au originea in mass media occidentala integral inregimentata obiectivelor oligarhiei. Eu va recomand sa consultati si alte surse de informare , cum ar fi ziarul independent mexican La Jornada.
    Domnule Ionita, desecretizarea arhivelor Congresului american a adus multe surprize cercetatorilor, si publicului in general, interventiile brutale ale serviciilor din slujba oligarhiei a adus la putere multe dictaturi de dreapta in tarile Americii Centrale si de Sud. Ce va face pe dumneavoastra sa credeti ca istoria nu se repeta in Venezuela ?? Deocamdata istoria genezei ” democratiilor” de pe continent este un argument de partea mea! Va trebui sa aduceti mai multe argumente decit cele ale propagandei mass mediei occidentale.

    • Ei nu, ca m-ati facut curios: ziarul mexican Jornada masoara inflatia altfel decat noi astia, crescuti in cultura si presa mason-oligarhica? Cat le-a iesit pentru Venezuela?

  23. Intr-adevar, Venezuela este campioana la proasta guvernare, o tara cu atata petrol are criza, printre altele, de hartie igienica.

    Insa America Latina nu este reprezentata doar de Venezuela, Cuba sau Argentina. Avem si Chile, Columbia, Mexic sau Brazilia.

    Dupa ce vor scapa de actualii populisti, eu am incredere in America Latina va fi un succes: este o regiune cu resurse natuarle imense, o populatie tanara si relativ bine educata si o densitate a populatiei mica. Poate chiar politicile de redistribuire de acum vor avea efecte sociale benefice pe termen lung.

    Si inca un amanunt: PIB pe locuitor in Venezuela e dublu fata de China.

  24. Hiperinflatia ( inflatie peste 20%) nu este simplu de explicat . Totusi, faptul ca economia Venezuelei a evoluat de la 6% in 2012 la 0,7% in primul trimestru din 2013, cea ce accelereaza automat inflatia este unul dintre cele trei variabile ale hiperinflatiei. O alta explicatie partiala, incercarea guvernului de a contracara Oliviera-Tanzi efect asupra deficitlui generat in contextul taxe -cheltuieli. Se pare ca hiperinflatia este agravata de ” feedback pathway” generat de masuri fiscale anterioare. Nu este mai putin adevarat ca, comerciantii si producatorii locali saboteaza piata, determinind control guvenamental al pietelor,si mai ales, piata neagra a schimbului valutatar favorizeaza inflatia. Este greu de crezut ca, optiunea guvernamentala de a instaura austeritatea sau o crestere masiva a pretului petrolului se vor produce in viitorul apropiat. Presiunea externa exercitata de sistemul bancar privat este extrem de destructiva chiar si pentru o tara cu imense rezervele de petrol .

  25. @ Sorin
    Un articol interesant, dar care rateaza sansa sa dea o explicatie mai adanca a fenomenului Chavez-Morales-Correa in America Latina … este lucru stiut ca America Latina este the backyard of the United States (curtea din spate a SUA, vedeti si doctrina Monroe) … dar nu asta este scaparea principala, ceea ce autorul nu spune este existenta unor oligarhii latifundiare bazate (implicit/tacit) pe criterii rasiale in multe din aceste state … chavismul poate fi vazut ca o reactie la interventiile americane excesive in America Latina, dar si ca o reactie la inegalitatile economice din aceste state … intr-adevar Chavez nu a reusit sa construiasca o alternativa, dar din cate inteleg domnului Ionita ii place modelul chilean construit pe frumoasele principii neoliberale plus o „mana de fier” :)

    • @ imb

      „chavismul poate fi vazut ca o reactie la interventiile americane excesive in America Latina”

      parca am mai auzit asta, mai aproape de casa (aia cu useleul ca reactie la excesele lui basescu :D). personajele si decorul se mai schimba, dar dezbaterea seamana al naibii de mult.

  26. 1.Ce are a face Romania cu Venezuela?Prea multe si de care nu stie cum sa mai scape!
    In 1990, ,,proiectul Iliescu” era la fel ca al lui Peron si Chavez: ,,democratie muncitoreasca, bazata economic pe intreprinderile de stat, aparate contra dusmanului de dreapta, cu detasamentele minerilor”! NU privatizarii rapide(prin terapia de soc) ca in Polonia, nu intoarcerii la capitalism!
    Clasa politica de azi, spre deosebirea de fosta ( ,,noua clasa”) comunista (a lui M.Gilas) nu se multumeste cu cafea si portocale, privatizind in folosul sau economia nationala, iar din intreprinderile de stat ramase, extrage rente administrative, fie le capuseaza comercial.
    Iata ca proiectul ,,Chavez” exista si are continuitate in Romania si nici UE, nici altii nu stiu cum sa scape de el si de urmarile sale catastrofale.
    2.Instrumentele de eradicare a ,,postcomunismului” nu exista, proiectele de schimbare reducindu-se la DNA, care inhata doar fraierii ce-si asigura cu gura lor, condamnarile.
    Iata ca in guvernarea trecuta s-au sifonat prin tehnici mai ,,speciale”, neidentificabile penal, miliarde de Euro, pe gondole, parcuri la tara, patinuare si alte ,,active” non-economice, iar victimele ,,penale” ale acestui instrument, sint inexistente.
    Afara de constatari si critici, este necesar un proiect ,,economic” de schimbare, deoarece proiectul postcomunist ,,Iliescu”, a fost inainte de toate, unul economic, care nu poate fi ,,anulat” prin proiecte morale…

  27. Pana la urma e o chestie de bun simt economic.

    Pur si simplu sistemul capitalist (vai, ce urat suna) e mai bun. E singurul care are un rost economic: lasa piata sa aloce resursele cum stie ea. Cat zic piata zic miliardele de oameni si firme: lasa-i sa face ce vor cu casele, pamantul, forta de munca sau companiile lor. Oricum o sa iasa cu mult mai bine decat sa ai o mana de oameni politici (Cosiliul de stat al planificarii, remember?) ce si cum sa decida cu resursele. Pe termen scurt poate iese ceva, pe termen lung asta inseamna faliment.

    Si da, nici capitalismul nu e perfect: o sa genereze inevitabil multinationale, care or sa influenteze politicul in luare de decizii prin care banul public se va scurge spre ele, poate sa genereze monopoluri sau oligopoluri, poate sa genereze companii „rele” care urmaresc profitul in defavoarea sanatatii publice sau a curateniei mediului. Si da, o sa genereze periodic crize, mai ales dupa perioada de prosperitate (prin utilizarea unei resurse sau tehnologii noi), dupa care increderea devine irationala si apar bule uriase asupra activelor.

    Dar asta este, putem incerca sa atenuam astfel de problema, dar nu putem elimina sistemul cu totul. Nu exista solutie de mijloc. Capitalism cu pipeta nu exista. Nu poti trage linie, cum aud eu in tot felul de solutii fanteziste. Ca sa nu permiti companii mai mari de nu stiu ce cifra de afaceri sau numar de angajati, sa nu permiti averi individuale mai mari de nu stiu ce limita sau alte aberatii

    Alternativa e una singura: trecerea la socialism, adica blocarea pietei libere la mantinela, blocarea unei democratii reale (alegeri libere, mai multe partide), alocarea complet discretionara a resurselor si, dupa ce una-doua generatii care sufera cumplit, falimentul. Cred ca romanii trecuti de 40-50 de ani si au trait asta pe pielea lor.

  28. Domnule Ionita, nu stiu ce v-a apucat sa exaltati comparativ (cu Tarile Romane) „meritele” binecunoscutelor „democratii” din America de Sud carora omiteti sa le semnalati principala caracteristica: si anume absenta unei identitati de orice natura si ratarea sistematica (poate si absenta unor proiecte in acest sens). Care e, va rog, diferenta intre „poporul” venezuelean, guatemalean, mexican, peruan sau, din pacate, chiar argentinian (cu binecunoscutele atroce dictaturi)? Exista in sec. XIX o identitate a Tarilor Romane?

      • D-le Ionita, please do not put words in my mouth.
        1) am vorbit de identitate, nu de „pur entice” 2) S.U.A. au o identitate, Canada, Australia au una, desi nu sint „pur etice”. Si tarile arabe difera intre ele (desi sint mai „pur entice”).
        3) De fapt nu mi-ati raspuns la intrebare ci v-ati eschivat, Inca o data, cu parere de rau, observ ca si domnia voastra, ca multi alti scriitori, se lasa purtati de frumusetea stilului, de miraculoasele volute imagistice, in dispret pentru adevar, pe care de fapt, il stiti si dvs. prea bine.
        4) Nu inteleg de ce aceasta pasiune subita pentru o lume cu care n-avem nimic in comun si pe care, in plus, o exaltati in dauna bietelor noastre tarisoare.

  29. Din articolul domnului Ionita inteleg ca niste natiuni prospere, mai europene decat cele de pe vechiul continent, au decis la un moment dat sa-si distruga tarile bogate votand comunisti si populisti care le-au pus pe butuci. De ce? Asa. Lumea asta e plina de ciudati …

  30. Fara indoiala, ca stagnarea Americii Latine, de 200 de ani in ,,tranzitie spre dezvoltare” este evidenta si are cauze multiple, in primul rind politice.
    Mai mult ca oriunde, aici politicul a facut filtrul valoric, impunind constructia de societati utopice/populiste, iar ,,economicul” n-a avut loc de politic, in a propune propriile solutii si sisteme societale (economice) valide, performante.
    De aceea, alaturi de celelalte cauze ale stagnarii, enumerate de autor si comentatori, as evidentia una (aproape) fundamentala.
    Este vorba de o cauza generata de lipsurile din ,,teoria cunoasterii economice”, care sa puna la dispozitia tarilor si guvernelor, un ,,manual de (buna) guvernare, complet si accesibil, incit politicianul-tehnocrat sa poata deveni regula, iar nu exceptia in inaltele functii politice si guvernamentale.
    Daca ar exista un astfel de manual, care sa cuprinda fundamentele dezvoltarii economice, principiile si axiomele acesteia, tehnicile de dezvoltare (bugetare si institutionale), instrumentele de accelerare a dezvoltarii industriale, cele de implementare organica in viata economica nationala a acestora, etc. un Chavez sau potential epigon, ar avea de unde sa invete/stie, ceeace face sa mearga sau blocheaza in faliment, masinaria economica nationala.
    Toate aceste cunostinte esentiale pentru buna administrare a economiei si a ,,dezvoltarii” se afla disipate in diverse lucrari de microeconomie,macroeconomie,de politica economica si monetara, financiar-bancara, etc., lipsind o lucrare UNITARA care sa reuneasca intr-un singur titlu, cerintele si pasii de urmat, pentru asigurarea unei cresteri economice nationale, reale si durabile.
    In lipsa unei stiinte a ,,dezvoltarii economice”, concentrate intr-un manual de buna guvernare, nu-I de mirare, ca un Chavez sau un Ponta, guverneaza inafara regulilor fundamentale ale bunei administrari sau a traducerii in practica economica, a unor reguli de eficientizare si functionalizare a proceselor economice.
    Acest minus de stiinta economica, face din clasa politica un administrator absolut ,,necalificat” al economiei nationale, in tarile slab dezvoltate, ca Romania – cu rezultatele cunoscute:”esec economic national!
    In Romania, lipsesc Guvernului orice viziuni si tehnici de dezvoltare economica, asteaptindu-se un reviriment economic major, de la agricultura, de la venirea investitorilor chinezi, de la ateptarile ca dezvoltarea sa se produca de la sine, fie de la unicul proiect economic national:impozitare plus autoevaluari laudative, la sfirsit de an…

  31. Excusati ma, domnul Sorin Ionita, dar, de fapt, aveti multe percepti gresite despre ce s-a intamplat in Venezuela. De fapt, intreaga perceptie a ceea ce sa intamplat in Venezuela este gresita.

    Doar sa stiti, plan, clar, neted. POPORUL VENEZUELEAN NU A ALES MODELUL ECONOMIC SI DE GUVERN PE CARE AVEM, NE A FOST IMPUS CU FORTA!

    Si daca stiti mult despre historia, cum spuneti, ar trebui sa stiti ca nu tot ce spune gubern este tot ce face guvern.

    Eu sunt venezuelean si am trait complet schimbul de model de guvernare la noi.

    Daca vreti sa stiti car, ce s-a intamplat va invit la o cafea, Nu scriu in romana suficient de bine pentru a scrie un comentariu lung aici.

    • Scrieti foarte bine si multumesc de invitatie. Impus cu forta de cine, Chavez? O fi ceva in asta dar orisicat, omul a fost ales prin vot de cateva ori. Nu spun ca toata lumea l-a vrut, dar a existat cel putin in cateva momente o majoritate care l-a vrut, asta nu se poate nega. Nu stim care e situatia acum cu Maduro, se pare ca alegerile au fost manipulate, dar e greu de spus daca decisiv

  32. „Mai euro-centrişti decât vechile puteri coloniale, dar din ignoranţă şi lene mentală, nu rea intenţie, românii n-au mari şanse să observe cum Venezuela se surpă economic sub proasta guvernare.”
    Eu nu ma mai uit la televiziunile de stiri romanesti, pentru ca mi se pare ca livreaza orice, numai informatii obiective si utile, nu. Asa ca, intreb: procentual, cate dintre minutele folosite la televiziunile de stiri pentru jurnale si talk-show-uri au fost dedicate situatiei din Venezuela? Eu am aflat de miscarile de acolo de la dl.Tismaneanu, de pe Contributors. Dar majoritatea pensionara si nevarstnica, care isi ia toate informatiile de la TV, e vinovata sau nu de lipsa de informatie pe subiect?!

  33. Incredibil cat de auto-suficienta este comunitatea contributors. Din primul paragraf al autorului pana la comentarii. Mi-e si sila sa le citesc.
    La un simplu search pe google, am gasit cat de ‘ingradita’ este presa din Venezuela.

    http://drdawgsblawg.ca/2014/02/constructing-venezuela-protests-a-photo-gallery.shtml

    Stiu, ma veti critica pentru ca am postat un blog.

    Cat despre El Sistemo… A fost cea mai mare crima la adresa sud-americanilor impusa de „baietii din Chicago” si FMI(Pinochet in Chile, Menem si nu numai in Argentina etc.). Dar aparent oameni ca Chavez si Correa(apropo, stiti ce a facut Chevron in Ecuador? Si cum le-a aratat Correa ‘degetul’ americanilor declarand 7 miliarde de dolari datorie odioasa?) care vor sa imparta echitabil resursele unor tari devastate de dictaturi militare(majoritatea impuse cu ajutorul SUA) sunt inzecit mai cumpliti. Apropo, de lovitura de stat din 2002 din Venezuela -unde iarasi au fost implicati americanii- nu ziceti nimic? Oo da, si ce manipulari erau in presa! ‘Ingradita’ era si atunci.

    Deja stiu si concluzia care o veti trage din comentariul meu: anti-american, socialist(am folosit cuvantul ECHITABIL !!!!1!1!!), eventual analfabet daca veti gasi o greseala de exprimare.

    • Nu va acuza nimeni de toate alea, stati linistit. Poate doar un pic de vehementa juvenila care va face superficial. Ca vreti sa contraziceti BBC cu blogul unui tip din Canada, ma rog. Insa El Sistema nu e ce credeti dv – un model economic probabil – ci o retea de orchestre simfonice care functioneaza simultan si ca proiect social pentru tineri defavorizati, in Venezuela. Era suficient sa dati click pe linkul oferit de mine ca sa va lamuriti, insa probabil n-ati mai apucat ca v-a luat indignarea pe dinainte.

  34. Acuma eu nu stiu daca am inteles bine titlul,articolul si corespondenta dintre ele, da’ parca sugerati ca America Latina ar fi duduit de democratie in ultimele doua secole. Asa e? Eu as zice ca una e capitalismul in democratie, chiar si corupta si alta in dictatura.

  35. Scuze! Am uitat ceva. Adica eu nu cred ca aplecarea catre stanga sau dreapta e de vina. Mie mi se pare ca la extreme stanga si dreapta practic sunt identice, exprimandu-se prin dictaturi la fel de nocive.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Ionita
Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro