Home » Cultura »Politica & Doctrine » Citesti:

Soluția conservatoare. Despre “imaginatia morala”

Paul Nistor februarie 25, 2018 Cultura, Politica & Doctrine
20 comentarii 1,932 Vizualizari

Arareori îți e dat să crezi că o carte are puterea de a educa dincolo de limitele cunoscute și de a deschide o cale către lumină. Dar după numai 50 de pagini, am simțit că volumul de eseuri al lui Russel Kirk e aproape menit să deschidă ochii și mințile celor care așteptau, la noi, un altceva, după aproape trei decenii de orbecăire în politica și civismul românesc. Cel mai mare intelectual și doctrinar conservator american e tradus acum și în România.

Imaginația morală (texte introductive și încheiere de Sever Voinescu și Theodor Paleologu) e o carte gravă. Nu propune idei simplificate, nu e o lucrare care se vrea atractivă, nu-și propune să uimească cu orice preț noile generații, nu vine cu soluții facile, care să aprindă un entuziasm de moment. Imaginația morală e o carte pentru oamenii maturi și tinerii responsabili, o carte pentru spiritele așezate, o colecție de eseuri care provoacă prin clasicismul ideilor și prin reîntoarcerea la umanitate.  Nu în ultimul rând, e o lucrare ce reaprinde speranța. Speranța că binele poate prevala în fața răului și că oamenii virtuoși, solidari într-o „comunitate de suflete”, pot schimba fața locurilor în care trăiesc.

Volumul adună între coperțile sale eseuri politice, istorice, religioase, cu profil  cultural sau educațional. Deși majoritatea se referă la spațiul anglo-saxon, analizând în special gloria și „decăderea” Statelor Unite, referirile la Europa sunt frecvente, iar cititorul est european are multe de învățat de acolo, deoarece recunoaște în paginile traversate fenomene și situații care azi sunt familiare și Europei de Est. Russell Kirk își prezintă cu convingere crezul conservator, identifică problemele sensibile ale societății americane, oferă sfaturi utile, trezește spirite și, nu în ultimul rând, mobilizează conștiințe. Toate acestea, în numele unui set de idei care  a traversat timpurile și a fost validat de experiențele istorice,  demonstrându-și perenitatea.

De multe ori, în texte diferite, Russell Kirk insistă: conservatorismul nu este o ideologie! „Conservatorismul nu este un sistem politic și, cu siguranță, nu este o ideologie… El este, în schimb, un fel de a privi ordinea socială și civilă”. „Conservatorismul nu e o chestiune de interese economice și nu este o chestiune de avantaje politice, nu e o chestiune de putere și ascensiune… Conservatorismul e un mod de a privi condiția umană”.

Imaginația morală vine parcă să ne ofere o moștenire. Patrimonial cultural fabulos al conservatorismului se dezvăluie acum și românilor, propunând o cheie de înțelegere a lumii care, parcă, e croită și pe sufletul nostru. Mai ales românii, cei care și-au pierdut direcția politică conservatoare undeva la începutul secolului XX, ar putea să redescopere încrederea în valorile eterne ale umanității și prin intermediul gândirii intelectualilor anglo-saxoni. Într-un stil concis, de multe ori cu frumoase accente personale, Kirk explică, fără patimă, cum oamenii își pot apăra, totuși, identitatea, demnitatea personală și comunitatea din care fac parte, doar apelând la înțelepciune și echilibru, evitând naționalisme de tip demagogic, punând pe primul loc omul imperfect…dar cu frică de Dumnezeu.

Deși conservatorul american e un tradiționalist convins, el evită mereu, cu delicatețe, pornirile naționaliste. Națiunea sa e importantă pentru el, dar nu-i produce exaltări iraționale. Asta, poate că, și pentru că America era deja prima putere în lume, și din acest statut nu mai putea pretinde un rang superior. Kirk e mai preocupat de pacea launtrică a Statelor Unite decât de o eventuală glorie mondială. Mai mult, deși apreciază enorm sistemul politic american, nu crede că e necesar un export pe alte continente, mai ales prin intermediul forței. De altfel, Kirk s-a opus invadării Irakului, la final de secol XX. El considera normal ca instituțiile politice să prezinte diferențe serioase în lume și fiecare națiune să aibă un stil politic care să fie produsul religiei dominante, al culturii tradiționale și al experiențelor istorice specifice.

Gândirea conservatoare a lui Russell Kirk are trei piloni: lucrurile permanente (principii și norme testate în timp, care au rămas relevante pentru toți oamenii), imaginația morală (percepția etică ce îl înnobilează pe om cu demnitate și sens în viață) și contractul societății eterne (o „comunitate a sufletelor”, peste generații, pusă sub protecție divină). De asemenea, șase principii generale traversează ca un fir roșu politica și practica conservatorilor: credința într-o ordine morală transcendentă, principiul continuității sociale (schimbări graduale și prudente), principiul prescrierii (folosirea patrimoniului lăsat de înaintași), principiul prudenței (luarea unor măsuri după judecarea efectelor pe termen lung), principiul varietății (instituționale, de organizare umană), principiul imperfectibilității naturii umane.

Textele lui Kirk lovesc în tabu-urile zilei de azi: progres cu orice preț, economie în permanentă expansiune, educație mereu inovatoare. El schimbă unghiul din care ar trebui privită lumea, punând omul, cu emoțiile și slăbiciunile sale firești, în centrul analizei. Crede că marxismul și liberalismul actual (prea apropiat de stânga), aduc disoluție în lume și confuzie interioară în rândul oamenilor.  Kirk anunță sfârșitul unei lumi amăgitoare, croită de marxism sau de liberalismul de tip nou, în care au fost erodate lucrurile permanente și eșafodajul divin al societății. Lipsa iubirii între oameni, izolarea spirituală, diminuarea simțului comunității, aduse de cele două curente, nu vor putea fi suportate pe termen lung. Tocmai de aceea, soluția conservatoare, în termenii detaliați ai intelectualului american, pare o alternativă credibilă.

Kirk pune în discuție utilitatea și validitatea unor mituri care au construit lumea în ultimele secole: mitul liberului arbitru (lipsit de călăuza divină), mitul suveranității poporului (orb, în multe cazuri), mitul rațiunii (arogante) și se întreabă dacă nu cumva ele și-au atins limitele, căzând sub păcatul mândriei spiritului (iluzia omului că poate..și are dreptul… de a judeca, în ciuda limitărilor sale, toate lucrurile de pe pământ și din cer).

Cititorul neavizat se trezește în fața unor idei aproape „eretice” pentru România secolului XXI, idei care lipseau din oferta intelectuală a momentului. Astfel, el poate afla că nu datorăm totul liberalismului, deoarece lumea actuală, cu libertățile și drepturile ei, nu e doar o creație a liberalilor. Din contra, pas cu pas, individualismul egoist, accentul pe bunurile pământești, superficialitatea acțiunilor publice, au creat un pericol greu pentru moștenirea morală și socială a multor secole de civilizație. Kirk reînvie chemarea la construirea unei societăți din care să nu lipsească curajul, bărbăția, virtutea și responsabilitatea oamenilor liberi.

Detaliu foarte important, cititorul e invitat să nu se încreadă în progresul iluzoriu și într-o lume a fericirii hedoniste. Simțul tragic al vieții poate naște eroi, sărăcia..inegalitatea…frica de moarte..toate sunt lucruri firești și sunt prilejuri de înălțare a firii umane și de câștigare a virtuții. Kirk nu dorește o societate liberală frumos ambalată în slogane, dar care în final poate împinge la disperare. Nici nu vrea o societate care să nege dreptul oamenilor de a se lupta cu răul de dragul binelui, sau care, mai crunt, să nu mai distingă binele de rău.

Dar ce ar fi de conservat, dacă „scopul existenței nu poate fi schimbarea, deoarece fără permanență noi pierim”? În primul rând, calitatea umană … „astfel încât omul să nu fie redus la condiția senzuală sau egalitară a taurului la păscut”, mulțumit, lângă o frumoasă cireadă de vaci. Apoi, moștenirea civilizației, munca grea a nenumărate generații de oameni înțelepți, „amenințată de fanatismul și nebunia noutății”. Și toate acestea deoarece „conservatorii văd societatea ca o mare și misterioasă cuprindere a rasei umane, având drept liant tradiția, obiceiurile și deprinderile imemoriale, un spirit viu. Ei consideră că fericirea vine din îndeplinirea datoriei și din înțelegerea deșertăciunii dorințelor omenești.”

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "20 comments" on this Article:

  1. Kurt spune:

    Autorul începe o dezbatere importantă în momentul când tara se afla la un punct de răscruce.
    România are de 10 ani cele mai bune condiții din istoria sa. Ce va urma?

    România nu a reușit să întemeiască 1918-2018 o societate civică solidară, bazată pe un stat de drept consolidat. La centenar România e încă dominată de multe incertitudini în privința integrării în civilizația euro- atlantică. Lipsește încrederea cetățenilor în stat, în instituțiile publice, în guvern, în parlament și actorii din partidele politice. Cum se ajunge azi la încredere între locuitorii țării, între locuitorii și statul „național unitar (etnic?) centralizat”? Cum se ajunge azi la solidaritate între locuitorii țării?

    … „.. Cititorul neavizat se trezește în fața unor idei aproape „eretice” pentru România secolului XXI, idei care lipseau din oferta intelectuală a momentului. Astfel, el poate afla că nu datorăm totul liberalismului, deoarece lumea actuală, cu libertățile și drepturile ei, nu e doar o creație a liberalilor. Din contra, pas cu pas, individualismul egoist, accentul pe bunurile pământești, superficialitatea acțiunilor publice, au creat un pericol greu pentru moștenirea morală și socială a multor secole de civilizație. Kirk reînvie chemarea la construirea unei societăți din care să nu lipsească curajul, bărbăția, virtutea și responsabilitatea oamenilor liberi…. „….

    Dictatura 1939-1989 autohtonă a impus un model de stat, a impus cu fortă relații cetățeni- stat care au dăunat forte mult locuitorilor țării ( epurarea etnică- religioasă 1941-1989 ca politică de stat dâmbovițean, eliminarea 1,3 milioane cetățeni. Legea Românizare 1941, expropiere, deportare, exterminare) . Naționalcomunismul autohton a continuat modelul eșuat 1945, a continuat cea ce a fost naționalismul legionar ortodox interbelic cu aceași violență și cruzime îndreptată împotriva locuitorilor țării (acum naționalizare). Cred că ideologia naționalistă izolaționistă a dominat 1939-1989 sfera publică româneasca cu o mitologie micinoasă balcanică ieftină. La eliberarea 1989 s-a pornit de la un stat naționacomunist autohton eșuat politic, economic, juridic, moral, et. Nu se poate găsi ceva „autohton specific sustenabil” în guvernele și partidele dâmbovițene în afară de „sălbăticie” și violență timp de 80 de ani? Lipsește o societate civică matură care generează acest „stat național unitar centralizat” (paradoxonul Böckenförde)….. „…

    „Conservatorismul nu este un sistem politic și, cu siguranță, nu este o ideologie… El este, în schimb, un fel de a privi ordinea socială și civilă”. „Conservatorismul nu e o chestiune de interese economice și nu este o chestiune de avantaje politice, nu e o chestiune de putere și ascensiune… Conservatorismul e un mod de a privi condiția umană”…. „….

    Occidentul continentului a reușit în 72 de ani de pace să formeze societăți civice prospere cu cetățeni multumiți (sentimentul apartenenței) de soarta și țara (sentimentul fericirii) lor. De ce nu s-a reușit în România? Conservatorismul în vest are multe nuanțe, e foarte diferit în Franța (romano- catolicii, de Gaulle), UK (conservatorii, M. Tatcher), Germania Federala (CDU Christlich Demokratische Union/ CSU Christlich Soziale Union), Olanda, țările Scandinave etc. Conflictele de interese sunt normalitatea în democrațiile occidentale. Mă refer la modelul „soziale Marktwirtschaft (Ludwig Ehrhardt/CDU)” care a reușit să transforme 1949-1989 o țară distrusă de naziști 1933-1945, să transforme o societate atomizată de naziști într-o democrație stabilă și prosperă occidentală. Sub „ocupația” aliatilor Westgermany a reușit să recontruiască bazele societțtii civice (pe o parte) pe principiile prezentate de autor. „Katholische Soziallehre” și „Protestantische Ethik/Max Weber” sunt bazele civilizatorice a „Conservatorilor” de la Adenauer, Kohl până la A. Merkel. Cu concurenții din SPD Sozialdemokratische Partei au reușit schimburi de guverne democratice 1949-1989 stabilizând an de an Bundesrepublik D., reintegrând statul german izolat 1933-1945 în structurile euro-atlantice UE/EWG & NATO. De ce România nu a reușit după eliberarea 1989 să prospere, să recontruiască o societate civică matură care generează structurile (mentalitatea, Gesinnung) necesare într-o democrație liberală de orientare euro- atalantică. Cum se va prezenta România la președinția UE 2019?

    … „.. Kirk pune în discuție utilitatea și validitatea unor mituri care au construit lumea în ultimele secole: mitul liberului arbitru (lipsit de călăuza divină), mitul suveranității poporului (orb, în multe cazuri), mitul rațiunii (arogante) și se întreabă dacă nu cumva ele și-au atins limitele, căzând sub păcatul mândriei spiritului (iluzia omului că poate..și are dreptul… de a judeca, în ciuda limitărilor sale, toate lucrurile de pe pământ și din cer)… „..

    Europa / UE e 2018 la răscruce, e zguduită din temelii de incertitudini. Se vorbește de o „refondare” UE (E. Macron la București 2017) cu integrare mai pronunțată a unora și separarea de ceilalți (Vișegrad, naționaliști izolaționiști suveraniști). Prezentarea autorului contribuie la dezbaterea publică necesară azi în țară, la clarificarea „vocabularului” folosit în sfera publică. Mitologie balcanică mincinoasă ca în ultimii 100 de ani (decalajul istoric) sau dezbateri în sfera publică cu concepte izvorite dintr-o societate civică românească matură?

    Minciuna stă cu regele la masă…
    Minciuna stă cu Dragnea &Tariceanu la masă…

  2. Dedalus spune:

    Multumesc pentru semnalare! Russel Kirk mi se pare un ganditor sofisticat. The Ten Conservative Principles pot da masura modului in care Kirk abordeaza diferentierea gandrii “conservative” de actiunea ce se planifica si executa in acest temei.

    Autorul articolului are dupa mine, prin urmare, dreptate cand subliniaza ancorarea lui Kirk in spatiul anglo-saxon. Mi-a permite doar sa adaug ca prin Europa si mai ales prin Est , s-ar putea ca abordarea sa sa trimita (eronat) cu gandul pe un cititor mai putin avizat in ale politicii Lumii Noi, la un “reactionarism”, saul la “refuzul progresului”.

    Dupa parerea mea, Russel ilustreaza dificultatea majora a dreptei – anume de a se face inteleasa de catre cei care nu aloca timp doctrinelor sau filosofiei.

    Desigur, nu vreau sa spun ca orice stangist intelege perfect opera lui Marx. Vreau doar sa spun ca “a lua de la bogati si a da la saraci” sau “Sa ne avem ca fratii” (bine, asta e de la fascisti, dar de ce sa nu complic si eu postarea ?! :-))) necesita 2 minute de atentie. KR – infinit mai mult.

    • Lucifer spune:

      Dedalus: ca părere, democraţia liberală, prin aşa zisul liberalism-progresist, şi-a atins limitele. Democraţia liberală era un mecanism de conducere socială care avea ca scop apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Constatăm că între timp, mai ales în condiţiile globalismului şi al liberei circulaţii a informaţiei, democraţia şi-a pierdut scopul/sensul. Tot mai multe state/guverne apelează la constrângeri/coerciţii ale libertăţilor cetăţeneşti, torsionând puternic viaţa socială a indivizilor. Are loc o înstrăinare a individului de stat/guvern, extrem de periculoasă. Asta se vede peste tot, inclusiv în apariţia curentelor populiste ca o contră a altui curent, tot populist, numit liberalismul-progresist de stânga. Aşa că a căuta o ALTĂ soluţie de conducere socială mi se pare necesar. Conservatorismul poate fi acea ideologie/doctrină care să salveze indentitatea omului şi mai ales Libertatea lui, din ce în ce mai limitată.

      • Dedalus spune:

        As trimite la libertarianism, spre a aduce o anume forta a individului in avangarda luptei impotriva populismului si a recrudescentei doctrinelor stangii revolutionare.

        Daca vom accepta ideea ca poate exista o societate in care oamenii “impartasesc aceleasi idei despre ceea ce este bine pentru om si despre justitie” am credinta ca vom fi parasutati de indata pe teriotriul filosofiei politice.

        Pozitia liberal-democratilor in UK are, dupa mine, nuanta unei retrageri a statului ca element central, pastrand insa autoritatea interventionista la nivele administrative mai joase.

        As sublinia insa ca pozitionarea liberal-democratilor in UK este tot fata de un stat liberal, ca structura, functie si, mai ales, cel mai important – ca perceptie a cetatenilor.

        Cineva spunea ca un stat mare din UE are o birocratie incredibila in infiintarea unei societati comerciale. Atat de puternic este acel “red tape” incat numai firmele mari isi pot permite sa existe. Asa ca in statul respectiv sunt doar firme mari si saraci. Interesant este insa ca statul respectiv a clamat mujlti ani a are mare grija de saraci. :-)).

        ===

        Nu as fi atat de radical incat sa afirm ca filosofia politica a murit (cum se spunea prin deceniul al VI-lea). Dar o familie solida, o baza morala personala si credinta ca orice om are sansa de a deveni ceea ce el isi doreste, de a face ceea ce vrea sunt obiective usor de atins in constructia unui stat daca ele sunt intelese. Daca….

  3. Sebastian B spune:

    “moștenirea civilizației, munca grea a nenumărate generații de oameni înțelepți” care mereu au fost acuzaţi de radicalism şi de tentative de destabilizare a societăţii deoarece propuneau metode noi de a privi lumea. La vremea lor, Socrate, Iisus şi Galileo nu şi-au atras dragostea conservatorilor.
    Într-adevăr, conservatorismul nu este un sistem politic. Conservatorismul este atitudinea celor care sunt privilegiaţi de status quo în defavoarea celor care nu sunt privilegiaţi de status quo. Conservatorismul a dispărut din România deoarece “soluţia conservatoare” a fost de a ţine un segment al populaţiei (ţăranii) în condiţii de semi-sclavie în beneficiul unor loaze născute în familii cu “tradiţie” fanariotă. Nu, mersi.

    • dorin valeriu spune:

      Referirea la defunctul Partid Conservator – in cadrul caruia, sa nu uitam, au stralucit personalitati precum Lascar Catargiu, Petre Carp sau Titu Maiorescu – este fara sens si inoportuna in discutia de fata. Ai citit prea mult Roller ?

  4. Lucifer spune:

    Oare, PNL care a adoptat ca ideologie “conservatorismul-liberal” ştie în ce s-a băgat?….

    • Dedalus spune:

      Daca ati inteles ce ideologie are PNL, poate imi spuneti si mie. Serios. Ce ideologie are, nu ce ideologie spune ca are.

      • Lucifer spune:

        Noua ideologie a PNL( liberal-conservatoare) va fi prezentată în cadrul “programului politic” care este în curs de elaborare. Şi eu sunt foarte curios cum va fi.

  5. Luc.A spune:

    “Soluția conservatoare ” prezintă o anumită contradicție internă. Atît în versiune herderiana , cît și burkeana , conservatorismul este istoricist , nominalist si relativist : nu admite existența unor valori ( si adevăruri, principii ) eterne si universale ( decretare drept iluministe , raționaliste si cosmopolite ) , ci doar locale si particulare , respectiv “naționale” . Socrate ar fi fost , astfel , un “iluminist” , iar Cebes si Anitos , acuzatorii lui , conservatori traditionalisti . Si atunci , ce “conserva” Conservatorismul ? Burke ar spune : “prejudecățile” . Conserva niște valori fluide ( sau lichide ) si , n.b. , imaginate , Conservatorismul nefiind decît un alt nume pt. Romantism : cei mai mulți conservatori sînt “literați” , esteti, care-si mîngîie orgoliul cu titlul de “boieri ai minții ” ( atestat prin papion ) , moraliști amorali care ne descriu criza spiritului si alte apocalipse interesante .La capitolul cuvinte frumoase ( si găunoase) orice ideologie stă bine ( avînd grija sa ne asigure că nu e ideologie , un nume compromis ), între cuvinte si realități domnește arta posibilului si arch-conservatorul Machiavelli . Soluția s-ar putea deci dovedi a fi parte a problemei . Sau poate ca adevarata problema sînt chiar “solutiile”, rezoluțiile si revoluțiile ( ideea că doar Stînga ar fi “revoluționară” tine de analfabetismul fil- politic ) .

    • Iocan spune:

      Stimate domn, vă place să pronunțați generalizări reducționiste, care pot veni din rea voință sau din lipsă de informare. Probabil dumneavoastră vă aflați în a doua situație. Conservatorismul, la fel ca oricare altă orientare, doctrină sau ideologie (atenție la nuanțe, conservatorii lucrează cu nuanțe, nu cu generalizări, iar pentru Kirk, doctrina este una, iar ideologia alta) poate fi istoricist, precum poate fi și pozitivist, precum poate fi și „ordinal” (în tradiția Sfântului Augustin, a lui Herbert Butterfield, Christopher Dawson sau Reinhold Niebuhr). Conservatorismul ordinal este cel reprezentat de Russell Kirk, precum și de Richard Weaver (pentru a enumera un alt nume ce îmi vine în minte acum). Or numai nominalist sau relativist nu este conservatorismul lui Kirk sau Weaver. Dar de „universalismul particularizat” al lui Peter Viereck ce știi? Un conservator și mai puțin cunoscut decât Kirk sau Weaver (în plus, și stigmatizat la vremea lui de conservatorii americani). Haideți să discutăm nuanțat, să lăsăm generalizările colectiviștilor sau celor care vorbesc doar să se afle în treabă.

      • Luc.A spune:

        @locan . Ok , e un comentariu mai acid , provocator (altminteri ce rost ar avea ? ) , nici nu se poate nuanța în trei fraze .Conservatorismul are nenumărate modulatii , pînă acolo încît, cum bine remarca cineva , ajunge să se confunde cu liberalismul ( _ la origine, ideologie burgheză , de stînga, între timp vechea Stînga a ajuns la Dreapta , v. Aron ) . Cine e familiarizat cît de cît cu Herder , Burke , De Maistre , poate vedea ca problema ridicată nu e defel gratuită – si daca nici acestia nu erau conservatori , nu stiu ce sa mai spun … Pe lîngă eseurile clasice ale lui I. Berlin despre “contra-iluminism” , v. si Zeev Sternhel , ” Tradiția contra-iluminismului” . Este adevarat , Leo Strauss nu era un relativist , dimpotrivă, dar elevii lui i-au urmat prea puțin linia de gîndire: A. Bloom – cred ca ati remarcat aluzia – recunoștea drept maeștri pe Platon , … Nietzsche si Rousseau ; Fukuyama si Huntington sint neohegelieni . De altfel , conservatorismul american , pragmatic si foarte specific , ca tot ceea ce este american , mai mult economico – politic decît filosofic , este , la origine , îmbibat de darwinism spencerian . Nu sint la curent cu nenumaratele dezvoltari contemporane ale conservatorismului , din ceea ce stiu insa , isi pastreaza coordonatele principale , caci doar este conservatorism ( sau poate nu ?! ) .
        “Stimate domn” nu prea se conjugă cu persoana a doua …

  6. satanae spune:

    Mda, probabil datorita credinței lor într-o ordine morală transcendentă, conservatorii americani au ajuns sa-l voteze pe un om precum Donald ca presedinte al Statelor Unite si sa-l sustina pina-n pinzele albe si acum. Dar, hei, Donald este totusi un om cu anumite limite, el doar se lauda ca pipaie femeile pentru ca este vedeta, in schimb Roy Moore, alta vedeta conservatoare, ce urma sa fie votat ca senator de Alabama si sustinut pina la capat de cei mai religiosi conservatori americani, obisnuia sa se culce cu pustoaice de 14 – 15 ani in tinerete. L-au sustinut chiar si dupa ce s-a aflat ca primise interdictie de intrare in mall-uri, pentru ca se dadea la fetele care puneau produse pe raft. Cam atit de mare este “imaginatia morala” a conservatorilor astora. In conditiile astea, a se scuti, ma lipsesc de teoriile lor ipocrite si de societatea lor, care valorizeaza “curajul, bărbăția, virtutea și responsabilitatea oamenilor liberi”. Nu inseamna ca nu trebuie sa le citim cartile, dar sa avem in vedere ca multi sint buni la teorii, pina apuca sa le aplice in practica.
    PS Mi-e si frica sa ma gindesc ce a putut sa scrie pe marginea cartii asteia Theodor Paleologu, cel care ii inalta imnuri de slava Elenei Udrea, sau Sever Voinescu, o alta vedeta fara rusine a regimului de dinainte de Dragnea. Pe de alta parte, tocmai pe asta se bazeaza oamenii astia, cu valori morale afisate foarte inalte: ca uitam cine sint si ce porcarii au facut la viata lor. De obicei, reusesc sa ne pacaleasca pe toti, dar in cazul astora doi, parca n-a trecut destul timp inca.

    • AT spune:

      Nu stiu cum se face ca liberalii si progresistii sunt tocmai cei care resping cea mai empirica doctrina conservatoare: cea a pacatului originar si a failibilitatii umane. Trebuie sa recunosti macar ca aici conservatorii sunt consecventi, pe cand liberalii trebuie sa se ridice pe un piedestal moral: ai vazut ce ipocriti sunt consevatorii? Noi nu, niciodata nu am face asa ceva. Iar daca se intampla sa facem, vin progresistii si ne asigura ca chestiunea e relativa, moralitatea subiectiva evolueaza, puritanismul ne incorseteaza, pornirile firesti trebuie dezinhibate samd.

  7. DSK spune:

    Să conservam demnitatea umana și drepturile pe care le-au impus liberalii și socialiștii!

  8. Dan Voiculet spune:

    Un articol excelent la nivel informational dar si al prezentarii.

    Felicitari dl. Nistor, recenzia cartii m-a convins sa o cumpar.

    Toate cele bune

  9. Liana spune:

    Lumea intreaga se intreaba de ce suntem o natie de smiorcaiti,deaia.Genocidul comunist putea ingheta omenirea daca nu exista rezistenta la diformitatea “omului nou.Ce punem in locul omului vechi este alegere de tip national/rational.Misto domnule Kirk.Sa vedem ce se alege din asta prin ochii generatiilor urmatoare.

  10. DSK spune:

    Deci conservatorismul are că misiune să pastreze demnitatea umana, libertatea și drepturile pe care le-au impus liberalii și socialiștii. Interesantă turnură!

  11. mike spune:

    “România secolului XXI” nu este aceeasi cu America secolului XXI, iar cand vorbim de “progres cu orice preț, economie în permanentă expansiune, educație mereu inovatoare” cred ca trebuie sa luam in calcul faptul ca Romania are multe “rani” nevindecate dupa 42 de ani de comunism. Dupa ’89 o parte a Romaniei a trebuit sa se adapteze lumii moderne foarte rapid, intr-un interval relativ scurt, insa cealalta parte nu a reusit acest lucru, iar acest lucru se vede astazi in sistemul educational, in domeniul cercetarii, in sistemul medical si chiar cel economic.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Paul Nistor


Paul Nistor

Doctor in istorie, specializarea, istorie contemporana. Cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol”, Academia Română-Filiala Iaşi, specializarea Relaţ... Citeste mai departe


Rugaminte Contributors.ro

Profesorul Vintilă Mihăilescu este internat la Fundeni și are nevoie în continuare de transfuzii de sânge.

.

Puteți să-l ajutați donând la Centrele pentru Donații din toată țara, sânge din orice grupă, cu specificarea: “Pentru Vintilă Miron Mihăilescu, Spitalul Fundeni, Sectia Hematologie, Profesor Doctor Daniel Coriu".O listă a centrelor din București se găsește aici:

http://doneazasange.ro/unde-pot-dona-sange/"

E randul tau

Raspunsul CNAIR: Bună ziua, Circulația alternativă propusă pentru DN 28 nu reprezintă o s...

de: Ghost

la "Drumurile 2+1 alternativ sau cum poate DN2 să devină de 5 ori mai sigur"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

septembrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Aug    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)