Home » Analize »Cultura »Dezbatere »Opinie » Citesti:

Supravietuitorul-Imparat gol, licheaua cu papion si filmul romanesc

Tudor Giurgiu ianuarie 15, 2013 Analize, Cultura, Dezbatere, Opinie
4 comentarii 4,763 Vizualizari

Scrisoare deschisa Domnului Eugen Serbanescu, director general al Centrului National al Cinematografiei (CNC)

Am citit cu stupoare asa-zisul comunicat de presa publicat recent pe siteul CNC si semnat “Biroul de presa al CNC”, entitate inexistenta in organigrama institutiei dvs. Se poate gasi la http://www.cncinema.abt.ro/Files/Documents/fls-1452.pdf.

Textul nu este altceva decit un atac la persoana si un exercitiu de stil inadecvat pozitiei publice pe care o aveti. Cu acest text nu reusiti decit sa demonstrati o atitudine feudala constanta fata de cineasti si succesele lor. Calitatea de functionar public nu va da sub nicio forma dreptul de a ataca o persoana privata pe site-ul institutiei pe care o conduceti. O persoana care era, la data publicarii textului, un regizor proaspat castigator al Premiului Academiei Europene de Film pentru scurt-metraj, pe care, in paranteza fie spus, ati uitat sa il felicitati, cum ar fi fost firesc, potrivit mandatului nescris al functiei dumneavoastra. Pare ca nu cunoasteti nici macar valorile de baza prevazute in statutul functionarului public: Onestitatea şi integritatea în exercitarea funcţiei publice; Profesionalism şi inovaţie în exercitarea funcţiei publice; Calitatea serviciilor publice; Flexibilitate, adaptabilitate şi dinamism; Comunicare eficientă inter si intra-instituţională. Nimic din aceste valori nu transpar in activitatea dvs la CNC.

Subsemnatul, adica “licheaua cu papion”, a indraznit in luna decembrie sa spuna public ca s-a saturat sa asiste impasibil la dezastrul institutional in care se afla filmul romanesc si nu mai doreste sa valideze un CNC netransparent, vetust, care nu are nici o strategie si viziune de anvergura despre cinematografie, nu mai doreste sa legitimeze prin evenimente (gale , festivaluri, etc) prestatia penibila pe care o exercitati, in calitate de autoritate administrativa suprema, asupra filmului romanesc. De fapt, sunteti un Supravietuitor. Un Imparat gol. Pentru cei care nu va cunosc, sunteti un functionar public cu mandat nelimitat (caz aproape unic), sef absolut al cinematografiei romane din octombrie 2006, altfel doctor in aerodinamica si constructii aerospatiale, autor al romanului politic “Dupa-amiaza cu o nimfomana pe varful muntelui Paring” si al piesei de teatru “A doua scrisoare pierduta”. Unul dintre conducatorii cei mai contestati si tinta a numeroase scandaluri in ultimii 6 ani carora, insa, le-ati supravietuit cu brio, tinut fiind in viata de succesele pe banda ale filmelor romanesti. Ati devenit « un héros très discret ”, vorba filmului, un eficient si destept impartitor anual de fonduri, multumind « lupii tineri » dar si pe cei afirmati inainte de 1989, plus inerenta clica de profitori cotizanti. Sigur ca doar noi, cei din interiorul industriei de film, stim cum stau lucrurile. Pentru opinia publica nu s-au vazut decit succesele, fiindca opinia publica nu stie ca motorul acestor succese nu este si nu a fost intretinut in mers de catre dumneavoastra, ci dimpotriva.

A propos de « lupii tineri ». N-am fost adesea de acord cu tonul lui Cristi Puiu. Mi s-a parut, mai intotdeauna, prea radical, prea exagerat in opiniile sale. Transant, dur, limpede dar prea radical.

Am recitit insa un interviu cu el, realizat de Ovidiu Simonca in ianuarie 2007, cind proiectele sale de film nu au cistigat concursul la sectiunea “dezvoltare de proiecte”.

Spicuiesc din declaratiile lui Puiu: “Eu vreau sa se schimbe din radacini CNC-ul. Vreau un concurs transparent, vreau ca, in urma rezultatelor, actualul director, Eugen Serbanescu, sa-si dea demisia. Deciziile pe care le-a luat acest domn sint dovada incompetentei si neprofesionalismului. Cred ca directorul CNC trebuie sa fie un manager, nu un individ care sa cocheteze cu scrisul si cu literatura. Eu pun sub semnul intrebarii capacitatea artistica a dnului Serbanescu de a intelege filmul si mersul cinematografiei romanesti. Eu nu cred ca domnul acesta, Serbanescu, intelege filmul. Primul pas spre normalitate este demisia domnului Serbanescu. In schimb, el se comporta ca un politician, vrea sa cada in picioare. N-a fost el consul general la New York si la Los Angeles si sub CDR, si sub PSD? Eu nu-l recunosc pe Eugen Serbanescu ca autoritate in materie de cinematografie, pentru ca ce a facut este o dovada de incapacitate si iresponsabilitate care il situeaza in pozitia de a demisiona. Decizia pentru reglementarea problemei ii apartine Ministerului Culturii, iar daca ministrul Culturii nu il demite pe acest domn, ar trebui sa ia o masura primul-ministru, pentru ca astfel de decizii au implicatii foarte grave”.

Astazi, pozitia mea este alta: Cristi Puiu a avut pe deplin dreptate. La aproape 6 ani de la acest interviu, primul pas spre normalitate in filmul romanesc este tot demisia dumneavoastra, chiar daca sunteti intr-o cautare disperata de noi aliante, noi prietesuguri politice pentru a mai ramine “la post”.

Domnule Serbanescu,

Istoria recenta a filmului romanesc e marcata esential de scandalurile si nemultumirile pe care le-ati generat fata de artisti care au adus prestigioase premii filmului romanesc in ultimii ani si o recunoastere internationala fara egal. Profit de ocazie pentru o necesara incursiune in trecut pe care o sa o gasiti la sfarsitul articolului intr-un text separat*

Domnule Serbanescu,

V-ati facut deja un obicei din jignirea repetata a cineastilor iar comportamentul dvs neprofesionist a fost constant atacat de breasla. Chiar nu vi se pare nimic anormal? Chiar nu v-ati intrebat de ce sintem nemultumiti?

Pentru ca, pe linga toate cele amintite anterior, ati cultivat obsesiv in ultimii ani citeva idei. Prima se refera la faptul ca producția de film s-a dublat față de perioada ante-2006, “atingând cea mai mare cifră de premiere din perioada post-decembristă, iar creatorii români au repurtat – cu proiectele selectate și finanțate de CNC – cele mai prestigioase și cele mai multe premii din istoria cinematografiei române.” A doua se refera la demonizarea celor care au cistigat sume de bani de la CNC pentru productia, distributia de filme sau organizarea de festivaluri, retorica dvs fiind de sorginte stalinista: “ei sint dusmanii poporului”, au supt de la sinul CNC o gramada de bani folositi in interes personal.

Nu intelegeti sub nici un chip ca dvs. personal (cit si institutia CNC) nu va puteti aroga la nesfirsit meritele pentru succesul unor creatori care au realizat filme exceptionale in aceasta perioada, singura contributie a CNC fiind una care tine de normalitatea relatiei institutionale intre CNC si producatori/regizori: co-finantarea filmelor care au cistigat concursurile CNC.

Nu ati fost nici buricul pamintului cinematografic romanesc, nici vreun Jose Mourinho (facind o analogie cu fotbalul), strateg desavirsit, care sa fi pus cap la cap o generatie extraordinara de cineasti, ba mai mult timp de 6 ani ati ratat toate ocaziile strategice de a capitaliza succesele individuale ale cineastilor tineri si a CONSTRUI o institutie puternica, care sa aiba o viziune de anvergura asupra evolutiei viitoare a filmului romanesc.

Nu ati generat in niciun fel aceasta recolta de premii, ci dimpotriva, ati supravietuit “in post” fix datorita premiilor aduse de colegii mei. Noi v-am tinut in viata si nu invers.

Cit despre faptul ca exista cineasti (nu sint singurul) care regizeaza, produc, fac festivaluri, deci aplica si obtin fonduri de la CNC in mai multe calitati, trebuie sa va reamintesc ca aceste finantari primite (atentie, nu cadou, ci urmare a unui concurs) reprezinta undeva in jur de 30-40% din bugetul filmelor, iar pentru acoperirea diferentei de pina la 100% sintem obligati sa atragem finantari europene, coproducatori, televiziuni, etc. Datoriile producatorilor la CNC sint normale, atita vreme cit banii primiti sint sub forma de credit fara dobinda si filmul romanesc nu reuseste inca sa-si acopere costurile din incasari sau vinzari, in afara a 1-2 exemple notabile. Nu mai continuati sa credeti ca fara CNC sintem incapabili sa facem filme. Am facut filme fara bani de la stat pe vremea cind dvs scriati romane la New York si n-aveati nicio legatura cu cinematografia.

Festivalul TIFF ne costa peste 1.6 milioane de Euro, este unul din cele mai apreciate festivaluri europene iar banii de la CNC reprezinta aprox. 10% din buget. Nu “capusam” statul ci organizam un eveniment important, finantat atit din surse publice dar mai ales private (contributia sponsorilor fiind de peste 55%), care aduce beneficii importante de imagine tarii. Fiind un etern amploaiat la stat, nu aveti de unde sa stiti ca un producator sau organizator de evenimente nu poate sa-si realizeze proiectele decit prin a aplica la toate sursele posibile de finantari, publice sau private, nationale sau europene. Succesul, masurat in finantarile primite, nu e decit dovada muncii si perseverentei sale.

Incetati sa ne mai aratati cu degetul pentru ca muncim, avem proiecte de succes (spre deosebire de cercul “yes men-ilor” care va frecventeaza), obtinem finantari nationale sau europene sau organizam evenimente care sint apreciate. Nu ne-ati facut dvs “oameni”, CV-ul si cariera noastra ne recomanda suficient.

Ati preluat conducerea CNC in momentul in care finantarea cinematografiei romane era la cote maxime (urmare a beneficiilor Legii pentru care s-au batut cei pe care i-ati pus sistematic la zid prin comunicate belicoase: Mungiu, Giurgiu si altii) dar ati fost incapabil sa pastrati aceasta stare de fapt iar comoditatea si suficienta, non-combatul, lipsa de reactie si de initiativa si neimplicarea dvs. in cauzele majore ale filmului romanesc au dus la starea critica in care se zbate filmul romanesc azi.

In ultimii ani, resursele financiare ale CNC s-au imputinat dramatic (aproape la jumatate fata de anul 2007) fara sa va pese, ati asistat impasibil la pierderea co-finantarii din partea Loteriei Romane, nu ati modificat deloc Legea Cinematografiei permitind accesul unor fonduri minimale de la buget, iar in 2009 ati uitat sa notificati la timp Comisia Europeana pentru schema de ajutor de stat in cinematografie, nemaiputind astfel sa organizati niciun concurs de scenarii mai bine de un an. Cit despre dezmatul alocarilor discretionare de fonduri pentru festivaluri de film-fantoma nefrecventate de public sau de presa, care n-au nici macar materiale de prezentare, aici as putea umple pagini intregi de exemple. Din finantarile generoase pe care le-ati acordat catre manifestari care fie ca au sucombat, fie erau “pomeni” pentru partid, fie diverse suse cu pretentii aducatoare de “parandarat”, se puteau face cel putin alte 5 filme.

Sub acelasi “directorat al lui Eugen Serbanescu” cum va place sa spuneti, filmele-portdrapel ale Noului Cinema Romanesc coexista glorios cu zeci de pelicule-catastrofa sau “gunoi” (cum le denumea plastic criticul Andrei Gorzo) care de-abia reusesc sa adune mia de spectatori in sali si care nu circula nicaieri in lume. Auditul calitativ cerut insistent de critica nu s-a produs asa ca, la fel de discret cum va sta in obicei, ati aruncat gunoiul sub presul institutiei si va faceti ca uitati ca ati semnat contracte de miliarde de lei pentru filme fara nicio performanta.

A auzit cineva de filmele “Umilinta”, “Tranzitia bat-o vina” sau “Iubire Elena”? Sau de Festivalurile Dream Fest din Slatina, Future Movie din Galati sau Golden Carpathian din Bucuresti? Toate au fost finantate cu mina larga de catre CNC. E de notorietate de asemenea ca filmul romanesc « Eva » a primit in 2010 un cadou de la CNC de peste 70.000 $ pentru o fantomatica participare (nicidecum nominalizare) la categoria « muzica » la Premiile Oscar si Globul de Aur in timp ce “Dupa dealuri” a meritat doar aprox 15.000 $ pentru activitati de promovare in SUA care ar fi trebuit – in mod firesc – sa ne aduca prima nominalizare la Oscar. E o intimplare care dovedeste inca o data lipsa stiintei, abilitatii si preocuparii CNC de a instrumenta o campanie de promovare eficienta a filmelor care reprezinta Romania la Premiile Oscar.

Am ajuns intr-o situatie inadmisibila pentru o cinematografie admirata pe tot globul. Finantarile pentru productiile de film alocate de CNC in 2012 sint mai mici decit in Macedonia sau Bulgaria, tari fara nici un film notabil in ultimii ani. Nu exista nici o strategie pentru incurajarea coproductiilor, nu va preocupa semnarea nici unui tratat de coproductie. Practic, cineasti din toate generatiile sint si vor fi afectati de falimentul politicii dezastruoase promovate de dvs. Sub paravanul succeselor si premiilor pe banda rulanta din festivaluri, sistemul scirtiie din toate incheieturile: bani sunt tot mai putini, filme se fac tot mai rar, scandalurile se perpetueaza. CNC-ul se vede, din exterior, foarte prost: un director care se razboieste cu cineastii, interesat doar de tragerea sforilor la concursurile CNC o data la un an jumate si un staff demoralizat, dezbinat si fricos in a-si exprima liber opiniile. CNC-ul e o institutie nereformata, cu o imagine publica interna si externa dezastruoasa.

In toti acesti ani “licheaua cu papion”, adica subsemnatul, a produs si regizat filme, majoritatea coproductii europene, a organizat festivaluri, a fost preocupat de constructia, sub umbrela TIFF, a unei organizatii care sa promoveze eficient filmul romanesc. Am organizat caravane de film in orase fara cinematograf, proiectii de film pentru persoane cu dizabilitati, am initiat programele de educatie cinematografica EducaTIFF (Cel mai bun proiect educational la Gala Premiilor in Educatie 2011) si Let’s Go Digital. In 2012 am renovat (cu minunata mea echipa de la TIFF) o fosta sala de cinema din localitatea Biertan, redind-o in circuitul comunitatii si am pus pe picioare (din fonduri private) in Cluj “Casa TIFF”, viitor centru cultural, scoala de film&new media. Toate astea fara sprijinul CNC.

Si n-am fost singurul. Multi din regizorii si producatorii romani ai Noului Val, Cristian Mungiu, Catalin Mitulescu, Alexandru Solomon si altii, au dezvoltat initiative si proiecte care vizeaza in primul rind reintoarcerea spectatorilor la filmul romanesc. De nenumarate ori, v-am facut treaba.

Si din aceasta perspectiva, comunicatul dvs de presa este pentru mine expresia unui comportament inacceptabil, neprofesionist si jignitor la adresa noastra, a tuturor cineastilor. La adresa unei persoane care a reusit sa construiasca (si nu datorita CNC-ului dvs) entitati, evenimente de referinta si proiecte cinematografice serioase care vor rezista peste ani. Desi multi mi-au reprosat excesul de diplomatie in relatia cu CNC, cred ca nu am gresit punind pe primul plan necesitatea ca anumite proiecte sa continue si fiind convins ca o stare de permanent razboi nu ajuta pe nimeni. Am incercat sa mediez si sa fiu un factor de echilibru intre cineasti aflati in tabere diferite. Dupa episodul TIFF 2009, cind v-am cerut fara succes demisia, am ales sa ma concentrez strict pe proiectele cinematografice in care eram implicat (“Undeva la Palilula”, “Despre Oameni si Melci”, “Superman, Spiderman sau Batman”) si am sperat ca veti genera o schimbare in directia CNC-ului, va veti asuma o strategie si nu veti lasa filmul romanesc de izbeliste. Din pacate, naiv, m-am inselat inca o data.

Cum puteti patrona, cu seninatate, o cinematografie aflata intr-o criza majora? Nu aveti chiar nicio remuscare, niciun repros pe care sa vi-l faceti? Chiar va convine sa stati de 6 ani degeaba si sa nu faceti nimic constructiv in afara organizarii cind-si-cind a concursurilor de scenarii?

Habar nu aveti ce ne doare si de unde trebuie pornit intr-un necesar re-start institutional al filmului romanesc. In 2009, raspundeati acuzatiilor lui Cristian Mungiu referitoare la lipsa de preocupare a CNC pentru salile de cinema si modernizarea lor: “CNC nu e Armata Salvarii sau mama ranitilor”. Nici pina azi nu ati realizat ca problema principala ramine sala de cinema, ca sintem natiunea europeana cu cele mai putine ecrane la suta de mii de locuitori, ca un CNC ar fi trebuit sa aiba intre prioritati gasirea unor solutii legislative pentru a co-finanta digitalizarea salilor si pentru a proteja filmul romanesc in multiplexuri in competitia inegala cu blockbusterele americane.

Domnule Serbanescu,

Nu mai aveti nicio justificare de a sta in fruntea CNC. Ultimul comunicat de presa va descalifica, in aceeasi masura in care au facut-o textele impotriva lui Mungiu si Puiu din 2007 si 2009.

Un functionar public isi poate da linistit masura priceperii si competentei pe durata a 6 ani. Dumneavoastra sunteti un scriitor care conduce prost cinematografia din 2006 iar ideea ca se va mai schimba ceva in bine pina veti iesi la pensie e utopie curata. Pledez pentru un scurtcircuit necesar la CNC, pentru a deveni o organizatie condusa de oameni care au autoritate profesionala asupra breslei , capabili sa gaseasca surse suplimentare de finantare ale filmului romanesc (care primeste oricum zero lei de la bugetul de stat), asa incit mai multi regizori din toate generatiile sa poata sa faca film in conditii civilizate.

Altfel, peste 20 de ani, cei foarte tineri azi ne vor judeca pe toti “in bloc” si ne vor declara vinovati pentru ca, trecind de premii si succese, nu am construit nimic in urma noastra.

Numele dumneavoastra va fi uitat sau trecut cu vederea cind se va scrie istoria filmului romanesc.

Vor ramine cei care au facut filme mari si cei care au construit institutii si proiecte solide care sa  dureze in timp. Printre acestia din urma, sper, si o « lichea » cu inevitabilul papion.

__________________________________________

* Sa recapitulam:

Legea cinematografiei a aparut in 2005 dupa “n” sesiuni, intilniri, consultari intre Ministerul Culturii si cineasti, intre care Radu Gabrea, Cristian Mungiu, Ada Solomon, Catalin Mitulescu si subsemnatul. Pastrez si acum sute de emailuri cu formulari, argumente, texte, contrapropuneri. Mult timp consumat pentru o constructie care sa dureze. Din pacate, finalmente irosit pentru un text de lege « coafat » si schimbat pe ultima suta de metri in compartimentele puterii.

In 2006 Eugen Serbanescu cistiga directoratul CNC-ului fara sa aiba nici o legatura cu cinematografia, in afara scenariului scris pentru filmul “Dincolo de America”, care avea sa inregistreze ulterior 1.073 spectatori in anul 2008.

Pina in 2006, “tinerii cineasti”, coagulati sub emblema Asociatiei Cineastilor, sint uniti si pun presiune pe un CNC care imparte generos finantari importante in toate directiile, profitind de sumele mari  strinse urmare a Legii Cinematografiei in vigoare (bani de la Loterie, TVR, agentii de publicitate).

In decembrie 2006, la concursul CNC, Cristi Puiu (venit dupa succesul mondial al filmului “Moartea Domnului Lazarescu”) este “trintit” cu 2 proiecte de dezvoltare (sinopsisuri, potential viitoare scenarii de film). Scandalul ia amploare in media, se cere demisia lui Serbanescu, criticii de film sint singurii care iau ferm pozitie alaturi de Cristi Puiu. Asociatia Cineastilor se pierde intre virgule, intirzie o necesara reactie de solidaritate si emana un comunicat “moderat” prin care propune ameliorarea „disfunctiilor sistemului” de concurs CNC. Dnul Serbanescu emite un comunicat scris intr-un limbaj de lemn, pe un ton aluziv-jignitor, in care adreseaza ironii grosiere catre C. Puiu: “il asteptam pe Cristi Puiu cu orice proiect, dar mai ales cu marile scenarii in care talentul domniei-sale – chiar daca secretizat – se poate dezvolta pe deplin si relevant pentru orice juriu.”

Puiu reactioneaza dur intr-un interviu : “Am asteptat un semn de la oamenii care credeam ca o sa ma sune si o sa-si manifeste solidaritatea.. Vreau ca CNC, ca institutie a statului roman, sa-si defineasca politica in domeniul cinematografiei. Ce vrea CNC-ul? Dvs. stiti care este politica unei institutii a statului roman in domeniul cinematografiei? …La noi se petrece o chestie foarte bizara: majoritatea sint productii catastrofale, pe care CNC le sprijina cu bani publici, si ici-colo avem citeva productii reusite.”

In Aprilie 2007, inainte de a cistiga Palme D’Or la Cannes, Cristian Mungiu denunta public intr-un articol in Evenimentul Zilei starea filmului romanesc: “Exista doua cinematografii in Romania – cea care determina articole in presa internationala despre fenomentul cinematografiei romane de astazi si cealalta cinematografie care produce filme facute strict pentru interesul producatorilor lor si al celor care le favorizeaza finantarea. E vorba de infractiuni, de valize cu bani, de ilegalitati si trafic de influenta. …Sa nu ne amagim, finantarea tinerilor la concursurile CNC e doar acoperirea necesara pentru ca in spate sa se poata derula nestingherita imparteala malaiului”

La doar citeva zile distanta, Dnul Serbanescu reactioneaza in presa: “Fie ca le place sau nu, dl Mungiu si altii trebuie sa recunoasca meritul CNC in a selecta acest proiect (4 luni, 3 saptamini si 2 zile) la concursul secretizat din decembrie 2006 si in a-l finanta apoi. Este un succes comun, al creatorului, dar si al CNC. Chiar daca este apasat de un (fals) complex de vinovatie fata de alti colegi care nu au fost selectati, dl Mungiu n-ar trebui sa defaimeze institutia care i-a finantat filmul. A (nu) te lepada de cei care te-au ajutat e o chestiune de  minima moralia”… Iar a fi artist nu deroga de la aceste precepte.”

In primavara 2008, Asociatia Cineastilor trimite Ministrului Culturii si CNC documentul programatic in 10 puncte “O strategie pentru cinematografia romana”. Inca foarte actual si, evident, ramas atunci fara raspuns. Scria acolo “mai presus de chestiunile concrete de natura organizatorica si legislativa, lipsesc inainte de toate o viziune culturala, o strategie coerenta si un plan de masuri pe termen scurt si lung care sa puna in valoare succesele cinematografiei romane si sa asigure continuarea lor pe fondul imbunatatirii conditiilor de productie si vizionare »

Martie 2009. Cristian Mungiu adreseaza o scrisoare publica Ministrului Culturii (dupa experienta de membru al comisiei de scenarii CNC) denuntind multe din abuzurile concursului si aberatiile Regulamentului in sine. Mungiu spunea atunci: “din punct de vedere organizatoric cît şi principial, cinematografia română, prin structurile ei publice actuale şi prin reprezentanţii săi oficiali nu se ridică la înălţimea succeselor înregistrate de filmele româneşti în ultimii ani şi cred că sistemul public de susţinere a cinematografiei necesită nu o reorganizare de suprafaţă ci o schimbare profundă, structurală şi de atitudine….misiunea CNC ar trebui să fie mult mai amplă decît gestionarea concursurilor de proiecte şi că în general în acest moment CNC nu are reacţie faţă de faptul că România are cel mai mic număr de săli de cinema din Europa raportat la populaţie; nu există o strategie în privinţa distribuţiei de film în România.”
Serbanescu a contraatacat imediat: “după câştigarea premiului de la Cannes, dl. Mungiu se consideră centrul universului cinematografic românesc şi tot ce nu îi mai place sau nu îi mai serveşte etichetează drept “greşit”…dl. Mungiu se căzneşte să demonstreze că CNC – aceeaşi instituţie care i-a selectat, pe baza aceluiaşi Regulament, proiectele filmelor, inclusiv participarea la Cannes şi la Oscar, finanţându-l în ultimii doi ani cu suma de aprox. 800.000 Euro – nu e în stare să organizeze concursuri!! Mai mult, dl. Mungiu, orbit de o sfântă mânie, pune în cârca instituţiei noastre şi problema sălilor de cinema, şi problema distribuţiei filmelor, şi pirateria, şi altele, confundând probabil CNC cu Armata Salvării, Mama răniţilor sau Crucea Roşie! În realitate, niciuna dintre aceste probleme nu se află în competenţa şi în atribuţiile CNC.

Dupa aceasta reactie impardonabila a functionarului public Eugen Serbanescu la adresa singurului regizor roman premiat cu Palme D’Or la Cannes, un grup important de cineasti solicita Ministrului Culturii si Primului Ministru demisia Dnului Serbanescu: “Observam ca Domnul Serbanescu nu intelege nici dupa doi ani de mandat care este rostul CNC si al functiei sale de Director General. Dinsul considera ca CNC e institutia care trebuie sa asigure cadrul competitiv si echidistant pentru participantii la concurs. Si ca, de fapt, problema distributiei filmelor, pirateria, salile de cinema, nu sint in atributiile CNC. Ne intrebam atunci la ce e bun CNC? Doar ca sa organizeze concursuri in baza parteneriatului  public-privat invocat de Dnul Serbanescu? CNC-ul trebuie sa fie organismul care sa elaboreze strategii in domeniul cinematografiei (Art. 6 din OG 39, legea cinematografiei), sa se ingrijoreze de disparitia progresiva a salilor de cinema si sa gaseasca solutii pentru stoparea procesului, sa fie vectorul principal care sa genereze atragerea unor surse de suplimentare pentru filmul romanesc, sa faca demersuri catre Ministere pentru obtinerea de facilitati fiscale. »

Evident, nu s-a intimplat nimic.

In iunie 2009, la TIFF (Festivalul de Film Transilvania de la Cluj) Dnul Serbanescu, in baza unei directive interne, a interzis subordonatilor sa participe la eveniment, CNC-ul romanesc fiind total inexistent la cel mai important eveniment de film din Romania, in conditiile in care institutii omoloage din Europa si-au trimis reprezentanti pentru a se intilni cu conducatorii CNC. La Gala de inchidere, profitind de prezenta in sala a Dnilor Boc si Paleologu, am cerut public intr-un speech transant demisia lui E. Serbanescu, considerind ca e o atitudine ridicola, o jignire adusa festivalului. Emil Boc a reactionat rapid, indepartarea lui Serbanescu a fost cit pe-aici sa se petreaca (E.S voia doar o tranzactie, sa obtina un post in diplomatie la schimb) dar finalmente s-a lovit de pricini birocratice, datorita mandatului sau “special” de functionar public, mandat pe durata nelimitata.

Dupa 2009, reprezentantii asa-zisului Noului Val s-au resemnat, si-au vazut de propriile proiecte si filme, au renuntat la orice lupta cu sistemul dupa 5 ani de incercari esuate de a schimba ceva, dupa Regulamente si Legi care functionau aleator dupa bunul plac al sefului CNC. In iulie 2010, un alt concurs CNC a provocat reactia dura a lui Razvan Georgescu, membru in Comisia de selectie filme documentare, care a acuzat ingerinte nepermise ale Directorului CNC in procedura de selectie a proiectelor cerind anularea concursului, solicitare ramasa fara ecou.

In decembrie 2012, din pozitia de arhitect suprem al componentei comisiilor de scenarii ale concursului CNC, Dnul Serbanescu recidiveaza. Desi de ani de zile cineastii cer selectia unor jurii competente, persoane active profesional care sa stie sa aprecieze scenariile, E. Serbanescu i-a preferat (pentru concursul aflat in desfasurare) pe criticul literar Eugen Negrici si regizorul Timotei Ursu (ultimul sau film regizat dateaza din 1978) in detrimentul unor profesionisti activi precum regizorii Laurentiu Damian sau Titus Muntean. Iar la filmele documentare l-a ignorat cu desavirsire pe Andrei Ujica, propus tocmai de Asociatia “Documentor”, din care fac parte specialistii genului. Inutil de spus ca prezenta criticilor e repudiata total din ambele comisii, de parca ar fi niste paria ai sistemului.

_______________________________________________

NOTA:

*Libra Film, compania infiintata in 1994 de Tudor Giurgiu, a produs in ultimii 10 ani un numar-record de 27 de filme (13 fiind coproductii internationale), intre care 12 lung-metraje, 8 scurt-metraje si 7 documentare. A obtinut deopotriva premii in festivaluri importante dar si recunoasterea publicului pentru filmele produse. In 2009 Libra a fost prezenta cu filme diferite in programul oficial al Festivalurilor de la Cannes si Berlin. Libra este singura firma romaneasca de productie de film care a cistigat (in perioada 2007-2012) doua granturi succesive de dezvoltare a 10 proiecte de film (slate funding) din partea MEDIA, programul UE pentru film si audiovizual.

www.librafilm.net

Asociatia pentru Promovarea Filmului Romanesc (APFR) este membru al European Film Promotion, organizeaza anual TIFF-ul de la Cluj si Sibiu, Premiile Gopo, alte festivaluri (Biertan, Alba Iulia, Cinelatino), Noaptea Alba a filmului romanesc, proiecte educationale, se afla intre co-organizatorii Festivalul de film romanesc de la New York, co-finanteaza Bursa Alex. Leo Serban si se ocupa de organizarea standurilor de promovare ale cinematografiei romane la Cannes si Berlin.

TIFF a fost ani de-a rindul singurul festival de film romanesc recunoscut de acelasi program MEDIA si primul festival care a obtinut o finantare multi-anuala de aprox 75.000 Eu/editie.

www.tiff.ro

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "4 comments" on this Article:

  1. gadjodillo spune:

    Am citit tot textul de mai sus. În mare, ştiam şi eu lucrurile ăstea – dar mă întreb, dacă va cădea capul lui Şerbănescu, cel sau cea care-i va urma nu va fi oare pe noul tipar pe care-l instaurează Ponta (adică mult mai rău)? Dacă se va decide o nouă producţie la hectar, filme documentare elogioase la adresa regimului? Sau filme despre calorifere.

  2. Radu D.L. Popescu spune:

    Stati linistiti, am auzit ca-l da jos pe marga de la ICR si-l muta la CNC. Rotatia cadrelor.

  3. Horea spune:

    Fiti fara teama, dl Serbanescu nu va pica. Daca era un director capabil, gen dl. Patapievici, disparea demult. Pt ca dl Ponta n-are nevoie de manageri buni. Stiti cum se spune: oamenii isteti se inconjoara de oameni isteti si INVERS.

  4. Mihai O spune:

    “Legea cinematografiei a aparut in 2005 dupa “n” sesiuni, intilniri, consultari intre Ministerul Culturii si cineasti, intre care Radu Gabrea, Cristian Mungiu, Ada Solomon, Catalin Mitulescu si subsemnatul. ”

    Interesant de remarcat ca, daca am lua de bune cele de mai sus, atunci actuala “Lege a cinematografiei” a fost propusa si realizata cu consultarea unor “celebrii si aproape necunoscuti”(in acel moment ! ) realizatori de film romani…
    Ce realizari avea la acel moment Ada Solomon, Catalin Mitulescu, Cristian Mungiu si semnatarul articolului ?
    Ada Solomon -0( daca nu luam in calcul statutul de angajata “model” a lui Cristian Comeaga…), Catalin Mitulescu -un scurt metraj(Trafic), Cristian Mungiu – Occident (ca si regizor !), Tudor Giurgiu – aproape 0 … “Marele jaf comunist” / documentar (coproducator formal pentru ca Fam. Solomon nu avea inca creata propria structura !)
    Se pare ca pentru unii intradevar a fost momentul “Pestisorului de AUR”



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Tudor Giurgiu


Tudor Giurgiu

Regizor, Președinte al Societății Române de Televiziune (TVR), între anii 2005 - 2007. Pentru activitatea sa de producator si regizor: http://www.imdb.com/name/nm0321363/ ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Felicitari domnule Damian! cateva comentarii in sustinerea dvs: 1. nationalismul economic actua...

de: Laurentiu Pachiu

la "Naționalism economic cu dezinfectant „Hexi”"

Cauta articole

mai 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Apr    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)