joi, martie 28, 2024

Ştiinţă şi lumină

Ştiinţa poate fi doar în lumină, o primeşte chiar fără să ştie şi dă puţin din ea mai departe. E asemenea unei ferestre translucide. Cel mai adesea ştiinţa trebuie ţinută închisă, dar uneori trebuie deschisă, pentru aerisire sau curăţire.

Omul nu a avut nevoie de ferestre pentru viaţa sa până când singur şi le-a aşezat, acoperindu-se, adăpostindu-se. Geamurile s-au îmbâcsit tot mai mult cu vremea şi cu obiceiurile oamenilor. Memoria vieţii libere de cândva se păstrase doar sub forma unor reguli omeneşti urmate aproape ştiinţific. Acea rigoare exagerată caracteristică spaimei de a pierde chiar şi obscuritatea ce mai rămăsese.

Câte o flacără ici colo pâlpâia şi era stinsă repede de teama incendiilor. Atunci o altă flacără s-a însoţit cu apa şi n-a mai putut fi stinsă atât de uşor. Era vremea să intre din nou în lume lumina, ea însăşi. După scurta şi greu de crezut vizită fereastra s-a închis din nou, curată, strălucitoare. De atunci se poate redeschide pentru oricine, chiar dacă prin însăşi natura lumii se închide apoi mereu la loc.

Ştiinţa e doar una dintre multele ferestre ale vieţii. După ce a fost de curând închisă apare o tristeţe că lumina e prea departe, şi chiar întrebarea dacă lumina aceea a existat cu adevărat. Cei care de-a lungul generaţiilor cunosc doar ştiinţa pot să creadă că e chiar sursa luminii. Oamenii aceştia se sperie când se găsesc unii care să îi între-deschidă forma instituţionalizată ca să o cureţe pentru a străluci mai bine. Le este teamă că nu vor mai vedea nimic. Dacă spargem sau stricăm balamalele ştiinţei ?

E nevoie de nişte ucenici ai luminii, care să ştie cine este ea. Ştiinţa ne-ar putea spune ce este lumina, într-un fel sau altul, din perpsectivă omenească, dar nu şi cine este. Ucenicii aceştia păstrează vie memoria şi rosturile lucrurilor, pentru că fereastra nu se va mai deschide cu totul prea curând. Noi trăim cu ea închisă sau întredeschisă.Vremea deschiderii cu totul nu a venit.

Dar lumina e şi în afara ferestrei ştiinţei, şi în interior, şi în chiar materialul şi forma ei. Materialul şi forma pot fi de vânzare, dar nu lumina şi nu oricum şi oriunde. Locurile de vânzare sunt locuri de vânzare, cele ale memoriei luminii sunt altele. Comerţul omenesc al ştiinţei este supus precarităţilor economice, care nu au nimic de a face cu înţelegerea vieţii. Funcţiile coexistă, dar nu interferă direct. În nişte locuri, undeva, se face ştiinţă, în altele, altundeva, ne amintim mereu cine este adevărul. Cine alege să facă asta

Nu poate un om să facă nimic dacă nu i s-a dat lui să facă. Dacă o spune cine o ştie cu adevărat, nu o crede nimeni, dacă o spun prietenii lui e mai uşor de primit. Sunt prieteni şi printre cei care se ocupă cu ştiinţa. Când nu mai sunt nu după multă vreme se lasă întunericul.

Cumva, lumina răzbate din nou, într-un fel care nu poate fi înţeles în mod ştiinţific.

Distribuie acest articol

30 COMENTARII

  1. Se pare ca in functie de intensitatea luminii creierul nostru functioneaza diferit, in sensul ca atunci cand intensitatea luminii creste, capacitatea de memorare si gandire se intensifica, iar atunci cand intensitatea luminii scade mult, capacitatile cognitive scad.
    Probabil ca 90%dintre noi nu ne gandim prea mult la lumina si natura ei. Pentru multi lumina este doar un fenomen care apare dimineata si se termina seara si nimeni nu se intreaba, de exemplu, de ce putem vedea lucrurile din jurul nostru.
    In clipa in care „ferestrele” noastre vor deveni curate ca lacrima si intensitatea luminii va fi maxima, vom intelege natura lumii in care traim.

    „Dumitru Constantin-Dulcan, „Inteligenta Materiei”:

    “Suntem aici, în acest colt de Univers, expresia ultima a evolutiei. Mâna unui «arhitect inteligent» si nevazut ne-a desprins din lut si ne-a construit dupa un plan din care transpare unicitatea sursei, treapta cu treapta, pâna la nivelul creierului capabil sa se gândeasca pe sine.

    Tot ceea ce s-a întâmplat, «pentru noi s-a întâmplat». Suntem rezultatul tuturor evenimentelor fericite si triste care ne-au precedat si cauza celor ce ne vor urma.

    Noi suntem cei ce lasam în urma splendorile spiritului si ruinele nimicniciei, pentru ca omul este singura fiinta de pe Terra careia i s-a dat sa se implice în demersul naturii prin extensia inteligentei sale. «Aceasta este responsabilitatea sa de a fi». Omul nu poate trai pur si simplu, nu poate avea doar o existenta pasiva. Cu, sau fara voia sa, el se «implica» în fizica Universului. «Prin gânduri, prin actiune, prin faptele sale bune, prin faptele sale rele». Când adevarul acesta ne va patrunde, abia atunci, «în clipa astrala a devenirii noastre, se va aprinde în noi lumina inteligentei ce s-a regasit pe sine dupa o lunga ratacire pe carari de Univers»”.

  2. Oare cînd vor apare în viața publică lideri care se bazează mereu pe un asemenea crez? Sau sunt împiedicați (de alți oameni)să ajungă să se manifeste pentru binele public ?
    Felicitări pentru articol!

    • Si eu imi ziceam acelasi lucru. Am mai avut o mica discutie pe acest site cu autorul, insa tot nu am fost convins din ce unghi ar trebui sa privesc adancimea materiei „filozofia biologiei”.

      Multe cuvinte intortocheate care lasa sa se intrevada prin crapatura feresteri translucide adesea imbacsite cu vremea şi cu obiceiurile oamenilor lumina razelor de luna pe feeria de clestar a lacului stiintei.

      M-am intrebat intotdeauna care o fi efectul acestei lumini asupra bilogiei anemonelor marine? O posibila teza de doctorat de 4 ani full-time cu fonduri din bogata tara? M-as bucura sa citesc rezultatele studiului intr-un articol publicat intr-un jurnal IEEE.

      • Nu există nicio contradicție între biologie și credința creștină, cu-atât mai mult nu poate fi vorba despre vreo excludere reciprocă. Biologia modernă și descoperirile ei trebuie acceptate și integrate conceptual de către credincioși, iar autorul exact în direcția asta merge.

        A porni de pe baze ateiste, în care activitatea științifică trebuie neapărat desfășurată de pe poziții anti-creștine, nu e decât o reminiscență marxistă.

      • Sigur Harald, orice e impotriva ideilor voastre e de reminiscenta marxista. Chiar de reminicenta marxista e si faptul ca poti acuza pe cineva care nu e de acord cu tine ca e marxist.

        In privinta a ceea ce spui ca „A porni de pe baze ateiste, în care activitatea științifică trebuie neapărat desfășurată de pe poziții anti-creștine” nu inteleg de ce:

        1. „trebuie” – de ce trebuie?
        2. de une concluzia ca o baza ateista inseamna o pozitie anti-crestina?

        Pui vorbe in gura altuia si incerci (ca orice marxist de buna traditie) sa misti discutia in zona confruntationala „activitatea stiintifica trebuie sa fie anti-crestina”. Bravos nene, inca un exemplu de radicalizare – marxism pur. Marea problema a lui Marx nu a fost analiza pe care a facut-o socetatii de la acea vreme, ci solutia pe care a dat-o sugerand un conflict intre clasele sociale. Si vedem unde a dus acest conflict – milioane de oameni impuscati ca fiind inamicul poporului.

        In rest, astept cu nerabdare o dovada stiintifica biologica a imortalitatii lui Iisus. Intr-o revista IEEE pe banii tarii bogate.

        • @catalin – dacă o bază ateistă nu înseamnă automat o poziți anti-creștină, o să te rog să explici ce înseamnă. Înțelegi noțiunea de ateism sau o confunzi cu altele?

          De unde ai tras tu concluzia că există un sens biologic al imortalității lui Iisus? Ce e pentru tine Iisus, un fel de zombie?! :)

        • Harald, o baza ateista inseamna automat o baza anti-religioasa in general. Inteleg unde vrei (vreti) sa duceti discutia, am constat-o de multe ori. Asociati religia si in particular crestinismul cu anumite valori morale (nu fura, nu ucide, iubire, accept si toleranta, etc). Lasand la o parte ipocrizia de care se da dovada cand e vorba de porunca stricta „a nu ucide” (in numele acestei religii crestine care spune sa nu ucizi multe crime au fost comise si justificate), ca un bun neo-marxist faci acelasi joc pe care il descriam mai sus – joci in extreme. Tot ce nu e alb trebuie sa fie neaparat negru, daca nu e bun (conform definitiei voastre subiective) atunci e rau.

          (in trecat fie spus aceste valori sunt umane si nu crestine, crestinismul doar le-a preluat si nu le-a inventat – dar asta e alta discutie)

          Daca asociem crestinismul cu aceste valori si clasificam ateismul ca fiind automat anti-crestinism, atunci folosind rationamanetul extremelor alb-negru, bun-rau concluzia e clara – ateismul e contrar principiilor iubire, sa nu ucizi, etc. Ca un bun neo-marxist constiincios gasesti si dusmanul de clasa, oamenii rai – ateistii. Care, cum spuneam, vor trebui sa fie purificati prin lagare de munca si daca sunt iremediabil pierduti, vor fi purificati prin foc.

          Expresia des folosita impotriva ateilor este ca „sunt fara de Dumnezeu”. Cum asocierea cu Dumnezeu inseamna „iubire, bunatate, cinste”, e clar ca ateii sunt exact contrariu. Logica extremelor practicata in mod frecvent de (neo)-marxisti si aplicata „ad literam” de oameni ne-educati pupatori de moaste.

          In rest? Iisus zombi? Iar pui cuvinte in gura altuia? Gata…nu iti mai raspund ca esti prea „extremist religios neo-marxist” si oricat as incerca sa te fac sa intelegi, pur si simplu nu se poate :-). Ma dau batut :-) Succes la pupat moaste, ajuta la bataturi, cancer si gripa.

          • @catalin – hai să încercăm cu niște aspecte mai de bază: credința e personală, iar învățăturile creștine nu fac parte din Codul Penal, fiecare le respectă în funcție de propria conștiință sau de raționalizările pe care le găsește pentru situațiile prin care trece.

            Ateismul tău e tot o credință, deci trebuie să fie tot personală, nu ai de ce să judeci o persoană sau activitatea ei științifică raportându-le la valorile tale ateiste. Valorile tale morale sunt ale tale, valorile lui morale sunt ale lui.

            Există morală și fără religie, eu nu sunt o persoană religioasă, nu merg la biserică decât la nunți, botezuri și înmormântări (chiar aș vrea să te văd refuzând să intri în biserică, la înmormântările părinților tăi, de exemplu :) ) Ateismul nu e contrar unor valori morale, dar își arogă dreptul de a nega valabilitatea credinței altuia, în asta constă intruziunea inacceptabilă în viața altuia. Sau în articolele lui :)

            Faptul că încerci să apelezi la batjocură (bătături, cancer, gripă) e cea mai bună dovadă că ateismul tău nu înțelege pe ce lume trăiește, dar judecă religia și credința altuia. Lasă abordările de tip straw man, când o să scriu eu că ”ateii sunt fără Dumnezeu”, atunci n-ai decât să replici cum ți se pare mai potrivit. Deocamdată eu n-am scris așa ceva, dar tu nu-ți vezi de ateismul tău, tu ești împotriva credinței autorului. Iar asta ca dovadă de ”toleranță”, corect? :)

  3. E vorba despre radiațiile electromagnetice cu lungimea de unda curpinsa intre 390 și 700 nm, nu-i așa? Rog continuați seria și despre infraroșu, ultraviolet, X și Gamma!

  4. Catalin, mi-a revenit in memorie teza: Efectul razelor de lună / Asupra galoşilor de gumă. Domnu’ Harald, se vede că nu ați avut răbdare să citiți mai mult decât câteva rânduri și vă înțeleg lapidaritatea. Cu ceva mai multă stăruință ați fi văzut ca lumina cu pricina nu vădește nici o legătură cu Prefectura. E o mistică fără obiect definit, ceva cu adevărat inedit (sic!)

    • Da, lumina cu pricina e lumina creștină, lumina credinței, iar misticismul altuia e întotdeauna dificil (sau chiar imposibil) de înțeles. Însă credința e personală și oricine ar trebui să fie liber să și-o afirme în public, așa cum se pricepe mai bine. Care e problema?

    • Dionisie, multumesc . Varianta locala pe care o stiam era „Studiul razelor de luna asupra anemonelor marine” – dar ideea e aceeasi desigur :-)

      Toma Caragiu avea o sceneta in care spunea „Demitizarea exaustivă și relational cadoc. Incongruența fenomenologică și introspectiv cromatic” (youtube Incongruența fenomenologică Toma Caragiu – un deliciu). Cam asa vad eu textul autorului. Se poate supara dansul (se vede dupa reactiile la comentarii), insa trebuie sa fie (si este) constient ca oamenii din jurul dansului vad si inteleg. Un text complicat si cu cuvinte „relational cadoce” nu inseala un ochi avizat.

      Dar ce sunt eu altceva decat un comentator frustrat? Testul suprem il reprezinta o comisie de experti internationali ai unei reviste de valoare – sa incerce IEEE :-)

      • @catalin – tu ești un comentator care ar trebui să-și recitească din când în când propriile comentarii. Ia la rând comentariile pe care le-ai scris la articolul ăsta, citește-le din nou, după care arată-le unui prieten și întreabă-l dacă ar trebui să-ți faci niște griji sau să-ți pui niște întrebări.

  5. „Dar lumina e şi în afara ferestrei ştiinţei, şi în interior, şi în chiar materialul şi forma ei. Materialul şi forma pot fi de vânzare, dar nu lumina şi nu oricum şi oriunde. Locurile de vânzare sunt locuri de vânzare, cele ale memoriei luminii sunt altele. Comerţul omenesc al ştiinţei este supus precarităţilor economice, care nu au nimic de a face cu înţelegerea vieţii.”

    Dedic acest citat „prietenilor” nostri americani sau pro-americani, in frunte cu domnul Cranganu, care se chinuie sa ne convinga de ceva vreme ca incalzirea globala nu are componenta antropogena ( ci mai degraba este de vina gaura neagra din centrul galaxiei noastre…), ca este bine sa ardem in 200 de ani tot carbonul acumulat si stocat in sute de milioane de ani sub forma de gaze si petrol in subsolul Pamantului, , pentru ca nu se va intampla nimic altceva decat sa asiguram bunastarea inca a unei generatii de seici arabi si solvabilitaea firmelor americane cu actuivitate in domeniul fracturarii hidraulice, supraindatorate in acest moment si amenintate cu falimentul daca pretul petrolului si a gazelor nu creste.

    • @Ioan – mai degraba este de vina gaura neagra din centrul galaxiei noastre…

      Te rog să citezi articolul Dl.Crânganu în care apare așa ceva sau comentariul în care apare așa ceva.

      • @Harald- cred ca n-ai sesizat ironia acelei remarci, desi urmaresti asiduu articolele domnului Cranganu. Toate fenomenele terestre si cosmice imaginabile , inclusiv oscilatiile centrului de masa al sistemului nostru solar, alinierile planetelor, trecerea soarelui prin bratele galaxiei, toate au ajuns responsabile in articolele dansului de incalzirea globala numai arderea combustibililor fosili nu.

        Oricum ma bucur ca nu contesti supraindatorarea industriei de fracturare hidraulica, in care s-au pompat sute de miliarde de dolari in ultimii zece ani ( la dobanda zero) si care are nevoie de piata de desfacere si de un pret minim pentru a fi profitabila.

        Azi era plina presa americana de articole despre cum va distruge padurile lumii UE, care a aprobat o directiva cu privire la folosirea biomasei pentru producerea energiei. Biomasa sunt si restutile vegetale din agricultura si crengile si copacii uscati si paiele , etc… Daca s-ar fi strans si ars ( prin transformare in aschii si ardere in echipamente adevarate care nu elimina noxe- asa cum au danezii, suedezii si finlandezii…) cele parca 80 de milioane de copaci uscati din California pomeniti intr-unul dintre ultimele articole de preamarire a centralelor rapide pe gaz, amploarea incendiilor recente ar fi fost mult diminuata. Dar exista grupuri de lobby bine organizate care promoveaza aceasta agenda a arderii combustibililor fosili.

    • Dragă Domnule Ioan,

      Mă tem că îl subapreciați masiv pe ilustrul nostru compatriot, un om care, printre altele, era deja milionar în dolari în 2011 și s-ar putea ca azi să fie multi-miliardar.

      Citez doar câteva fraze dintr-un interviu („Românul curtat de giganţii mondiali ai petrolului”) pe care puteți să îl citiți în întregime la adresa:

      https://jurnalul.antena3.ro/special-jurnalul/romanul-curtat-de-gigantii-mondiali-ai-petrolului-596472.html

      „Prof. univ. dr Constantin Cranganu este cautat de firme ca Exxon, British Petroleum, Chevron sau Amoco Corporation. Motivul? O descoperire revolutionara realizata de roman in domeniul energiei. Este vorba despre o metoda de extragere a gazului metan din acumularile marine si continentale de hidrati de metan.

      Drepturile de autor ale inventiei sunt detinute in proportie de 35% de profesorul Cranganu, restul de 65% revenindu-i Institutului de Geostiinte pentru Explorare si Dezvoltare din cadrul Universitatii Oklahoma, unde romanul nostru a condus, in calitate de direct adjunct, programele de cercetare.”

      „La intrebarile reporterului, daca va deveni in scurt timp miliardar in dolari, Cranganu a raspuns: “Milionar sunt deja, miliardar?, in functie de evolutia pietei energetice, a combustibililor”. Profesorul ar putea deveni rapid cel mai bogat roman si chiar unul dintre cei mai avuti oameni din lume, avand in vedere noile resurse ce s-ar putea scoate la suprafata datorita cercetarilor sale, avand in vedere faptul ca imense zacaminte de acest tip sunt in curs de descoperire.”

  6. De acord, credința în divinitate este personală și credinciosul liber să și-o exprime public fără a fi discriminat în nici un fel, atâta timp cât nu se opune libertății celorlalți de a nu îi împărtăși credința.
    Problema cu acest articol este că, fiind lipsit de o substanță care poate naște dezbateri serioase, de nivelul celor cu care suntem obișnuiți pe acest forum, iată duce la discuții lăturalnice precum cea care o întreținem.
    In cealaltă ordine de idei, consider ca ateist pe cel care reflectând asupra stadiului actual al cunoașterii a ajuns la concluzia că existența unei sau unor entități conștiente inzestrate cu atribuții precum pre-existenta (?!) sau atotputernicia este lipsită de evidențe sau temei logic și ca atare extrem de improbabilă. Este opusă convingerilor religioase și în acest sens poate fi considerată „anti”, dar nu anti-creștină în particular. Parafrazând un ateist celebru, diferența între noi este că eu nu cred in existența a „N” deități, iar un creștin nu crede în existența a „N-1”. Personal nu sunt un ateist militant, calea spre această convingere nu cred că poate fi forțată prin persuasiune atunci când preopinentul nu are un caracter sceptic înnăscut și o predispoziție spre analiza critică și auto-critică.

    • Domnu’ DIONISIE, haideți să încercăm altfel: sunteți de-acord că dincolo de lucrurile pe care le știți mai există o mulțime de lucruri pe care nu le știți? Și că unele dintre aceste lucruri nu le știe nimeni, cel puțin deocamdată? Sunteți de-acord că între evenimente aparent diferite există uneori corelații pe care nu le știți, iar unele dintre dintre aceste corelații nu le știe nimeni, cel puțin deocamdată?

      E treaba dvs. în ce credeți sau în ce nu credeți, dar asta nu vă aduce vreo competență în a evalua credința altuia. Ce înțelegeți dvs. prin ”entitate”? Hai să încercăm cu un exemplu din lumea reală: ce este pentru dvs.constituția unei țări, o ”entitate”? O formă materială, gen o broșură în format A5, tipărită cu Arial de 12? Mai departe: este constituția unei țări atotputernică sau nu? Este constituția pre-existentă, așa cum înțelegeți dvs. pre-existența?

      Încercați să corelați înre ele primul și al doilea paragraf de mai sus și vedeți singur la ce concluzie ajungeți.

    • Dionisie (domnule Dionisie – desi aici unde sunt practicarea apelarii la numele mic este o forma de respect la fel de mare – dar poate sa nu uitam valorile romanesti :-) ) – vad cumva o urma de Christopher Hitchens in rationamentul dvs? Se simte ceva in ideile pe care le aveti ca l-ati citit/ascultat. Daca nu, va recomand sa il cautati pe youtube, librarii. Cu siguranta va va face placere. Binenteles ca ideile dansului nu trebuie sa fie carte de capatai, are nuantele lui, insa e extrem de interesant.

  7. Mulţumesc foarte mult pentru comentarii şi discuţia purtată.

    Aş vrea să precizez, fiind de interes general, că nu e vorba de filosofia biologiei în acest text, sunt simple glose pe marginea câtorva pericope evanghelice. Prezenţa lor pe această platformă nu are o semnificaţie duhovnicească (ea rămâne pentru cei care au astfel de preocupări), ci una mai degrabă culturală. Am încercat să ilustrez că se poate vorbi şi din alte perspective despre ştinţă, să zicem în acest caz din una doxologică.

    gânduri bune,

  8. E și CH pe acolo, superb polemist cu o trufie britanică cam deplasată adeseori. Dar în context, rezonez cu indignarea lui memorabilă: Don’t insult my intelligence!

    • Superb polemist, lupta cu elan revoluționar împotriva religiilor abrahamice pentru că religia lui personală era marxismul. Partea care n-a înțeles-o el niciodată e că religiile sunt făcute de oameni, chiar dacă invocă ele o divinitate. Iar oamenii își fac întotdeauna o religie, fie ea doar bazată pe închinat la copaci și la pietre.

      Marele lui admirator, Tony Blair, e cel care a făcut din UK statul neomarxist de astăzi.

  9. Pentru mine fragmentul acesta e important, dar e nevoie de o decodificare:

    „Atunci o altă flacără s-a însoţit cu apa şi n-a mai putut fi stinsă atât de uşor. Era vremea să intre din nou în lume lumina, ea însăşi. După scurta şi greu de crezut vizită fereastra s-a închis din nou, curată, strălucitoare. De atunci se poate redeschide pentru oricine, chiar dacă prin însăşi natura lumii se închide apoi mereu la loc.”

    Se poate redeschide pentru oricine… chiar dacă se închide mereu la loc. Prin ce și cine mă învață?

  10. ……………………………………………….
    Ring the bells that still can ring
    Forget your perfect offering
    There is a crack, a crack in everything (there is a crack in everything)
    That’s how the light gets in
    ………………………………………..
    From the song ANTHEM, by Leonard Cohen
    https://www.youtube.com/watch?v=mDTph7mer3I

    • Ma bucur ca v-a placut; va citesc cu placere si ne-am si scris consonant,
      candva, cand incercam amandoi (colegi fiind la UB) sa facem ceva pentru
      „politica stiintei”. Erau vremuri bune, inca mai speram :-))

      Cu drag

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro