Home » Analize »Cultura »Educatie »Opinie »Societate/Life » Citesti:

Surse ale relaţiei actuale dintre biologie şi religie în România. O listă bibliografică de articole din anii 1954 -1967

Virgil Iordache august 3, 2016 Analize, Cultura, Educatie, Opinie, Societate/Life
25 comentarii 2,265 Vizualizari

În acest text furnizez un instrument de lucru pentru înţelegerea mentalităţii actuale cu privire la relaţia dintre biologie şi religie din România, şi anume o listă bibliografică şi articole scanate pentru descărcare.

Instrumentul este necesar deoarece literatura din perioada stalinistă  nu este uşor accesibilă, iar începând cu anii 1970 nu a mai fost citată în lucrările mai noi ale autorilor respectivi. Totuşi, aşa cum se poate constata de către cine o parcurge, există o continuitate de teme şi de limbaj până la sfârşitul anilor 90.

Sunt 34 de contribuții legate de biologie a 24 de autori diferiţi în revista Cercetări Filozofice (Revista de Filozofie începând cu 1964) între anii 1954-1967.  Revista funcţiona ca forum al teoretizării materialist-dialectice. La acea vreme era sub controlul lui C. I. Gulian (“exterminatorul filozofiei româneşti”, un articol despre acest personaj e disponibil aici). Nu am explorat şi perioada ulterioară anului 1967 deoarece profilul articolelor revistei se schimbase în mod vizibil.

Reprezentați din toate științele au participat cu contribuţii, dar biologia este prezentă mult mai mult decât alte domenii. Pentru a înţelege cauza acestei situaţii am pus la dispoziţie şi un pachet cuprinzător de alte articole ideologice din aceeaşi revistă [1-13].

Iată câteva citate semnificative din articolele care dau contextul în care se afla biologia:

  • “Odată ajunsă la putere, burghezia, pentru a ţine în frâu poporul a început să-i servească opiul religiei, încercând să-l împace cu situaţia sa de exploatat.”, „Pentru a zdrobi ideologic teoriile idealiste şi religia trebuiau rezolvate unele dintre cel mai importante probleme: esenţa proceselor vieţii şi cauzele dezvoltării fiinţelor vii, natura conştiinţei omeneşti şi specificul ei calitativ, trebuia mai ales descoperită legitatea dezvoltării sociale” “Principala sursă de alimentare a concepţiilor religioase o constituie însă exixtenţa sistemului capitalist” “În ţara noastră, în şcoli, institute, prin presă, radio, publicaţii, conferinţe, etc. propaganda ateistă ocupă un loc larg.” „Oamenii liberi de exploatare consideră că fericirea nu este un atribut al paradisului ci un obiectiv real tangibil.” „Luptând pentru socialism şi comunism, oamenii îşi făruesc fericirea şi-şi apără dreptul lor la fericire.” [sursa nr. 6].
  • „hrănit cu “argumentele” disertaţiilor şi tratatelor teologice, credeam că Hristos a fost fiul lui Dumnezeu…. Cercetările ne-au dus însă la cu totul alte concluzii decît cele scontate, astfel că la sfîrşitul aspiranturii în teologie, care a fost de altfel şi sfârşitul carierei nostre de teolog, eram un ateu convins.” [10].
  • “A sosit în sfârşit vremea rezolvării teoretice şi practice a uneia dintre cele mai complexe probleme ale ştiinţei: a construi în procesul instructiv-educativ, conştient, pas cu pas şi cu deplina posibilitate de control a eficacităţii muncii depuse – structura psihologică morală a personalităţii umane.” „În noua perioadă de construcţie a comunismului cerinţele procesului istoric faţă de formarea personalităţii impun (alături de o înaltă calificare teoretică şi organic legată de producţie) o atitudine calitativ nouă faţă de viaţă şi muncă, o nouă structură a personalităţii, pentru care interesul obştesc nu se împleteşte pur şi simplu cu cel individual, ci devine cauza profundă a întregii personalităţi, şi asta nu declarativ ci practic, concret în toate momentele, fazele prin care trece interesul obştesc – cauza socială.”  [5, sublinierea în text].
  • “Dialectica marxistă nu neagă momentul contradicţiei între interesul individual şi cel general, dar îl consideră doar un moment care poate fi depăşit, integrat, prin faptul că individul înţelege, devine conştient de primatul coincidenţei interesului particular cu cel general.” [12]
  • “Obiectul cunoaşterii etice este atât de complex şi vast, atât de angrenat cu celelalte forme ale conştiinţei sociale într-o mişcare unitară şi neunitară, concordantă şi neconcordantă care face delimitarea lui deosebit de dificilă şi posibilă – cel puţin la acest stadiu – numai într-o formă de maximă generalitate, încât, fireşte, nu cu aceasta trebuie să începem.” [8].
  • “Agitaţia de mase reprezintă o formă a muncii politice dintre cele mai accesibile şi eficiente. Metodele agitatorilor sînt variate, fiind aproape cu neputinţă de epuizat… Pe baza experienţei s-au conturat unele metode: convorbiri, seri de întrebări şi răspunsuri, mitinguri fulger, expuneri, discuţii individuale, etc.” [9].
  • “Deşi în trecut, în gospodăria individuală, femeile trebuiau să îngrijească de porci, să mulgă vacile, în gospodăria colectivă ele nu au venit cu tragere de inimă să muncească în acest sector. Comuniştii din gospodări, consiliul de conducere, au dus o muncă susţinută pentru a lămuri femeile să treacă la muncile din acest sector….În urma acestei munci educative, de lămurire, multe femei au cerut să lucreze în acest sector. De pildă, la ferma de vaci, 12 femei muncesc împreună cu soţii lor ca îngrijitoare şi mulgătoare.” [11]
  • „Caracterul anti-ştiinţific, oportunist, al tezelor despre pretinsa “opoziţie” dintre dictatură şi democraţie, despre “dictatură în general” şi „democraţie în general” ; denaturarea esenţei dictaturii proletariatului, au fost demascate de mult de către clasicii marxism-leninismului… Confirmând teoria marxist-leninistă, realitatea ţărilor socialiste demonstrează în chip strălucit că democraţia socialistă reprezintă cel mai înalt tip de democraţie.” [7]
  • „Numai de pe poziţiile materialismului dialectic – se subliniază într-unul din articole -  oamenii de ştiinţă ajung la înţelegerea faptului că “viaţa socială şi cea naturală, e o perpetuă curgere…”, c㔺tiinţa contemporană converge spre materialismul istoric.”

Aparatul conceptual al materialismului dialectic e prezentat de sursele 3 şi 13. Parcurgerea lor e necesară dacă se doreşte înţelegerea limbajului folosit în articolele de biologie materialist-dialectică.

Rezultatul pretenţiilor de ştiinţificitate a politicilor comuniste a fost crearea unei cereri pentru produse ştiinţifice care să servească decidenţilor. Pe această piaţă ideologizată a produseleor culturale ştiinţifice au competiţionat oamenii de ştiinţă din perioada respectivă pentru bunuri cum sunt banii, poziţiile academice şi prestigiul social.

Proiectele pseudo-ştiinţifice ale biologilor implicaţi în fundamentarea educaţiei ateist-ştiinţifice sunt unităţi ale selecţiei într-un mediu socio-economic ideologizat care modifică standardele metodologice general acceptate în ştiinţă. Etapele generale ale procesului de selecţie culturală a proiectelor explicative în raport cu ideologia de partid şi de stat par a fi următoarele:

  • Importarea unui concept ştiinţific sau unei teorii în mai multe universităţi comuniste.
  • Modificare teoriei şi conceptelor în populaţia de proiecte  în mod creativ, la diferiţi oameni de ştiinţă care se străduiesc să servească partidul.
    • Modificarea conţinutului astfel încât să fie eliminată orice posibilitatea de interpretare “idealistă”.
    • Modificarea conţinutului în acord cu terminologia ştiinţifică sovietică a autorilor cu autoritate – acceptaţi politic, atunci când diferă.
    • Completarea conţinutului în mod eclectic cu elemente din alte discipline pentru a ajunge la o formă care să permită cuplajul cu terminologia materialismului dialectic
    • Selectarea faptelor de observaţie care pot servi pentru validarea empirică schemei conceptuale ideologizate şi ignorarea faptelor care nu se potrivesc cu schema conceptuală.
    • Selecţia culturală a proiectelor în raport cu fitness-ul ideologic, în raport cu mediul politic:
      • Criticarea proiectelor slabe de către ideologii recenzenţi folosind drept criterii:
        • cât de mult acceptă necritic terminologia şi opţiunilor teoretice sovietice acolo unde existau incertitudini pe plan internaţional,
        • coerenţa retorică a discursului materialist dialectic,
        • utilitatea ideologică a teoriei “ştiinţifice” în munca de construire a personalităţii omului nou prin (re-)educare(în eliminarea religiei, în asumarea obedienţei faţă de sistemul integrator).
        • Promovarea în poziţii de autoritate a persoanelor care au creat proiectele de succes, marginalizarea competitorilor.

•  Multiplicarea în masă a rezultatelor proiectelor de succes şi includerea în manuale.

Din lista de manuale, cărţi de popularizare şi monografii în domeniul biologiei teoretice din perioada comunistă şi imediat după ea [55-71] se poate constata că principalii autori sunt biologi care au publicat în Cercetări filzofice între 1954 şi 1967. Producţia de traduceri, manuale şi monografii a fost intensă. Cea mai mare parte dintre cei crescuţi în comunism au venit în contact doar cu aceste publicaţii de larg comsum, nu şi cu cele din Cercetările filozofice care le-au fundamentat din perspectiva materialismului dialectic.

Pentru a stimulat interesul cititorilor în parcurgerea literaturii originare pe care s-a întemeiat biologia teoretică românească ulterioară ilustrez biologia materialist-dialectică din aceste articole prin câteva citate:

  • “”Fără să mai amintim şi de alte numeroase curente antievoluţioniste, care înfloresc în perioada imperialismului, vom menţiona doar că sinteza lor o reprezintă de fapt genetica formală, morganismul, care se bazează pe teoria somei şi a germenului formulată de Weismann, pe mutaţionismul lui de Vries şi pe “legile” eredităţii din mendelism.” “Meritul biologiei miciuriniste constă în aceea că ea a răsturnat teoriile autogenetice, a reconsiderat lamarckismul şi darwinismul şi a fundamentat într-un fel nou principiul esenţial al biologiei – unitatea organism-mediu.” “Cu o claritate maximă acest lucru este formulat de I. V. Stalin, în prima trăsătură a metodei dialectice. “…metoda dialectică socoteşte că nici un fenomen în natură nu poate fi înţeles dacă este luat izolat, nelegat de fenomenele înconjurătoare, căci orice fenomen, în orice domeniu al naturii, poate fi prefăcut în non-sens dacă-l privim nelegat de condiţiile încojurătoare, rupt de ele, şi, dimpotrivă, orice fenomen poate fi înţeles şi explicat dacă este privit în legătura sa indisolubilă cu fenomenele înconjurătoare, dacă-l privim aşa cum este condiţionat de fenomenele care-l înconjoară.”" [18]
  • “O adevărată “bătălie darwinistă” a avut loc în Germania, datorită în mare parte şi hotărârii cu care Marx şi Engels şi, în genere, mişcarea socialistă în creştere a îmbrăţişat darwinismul – care confirma teoria dialectică a dezvoltării neîntrerupte, – desfăşurînd lupta împotriva filozofilor idealişti şi mai ales a cercurilor clericale şi anti-democratice.” [24]
  • “Am putea formula laconic: dacă există adaptare biologică, avem garanţia adevărului. Teza leninistă despre pregnanţa şi succesul practic, adaptiv al cunoştinţelor despre lume se găseşte astfel întregită prin demonstrarea adaptării biologice.” [27]
  • “Aşadar, pentru zoologia sistematică, primatul existenţei asupra conştiinţei înseamnă recunoaşterea speciilor ca realizare obiectivă şi descrierea diferitelor forme concrete ale acestei realităţi… Darwin, susţinând teza variabilităţii lumii organice, a nesocotit şi el relaţiile obiective, determinate, între varietate şi specie.” [19]
  • “Ne propunem să urmărim această problemă [a istoriei geneticii] având în vedere câteva obiective de bază: 1) Măsura în care realizările geneticii constituie o confirmare a legilor dialecticii în general, a logicii dialectice în special. 2) Figurile silogismului în care au fost exprimate concluziile teoriilor genetice. 3) Prezenţa orizonului formal şi dialectic al logicii, potrivit terminologiei acad. Ath. Joja, în gândirea genetică.” [36]
  • “Orientarea miciurinistă în genetică, bazată pe metoda dialectică marxistă, a descoperit că variabilitatea şi ereditatea organismelor alcătuiesc o unitate dialectică, adică o unitate a contrariilor, iar lupta dintre aceste contrarii dă impulsul intern spre dezvoltarea naturii vii.” „O dată mai mult a ieşit în evidenţă justeţea genialelor cuvinte ale lui V. I. Lenin, care scria: Condiţia cunoaşterii tuturor proceselor lumii…, în viaţa lor vie, este cunoaşterea lor de unitate a contrariilor” [40].
  • „În viziunea lui Lisenko, legile speciei pot “subordona” şi “canaliza” aleatorul individual. Autorul [un biolog român care publicase cartea criticată] găseşte, dimpotrivă, mai stabilă structura genetică şi mai labilă structura de nivel mai înalt. Poate că această contrazicere este numai aparentă.” [52]
  • “F. Engels, în Dialectica naturii, a stabilit pentru prima dată o ierarhie a formelor principale de mişcarea materiei (mişcarea mecanică, fizică, chimică, biologică, socială) pe baza criteriului complexităţii crescînde a mişcării. Se pune întrebarea dacă în cadrul unei forme de mişcare (de pildă forma biologică de mişcare) se pot distinge nivele sau trepte diferite ale mişcării… dacă există o specificitate calitativă a legilor fiecărui nivel sau fiecărei trepte din cadrul unei anumite forme de mişcare.” „K.M. Zavadski, în remarcabila sa lucrare asupra speciei [59, în traducerea autorului articolului din care provine acest citat]… arată că se pot distinge cinci nivele de organizare a materiei vii: nivelul individual, având ca unitate individul; nivelul populaţiei (speciei) având ca unitate elementară populaţia sau gruparea de populaţii; nivelul biocenozei, nivelul formaţiei (fauna şi flora unei regiuni); şi, în fine, nivelul biosferei, fiecare având trăsături structurale şi funcţionale caracteristice şi legi specifice.” ”se constată că aceste procese individuale sunt orientate spre conservarea speciei, spre asigurarea şi menţinerea integralităţii ei.” “Limitele de funcţionare şi sensul general, orientarea generală de funcţionare a sistemelor cu autoreglare individuale sînt determinate de legile speciei.” [48]

Ca regulă generală, adevăruri ștințifice majore produse în spaţiul occidental au fost acceptate doar după ce erau consacrate.  De exemplu, în 1962 se propune înființarea unui institut de genetică [40], dar cu referiri încă favorabile la Lysenko – un impostor sovietic dușman al geneticii [1]. 1962 este anul când Watson și Crick (cei care au propus modelul dublu-helix al ADN) au luat premiul Nobel.

Începând cu sfârşitul anilor şaizeci pare să se renunţe în biologia teoretică românească la o parte din limbajul materialist-dialectic (de exemplu la noţiunea de tipuri de mişcare a materiei). Se face cuplajul mai strâns destul de eclectic cu teoria generală a sistemelor (apare noţiunea de prorpietate emergentă importată din literatura occidentală) şi teoria informaţiei, adaptate însă necesităţilor ideologice. Nu se modifică elementele cheie relevante politic: materialismul simplist, naiv, al entităţilor teoretice biologice şi faptul că procesele de scară mai mare controlează pe cele de scară mai mică – decisiv pentru a nu conferi statut de existenţă autonomă individilor biologici în absenţa sistemelor în care se integrează.

După 1990 la ecologi din generaţii mai noi există o tendinţă de reducere a proceselor umane la procese biologice, care era de neconceput în perioada marxistă datorită conceptului de om cu care lucra [12, pentru ce înseamnă om în materialismul dialectic]. Tendinţa de naturaliza a omului e convergentă cu unele direcţii ecologiste de pe plan internaţional cu care s-a făcut o fuziune conceptuală în contextul teoretizării dezvoltării durabile ca scop politic. Totuşi, e remarcabil că se păstrează mentalitate subordonării biologiei teoretice unor scopuri politice, a individului sistemului integrator şi a abordării tuturor proceselor la un loc în tradiţia miciurinistă din anii 50.

Acesta e contextul în care la ora actuală continuă disputele false dispute între biologie şi religie. Deşi există publicaţii foarte consistente scrise de filozofi ai ştiinţei chiar în limba română care arată de ani buni caracterul artificial, ideologic, al discuţiilor, comunitatea biologilor şi publicul larg educat cu manuale influenţate major de elaborărilor biologilor activit în perioada stalinistă nu este receptiv la astfel de texte şi probabil că nici nu le înţelege. La rândul ei comunitatea persoanelor cu interese în zona religie au o percepţie formată pe ceea ce s-a întâmplat în perioada comunistă.

Poziţiile publice de autoritate a fost ocupate pentru foarte mult timp de oameni cu puncte de vedere care serveau educaţiei ateist-ştiinţifice, iar înlăturarea efectelor e un proces de durată.

Cred că am prezentat suficiente elemente care să motiveze biologii şi cititorii instruiţi interesaţi de aceste lucruri să exploreze bibliografia care urmează. Câteva aspecte suplimentare mai sunt menţionate în notele I-VI, după bibliografie.

Bibliografie

Lucrări relevante pentru evaluarea modului de construire şi a rolului articolelor de „biologie” materialist-dialectică publicate în revista Cercetări filozofice / Revista de filozofie (în ordine cronologică)

  1. Lysenko T. D., 1954, Agrobiology, Foreign Languages Publishing House, Moscow [primele 48 de pagini], în format pdf aici . Lysenko despre Stalin şi miciurinism aici. Un articol despre lysenkoism aici.
  2. Lupan M., 1954, Despre procesul de zdrobire a vechiului aparat de stat şi de construire a unui nou aparat de stat în ţara noastră, Cercetări filozofice, II, 75-86
  3. Banu D., 1957, Categoriile materialismului dialectic, Cercetări filozofice, IV, 3, 28-48, în format pdf aici
  4. Caffe I., 1957, Probleme de istorie a religiei şi ateismului (recenzie), Cercetări filozofice, IV, 1, 139-141
  5. Dumitru N., 1959, Procesul trecerii spre comunism şi saltul istoric în dezvoltarea personalităţii umane, Cercetări filozofice, VI, 1, 25-48, în format pdf aici
  6. Dimitriu G. Gh., C. Rusnac, 1959, Opoziţia ireductibilă dintre ştiinţă şi religie, Cercetări filozofice, VI, 3, 111-128, în format pdf aici
  7. Iancu I., 1959, Dictatura proletariatului – cel mai înalt tip de democraţiei, Cercetări filozofice, VI, 2, 127-141, în format pdf aici
  8. Bellu N., 1960, Cercetarea procesului de dezvoltare a moralei socialiste din R.P.R. şi câteva probleme cu privire la metoda de lucru, Cercetări filozofice, VII, 6, 107-120, în format pdf aici
  9. Brateş T., 1961, Rolul muncii politice educative de masă în formarea conştiinţei socialiste a colectivului de muncitoare de la Fabrica de confecţii şi tricotaje Bucureşti, Cercetări filozofice, VIII, 6, 1439-1452, în format pdf aici
  10. Bală P., 1962, Genealogia mitului hristic, Cercetări filozofice, IX, 5, 1239-1255, în format pdf aici
  11. Nistor M., 1962, Locul şi rolul femeii în statul colectivizat, Cercetări filozofice, IX, 5, 1271-1277, în format pdf aici
  12. Gulian C. I., 1965, Omul ca demiurg, Revista de filozofie, XII, 4, 431-439, în format pdf aici
  13. Tudosescu I., I. Smirnov, 1967, Consideraţiuni în legătură cu clasificarea formelor de mişcare, Revista de filozofie, XIV, 2, 173-184, în format pdf aici

Lucrări de biologie materialist-dialectică în revista Cercetări filozofice (Revista de filozofie din 1964, cota P. I. 27.061 la Biblioteca Academiei Române) în perioada 1954-1967

1954

  1. Hoffmann O., 1954, Însemnătatea filozofică a moştenirii teoretice a lui I. V. Miciurin de A. A. Rubaşevschi (recenzie), II, 193

1955

  1. Gulian E., 1955, Asupra poziţiei materialiste a biologului Emil Racoviţă, Cercetări filozofice, III, 1-2, 93-112
  2. Giurgea C., 1955, Aspecte filozofice în opera lui I. P. Pavlov, Cercetări filozofice, III, 3, 169-189
  3. Totoescu C., 1955, Lupta lui D. Voinov împotriva idealismului în biologie, Cercetări filozofice, III, 1-2, 69-92

1956

  1. Botnariuc N., 1956, Despre unitatea organism-mediu [introducere a cursului de miciurinism de la Universitatea din Bucureşti], Cercetări filozofice, III, 1, 17-28, în format pdf aici

1957

  1. Stugren B., 1957, Critica unor concepţii idealiste din biologia contemporană, Cercetări filozofice, IV, 3, 49-67, în format pdf aici
  2. Stugren B., 1957, Din cercetările bioteoretice de peste hotare, Cercetări filozofice, IV, 6, 215-219

1958

  1. Duţescu B. I., 1958, Cu privire la concepţia deterministă în medicină a Dr. Gheorghe Marinescu, Cercetări filozofice, V, 4, 83-98
  2. Ghiţă S., 1958, Însemnătatea filozofică a darwinismului, Cercetări filozofice, V, 3, 73-94

1959

  1. Dimitriu G. Gh., Orientarea materialist-dialectică în ştiinţele medicale şi biologice în R.P.R., Cercetări filozofice, VI, 4, 159-174, în format pdf aici
  2. Editor, 1959, Şedinţă de comunicări organizată de Academia R.P.R. în memoria lui Charles Darwin, 187-190, Cercetări filozofice, VI, 1, 187-190, în format pdf aici
  3. Ghiţă S., 1959, Răspândirea şi influenţa darwinismului în România, Cercetări filozofice, VI, 6, 129-152
  4. Gulian E., 1959, Critica fideismului în biologia contemporană, Cercetări filozofice, VI, 5, 99-116
  5. Mărculescu I., 1959, Critica idealismului biologic contemporan în lumina învăţăturii luministe despre materie şi cunoaştere, Cercetări filozofice, VI, 3, 43-53, în format pdf aici
  6. Preda V., V. Bologa, 1959, Concepţiile despre evoluţie ale materialistului sibian dr. Carl Friedrich Jickeli (1850-1925), Cercetări filozofice, VI, 6, 153-170
  7. Spielmann J., 1959, Din istoria fiziologiei evoluţioniste în ţara noastră, Cercetări filozofice, VI, 171-192
  8. Stugren B., 1959, Consideraţii asupra conceptului de evoluţie biologică, Cercetări filozofice, Cercetări filozofice, VI, 2, 63-81, în format pdf aici

1960

  1. Duţescu B., 1960, Unele probleme ale biologiei şi medicinii în presa condusă de P.C.R. (1931-1936), Cercetări filozofice, VII, 6, 147-157, în format pdf aici
  2. Gulian E., 1960, Consideraţii teoretice în legătură cu problema adaptării organismelor la mediu, Cercetări filozofice, VII, 6, 63-90, în format pdf aici
  3. Peotviţchi I., 1960, Teoria vitalităţii şi dialectica obiectivă a relaţiilor organism – mediu, Cercetări filozofice, VII, 6, 91-96

1961

  1. Portocală R., I. Mărculescu, I. Samuel, 1961, Cu privire la interpretarea materialist-dialectică în problema biosintezei virusurilor, Cercetări filozofice, VIII, 1, 81-102
  2. Steriade M., 1961, Creier şi conştiinţă. În legătură cu unele aspecte filozofice ale cercetărilor contemporane asupra sistemului nervos, Cercetări filozofice, VIII, 4, 913-934
  3. Stugren B., 1961, Probleme de logică în evoluţia geneticii, Cercetări filozofice, VIII, 5, 1197-1210, în format pdf aici
  4. Stugren B., 1961, Elemente materialiste în gândirea naturaliştilor din secolul al XIII-a (în apusul Europei), Cercetări filozofice, VIII, 3, 731-736
  5. Zaharia N., 1961, Timpul organic sau biologic, Cercetării filozofice, VIII, 3, 703-714

1962

  1. Lungu A., 1962, Probleme ale aplicării retrorelaţiei în biologie şi medicină, Cercetări filozofice, IX, 1, 75-98
  2. Raicu P., 1962, Orientarea nouă, materialistă, a geneticii româneşti, Cercetări filozofice, IX; 6, 1549-1557, în format pdf aici
  3. Wiener F., 1962, Problema spaţiului în natura vie, Cercetări Filozofice, IX, 1, 123-124

1963

  1. Lungu A., 1963, Probleme filozofice ale bioritmurilor, Cercetări filozofice, X, 3, 653-652
  2. Săhleanu V., 1963, Probleme filozofice ale biofizicii, Cercetări filozofice, X, 4, 881-894
  3. Goro E. F., N. Diaconescu, 1963, Cu privire la dialectica conţinutului şi a formei în natura vie, Cercetării filozofice, 4, 947-957
  4. Cotăescu I., 1963, Dialectica interrelaţiilor intercelulare, Cercetări filozofice, X, 4, 933-946
  5. Mărculescu I., 1963, Aspecte filozofice în genetica moleculară, Cercetări filozofice, X, 5, 1163-1176
  6. Raicu P., 1963, Unele aspecte teoretice ale problemei materiale a eredităţii, Cercetări filozofice, X, 5, 1177-1192

1964

  1. Botnariuc N., 1964, Nivelele de organizare a materiei vii şi unele legi specifice lor, în lumina materialismului dialectic, Revista de filozofie, XI, 3, 299-313, în format pdf aici
  2. Irimie I., 1964, Teoria naturalistă ştiinţifică şi filozofică asupra conştiinţei (recenzie), Revista de filozofie, XI, 2, 271-276
  3. Lungu A., 1964, Dialectica normalităţii în biologie, Revista de Filozofie, XI, 1, 71-86
  4. Săhleanu V., 1964, Legătura informaţională în cadrul interacţiunii dintre sistemele materiale, Revista de filozofie, XI, 1, 115-121

1966

  1. Săhleanu V., 1966, Evoluţia vieţii în faţa ştiinţei de azi [recenzie a cărţii lui B. Stugren din 1965 inclusă în lista de manuale de mai jos], Revista de filozofie, XIII, 2, 265-268, în format pdf aici

1967

  1. Acălugăriţei G., G. Zapan, 1967, Dialectica ontogenezei în raport cu nivelele de organizare individuală, Revista de filozofie, XIV, 4, 417-424
  2. Moraru I., 1967, Câteva consideraţii despre forma biologică în mişcare a materiei din punctul de vedere al teoriei reflectării, Revista de filozofie, XIV, 4, 413-416

Aplicarea biologiei materialist-dialectice în manuale de liceu şi universitare, cărţi de popularizare şi monografii din perioada comunistă şi post-comunistă (în ordine cronologică)

  1. Botnariuc N., 1959, Ch. Darwin si teoria sa despre evolutia vietuitoarelor, Societatea pentru raspîndirea stiintei si culturii, Bucureşti, cota BCU II 248183
  2. Nesturh M. F., 1959, Originea omului (traducere din limba rusă de N. Botnariuc), Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, cota BCU III 422844
  3. Plavilscikov N. N. , 1962, Homunculus: schiţe din istoria biologiei (traducere din limba rusă de N. Botnariuc), Ed. Tineretului, Bucureşti, cota BCU II 202618
  4. Botnariuc N., Ghiţă S., 1961, Din istoria biologiei generale, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, cota BCU 57 / B73.S2
  5. Zavadskij K. M. (traducere din limba rusă de N. Botnariuc), 1963, Teoria speciei, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, cota BCU, III, 447244
  6. Stugren B., 1965, Ştiinţa evoluţiei: probleme, dispute, perspective, Ed. Politică, Bucureşti, cota BCU II 210539
  7. Botnariuc N., 1967, Organizarea şi evoluţia materiei vii, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, cota BCU BOTANICĂ 575.8 / B.73
  8. Botnariuc N., 1967, Principii de biologie generală, Editura Academiei Republicii Socialiste România,  Bucureşti, cota BCU II 214 289
  9. Stugren B., 1969,       Evolutionismul în secolul 20 : certitudini, divergente, idealuri : [pentru uzul studentilor] , Ed. Politică, Bucureşti, cota BCU I110768
  10. Stugren B., 1971, Maimuţa înţeleaptă: Eseuri literar-ştiinţifice, Ed. Dacia, Cluj, cota BCU I113149
  11. Botnariuc N., C. Dorobanţu, 1974, Biologie generală, Manual pentru anul IV de liceu, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, cota BCU III 410692
  12. Botnariuc N., 1976, Concepţia şi metoda sistemică în biologia generală, Editura Academiei Republicii Socialiste România, cota BCU III 413450
  13. Botnariuc N., Vădineanu A., 1982, Ecologie, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, pdf
  14. Stugren B., 1982, Bazele ecologiei generale, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, cota BCU 57 / S93.S2
  15. Raicu P., N. Coman, B. Stugren, 1995, Biologie: genetică şi evoluţionism, Manual pentru clasa a XII-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, cota BCU III 462041 (cu alte numeroase ediţii incluzând şi alţi autori între 1984 şi 1999)
  16. Stugren, B., 1994, Ecologie teoretică, Casa de Editură Sarmis, Cluj-Napoca, cota BCU III 458046
  17. Botnariuc N., 1999, Evoluţia sistemelor biologice supraindividuale, Ed. Universităţii din Bucureşti, pdf

NOTE

I.    Manualele de şcoală din perioada predării lysenkoismului nu mai există în biblioteci. De la persoane educate în perioada respectivă am aflat că s-au predau numeroase lecţii din teoriile autorului sovietic, lecţii care copiilor de atunci li se păreau “foarte interesante”.
II.          În perioadă 1954-1967 există şi texte fără miză ideologică, unele chiar interesante, rare până la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, mai frecvente după. Se pare că până în 1965 trebuia pus neapărat măcar un titlu care să “spună” ceva materialist dialectic (cazul unui articol de Solomon Marcus din 1963: Critica materialist-dialectică a intuiţionismului matematic, Cercetări filozofice, X, 2, 433-444, un articol tehnic de filozofia matematicii), dar după 1965 se pot strecura articole normale din diferite domenii (de exemplu un articol al matematicianului Aristide Deleanu despre conceptul de izomorfism în matematică disponibil în format pdf aici, un articol al filozofului Vasile Tonoiu despre cibernetică şi teoria informaţiei în format pdf aici sau o însemnare luminoasă a filozofului Gabriel Liiceanu pornind de la Micul Prinţ de Saint-Exupéry disponibilă în format pdf aici.
III.    Dinamica articolelor de biologie materialist-dialectică e prezentată în figura de mai jos în contextul unor evenimente relevante (sursa datelor despre mănăstiri: aici)

IV.    Textul de faţă nu implică o evaluare a motivaţiilor şi contribuţiilor ştiinţifice de ansamblu ale persoanelor care au distorsionat gândirea biologică din interese politice în perioada stalinistă. Aceasta ar presupune unul sau mai multe studii aprofundate, monografice, de istoria biologiei româneşti în comunism. Un text anterior în care am menţionat colateral absenţa publicaţiilor relevante internaţional în domeniul teoriei evoluţiei a unui autor din perioadă comunistă a generat o reacţie emoţională disproporţionată din partea unor cercetători actuali care îl cunoscuseră personal, dar şi un rezultat pozitiv, publicarea unor articole cu privire la opera sa de către importanţi cercetători români din străinătate şi din ţară, disponibile în format pdf aici şi aici. Rolul acestui demers este să arate rădăcinile unor concepte ideologizate de specie și de ecosistem care circulă încă și chiar domină gândirea biologilor din România, în special la nivelul educației de liceu. Natura materialist-dialectică a modului de concepere a ierarhiei de sisteme ecologice și a speciei (în interpretările sovietice ale timpului) trebuie documentată pentru a ne putea dezvolta în continuare în acest domeniu care a fost un important cal de bătaie al educației ateiste pe baze pretins științifice, în fapt pseudo-științifice, în România comunistă. Prin a ne dezvolta înțeleg nu trecerea la subordonarea biologiei teoretice unei alte ideologii, religioasă (cazul Nicolae Paulescu), ecologistă, durabilistă sau de alt fel, ci constrângerea ei exclusiv prin faptele de observație și exigențele gândirii teoretice științifice și filozofice cu racordarea la fluxul internaţional de publicaţii în domeniu (care a şi început – de exemplu aici şi penultimul capitol de aici).
V. Există şi numeroase alte efecte negative ale ideologizării biologiei teoretice româneşti, între care foarte grav mi se pare calitatea precară a cercetării şi asistării deciziilor bazate pe un astfel de aparat teoretic.
VI. Mulţumesc staff-ului de la Biblioteca Academiei Române. De la portar la oamenii de la permise, la catalog, la sala de lectură şi la serviciul de copiere nu am văzut decât amabilitate şi profesionalism.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "25 comments" on this Article:

  1. Petre Opris Petre Opris spune:

    Felicitări, domnule profesor, pentru iniţiativa dumnevoastră. O bibliografie minimală este obligatorie pentru cercetătorii serioşi.
    Din păcate, factorii politici din România au călcat în picioare pe cei care doreau să studieze cărţi “interzise” şi au conceput măsuri administrative pentru a bloca iniţiativele celor care au vrut să vadă cum se scria altădată despre un anumit subiect. Mă refer aici atât la cei care, începând din 1945, au trecut la “fondul secret” volume care nu conveneau regimului politic de la Bucureşti (comunist), cât şi la cei care, după 1989, au procedat în sens invers – ascunzând toate publicaţiile din perioada comunistă care ar fi putut leza orgoliile şi carierele politice în devenire ale noilor politicieni (aşa-zişi democraţi) din România.

  2. andrei spune:

    Domnule Iordache,

    Daca ar fi sa dati un singur argument care vi se pare cel mai puternic in favoarea teoriei evolutiei care ar fi acela ?

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Ştiinţele naturii, vieţi şi pământului nu sunt pe bază de argumente, au o o metodologie a lor bazată pe măsurători empirice şi modelare teoretică. Pentru a înţelege această metodologie e nevoie de pregătire de specialitate.

      Până la facultate se învaţă doar produse culturale existente la un moment dat, nu şi metoda de producere a lor.

      Reprezentarea că e vorba de o dezbatere de tip advocacy este eronată.

      gânduri bune,

    • Alfred Singer spune:

      Va dau eu unul daca nu va raspunde dl Iordache: evolutia e un FAPT (si “teorie” nu inseamna acolo “ipoteza”). Asa cum e un fapt ca Pamantul e rotund. Poate ca nu e imediat vizibil, dar e un ignorant cine in prezent crede inca ca e plat.

      • Mens Sana spune:

        Totusi unde e argumentul? Scrisul cu majuscule nu e un argument. Nici analogia, nici aroganta, nici incercarea de intimidare. E amuzant cum oameni care nu stapanesc principii de baza ale logicii au pretentia ca stiu SIGUR cum a aparut universul si inteligenta. Ma rog, la cine a aparut.

        • Harald spune:

          @Mens Sana – în Peștera Urșilor, la Chișcău, acolo e argumentul. La un nivel pe care-l poate înțelege oricine. Specia aceea de urs nu e cea din zilele noastre și nu sunt decât 15.000 de ani de-atunci. A dat-o în bară creatorul și a trebuit să creeze altă specie? Sau care e explicația, dacă evoluția nu e fapt?

        • Alfred Singer spune:

          Nu inteleg ce vreti sa obtineti. S-a depasit de mult stadiul in care era necesar sa se argumenteze pentru evolutie. Asa cum nimeni nu mai considera necesar sa argumenteze pentru faptul ca Pamantul e rotund sau ca se roteste in jurul Soarelui. Pentru oricine doreste sa studieze teoria evoutiei exista nenumarate carti de popularizare. Sunt milioane de dovezi, date paleontologice care se coroboreaza si se armonizeaza cu teoria. Daca asta vi se pare aroganta si lipsa de logica I rest my case. O ultima observatie: teoria evolutiei nu are nicio legatura cu originea universului.

  3. Ontelus DG spune:

    Autorul atinge un aspect esențial, pe care îl documentează convingător: dimensiunea ideologică decisivă în educația științifică, înainte și, din păcate, și după 1989. Simplificând, poate nepermis, este vorba despre clasica opoziție, de natură filosofică, dintre materialiști și idealiști. Diversitatea fenomenologică materie-viață-conștiință sau, cu alți termeni, energie fizică-energie biologică-energie psihospirituală se întâlnește cu voința de înțelegere a realității, de subsumare a acesteia unui principiu ordonator. În acest punct, convingerile subiective ale persoanelor, indiferent de educație, devin mai puternice decât orice altceva. Este evident, pe de altă parte, că descrierile științifice nu pot epuiza complexitatea zdrobitoare a realității, un aspect particular al acestei imposibilități constituindu-l incongruența structurală univers real-univers mental-univers lingvistic.

  4. Vlad spune:

    “Poziţiile publice de autoritate a fost ocupate pentru foarte mult timp de oameni cu puncte de vedere care serveau educaţiei ateist-ştiinţifice, iar înlăturarea efectelor e un proces de durată.”

    Citesc si ma ingrozesc. Dupa un articol in care aratati cat se poate de clar efectul nefast al ideologiei un stiinta, dvs veniti cu un program exact la fel de toxic, de inlaturare a “barierelor artificiale intre religie si stiinta”. Daca demersul dvs reuseste sarmana cercetare din biologia romaneasca isi va concentra eforturile spre a confirma creatia lumii in sase zile, dupa ce devenii de-a randul s-a ocupat cu efectele luptei de clasa asupra microorganismelor !

    Stiinta se dezvolta natural, spontan si armonios in lipsa influentelor de orice fel. Lasati-o in pace daca tineti la ea.

    • Delia spune:

      Cum se poate explica faptul că în 1990 toată lumea a văzut că, spre deosebire de odiosul capitalism, în socialism biologia stătea pe loc, agricultura nu producea şi mediul era batjocorit? Retrograzii vestici de atunci nu puseseră încă “bariere artificiale intre religie si stiinta”, ba chiar unii din ei luaseră premii Nobel deşi credeau în Dumnezeu. Ce paradoxal.

    • Mens Sana spune:

      Daca oamenii de stiinta ar adopta crestinismul biblic si cele 10 porunci ca standard de viata, nu ar mintii, ar fi obiectivi (“lepadarea de sine”), nu ar fi invidiosi sau lacomi, ar fi cinstiti si ar pune adevarul mai presus de orice. Adica ar fi niste oameni de stiinta perfecti. Un crestin adevarat nu minte ca sa sustina o ideologie sau alta. Cu ce e mai bine ca stiinta isi “concentreaza eforturile” sa demonstreze aparitia accidentala a lumii si a inteligentei, fara nici un scop?

      Utopia asta schizoida cu “s-ar dezvolta natural, spontan si armonios in lipsa influentelor de orice fel” e o minciuna si o pacaleala care a dus la o stiinta corupta si ideologizata pana in maduva oaselor. Nu exista neutralitate. Nu exista “fara influente de orice fel”. Ori e o ideologie, ori alta.

  5. Florin spune:

    Citez din memorie afirmația produsă acum mai mulți ani de un biolog conservaționist român: „Nu poți să lupți pentru protecția mediului și să fii credincios în același timp”. Opinia sa nu este nici pe departe singulară printre biologi, foarte mulți dintre aceștia favorizând ideea dihotomiei firești între evoluționism și creaționism. Din păcate pentru munca științifică meritorie a multor biologi din generațiile mileniului 3, se pare că otrava marxist-leninist-miciurinistă e mai persistentă în mediul înconjurător chiar decât metalele grele.

    • Harald spune:

      În urmă cu vreo 300 de ani, Newton ținea nepărat să-l împace pe Dumnezeu cu fizica. Și reușea asta la un mod de-a dreptul ridicol, convins fiind că Dumnezeu are personal grijă să nu se ciocnească stelele unele de altele. Fizica pe care Newton tocmai o descoperea era perfect OK, foarte probabil și Dumnezeu era perfect OK cu noile descoperiri. Ce nu era OK era imaginea naivă pe care Newton o avea despre Dumnezeu. Cu o imagine ceva mai evoluată, Newton n-ar fi simțit nici cea mai mică nevoie să-l împace pe Dumnezeu cu fizica.

      Dacă în fizică lucrurile s-au cam rezolvat, se pare că la momentul de față situația se repetă în biologie. Unii se străduiesc din răsputeri să împace biologia (și evident, evoluționismul) cu Dumnezeu, reușind să devină ridicoli in the process. Exact ca în urmă cu 300 de ani în fizică, astăzi biologia și evoluționismul sunt perfect OK, foarte probabil și Dumnezeu e perfect OK cu noile descoperiri. Ce nu e OK e imaginea mult prea naivă naivă a credincioșilor despre Dumnezeu. Asta e cea care ar trebui să progreseze, biologia se descurcă destul de bine între timp.

      • luci spune:

        Daca-mi permiteti , buna observatie .Se poate constata faptul ca intreaga disputa intre evolutionistii ,puri, si creationisti se concentreaza in jurul problemei mutatiilor selectiei , daca se datoreaza hazardului sau interventiei si ,planului, unei inteligente sau fiinte supranaturale . Or , aceasta este o viziune teologica naiva si populara , aceea a unui agent voluntar si ,liber, care ,face ce vrea, , regleaza masinaria lumii , ca un ceasornicar constiincios . Evident ca un astfel de ,creationism, antropomorfic poate fi impacat cu orice teorie , acest D-zeu arbitrar poate crea oricum , prin creatie instantanee , de sase zile sau prin orice fel de evolutie , pt. simplu motiv ca poate face orice , e liber inclusiv sa se contrazica . De aceea pt. oamenii de stiinta credinciosi nu e o problema prea mare sa impace evolutionismul stiintific cu conceptiile religioase , orice stiinta , filozofie poate fi facuta o ancilla theologiae .

  6. Delia spune:

    Multumesc! E foarte important si interesant acest articol. Ar trebui sa il citeasca toti cei care au legaturi cu stiintele vietii.
    Ar fi utila si o continuare a lui, cu prezentarea rezultatelor practice ale manipularilor. Textul de mai sus inseamna foarte multe lucruri, de la elevi plictisiti sau chiar scarbiti de biologie pentru totdeauna, la oameni dati afara din servicii si politici agricole paguboase in tot blocul sovietic, nu doar la noi. Si datorita punerii stiintei in slujba ideologiei se moare acum de foame in Coreea de Nord si sa cauta in gunoaie dupa mancare in din tari bogate precum Cuba si Venezuela.

  7. luci spune:

    Pina una alta , trebuie sa ne multumim cu simple enunturi ale ipoteticei concordii dintre evolutionism si spiritualismul crestin ( sau personalist ) , lipsesc incercarile argumentative , fie si doar schitele descriptive , lucru de inteles , data fiind atmosfera academica ostila unor astfel de incercari ,obscurantiste, . Singura incercare mai consistenta ( despre care stiu ) este aceea a lui T. de Chardin , cu oarecare iz tezist sau apologetic . E , intr-adevar , interesant de aflat cum ar putea fi unificate doua teze contrare , altfel decit prin violarea principiilor logicii . O mentiune , totusi : nu datele stiintifice sau teoremele punctuale sint in discutie , ci o interpretare mai generala a lor , un weltanschauung ,o viziune apriorica , aceea materialista , care exclude din principiu orice spiritualism posibil . E evident ca o asemenea viziune , sa zicem , scientista , nu ar putea fi impacata cu vreo teza spiritualista ( speculativa si neverificabila pozitiv , prin natura ) , orice incercari in acest sens fiind naive si diletante , asa ca sintem propulasati din nou si din nou la meditatiile pascaliene ale unui suflet sfisiat intre ,ratiune, si ,credinta, . Sau , poate , intre doua credinte incompatibile ( altfel decit prin simpla juxtapunere ) ?

    • Harald spune:

      @luci – acele “două teze contrare” sunt contrare doar în mintea unor oameni. Și e strict treaba acelor oameni să-și rezolve problema. Pentru că ”Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă” :P

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Foarte folositor comentariul. Da, e de lucru. Cine va reuşi asta va avea o contribuţie seminificativă la mersul culturii. Trebuie să fie şi un trăitor creştin, dar şi cu solide cunoştinţe ştiinţifice şi filozofice.

      gânduri bune,

  8. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Mulţumesc tuturor celor care au comentat.

    Foarte mulţi români funcţionăm într-un cadru mental condiţionat cultural de educaţia comunistă propagată ascuns prin produse culturale considerate normale azi şi într-un stil de viaţă consumist.
    N-avem nici o vină cei mai mulţi în chestia asta, peştişorii din acvariu nu sunt vinovaţi dacă apa e poluată.

    Cred că nu vom putea ieşi din bătutul apei în piuă cultural şi existenţial până nu înţelegem ca naţie exact ce s-a petrecut istoric în detaliu în fiecare domeniu de viaţă în anii 48-90 şi până când nu luăm de la capitalism nu doar efectele colaterale, ci şi condiţile care au asigurat succesul acestui sistem: munca intensă şi o anumită austeritate a întreprinzătorului.

    Mi se pare o prioritate de cercetare evoluţia culturală recentă a României, în toate domeniile. Nu e ceva care să se poată face la modul serios fără finanţare, ar fi necesare câteva proiecte mari de cercetare interdisciplinară în domeniu sau cel puţin un Idei complexe la următoarea competiţie.

    gânduri bune,

    • George Coman spune:

      @ Virgil Iordache:
      Niall Ferguson identifica mai multe “condiții care au asigurat succesul capitalismului” decât “munca intensa”, dar aveți in comun faptul ca ați omis una sine qua non: capitalul. Care la noi in tara nu prea se afla in mâinile antreprenorilor.

  9. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Am pus la download și un extras din manualul de clasa a XII-a de Biologie generală din 1976:

    Botnariuc N., Dorobanțu C., 1976, Biologie generală, Manual pentru anul IV de liceu, Editura Didactică și Pedagogică, București

    “Darwinismul se consolidează, majoritatea naturaliștilor noștri devin adepți ai concepției evoluționiste [...]. Presa socialistă, în frunte cu “România muncitoare” acordă o mare importanță teoriilor științifice moderne și îndeosebi darwinismului pe care-l răspândește în rîndurile muncitorimii.

    Clasele exploatatoare sprijină concepțiile idealiste și religioase, încurajează concepțiile reacționare în biologie.”

    Extras la download aici:

    https://drive.google.com/open?id=0B6lX-Y0Osl0YcXU1TGVZRDNtLXc

  10. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Am pus la download și textul următor:

    Botnariuc N., 1959, Ch. Darwin si teoria sa despre evolutia vietuitoarelor, Societatea pentru raspîndirea stiintei si culturii, Bucureşti, cota BCU II 248183, în format pdf aici:

    https://drive.google.com/file/d/0B6lX-Y0Osl0YTDRkY0wxMHNsZzA/view?usp=sharing



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Virgil Iordache


Virgil Iordache

Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)